Acum cateva saptamani am iesit la un ceai pe o terasa care mi-e tare draga (da, de Green Tea e vorba, si de trandafirii, ciresul si Mana-Maicii-Domnului de pe gard). Ar fi fost o iesire foarte linistita daca la masa de langa mine unul dintre cei doi ocupanti nu ar fi povestit cu cel mai mare entuziasm despre un joc pe calculator. A nu se intelege ca povestea era ceva de genul "ce tare e jocul ala, m-am jucat aseara in retea cu unii si i-am batut". Nu, omul descria in mod detaliat fiecare click, cam cum as povesti eu o piesa de teatru in care eventual am si jucat. Si asta timp de 2 ore.
Trec peste faptul ca avea (estimativ) 25 de ani, vreo suta de kile si ca interlocutor o domnisoara draguta care probabil ca incerca sa evalueze cam cat de proasta a fost ideea sa iasa cu el la ceai (in gand, oricum n-ar fi avut timp sa vorbeasca printre spelluri, doomuri si serafimi). Ma gandeam sa-i sugerez omului sa-si faca rost de o viata, dar probabil ar fi necesitat si un manual de instructiuni.
Lasand gluma la o parte, un om care traieste intr-o masura atat de mare in lumea virtuala nu poate fi decat o poveste trista. Si, din pacate, foarte raspandita. Ne preocupa foarte mult dependenta de tigari, alcool, droguri, si mai nou sex (se poarta la vedete), si mai putin tipul acesta de dependenta pentru care avem la indemana toate mijloacele s-o dezvoltam si care, pana la urma, nici macar nu e ilegala.
Dependenta de jocurile pe calculator este clasificata de medici la probleme psihice, desi clasificarea nu s-a facut inca oficial. Procentul celor care utilizeaza jocuri de acest gen si devin dependenti este undeva in jur de 15%, ceea ce depaseste cu mult procentul celor care consuma alcool si devin alcoolici, ceea ce inseamna ca acest obicei aparent inofensiv se poate transforma in ceva extrem de nociv.
Problema este ca in general sunt afectati copiii si adolescentii, adica cei pentru care dependenta poate avea efectele cele mai nocive, de aceea parintii trebuie sa fie foarte atenti la timpul si modul in care copilul lor utilizeaza calculatorul si la activitatile lui in general.
Dependenta de jocuri are cateva simptome foarte clare: preocuparea excesiva fata de joc (exact ce va povesteam mai sus), foarte mult timp petrecut in fata calculatorului, pierderea notiunii timpului, atitudine defensiva atunci cand e vorba de joc. Cel dependent incepe sa ignore orice alt aspect al vietii sale, scoala, prieteni, alte activitati, si manifesta un comportament usor bipolar, cu treceri bruste de la o stare la exact opusul ei.
Si adultii pot deveni dependenti de jocuri, ceea ce le poate afecta viata de familie, viata sociala sau chiar jobul. La adulti insa dependenta este mai usor de controlat. Se pare insa ca jumatate din adultii dependenti care sunt casatoriti au probleme cu partenerul din aceasta cauza.
Consecintele fizice ale acestei dependente sunt: sindromul tunelului carpian, migrene, probleme cu somnul, dureri de spate, regim alimentar dezordonat si, in unele cazuri, o igiena personala deficitara (ceea ce imi aduce aminte de colegii mei de facultate dependenti de Heroes).
Jocurile pe calculator produc endorfina, de aceea dau dependenta la fel ca cele de noroc sau ca drogurile (smoking included, sa nu uitam). Asadar, este necesar un tratament similar celorlalte dependente, tratament care in tarile (mai) civilizate implica terapeuti specializati si activitati create special pentru dependentii de jocuri video.
Dar cum e mai usor sa previi decat sa tratezi, e de preferat ca adolescentul/copilul sa aiba o viata sociala normala si sa aiba activitati care implica miscare si socializare. O data ce copilul a ajuns dependent de jocuri, este foarte posibil ca viata lui sociala sa se reduca la prietenii online, sa nu mai stie sa comunice sau sa se integreze. Copiii timizi si necomunicativi sunt mai predispusi la dependenta de jocuri, de aceea cu ei trebuie avuta mai multa grija. Simtul aventurii si adrenalina data de jocuri poate fi inlocuita cu excursii si activitati in natura, sau sporturi gen hipism, tir cu arcul, mountain biking. Si grupul de prieteni are un rol esential, daca acestia sunt pasionati de jocuri, cel mai probabil si copilul va ajunge sa fie. Inca un lucru important, copilul nu ar trebui sa aiba calculator la el in camera, ci intr-o camera comuna (livingul de exemplu), unde nu se va simti in largul lui jucandu-se si unde poate fi supravegheat.
Povestea de mai sus nu e o gluma. Stiu ca multi dintre cititorii blogului meu au copii inca suficient de mici cat sa nu isi puna problema jocurilor pe calculator, insa aceasta potentiala dependenta trebuie prevenita de la o varsta frageda. Copiii sunt in general fascinati de calculatoare si e greu sa-i tii departe de ele, mai ales ca e necesar sa le si utilizeze destul de devreme. Cred ca daca un copil e obisnuit sa aiba multe activitati, mai ales fizice, si sa socializeze, dependenta de calculator poate fi evitata. O influenta mare o are si comportamentul parintilor, intr-o casa unde prin relaxare se intelege televizor si calculator sansele ca un copil sa fie foarte activ sunt mai mici.
In afara de baiatul de la ceainarie care mi-a provocat un sentiment asemanator celui fata de un drogat, mai am un motiv pentru care am scris postul asta. Nu stiu daca ati incercat vreodata Heroes. E un joc de strategie, ceva cu castele, armate, cavaleri si batalii, pe care mai demult il jucam intre 10 si 18 ore pe zi. Nu mancam, nu beam apa, nu dormeam (e adevarat si ca eram in facultate si ad litteram nu prea aveam dupa ce sa beau apa), ma durea spatele ingrozitor, dar nu ma opream pana nu terminam cate o harta. Dupa care, dupa ce m-am angajat, imi petreceam toate weekendurile jucand Caesar (alt joc de strategie, faci orase romane si le administrezi), cred ca mi-am petrecut vreun an asa, ocazie cu care am luat si vreo 4 kile (e adevarat ca si prietenul meu de atunci gatea foarte bine). Acum nu mai instalez nici un joc pe laptop pentru ca stiu ce urmeaza, si la cat timp am acum probabil as ajunge sa nu mai dorm deloc. Iar eu cred ca sunt din categoria oamenilor care isi controleaza bine dependentele (chiar asa, de 3 zile am renuntat si la cafea), ma gandesc cam cum reactioneaza un copil. Asa ca, dragii mei, mare grija.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu