Cum să-ţi protejezi adresa de e-mail

Iata o procedura foarte interesanta si ingenioasa in simplitatea ei:

Asa cum se stie, daca si cand un virus intra in computerul dvs., el se indreapta direct spre agenda de adrese de e-mail si se trimite singur la fiecare dintre adrese, infectand toate aceste adrese asociate.

Aceasta smecherie nu va opri virusul sa intre in computerul dvs., dar il va opri sa utilizeze agenda dvs. ca sa se mai raspandeasca si va va alarma cu privire la faptul ca un “vierme” (un virus) a intrat in computerul dvs. Iata ce trebuie sa faceti:

Intai deschideti agenda de adrese si dati click pe “New contact” (contact nou) de parca ati dori sa introduceti o adresa noua in lista dvs. de adrese. In fereastra care se va deschide si care va cere sa introduceti numele noului prieten, scrieti “a”.

La rubrica “email address” introduceti: aaaaaaa@aaa.aaa apoi salvati noua adresa in agenda. Dupa salvare verificati sa fie prima adresa din lista dvs.

Iata ce se intampla in acest caz: Numele de “a” se va plasa automat in fruntea listei din agenda de adrese, ca fiind intrarea nr. 1. De la acest punct va porni “viermele” (virusul) efortul sau de a se trimite la toti prietenii dvs. Daca prima sa incercare este un esec, (ceea ce desigur ca se va intampla din cauza acestei adrese ciudate: “a” ) virusul nu merge mai departe si prietenii dvs. nu vor fi infectati.

Al doilea mare avantaj al acestei metode: daca un email nu poate fi “inmanat” , veti fi anuntat in “inbox’-ul dvs. aproape instantaneu. Deci,daca veti primi un email trimis catre aaaaaaa@aaa.aaa prin care sunteti anuntat cu el nu a putut fi inmanat, inseamna ca aveti un virus in sistem. Ingenios, nu-i asa?

Daca toti pe care ii cunoasteti fac aceasta operatie, in scurta vreme nu va trebui sa va temeti sa deschideti un e-mail de la niciunul din prietenii (cunoscutii) dvs.

Cum ne invadează intimitatea Facebook şi Twitter

Butoanele ”Like” al Facebook si “Tweet” de la Twitter ce au invadat internetul par sa faca mai mult decat sa te ajute sa-ti impartasesti articolele preferate. 

Omniprezentele butoane de sharing ajuta utilizatorii sa isi anunte prietenii, atunci cand intalnesc informatii folositoare, insa ceea ce nu stiu acestia e ca aceleasi butoane inregistreaza fiecare miscare a lor, potrivit The Week, care citeaza Wall Street Journal.

Iata cateva probleme ridicate de jurnalistii de la Wall Street Journal

Ce fac aceste butoane:

- Functia lor principala este de a usura sharing-ul de articole pe retelele de socializare.

- In acelasi timp, ele plaseaza un fisier de tip “cookie” pe calculatorul utilizatorului, pentru ca Facebook sau Twitter sa stie cand userul va reveni pe pagina de unde se actioneaza butonul “Like”.

- Daca vei da Like acestui articol si vei reveni peste putin timp, Facebook te va recunoaste.

Astfel, butoanele pot face legatura intre obiceiul de navigare al unui user si profilul social al acestuia care, de cele mai multe ori, ii contine si numele.

Atata timp cat nu te deloghezi, acest lucru se va intampal automat, fie ca mai dai sau nu click pe butonul de sharing.

Cat de intalnite sunt acestea pe Web?

In ultimul an, butoanele de la Facebook, Twitter sau Google au fost adaugate pe zeci de milioane de pagini web.

In ceea ce priveste butonul ”Like”, acesta este prezent pe o treime din cele mai vizitate 1.000 site-uri din lume. Twitter si Google sunt prezenti pe 20%, respectiv 25%, din site-urile de top.

Foloseste cineva aceste date?

Facebook, Twitter, Google si alti creatori de astfel de widget-uri spun ca nu folosesc informatiile culese pentru a identifica utilizatorii. 

Sursa: bloombiz.ro

Ideea este ca nu ii mai cred decat cei foarte naivi!!!

CALEA VISELOR

O fabulă genială a crizei financiare de acum

O fabulă genială a crizei financiare de acum

Unui consilier financiar de prestigiu i s-a solicitat sa explice mai pe inteles această criză. Prestigiosul consilier financiar a explicat-o într-un mod foarte simplu:
"Un individ s-a dus într-un sat unde nu călcase niciodată înainte şi a oferit localnicilor cate 100 Euro pentru fiecare măgar vândut. O parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele agentului respectiv.

A doua zi a venit din nou şi a oferit un preţ mai bun: 150 Euro pe fiecare măgar, şi alt număr important de săteni şi-au vândut animalele.

A treia zi a oferit 300 Euro... şi aşa lumea a vândut toţi magarii...
Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 Euro pe un măgar, dând a se inţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze mai mulţi măgari... apoi a plecat lăsând sătenii agitati.

A patra zi şi-a trimis asistentul cu un măgar cumpărat în acelaşi sat pentru a-l vinde cu 400 Euro si, starnind interesul, a mai adus si alti magari tot cu 400 bucata. Având în vedere câştigul potenţial pentru săptămâna următoare, sătenii şi-au cumpărat "proprii lor măgari" cu 400 Euro... Cei care nu au avut bani, s-au împrumutat la un "cămătar".

In final, sătenii au cumpărat toţi măgarii din regiune...

Cum era de aşteptat, acest asistent a dispărut cu banii primiti pe magari... şi niciodată nu a mai reapărut nici el nici seful lui. Rezultat: Satul s-a umplut de "măgari" şi "datornici"...

Să vedem ce s-a întâmplat mai departe: Cei care au împrumutat bani şi nu au reuşit să-şi revândă măgarii (la 500 Euro), nu au putut rambursa împrumutul.

"Cămătarii" s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot imprumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul.

Ca să nu ajungă "cămătarii" în ruină, primarul (în loc sa dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile) le-a dat bani... tot lor, camatarilor. Aceştia, deşi aveau deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se băgaseră.

Cum primarul satului a epuizat bugetul primariei, era si el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani împrumut la alte primarii; dar acestea i-au spus ca nu-l pot ajuta, deoarece, in situatia in care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodată banii. 

Rezultatul: şmecherii de la inceput au ajuns plini de bani de pe măgari... 

Cămătarii au făcut până la urmă profit dar au trecut şi la "preluarea măgarilor devalorizati" de la sătenii cu datorii.

Restul satenilor: oameni datori, ruinati, distruşi şi fără măgari sa-i ajute la munca, pe tot restul vieţii lor... 

Primăria ruinată...

Ce s-a întâmplat in final ? Pretinzând că doar aşa va putea rezolva criza, Primăria a făcut disponibilizări de personal şi a redus salariile celorlalţi funcţionari ai săi..."

Nu vi se pare că parcă seamănă cu... criza de pe la noi ?!...

Drumul uitat

Prietenia este unul din cele mai frumoase sentimente care ne-a fost dat să-l simţim. Este un dar ce nu trebuie risipit.