De căte ori priveşti în oglindă vezi o reflexie a ta şi acelaşi lucru se întâmplă când priveşti la tot ce te înconjoară, nu doar în oglindă. Astfel, de la mireasma crinului şi până la limpezimea cerului totul este o reflexie a ta, important este felul cum priveşti. Tot acest univers a fost creat de Dumnezeu ca o reflexie a Sa. Vrei sa-L vezi pe Dumnezeu? Priveşte în jurul tău, dar mai ales învaţă cum să te priveşti în oglindă, pentru că acolo îL vei vedea cel mai des. Faptul că nu l-ai văzut până acum nu înseamnă că nu există, ci doar că nu ai ştiut să-L priveşti.
În aceste rânduri am să-ţi arăt o cale prin care să-L vezi pe Dumnezeu. Dacă vei rezona cu ea m-aş bucura ştiind că, pentru câteva momente, ai să te afli pe această cale, m-aş bucura şi mai mult dacă o vei împărtăşi cu cei dragi ţie pentru că aceasta este adevărata Unitate a sufletelor.
Drumul pe care mă aflu este doar diferit de al tău nicidecum mai bun sau mai rău, ci doar diferit, iar, dacă citeşti aceste rânduri înseamnă că drumul tău s-a intersectat deja cu al meu şi doresc sa-ţi salut necesitatea de schimbare din tine, cautarea şi curiozitatea deoarece te-au determinat să citeşti acestea. Deja ne cunoaştem şi asta nu datorită unor puteri paranormale pe care eu le deţin şi tu nu, ci datorită esenţei divine din fiecare dintre noi, aceasta ne uneşte şi ne face sa fim UNU.
În acest UNU este începutul şi sfârşitul căutărilor noastre, restul reprezintă drumul de la sursă şi drumul înapoi către aceasta. La finele fiecărei călătoriii te întrebi “M-am bucurat destul?”, dacă raspunsul e negativ ai să refaci călătoria, căutând să te bucuri mai mult şi mai profund şi repeţi iar şi iar până raspunsul îţi va fi afirmativ sau cineva va veni şi-ţi va spune “Este timpul să te trezeşti ai călătorit destul, eşti aşteptat ACASĂ”.
Iată ce îţi propun eu: încearcă să te analizezi puţin, să observi modul în care priveşti viaţa, dacă o priveşti ca pe o luptă sau ca pe o competiţie cu ceilalţi să ştii că te afli într-un impas. Cauza dilemelor tale, a multor probleme existente în viaţa ta este felul în care ai ales să priveşti lumea, iar, dacă trebuie să începi de undeva, din acest punct va trebui să o faci şi să te întrebi “Cum privesc eu lumea?”.
Tot ce ne înconjoară este acolo pentru a ne împlini pe noi, pentru a ne face să ne simţim aşa cum conştientul şi subconştientul nostru ne face să fim. Nimic mai simplu şi mai plin de adevăr. Să-ţi dau un exemplu: dacă te crezi umil, atunci tot universul va căuta să te facă să te simţi umil, începând cu cei dragi şi apropiaţi ţie până la insecta care tocmai te-a înţepat lasându-ţi o urmă exact sub pleoapă, în aşa fel încât să ţi-o poată “admira” toţi.
Şi toate acestea nu ţi se întâmplă ca o pedeapsă aşa cum ai fost învăţat să crezi, ci sunt consecinţe care definesc ceea ce tu eşti. Consecinţa şi pedeapsa sunt complet diferite, Dumnezeu nu pedepseşte pe nimeni, nu alungă pe nimeni, El iubeşte şi din această iubire magnifică ne hrănim cu toţii. Totul este Informaţie şi Energie, iar trăirile noastre împlinesc experienţele noastre, le desăvârşesc pentru a putea fi marcate în sufletele noastre.
Universul se manifestă ca o consecinţă a faptelor, a gândurilor, a vorbelor noastre, într-un cuvânt a felului nostru de a fi.
După ce ai ajuns să conştientizezi felul în care priveşti lumea şi ai aflat principiul oglinzii din viaţa ta, este timpul să inversezi procesul. Se găseşte în tine puterea pentru aceasta. Tot ce trebuie să faci este să-ţi reaminteşti. Reaminteşte-ţi să miroşi o floare şi ceea ce vei simţi să ştii că este o mireasmă ce se găseşte în sufletul tău, reaminteşte-ţi să priveşti cerul şi să-i observi măreţia şi să ştii că ea se găseşte şi în tine. Reaminteşte-ţi să te priveşti în oglindă şi să vezi templul Duhului Sfânt, iubeşte-l, preţuieşte-l şi bucură-te de darul de viaţă pe care îl ai, dar mai ales reaminteşte-ţi să priveşti în ceilalţi observând Dumnezeirea din tine.
Asp. IO Dragoş Scîntei
Sursa: www.glasuliubirii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu