un articol de Marin Neacșu
Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii
vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi
“progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi
pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei
“aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii
printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea
ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.
Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre
ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru
şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi
mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei,
unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi
alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează
la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi
nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au
petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă
actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu
dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de
pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi
formează ceea ce astăzi încă numim România.
Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o
recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la
suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape
sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa
unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei
“democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele
ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de
dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale,
nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.
Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi,
îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun
“Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state
care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile,
îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe
care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca
democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea
identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem
sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să
putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru
“descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European
suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă
“baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de
uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo
unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să
mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă
cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare
“la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau
cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al
celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor
ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea
istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt
rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile,
drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă
istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat,
istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac
legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria
omenirii.
Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că
trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune
că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte
istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar
oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară
trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că
istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau
totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de
rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să
le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege.
Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce
reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai
economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.
Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia,
(doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta,
vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur
sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu
se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături
suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat,
aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare
cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii
acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să
ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea
culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru
atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii
Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi
facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru
acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa
pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat
doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat
sabia nu-l taie”.
Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor
24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un
premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială
sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului
imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea.
Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate
au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare
dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman
de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul
comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi
interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de
hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.
Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară
din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul
care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea
părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem
exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent
au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost
prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să
scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc
de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”,
Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia
Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş
crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa
fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia
ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai
numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că
ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie,
dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru
ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai
cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune
autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?
Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută
imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise
despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:
Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice,
militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele
dacice;
Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de
cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia,
s-au pierdut;
Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți,
la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca –
foarte serioasă, aceasta însă dispărut;
Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus
(generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în
Dacia, însă acea parte a fost pierdută;
Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio
s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;
Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;
Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari
dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba
poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.
În ziua de azi, distrugerile continuă:
Arhivele sunt date pe mâna străinilor;
Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt,
de la locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate
făcute sau falsificate de guverne străine;
Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;
Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care
cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi
dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu
cere, nu dă explicaţii;
Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate
ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu,
moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini.
De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE
ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?
Nu cumva acesta este scopul „pierderii atâtor documente şi dovezi ale
civilizaţiei dace şi anume de a ascunde şi a nega drepturile
locuitorilor acestui pământ? Nu cumva această „uitare” a istoriei
dacilor continuă acest proces de trădare şi distrugere a istoriei şi
continuă în mod intenţionat pentru a da acest pământ altora?
Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti
paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în
continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni
astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt
păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa
ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii,
arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin
istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam
sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice,
nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat
sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că
eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.
DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII
EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ
ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR
POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE
LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN
CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI
ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE
PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.
Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei
europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci
nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.
