Puţin câte puţin,
Pământul moare.
La moartea lui contribuim din plin.
O facem conştienţi şi nu ne doare.
Îl dezbrăcăm… şi, pârjolit de soare,
Pământul moare,
Puţin câte puţin.
Puţin câte puţin,
Îl otrăvim.
Îl otrăvim cu nepăsarea noastră
Şi ne-amăgim că noi trăim din plin.
Împrăştiind în aer moarte-albastră,
Îl otrăvim,
Puţin câte puţin.
Puţin câte puţin,
Pământul moare.
Dispreţuirea lui înseamnă moarte.
Pledăm… cu închipuitele nevoi
Şi nu vedem cum totul ne desparte.
Puţin câte puţin,
Murim şi noi.
Sursa: Blackjack's Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu