Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării unui forum
pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom
vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim
de etape pentru a prelua în mod eficient controlul unui “forum
necontrolabil”.
Tehnica # 1 – “FORUMUL CULISANT” (“FORUM SLIDING” – forum care “curge”)
Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură
critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda “forumului
culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul
postează imediat, discret, un număr de “subiecte” care nu au legătură cu
cel sensibil şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească,
împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe
ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa “toboganul forumului
culisant” şi pentru a “spăla” postarea critică, este nevoie de conturi
false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind
astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau
imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o
mare de postări inutile şi independente.
Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI (“CONSENSUS CRACKING”)
A doua tehnică eficientă este “ruperea
consensului”. Dacă doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită
este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj
apare ca fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia
are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este
scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false
introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios
necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul
neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce
apar postările şi răspunsurile la ele, proba “forte” sau dezinformarea
este încetul cu încetul atribuită dvs. Astfel, cititorul neavizat va
avea probabil, aceeași poziție ca și dvs. Dacă poziția cititorului
neavizat este împotriva pozitiei dvs., cel mai probabil este ca ea să
fie ignorată. Cu toate acestea, în unele cazuri în care membrii
forumului sunt foarte educaţi și pot contracara dezinformarea cu fapte
reale și link-uri către alte site-uri, se poate abandona “spargerea
consensului” şi demara un “forum culisant”.
Tehnica # 3 – “DILUAREA TEMEI” (“TOPIC DILUTION”)
Diluarea temei este eficientă nu doar în
locul forumului culisant, dar este şi foarte utilă pentru a îndrepta
atenția cititorilor către probleme fără legătură cu subiectul, şi
non-productive. Este vorba de o tehnică critică și foarte utilă cu
scopul obţinerii unui CONSUM DE RESURSE. Implementând un flux continuu
de postări fără legătură între ele, distrăgând şi perturbând atenţia
(trolling), cititorii forumului constată că productivitatea lor este
stopată. Dacă intensitatea diluării graduale este suficient de
puternică, cititorii vor înceta să mai cerceteze şi vor trece la modul
de discuţie simplificat, de tip “bârfă”. În acest mod faptele pot fi pur
şi simplu eliminate şi înlocuite cu presupuneri şi speculaţii profane.
Cu cât cititorii sunt mai puţin informaţi, cu atât este ușor şi mai
eficient să se controleze întregul grup în direcția dorită. Trebuie
remarcat faptul că trebuie făcut un studiu pentru a determina
capacităţile psihologice ale membrilor forumului precum şi nivelul de
educaţie pentru a şti până la ce nivel se poate “apăsa pe buton”.
Mergând prea repede şi prea departe “off topic”, se poate declanșa
cenzura unui moderator al forumului.
Tehnica # 4 – “COLECTAREA DE INFORMAŢII”
Colectarea de informații este foarte
eficientă pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului
şi a strânge toate informațiile care pot fi folosite împotriva lor. În
cadrul acestei tehnici se postează într-un mediu pozitiv un subiect de
tipul : “eu îţi arăt ceea ce am (ce pot, ce știu), arată-mi şi tu, la
rândul tău, ce poţi (ce ai, ce ştii)”. Datorită numărului mare de
răspunsuri furnizate este posibil să se compileze şi să se construiască
mai multe informații statistice. Ca exemplu se poate posta un subiect de
tipul : “care este arma ta preferată”, încurajând astfel membrii
forumului să-şi spună părerea. În acest fel, folosind procentajul
inversat, este posibil să se determine de pe forum cine deţine o armă de
foc sau cine o deține într-o manieră ilegală. Aceeaşi metodă poate fi
folosită de un membru, postând orice întrebare de genul “care este
tehnica ta preferată pentru …”. Mulţumită acestor răspunsuri se pot
studia diverse metode, iar altele se pot îmbunătăți.
Tehnica # 5 – “TROLLINGUL ENERVAT”
Statistic, există întotdeauna un procent
de membri pe forum mai predispuşi la violență. Cu scopul de a şti cine
sunt acești oameni, este necesar să se posteze o fotografie pe forum,
care va incita în mod deliberat o puternică reacţie psihologică. În
acest fel se poate identifica în mod eficient individul cel mai violent
din grup si poate fi urmărit prin intermediul IP-ului său. Pentru a
realiza acest lucru, pur și simplu se postează un link către un video cu
un ofițer de poliție care comite un abuz de putere împotriva unui
individ nevinovat. Statistic, dintr-un milion de poliţişti din America,
există întotdeauna unul sau doi care pot fi prinşi într-o ipostază de
abuz de putere, activitate care poate fi apoi folosită cu scopul
strângerii de informații – fără a fi nevoie de a mai “simula” un film
fals. Această metodă este extrem de eficientă, şi cu cât clipul video
este mai violent, cu atât metoda mai eficientă. Uneori este util să
“influenţezi” forumul dându-ți singur răspunsuri violente la propriile
mesaje, bătându-ți joc de ceea ce cred autorităţile ! Făcând acest lucru
și demonstrând astfel că nu îți este frică, ceilalți membri ai
forumului, mai discreţi și non-violenţi, pot să-şi dezvăluiască
adevăratele lor intenţii. Acest lucru poate fi apoi utilizat în instanță
în cazul în care urmează un proces.
Tehnica # 6 – “CÂŞTIGĂ CONTROLUL TOTAL”
Este important să insiști şi să
manipulezi în mod continuu pentru a obţine o poziţie de moderator al
forumului. Odată ce ai obţinut această poziție, forumul poate fi
controlat eficient şi în linişte prin eliminarea postărilor nefavorabile
– putând eventual ghida forumul spre un eșec total, provocând o lipsă
de interes din partea publicului. Aceasta este “victoria finală”,
deoarece forumul nu mai este atractiv pentru public, pentru ca nu mai
este util pentru menținerea libertăților lor. În funcție de nivelul de
control pe care îl deţii, poţi conduce în mod deliberat forumul spre
victoria ta, prin cenzurarea postărilor, suprimarea membrilor,
deconectând în mod accidental forumul din online. În acest fel forumul
poate fi ucis rapid. Cu toate acestea, nu este întotdeauna interesant să
se omoare un forum, întrucât poate fi transformat într-un fel de
“borcan cu miere” pentru a centraliza, absorbi şi reorienta noii veniți,
pentru ca apoi să fie utilizaţi pentru nevoile şi sub controlul tău.
CONCLUZIE
Este bine să îți amintești mereu că
aceste tehnici sunt eficiente doar în cazul în care participanții la
forum NU LE CUNOSC. Odată ce aceştia au fost informați, operațiunea
poate eșua complet, iar forumul va deveni incontrolabil. În acest
moment, alte alternative ar trebui să fie luate în considerare, cum ar
fi inițierea unei false probleme judiciare pentru a închide pur și
simplu forumul şi a-l deconecta din online. Acest lucru nu este de
dorit, deoarece va împiedica organele de stat să monitorizeze procentul
din populație care acţionează contra ordinii publice. (mai bine zis, a
celor care se opun falselor elite care distrug neamurile in sanul carora
acestea s-au aciuiat – nb ). Se pot utiliza şi dezvolta bineînţeles şi
alte tehnici, iar pe măsură ce dezvolţi o nouă tehnică de infiltrare şi
control, este imperativ să le împărtăşești cu coodonatorii domeniului.
Cele 25 de reguli ale dezinformării Notă:
Prima regulă și ultimele cinci (sau șase, în funcție de situație) nu
sunt, în general, direct aplicabile de către dezinformatorul
tradițional. Aceste norme sunt, în general, mai des folosite direct de
către dirijorii și actorii-cheie care fac planificarea strategică a unor
conspirații criminale.
1. Nu vedea nimic, nu auzi nimic, nu
spune nimic. În ciuda faptului că ai putea şti, nu vorbi – mai ales dacă
ești o persoană publică, un jurnalist, un politician, etc. Dacă o faptă
nu a fost raportată, înseamnă că ea nici nu s-a întâmplat şi deci,
persona nu va trebui să se confrunte cu această problemă.
2. Devino neîncrezător și indignat. Evită
discutarea problemelor-cheie, şi în schimb concentrează-te asupra
problemelor secundare care pot fi utilizate pentru criticarea anumitor
grupuri sau teme sacrosancte. Acest lucru este de asemenea cunoscut şi
ca subterfugiul : “Cum de îndrăznești…”.
3. Crează, generează bârfă. Evită să
vorbești despre probleme în amănunt, nu ţine cont de locuri sau de probe
într-o atmosferă plină de zvonuri pure şi de acuzații violente. Această
metodă funcționează bine în special când există o presă tăcută, pentru
că publicul nu poate verifica faptele pe care aceste zvonuri le
cataloghează drept “discutabile”. Dacă poți stabili o relație între
documentul / problema în cauză cu internetul, folosiți-o pentru a-l
cataloga drept “zvon” care provine de la “un grup de copii de pe
internet”, care nu poate avea nicio bază în realitate.
4. Utilizează un argument de tipul
“sperietoare”. Găseşte unul şi crează un element în argumentaţia
adversarului pe care îl poți contracara cu ușurință pentru a te
credibiliza și a ridiculiza adversarul. Fie creezi o problemă a cărei
existență o insinuezi bazându-te pe interpretarea adversarului/sau a
exagerării adversarulu/sau găsești ceva, pe loc, fie selectezi veriga
cea mai slabă dintre aspectele cele mai vulnerabile. Amplifică-le
impactul lor şi distruge-le, discreditând astfel toate acuzațiile, atât
pe cele reale cât şi pe cele fabricate, evitând în același timp să
vorbești despre veritabilele probleme.
5. Înlătură-ți adversarii acordându-le
porecle şi ridiculizându-i. Această metodă mai este cunoscută drept
stratagema “atacă mesagerul”, cu toate că şi alte metode sunt variante
ale acestei abordări. Adversarii sunt asociaţi cu nume puţin onorante
cum ar fi “nebun”, “partizan al dreptei”, “liberal”, “partizan al
stângii”, “terorist”, “obsedat de teoria comploturilor”, “radical”,
“milițian”, “rasist”, “fanatic religios”, “deviant sexual”, “alcoolic”
şi multe altele. Acest lucru va împiedica noii forumişti să se alăture
adversarilor săi, temându-se că vor fi trataţi în același mod. Ca
urmare, aceştia nu vor vorbi despre problemele reale.
6. “Loveşte şi fugi”. Dezinformatorul, pe
orice forum public, poate să-şi atace scurt adversarul sau poziția
acestuia, apoi să fugă înainte ca răspunsul să fie publicat, sau pur și
simplu să-l ignore. Acest lucru funcţionează extrem de bine pe internet
în mediile de tip semnale de la cititori către editor, în care poate fi
folosit un flux continuu de identități noi pentru a evita explicarea
criticilor şi argumentelor. Faci pur și simplu o acuzație sau lansezi un
alt atac, nu vorbești despre problemele reale și nu răspunzi niciodată,
pentru că în acest fel ai acorda credit punctului de vedere al
adversarului.
7. Motive de interogare (îndoială).
Amplifică orice fapt care ar putea sugera ideea că adversarul militează
în favoarea unei alte părţi. În acest fel vei evita discutarea
problemelelor şi vei obliga acuzatorul să intre în defensivă.
8. Invocă autoritatea. Pretinde că ești
parte a autorității sau asociază-te ei folosind limbajul şi terminologia
acesteia pentru a ilustra că ești “cel care le știe pe toate”.
Discreditează problema fără a vorbi de fapt despre ea şi fără a
demonstra de ce, sau a cita vreo sursă.
9. Fă pe prostul. Nu contează argumentele
sau dovezile care se pun pe masă, important este să eviți discutarea
lor sau să le discreditezi, menţionând că n-au niciun sens, nu conţin
nicio probă, nu sunt de niciun interes, sau sunt ilogice. Amestecă bine
lucrurile pentru a obţine un efect maxim.
10. Asociază criticile adversarului cu
știrile vechi. Este un fel de derivat al argumentului “sperietoare”, un
fel de investiție pentru viitor în cazul în care problema nu poate fi
ușor controlată. Lucrează anticipat pentru a menține controlul. Astfel,
dezinformatorul lansează un argument “sperietoare” şi lasă apoi să
reiasă că se va ocupa în curând de acesta în cadrul planului alternativ
(planul B). Astfel, acuzaţiile sau criticile care urmează, indiferent
dacă sunt valabile sau nu, vor fi în general asociate cu cele anterioare
şi considerate pur și simplu o reluare a lor, fără a mai fi necesar să
se ocupe de ele – este chiar mai bine dacă adversarul este același cu
cel de la început.
11. Stabileşte un plan B şi bazează-te pe
el. Utilizează o problemă minoră sau un element real şi scoate-o la
“drumul mare” (fă-o publică). “Mărturiseşte” cu vigoare că ai făcut o
eroare inocentă şi că adversarii tăi au profitat de această
oportunitate, au amplificat-o şi dirijat-o, dându-i conotaţii care
implică lucruri necinstite şi care, desigur, “nu există”. Unele persoane
pot reveni mai târziu cerând cu vigoare, public, “să se pună capăt
acestui nonsens”, deoarece s-a făcut deja “ceea ce trebuia facut”. Dacă
este bine realizată, această tehnică îl poate ajuta pe dezinformator să
câștige simpatie și respect pentru că a dat lucrurile în vileag şi “şi-a
mărturisit” greșelile, fără a aborda însă alte probleme mult mai grave.
12. Enigmele nu au soluție.
Dezinformatorul pretinde că afacerea este prea complicată pentru a fi
rezolvată, scoţând în evidenţă multitudinea de persoane şi evenimente
implicate. Acest lucru va face ca orice interes al altora pentru acea
problemă să se piardă.
13. Logica de tip “Alice in Ţara
Minunilor”. Evită să discuți despre probleme, raţionând invers sau
utilizând o logică deductivă care neagă orice fapt real important.
14. Cere soluții complete. Evită să
vorbești despre probleme, solicitând adversarilor rezolvarea completă a
unui caz. Este o stratagemă care funcționează cel mai bine împreună cu
problemele de la punctul 10.
15. Fă ca faptele să corespundă unor
concluzii alternative. Acest lucru necesită o gândire creativă, cu
excepția cazului în care cazul a fost planificat în prealabil cu un plan
B.
16. Fă ca să dispară probele și martorii.
Dacă ele nu există, înseamnă că nu există o faptă, şi deci nici o
problemă care sa fie abordată.
17. Schimbă subiectul. În general,
folosind una dintre celelalte stratageme enumerate aici, găseşte o
modalitate de a da discuția la o parte, prin comentarii mai ascuţite şi
controverse, în speranța de a deturna atenția către un subiect mai ușor
de gestionat. Aceasta funcționează bine mai ales cu oameni care pot
“dezbate” împreună cu tine un subiect nou, polarizând discuția înspre
altceva, în scopul evitării dezbaterii problemelor-cheie.
18. Antagonizează şi provoacă adversarii,
dându-le un atac emoţional. Dacă nu poți face nimic altceva, ia-te la
ceartă şi bate-ți joc de adversarii tăi, forţându-i să răspundă într-o
manieră emoțională, ceea ce îi va face să arate ca nişte oameni proşti
şi mult prea motivaţi. Nu numai că astfel vei evita să vorbești despre
problemele importante, dar dacă răspunsul adversarului privind subiectul
este emoţional, vei putea mai târziu să eviți problema concentrându-te
pe : “oh, cât sunt de sensibili, cum să mă încumet a-i critica ?”.
19. Ignoră dovezile prezentate şi
solicită dovezi imposibile. Este probabil o variantă a regulii de “a
face pe prostul”. În ciuda dovezilor care sunt prezentate de către
adversar pe un forum public, susţine că probele nu sunt admisibile şi
cere probe imposibil de găsit pentru adversar (ele pot exista, dar nu
sunt disponibile sau sunt cunoscute ca fiind ceva ușor de distrus sau
falsificat, ca o armă a crimei). Cu scopul de a evita complet discutarea
problemelor, ar putea fi necesar să discreditezi în mod categoric
mass-media sau cărţile, să refuzi ideea că martorii sunt acceptabili și
chiar să negi declarațiile făcute de către guvern sau alte autorități.
20. Dovezi false. Introdu cât poți de
repede noi dovezi false sau indicii proiectate şi fabricate care sunt în
conflict cu observațiile și argumentele părții adverse – un instrument
practic pentru a neutraliza problemele sensibile sau pentru a împiedica
concluziile. Aceasta funcționează chiar mai bine pentru infracțiunile
pentru care faptele nu se pot distinge de dovezile false.
21. Apelează la un juriu de acuzare, un
procuror special sau alt organism autorizat de anchetă. Răstoarnă
procesul în favoarea ta și neutralizează eficient problemele sensibile
fără să deschizi discuția. După ce s-au adunat dovezile și declarațiile,
trebuie să fie păstrate secrete pentru a fi bine gestionate. De
exemplu, dacă ești în cârdășie cu procurorul, juriului i se pot refuza
pur și simplu și toate dovezile relevante se vor sigila, făcându-le
inutilizabile pentru investigații viitoare. Odată ce s-a ajuns la un
verdict favorabil, problema poate fi considerată încheiată în mod
oficial. În general, această tehnică este aplicată pentru a transforma
vinovatul în inocent, dar poate fi utilizată şi pentru a susţine
acuzaţii atunci când se înscenează ceva contra victimei.
22. Fabrică un adevăr nou. Crează
propriile grupuri de experți, autori, lideri sau oameni cu influență
capabili să inventeze ceva nou şi diferit prin cercetare științifică,
investigaţii sociale sau dovezi favorabile. În cazul în care ai
neapărată nevoie să abordezi problemele, o vei face profesionist, prin
persoane autorizate.
23. Distrage atenţia maselor cât se poate
de mult. Dacă cele de mai sus nu funcționează, pentru a ţine oamenii
departe de problemele sensibile, sau pentru a preveni o acoperire
mediatică nedorită a evenimentelor, cum ar fi de exemplu procesele,
crează povești şi mai mari (sau le tratează-le ca şi cum ar fi mari)
pentru a îndepărta masele.
24. Tăcerea critică. În cazul în care
metodele de mai sus nu dau rezultate, ia în considerare eliminarea din
circulaţie a adversarilor prin soluții definitive cu scopul eliminării
în întregime a nevoii de abordare a problemei. Acest lucru poate fi
realizat prin moartea, arestarea și detenția, șantajul, distrugerea
personalității adversarilor datorită scurgerilor de informații, sau prin
distrugerea lor financiară, emoţională sau provocându-le daune grave de
nivel medical.
25. Dispari. Dacă ești deţinătorul cheii
secretelor sau dacă ești supus unei presiuni prea mari şi simți că
începe să devină periculos, părăseşte zona.
CELE 8 TRĂSĂTURI ALE UNUI DEZINFORMATOR:
1) Evitarea. Nu vorbeşte niciodată despre
probleme în mod direct şi nici nu argumentează într-o manieră
constructivă. Evită de obicei citatele sau trimiterile la referinţe.
Insinuează în schimb contrariul. Virtual, toată prezentarea sa
insinuează că autoritatea în materie şi experţii nu au nici o
credibilitate.
2) Selectivitatea. Tinde să-şi aleagă cu
atenție adversarii, fie aplicând abordarea “loveşte şi fugi” împotriva
comentatorilor simpli care îi susţin pe adversarii săi, fie se
concentreză mai serios pe adversarii-cheie care sunt cunoscuţi pentru
abordarea directă a problemelor. În cazul în care cu un comentator
comentează prea mult, dar fară succes, îşi va schimba focalizarea pentru
a-l include şi pe acel comentator.
3) Coincidența. Dezinformatorul are
tendinţa de a apărea brusc când se discută un subiect controversat, deşi
n-a mai participat public la o discuţie generală despre acesta. De
asemenea, are tendinţa de a dispărea odată ce subiectul nu mai este
interesant pentru mase. El este desemnat să participe la discuţie şi
pleacă atunci când motivul dispare.
4) Munca în echipă. Dezinformatorii tind
să funcționeze în grupuri cu aceeaşi opinie şi/sau opinii complementare.
Desigur, acest lucru se poate întâmpla în mod natural pe orice forum
public, dar probabil că va exista un schimb frecvent de opinii mai ales
în cazul în care sunt implicaţi profesioniştii. Uneori, un participant
se va infiltra în tabăra adversă pentru a deveni sursa unui argument de
tip sperietoare sau va utiliza alte tehnici concepute să reducă forța
loviturii adversarului.
5) Anti-conspiraţionist. Dezinformatorul
îşi exprimă aproape întotdeuna un anumit dispreţ faţă de “teoria
conspirației” şi în general faţă de toți cei care nu cred că JFK nu a
fost ucis de LHO. Având un astfel de dispreț pentru teoreticienii
conspirației, să nu vă întrebaţi de ce se concentrează pe apărarea
singurului subiect, cel al conspiraţiei, abordat într-un nou grup. Unii
ar putea crede că dezinformatorul este acolo pentru a încerca să
demonstreze că toată lumea e nebună în legătură cu orice subiect, sau
pur și simplu pentru a ignora grupul pentru care îşi exprimă un asemenea
dispreţ. Sau, unii pot să concluzioneze că el are un motiv ascuns
pentru care acțiunile lor sunt ignorate.
6) Emoții artificiale. Dezinformatorul
are un sentimentalism ciudat, “artificial”, şi o piele neobişnuit de
groasă – o capacitate de a persevera şi de a persista chiar şi când se
confruntă cu un val de critici copleșitoare şi intolerante. Aceasta
tehnică vine dintr-un antrenament de tipul celor de la serviciile de
informaţii, în care indiferent cât de relevante sunt dovezile, neagă
totul şi refuză să reacţioneze emoţional sau să se implice. Pentru un
expert în dezinformare emoţiile pot apărea ca artificiale. Oamenii
obişnuiţi, atunci când răspund cu furie, de exemplu, își exprimă
animozitatea prin respingere. Dezinformatorul profesionist va avea în
general probleme pentru a-şi menţine imaginea, publicul fiind capricios
în privinţa pretinselor emoții şi stilului de comunicare calm și
impasibil. E doar o meserie și câteodată se pare că nu sunt capabili
să-şi “joace rolul”. La un moment dat pot avea un acces de furie, apoi
pot exprima un dezinteres total şi din nou un acces de furie (un yo-yo
emoțional). Având pielea groasă, niciun val copleşitor de critici nu-l
va descuraja să-şi facă meseria şi va continua să utilizeze aceleaşi
tehnici obişnuite, fără nicio ajustare. În mod obişnuit, un individ
rațional, primind atâtea critici, îşi face cu adevărat griji despre ce
pot crede ceilalţi despre el și va încerca să-şi îmbunătățească stilul
de comunicare sau pur și simplu va renunţa.
7) Incoerent. Dezinformatorul are, de
asemenea, tendinta de a face greșeli care trădează adevăratele sale
motivații. Acest lucru se poate datora faptului că nici el nu știe cu
adevărat subiectul sau pentru că este un pic “freudian”. Am observat că,
de multe ori, dezinformatorul citează pur și simplu informații
contradictorii care se neutralizează reciproc. De exemplu, unul dintre
ei a pretins că este un pilot al Forţelor Aeriene, însă stilul său de
scriere dovedea lipsa de educaţie (ortografie, gramatică, stil
incoerent) demonstrând astfel că nu are studii superioare. Nu cunosc
mulți piloți ai Forţelor Aeriene fără diplomă universitară. Un altul a
declarat, printre altele, că nu știe nimic despre un anumit subiect,
susținând ulterior că este de fapt expert în materie.
8) Timpul de răspuns. În cadrul
grupurilor de știri (newsgroups) s-a descoperit recent factorul “timp de
raspuns”. Există trei moduri în care funcionează, mai ales când
guvernul sau o altă persoană cu o anumită putere este implicată într-o
operaţiune de disimulare. 8.a) Orice postare pe un NG scrisă de un
suporter care vizează adevărul poate duce la un răspuns imediat.
Guvernul precum şi alte persoane abilitate își pot permite să plătească
oameni care să urmarească discuţia şi să găsească o oportunitate de a
provoca avarii. Dezinformarea în NG se face numai dacă cititorul o
doreşte. Este necesar un răspuns rapid, altfel vizitatorul poate sesiza
adevărul. 8.b) Atunci când este vorba de un dezinformator direct, prin
e-mail de exemplu, întârzierea este necesară şi va fi de obicei de
minimum 48-72h. Acest lucru permite să se formeze o echipă care să se
consulte cu privire la adoptarea unui răspuns strategic cu un bun efect
şi chiar să “obțină permisiunea” sau instrucțiunile unei autorităţi
ierarhic superioare. 8.c) În exemplul 1 de mai sus, pentru grupuri noi,
se va întâlni adesea cazul în care se pun în aplicare mijloace mai
puternice după întârzierea de 48-72h. Acest lucru este valabil mai ales
atunci când solicitantul adevărului şi comentariile sale sunt
considerate mai importante şi au potenţialul de a dezvălui adevărul.
Astfel, cel care dezvluie adevărul va fi atacat de două ori pentru
același “păcat”.
CUM SE POATE REPERA UN SPION:
O modalitate de a neutraliza potențialii
activişti este de a le oferi posibilitatea apartenenței la un grup care
face lucruri rele. De ce?
1) Nu primește răspunsuri la mesaje
2) Își iroseşte o mulţime de timp
3) Activistul este frustrat și descurajat
4) Nu se realizează nimic bun
FBI și informatorii săi precum şi
polițiştii sub acoperire vor invada orice grup şi vor stabili
organizații activiste de tip “bidon”. Scopul lor este de a preveni
apariția de mişcari reale, de exemplu pro-justiție sau pro-ecologice.
Agenți vin în grupuri mici, medii sau mari. Pot proveni din diferite
medii etnice. Pot fi bărbați sau femei.
Dimensiunea unui grup sau a unei mișcări infiltrate nu este importantă.
Potențialul de extindere al mișcării atrage spioni și sabotori. Această
broșură prezintă tehnicile utilizate de agenți pentru a încetini
lucrurile, pentru a face ca operațiunile să fie ratate, pentru a
distruge mișcările şi a supraveghea activiştii. Munca agentului este de a
împiedica activiştii să părasească un astfel de grup, pentru a-i ţine
sub control.
În anumite situații, pentru a menţine controlul, agentul îi va spune activistului : “Tu eşti cel care divizează mișcarea.”
[Aici, am inclus motivele psihologice care fac ca această manevră să functioneze în controlarea oamenilor]
Aceasta va da naștere unui sentiment de
vinovăție. Mulți oameni pot fi controlaţi prin culpabilizare. Agenții
stabilesc relații cu activiștii prin intermediul unei deghizări bine
cunoscute, precum cea a “dedicării față de cauză.” Datorită
devotamentului lor des proclamat (precum şi a acțiunilor făcute pentru
a-l dovedi), atunci când critică activiştii, el sau ea – fiind cu
adevărat dedicaţi mișcării – sunt convinşi că toate problemele sunt din
vina LOR. Acest lucru se explică prin faptul că cineva cu adevărat
dedicat tinde să creadă că toată lumea are o conștiință și că nimeni
n-ar disimula şi nici n-ar minţi făcând-o “în mod special”. E uimitor să
vezi cât de departe pot ajunge agenţii cu manipularea unui activist,
deoarece activistul va căuta în mod constant scuze în favoarea agentului
care se declară în mod regulat drept fidel al cauzei. Deși îl
suspectează ocazional pe agent, ei îşi vor pune ochelari de cal în timp
ce raționează, făcând asta inconștient – “nu o face în mod special ” …
“i-aş putea ajuta prin a-l ierta şi accepta”… etc.
Agentul îi va spune activistului : “Ești un conducător !”
Acest lucru îi va permite activistului
sa-și îmbunățească încrederea în sine. Admirația sa narcisistă faţă de
propriile sale intenţii altruiste/activiste va crește atât de mult încât
el sau ea va admira în mod conștient declarațiile altruiste ale
agentului, care sunt în mod deliberat concepute pentru a le reflecta pe
cele ale activistului. Este vorba despre o “falsă identificare
răuvoitoare”. Acesta este procesul prin care agentul va imita în mod
conștient sau simula un anumit comportament pentru a încuraja un
activist să se identifice cu el, sporind astfel vulnerabilitatea
activistui în raport cu exploatarea sa. Agentul va stimula cele mai
subtile concepte despre sine ale activistului.
Activiștii şi cei care au principii
altruiste sunt mai vulnerabili la falsa identificare răuvoitoare, mai
ales în timp lucrului cu agentul, când interacțiunile includ probleme
legate de abilitățile, cunoștințele sau autonomia lor.
Scopul agentului este de a crește empatie
generală a activistului față de agent, printr-un proces de identificare
cu false auto-concepte legate de activist.
Cel mai comun exemplu al acestui proces
este agentul care-l va complimenta pe activist pentru abilitățile sale,
cunoștințele și valoarea sa pentru mișcare. La un nivel mai subtil,
agentul va simula caracteristicile și manierismele activistului. Acest
lucru va ajuta la promovarea identificării prin mimică și sentimente de
“înfrățire” (gemeni). Nu este ceva necunoscut pentru un activist,
iubitor de a primi ajutorul și abilitățile de bun agent, ajungând în
situația de a lua în considerare încălcări etice și chiar un
comportament ilegal, de fapt fiind în serviciul agentului care-l
monitorizează.
“Simțul perfecțiunii” [un auto-concept]
este îmbunătățit, și o legătură puternică de empatie este țesută cu
agentul prin imitații și simulări ale propriei sale investiții
narcisiste, a victimei. [Auto-concept] Este vorba, în cazul în care
activistul o știe, în adâncul său, de propriul lui devotament față de
cauză, pe care îl proiectează asupra agentului care “îl reflectă”.
Activiștii vor fi păcăliţi, gândind că
agentul le împărtășește sentimentele de identificare și legăturile. În
configurația unei mișcări/activism rolurile sociale jucate de activiști
în confruntarea vis-à-vis de societate/guvern, încurajezează procesul de
separare intrapsihică continuă, astfel încât “alianțele-gemeni” între
activist și agent pot face sectoare întregi ale percepţiei realității
inaccesibile activistului. Ei, literalmente, “pierd contactul cu
realitatea”.
Activiștii care îşi neagă propriile
investiții narcisiste [nu au o idee foarte bună despre propriile lor
concepte și CARE sunt aceste concepte] și care în mod conștient se
percep ca “ajutoare” dotate cu un oarecare altruism sunt extrem de
vulnerabili la simulările afective (emoționale) ale agentului de
monitorizare.
Empatia este încurajată de activist, prin
exprimarea vizibilă a afecţiunii. Prezența lacrimilor, a tristeții, a
dorinței, a remușcării, a vinei, pot declanșa în activistul orientat
spre ajutorare un puternic sentiment de compasiune, în acelaşi timp cu
creșterea inconștientă a investiției narcisiste în sine .
Exprimarea unor astfel de afecţiuni
simulate pot fi destul de irezistibile pentru cel căruia i se adresează,
și dificil de deosebit de o emoție profundă.
Acest lucru poate fi de obicei
identificat prin două evenimente: în primul rând, activistul care şi-a
analizat propriile rădăcini narcisiste și este conștient de potențialul
său de a deveni “dependent emotional”, va fi capabil să rămână calm și
indiferent față de aceste efuziuni emoțională din partea agentului.
În urma aceastei atitudini liniștite și
insensibile, al doilea eveniment se va întâmpla: agentul va reacționa
prea repede la o astfel de expresie afectivă, lăsând activistului o
impresie de tipul “piesa s-a încheiat, cortina a căzut”, iar
înșelăciunea, pentru moment, s-a încheiat. Atunci agentul se va îndrepta
rapid spre următoarea victimă/activist.
Faptul este că mișcarea nu are nevoie de
un lider, ea are nevoie de ANIMATORI (persoane care se ocupă de făcut
una-alta). “Urmați liderul” este o pierdere de timp.
Un agent bun va dori să-şi întâlnească
victima cât mai des posibil. El sau ea va vorbi foarte mult fără să
spună nimic. Unii se pot aștepta la un atac violent prin discuții lungi
şi fără noimă.
Unii agenți uzeaza de tehnici insistente, arogante sau defensive:
1) Perturbarea ordinii de zi
2) Deturnarea discuției
3) Întreruperi în mod repetat
4) Falsă ignoranță
5) Lansarea unei acuzații nefondate împotriva unei persoane
Numirea cuiva drept rasist, de exemplu.
Această tactică este folosită pentru a discredita pe cineva în ochii
altor membri ai grupului.
Sabotorii. Unii sabotori se pretind a fi activişti. Ei (sau ele) vor :
1) Scrie pliante enciclopedice (în prezent, site-uri web)
2) Printa pliante numai în limba engleză
3) Organiza demonstrații în locuri de care nimeni nu este interesat
4) Solicita finanțarea din partea oamenilor bogați în loc de a căuta sprijin de la clasa de mijloc
5) Face pancarte cu prea multe cuvinte confuze
6) Complica problemele
7) Formula revendicări eronate
8) Compromite obiectivul
9) Ţine discuții interminabile care vor
duce la pierdere de timp pentru toată lumea. Agentul poate însoți aceste
discuţii fără sfârșit cu băutură, droguri sau alte distracții, pentru a
încetini activitatea activiştilor.
Provocatorii
1) Doresc să stabilească “liderii” pentru a-i pune pe poziţii, în scopul de a opri mișcarea
2) Sugerează să facă lucruri stupide, ilegale, pentru a crea probleme activiștilor
3) Încurajează militantismul
4) Vor să batjocorească autoritatea
5) Încearcă să compromită valorile activiștilor
6) Încearcă să instige la violenţă. Activismul vrea mereu să fie non-violent.
7) Încearcă să provoace o revoltă printre oameni nepregătiți să interpreteze răspunsul autorităților
Informatorii
1) Vor ca toată lumea să se înscrie undeva
2) Pun o mulțime de întrebări (colectare de informații)
3) Vor să știe la ce evenimente si-au planificat participarea activiştii
4) Încearcă să-l facă pe activist să se apere, pentru a-i identifica convingerile, obiectivele și nivelul de angajament
Recrutarea
Activiști legitimi nu duc un dialog
prelungit cu cei recrutaţi. Acțiunile lor, credințele și obiectivele
vorbesc de la sine. Grupurile care recrutează după sistem misionar,
militar sau de tip partid politic sunt mişcări false sau mișcări create
de agenții.
Urmărirea
ÎNTOTDEAUNA trebuie să presupunem că
suntem sub supraveghere. În acest moment, dacă NU EŞTI sub supraveghere,
nu ești un activist foarte bun!
Tactici de intimidare
Ei le folosesc.
Astfel de tactici includ calomnia,
injuriile, amenințările, apropierea de activiștii nemulţumiţi sau
îngrijoraţi pentru a-i convinge (prin tactici de psihologie descrise mai
sus) să se întoarcă împotriva mișcării și să depună mărturii false
împotriva foștilor lor colegi. Ei vor planta substanțe ilegale la
domiciliul activiștilor și vor monta o arestare ; vor planta informații
false și vor înscena o “revelație”, vor trimite scrisori incriminatoare
[e-mail] în numele activiștilor, și mult mai multe. Vor face cam tot
ceea ce societatea le va permite.
Această broşură nu acoperă toate tehnicile folosite de agenții pentru a sabota vieţile activiștilor sinceri și dedicaţi.
În cazul în care un agent este “expus”, el sau ea va fi transferat(ă) sau înlocuit(ă).
COINTELPRO este încă în funcțiune astăzi
sub un nume de cod diferit. El nu mai apare în scripte pentru a se evita
să fie descoperită ilegalitatea îngrădirii libertăţii de informare.
Scopul programului de contraspionaj al
FBI: expune, perturbă, deviază, discreditează și neutralizează
persoanele pe care FBI-ul le consideră opuse intereselor naționale.
“Securitate națională” se referă la securitatea așa cum este ea
stabilită de către FBI, pentru a preveni oamenii să fie informați cu
privire la lucrurile vicioase efectuate de acesta, cu încălcarea
libertăților civile ale persoanelor.
Pe scurt: 17 tehnici pentru a îngropa adevărul:
Acuzaţii puternice și credibile de
desfăşurare a unor activități criminale pot dărâma un guvern. Când
guvernul nu are o apărare eficientă și bazată pe dovezi, alte tehnici
trebuie să fie angajate. Succesul acestor tehnici depinde în mare măsură
de o presă cooperantă și complezentă mai degraba decât de o simplă
opoziție simbolică.
1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.
2. Indignarea regizată. De asemenea, cunoscută sub numele de stratagema “Cum de îndrăznești ?”.
3. Califică toate acuzaţiile ca fiind
“zvonuri” sau, mai bine, de “zvonuri zevzece”. Dacă, în ciuda lipsei de
informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte,
acesata este numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au
tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcă sunt pur și
simplu “paranoici” sau “isterici”).
4. Demolează argumentul sperietoare. Nu
te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaţiii.
Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri
nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când
par să discrediteze toate acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.
5. Foloseşte cuvinte precum “teoretician
al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocănos”, “nebun”, “smintit”, și,
desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei
folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza
acuzaţiile, și expresii “mai rezonabile” în apărarea guvernului și
susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise
cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.
6. Contestă motivațiile. Încearcă să
marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat
interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să
obţină bani.
7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.
8. Minimalizează acuzațiile ca fiind “vechea placă”.
9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de
zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de “mărturisire
și evitare”. În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate
în timp ce îţi recunoşti “greșelile”, dar numai pe cele fără
consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea
existența unui plan B, diferit de cel original.
10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.
11. Foloseste raţionamentul invers, prin
metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie riguroasă, dovezile cele
mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: Avem o presă
complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de
“sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o. Ei
n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.
12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?
13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de distrageri.
14. Spune despre faptele incriminatoare
ușoare, dar nu mai face nimic în plus. Aceasta este adesea comparată cu
tactica “muşcă şi fugi”.
15. Minte sincer, cu nerușinare. Una
dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a
atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil,
dar anonimă.
16. Pentru a extinde un pic mai mult
punctele 4 si 5, fă astfel încât proprii acoliți “să demaşte ei înşişi
scandaluri și apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara
adversarii reali și de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este
să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei vor pretinde că îşi
cheltuie banii lor proprii.
17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta
este răspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe cineva să-și
petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra
guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică ?”
Autoritățile nu au suficienţi apărători prin ziare, reviste, radiouri și
televiziuni ? Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori
critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio
este suficient ca şi control, dar se pare că nu este cazul.
Sper că aţi învăţat șmecheriile și acum
știți un pic mai bine să citiţi printre rânduri ceea ce se întâmplă pe
net și pe forumuri.
Obiceiurile sănătoase zilnice, chiar şi cele aparent banale,
cum ar fi un mic dejun hrănitor sau plimbările regulate, contribuie la o
bună funcţionare a organismului, susţin specialiştii.
