luni, decembrie 24, 2018

Fiecare om are locul său în lume și în inima cuiva

Fiecare om are locul său în lume și în inima cuiva, există cineva și pentru tine nu te îngrijora. Eu nu am avut în plan să mai scriu în acest sfârșit de an. Totuși, Cineva mi-a șoptit că ai nevoie cuvintele pe care le aștern pe hârtie. Avem o iarnă magică, cu zăpadă în toată țara, cum nu a mai fost de ani. Mă emoționează luminițele caselor și țurțurii și îți urez la mulți ani!
Poate nu ai atins acea stare de împlinire sufletească, fiorul care te pătrunde seara când te întorci la familia ta acasă. Poate mai ai de lucrat cu tine pe plan emoțional. Poate nu te mulțumesc banii pe care îi câștigi sau poate îți petreci sărbătorile de unul singur, trist.
De fiecare dată când mă întâlnesc cu un cititor minunat, un tânăr dedicat, onest și familist, las viziunea mea și ceea ce cred că știu despre viață și mă las inspirat. El spune că se simte onorat să servească o cafea în compania mea, că învață de la mine citind articolele și îmi cumpără cărțile. Adevărul este că învățăm unii de la alții, toată viața.
Vorbesc de un bărbat de admirat, care își iubește soția însă mai întâi de toate o înțelege sau o respectă. Ea ia dăruit două fetițe minunate, iar împreună au reușit să construiască o casă, așa cum visez eu să îmi construiesc de când mă știu, cu dormitoare mansardate și încălzire în pardoseală, undeva în libertate, la țară.
Analizându-l, îl ador. Tot așa mi-am imaginat și eu să fiu, când eram copil. Un om conștient, matur și prezentabil, cu o latură sensibilă de artist, antrenor de sport, nu ca mine, un om trist, care a eșuat pe toate planurile, i-a dezamăgit pe toți. Dar în lumea aceasta mare fiecare om are locul său, inclusiv eu.
Întotdeauna mi-a plăcut să particip la lume, nu să fiu spectator la ea, de aceea, prima jumătate a vieții am luptat să agonisesc pentru mine, azi îndepărtez de la mine, împart cunoaștere cu porția celor ce au nevoie de ea. Eu sunt așa cum sunt, tu ești așa cum ești, gândul că cineva are nevoie de noi în cea mai reală variantă a noastră îmi dă fiori.
Așa am învățat să simt liber și să trăiesc prin oameni Victoria mea. Din slăbiciuni îmi extrag puterea, ca să descopăr înțelepciunea. Eu nu am nevoie să mi se îndeplinească o dorință ca să fiu fericit, chiar dacă mă străduiesc să trăiesc frumos, în continuare. Obsedat de destinație, va trebui să rezist pe tot parcursul călătoriei, în loc să mă bucur de ea. Și tu te poți bucura, sunt aici pentru tine.
Fiecare om are locul său în lume, altfel nu se năștea în ea, însă ca să îl găsească are nevoie să se prăbușească. Apoi să renască. Primul pas în a schimba ceva, este să îți accepți situația, să încetezi să mai opui rezistență în fața a ceea ce nu poți schimba încă. Acceptarea este înălțarea.
Este în regulă să eșuezi cu visul tău. Este în regulă să eșuezi în ceea ce ține de imaginea ta. Este în regulă să eșuezi în căsnicie sau în relație, în creșterea copiilor, în carieră sau viață. În aceeași măsură este în regulă să te ridici peste eșecurile tale. Fiecare om are locul său și e prețios în felul său. Gândul că ți-ai dat silința îți oferă satisfacția.
Personal, am dăruit atât cât am putut și m-au văzut atâția. Am mângâiat jumătate de milion de suflete, doar în anul care e pe cale să se încheie. Acest sentiment îmi transmite un fior de zici că zbor. Aș putea părăsi lumea chiar acum, împlinit.
Am citit un articol despre un adolescent care până la vârsta de cinsprezece ani nu își găsise locul dar se grăbea. Nu credea că fiecare om are locul său, spunea că lui nu i-a pregătit nimic viața. După câteva tentative de suicid nu mai comunica nici măcar cu familia sa, care îl îngrijea și hrănea. Stătea în camera lui săptămâni întregi, degeaba.
Arunca bilețele de la fereastră pe care scria că urăște pe toată lumea, că urăște viața, pe Dumnezeu. Se ura inclusiv pe sine pentru că se născuse. Cu toate astea într-o zi parcă s-a făcut lumină, a simțit o atracție nemaiîntâlnită către școala de pilotaj, așa că a hotărât să se pună pe picioare ca mai târziu să se înscrie în armată.

Fiecare om are șansa sa

Trebuia ca Dumnezeu să îi fi auzit suferința și hotărâse dar să îl smulgă din mocirla care îi măcina din interior către exterior ființa. Căci fiecare om are locul său în lumea aceasta blestemată, se gândea.
În urma procedurii de înscriere la Academia Forțelor Aeriene, tânărul, a cărui unică dorință a fost să devină pilot de avion de război, a aflat că are daltonism, și a fost respins. Iar vestea că nu va putea zbura niciodată m-a zdruncinat, apoi m-am trezit din vis.
Uneori parcă cineva își bate joc de noi. Viața atunci când implori o înghițitură de apă ca să îți dai ultima suflare, pe cruce, îți dă oțet, oțet. Totuși, în ciuda aparențelor ea a fost singura soluție care a putut să îl pună pe adolescent pe picioare.
Nu te teme să iei o decizie, nu îți lăsa viața pe mâine, fii responsabil! Inspiră-te de la toți dar trăiește așa cum crezi tu că e mai bine. Ascultă-ți intuiția, prin ea îți vorbește inima. În clipele tale cele mai cenușii ea îți aduce aminte că fiecare om are locul său și că ai un scop nobil, că nu te-ai născut aici degeaba.
Sunt convins că ești o persoană sinceră și minunată, căutătoare de mai bine, altfel nu te aflai acum pe Pagina mea! Ar fi mult mai uşor să depăşim un moment care ne clatină încrederea în sine dacă am reuşi să ne rezervăm energia şi timpul pentru oamenii cărora le pasă cu adevărat de noi, nu să le dăruim, pur şi simplu, celui care ne refuză.
Dacă eu am putut poți și tu, să faci ceea ce iubești și să trăiești așa cum îți place. Astăzi călătoresc, scriu, este locul care mă aștepta dintotdeauna. Mă uit la eforturile depuse, număr ușile închise, dar nu mă mai apasă supărările, îmi amintesc doar bucuriile.

Ne-am uitat prea mult la alții, de aceea nu ne mai cunoaștem pe noi înșine.
Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

joi, noiembrie 22, 2018

Ce cadru legal avem în școli pentru combaterea bullying-ului?


Săptămâna trecută am participat la o discuție organizată de Salvați Copiii pe marginea bullying-ului, unde am aflat unde putem găsi referințe legale despre fenomen, dacă avem nevoie. Termenul nu este specificat ca atare în legislație, pentru că nu există corespondență în limba română, dar există demersuri legale pentru a sigura siguranța fizică și emoțională a copiilor în cadrul școlar. Cert este că o victimă a bullying-ului nu este un copil în siguranță, cum nu este niciun martor al fenomenului și niciun agresor.
Chiar dacă unele solicitări legale sunt bifate numai pe hârtie, iar în realitate nu se întâmplă nimic, responsabilitatea este atribuită și avem portițe de intrare la discuții despre bullying. Mai mult, avem asociații, comisii și consilii care pot aduce pe agenda de lucru fenomenul, pot organiza activități și pot acționa pentru a atrage atenția asupra a ceea ce se întâmplă pe teren.

Cine poate propune acțiuni pentru prevenția sau stoparea bullying-ului?

Coordonatorul pentru programe și proiecte educative școlare și extrașcolare – numit la nivelul fiecărei școli,  poate propune activități în funcție de nevoile identificate la nivelul școlii, precum și programe educative de prevenție și intervenție, care se pot referi și la bullying.
Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și a discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității (art 79/ litera f) – existentă în mod obligatoriu în cadrul școlilor, poate implementa programe de prevenție a bullying-ului.
Consiliul reprezentativ al părinților/Asociația de părinți care, conform art. 184/ litera c, susține unitățile de învățământ în derularea programelor de prevenire și de combatere a absenteismului și a violenței în mediul școlar, iar conform art. 184/ litera l, sprijină conducerea unității de învățământ în asigurarea sănătății și securității elevilor.
Dacă una dintre comisiile de mai sus propune, procesul de evaluare internă a calității educației (Art. 163), în prezent centrat aproape exclusiv pe rezultatele învățării, poate fi îmbogățit și cu unele criterii care să vizeze siguranța, sănătatea emoțională, protecția și bunăstarea elevilor în mediul școlar.
Consiliul de conducere al Comitetului de părinți pe grupă/clasă (art. 179) prin atribuțiile sale – (b) susține organizarea și desfășurarea de proiecte, programe și activități educative extrașcolare la nivelul grupei/clasei și a unității de învățământ și c) susține organizarea și desfășurarea de programe de prevenire și combaterea violenței, asigurarea siguranței și securității, combaterea discriminării și reducerea absenteismului în mediul școlar). Așadar, ar putea fi un actor în demersurile de lobby vizând prioritizarea abordării fenomenului de bullying în contextul școlii.
Oricare elev are îndatorirea și obligația conform Statutului elevului sesizării reprezentanților unității de învățământ cu privire la orice situație care ar pune în pericol siguranța elevilor și a cadrelor didactice. De asemenea, conform Art. 41 – Atribuțiile consiliului școlar al elevilor – a) reprezintă interesele elevilor și transmite consiliului de administrație, directorului/directorului adjunct și consiliului profesoral punctul de vedere al elevilor referitor la problemele de interes pentru aceștia; b) apără drepturile elevilor la nivelul unității de învățământ și sesizează încălcarea lor; c) se autosesizează cu privire la problemele cu care se confruntă elevii, informând conducerea unității de învățământ despre acestea și propunând soluții; d) sprijină comunicarea între elevi și cadrele didactice; e) dezbate propunerile elevilor din școală și elaborează proiecte.
Așadar, deși nu este nicăieri specificat termenul de bullying, el este o formă de agresiune emoțională și/sau fizică și oriunde există referiri la siguranța emoțională și fizică a elevului, se fac, implicit, referiri și la acest comportament social nociv.
Credit foto –  Andrew Neel @ Unsplash
 
 
Sursa: gustdefericire.ro

joi, septembrie 20, 2018

Acceptarea și înțelegerea vieții cu bune și rele



Acceptarea și înțelegerea evenimentelor vieții te scot din mocirlă. Eu vreau să înțeleg viața și să o accept cu bune și rele, căci nu înțeleg nimic din ceea ce mi se întâmplă. De multe ori ți-ai propus acest lucru și îți dau dreptate. Pacea interioară ar trebui să coste un milion de euro, dar ea ți se oferă gratuit.
Pentru ce aceste neînțelegeri și conflicte dintre oameni? Pentru ce îngăduie Dumnezeu atâta nedreptate? Te întrebi, nedumerit, uneori. Aceasta în cazul în care ar exista un Dumnezeu, care tolerează acest genocid fizic și psihic, etapa în care umanitatea ruginește în interiorul ei înseși, fără să fie condamnată de cineva.
Încep articolul prin a te încuraja. Lumea nu e chiar un dezastru, umanitatea parcurge o perioadă de tranziție, timpul în care se hotărăsc lucrurile este acum. Astăzi Lumina a preluat conducerea, mintea veche a cedat puterea de aceea haosul se simte. După furtună vine acceptarea și înțelegerea, de ele avem nevoie ca să nu murim. Așadar, te invit să învățăm să privim.
Ceea ce omenirea a crezut în trecut că este bine pentru ea e de fapt rău pentru ea, ceea ce este cu adevărat curat ni se face cunoscut și rămâne alături de noi în veac. Oamenii nu mai știu de unde au plecat, a trecut atâta timp.
În viață, pierzi oameni, pierzi prieteni, pierzi clipe, toate acestea doar ca să te găsești pe tine. Nu purta ură nimănui, eliberează-te de resentimente, înaintează pe drumul tău. Căci viața este ca o haină, dacă o păstrezi curată o vei trăi așa. Caută mai întâi acceptarea și înțelegerea, doar așa vei putea să ajungi la mal. Fericirea nu este ceva gata făcut!
Nu căuta o persoană care să îți lumineze viața, caută o persoană căreia să îi luminezi viața, dacă vrei să fii liniștit și să trăiești fericit. Ține cont de ce te îndeamnă inima, acceptarea și înțelegerea conduitei Universului fac minuni.
Este îngrijorător pentru oameni faptul că atunci când se discută despre acceptare și înțelegere, despre educație sau viitor, scade audiența, dar când se discută despre implanturi și viață de noapte aceasta explodează.
Când oamenii se confruntă cu evenimente pe care nu le înțeleg, devin vulnerabili. Atunci acceptă orice interpretare a oricărui vânzător de informații care se oferă să le sară în ajutor, sigur, contra cost. Așa au apărut toți maeștri guru, ghicitorii în cărți, horoscopul. Un adevărat mesager te îndrumă să ajungi tu la înțelegere, el doar îți arată ușa. Alege acceptarea și înțelegerea, rezultatele vor veni de la sine.
Majoritatea celor mai învățați oameni de pe planetă au creierele făcute terci, se învârt pierduți prin cunoașterea lor necertificată, aleargă din prezumție în prezumție. Odată ce te abați de la adevărul care ți-a fost înrădăcinat în ființă nu mai înțelegi nimic și ești predispus să îți pierzi mințile.
Din când în când, așa cum îți faci curat în casă, e necesar să faci curat și pe Facebook. Nu uita niciodată. Selectează informația care este livrată în mod continuu către tine. Nu asimila chiar orice, ceva ce nu te privește sau nu te ajută. Oamenii poartă luptele lor, se confruntă cu neînțelegerile lor, nu le lua tu în spate pe toate.
Atunci când vizualizezi un profil perfect, vezi o persoană veselă și activă mereu, care duce o viață fericită alături de familia sa minunată, care călătorește împreună cu prietenii, care conduce o mașină scumpă și a reușit în carieră, nu uita că vezi ceea ce ea a selectat să vezi. Tu nu ai acces la povestea din spatele eforturilor depuse. Nu vezi lacrimile, refuzurile, confruntările și stările sau stăruința.
Un fotograf profesionist ia o mie de cadre, pe care le trece prin filtrele programelor de editare, dar păstrează numai zece dintre ele care vor reprezenta produsul final. Tot așa este și cu viețile prezentate în planul virtual. Așadar când te compari cu cei pe care îi urmărești compari încercările tale cu rezultatele lor. Caută să nu te compari cu nimeni.
În viață păstrează-te sănătos, acceptarea și înțelegerea sunt dezinfectantul și pansamentul celor care din neatenție se rănesc. Când iubești te vindeci mai ușor, ura îți ține rănile deschise.
Atunci când ești copil alergi de plăcere, când ești adult alergi de nevoie. La bătrânețe nu mai poți alerga chiar dacă ai face-o fără motiv. Sper ca ai noștri copii să crească mai drepți decât am crescut noi, să se dezvolte dar pe măsura recunoștinței lor. Mintea intră într-o stare de somnolenţă atunci când totul îi este oferit de-a gata.

Acceptarea și înțelegerea aduc fericirea

Când te angajezi într-o promisiune și te dedici celor la care ții, ai grijă să nu te ignori pe tine. Altfel nu îți vei putea ține promisiunea. Gândește-te la părinții tăi, nu din obligație ci din iubire și dor de ei, din respect pentru tine însuți. Iubește-i tu așa cum poți.
În continuare umanitatea a dovedit că nu este pregătită să cunoască iubirea. Însă, iubirea nu bate la ușă, ea se face vizibilă într-o lume a războiului fără acordul cuiva. Am putea considera că încalcă liberul arbitru, totuși inima nu se supune nimănui, ea este unealta cea dintâi a Începătorului care e pe cale să Își încheie Lucrarea.
Dragostea îți apare în vis și te cheamă la ea. La început nu vei ști cum să te duci, dar acceptarea și înțelegerea sunt brațele care te vor purta. Viața e frumoasă atunci când și realizările sunt pe măsură, iar oamenii iubesc prezența ta. Cu toate acestea vine o vreme când ai nevoie să te întorci de unde ai venit, alegerea este a ta și nimeni nu te poate forța să rămâi.
Dacă eu sunt optimist şi totuşi nu cred în oamenii sceptici, asta mă face să fiu un om realist. Mă ridic a mia oară, ca să înaintez iar. Adevărata înțelepciune nu te pune în lumina reflectoarelor, nu te urcă în vârful lumii, nu te minte că în felul acesta o vei câștiga. Dacă te pierzi pe tine însuți, bogăția nu îți folosește la nimic. Adevărul aparține tuturor oamenilor, tu doar îi ajuți să și-l reamintească.
Adevărata înțelepciune îți deschide poarta prin care pentru prima dată în istorie poți părăsi lumea. Eu, entuziasmat mă pregătesc să plec din ea, căci mai sunt și alții care au nevoie de mine. Nu voi sta alături de voi o veșnicie.

Acceptarea și înțelegerea sunt dezinfectantul și pansamentul celor care se rănesc.
Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

vineri, august 10, 2018

Cum să îți trăiești viața pe culoarea verde?


Cunoști senzația aceea când traversezi un oraș renumit pentru traficul insuportabil însă prinzi toate semafoarele pe culoarea verde? Viața ta cotește în direcția mult visată atunci când dovedești că iubești. Eu prind toate semafoarele vieții pe verde, însă viața mea nu a fost mereu așa cum este astăzi, am stat blocat în trafic aproape treizeci de ani.
Desigur ea este o simplă expresie care scurtează poveștile nesfârșite despre întâmplările nedorite prin care suntem nevoiți să trecem. Îți mulțumesc că mi-ai rămas alături prin toate câte am trecut împreună. Aici ne motivăm zilnic.
În prima parte a vieții ușile mi-au fost trântite în față cu o ignoranță ieșită din comun. Orice faptă bună săvârșită cu trudă trecea neobservată, dar fiecare mișcare greșită de-a mea era analizată cu amănuntul, eram condamnat pentru fiecare cuvânt rostit. Căutând să fiu acceptat sau iubit, oamenii se obișnuiseră cu primitul. Mă desconsiderau pentru faptul că nu le ofer mai mult, pe gratis. De la ei respect nu era, iubire nici atât, și s-au ofilit.
Când eram copil, iar, tatăl meu se îmbolnăvise, i-am reproșat că nu se mai îngrijește, că părinții prietenilor mei sunt prezentabili și fericiți, că mă face să îmi fie rușine. Colegii de clasă râdeau de mine. Din cauza situației de acasă îmi scăzuse încrederea în mine, voiam să nu mă mai recunoască nimeni, să mă evapor din lumea în care mă integrasem pe meritul meu, prin puterile mele, degeaba.
Tata mi-a spus că el nu își mai dorește nimic, că nu vrea să impresioneze pe nimeni, ci așteaptă să moară. Însă l-am rugat să o facă pentru mine. Atunci s-a îmbrăcat cu cea mai frumoasă cămașă și și-a pieptănat parul și bucuria mea a durat o săptămână.
În zilele când gândești despre tine că ești prea matur ca să fii fericit cunoaște faptul că nu ai atins maturitatea încă. Maturitatea nu elimină veselia. În lume nu toți oamenii au o inimă. Chiar dacă toți dețin organul cu funcții fizice nu toate inimile au un corp spiritual dezvoltat. Cele mai multe dintre ele sunt doar carne. Dar omul nu este doar carne. Din cauza convingerii că omul este doar carne cunoaștem atât de puțin, de aceea simțim prea puțin, spre deloc.
Fă gesturi frumoase pentru oamenii pe care îi iubești. Păstrează-te sănătos și bun. Emană o atitudine de învingător. Eu, în zilele când nu sunt iubitor mă străduiesc să aflu ce m-a îmbolnăvit, care este portița prin care otrava lumii ar putea pătrunde la inima mea?
În viață cu cât ești mai recunoscător cu atât ești mai bogat. Atunci treci prin lume pe culoarea verde. Căci verdele e nuanța abundenței și a priorității. Fii real, sincer și autentic, implică-te în tot. Abia atunci vei începe să primești tot!
Eu am primit o carte minunată cu numele meu atribuit la autor, pe lângă celelalte patru, care, mi-au deschis poarta către lumea pe care mi-am imaginat-o înainte să cobor în ea. Am primit o vacanță de șapte zile în orașul Madrid, în capitala minunată a Spaniei, unde mă așteaptă un grup de cititori, iar, la final de an intenționez să vizitez Lisabona.
Oamenii minunați care au crezut în mine nu au întârziat să mă susțină. Am cunoscut suflete frumoase, care simt, se străduiesc, se implică și știu să își trăiască viețile în armonie, ei trec prin toate intersecțiile la care viața îi provoacă pe culoarea verde și prosperă. Nu se opresc nicăieri, nu își lipesc inimile de nimic chiar dacă se bucură de tot. Ei au casă în cer. În felul acesta nu se lasă controlați de lume.
Atunci când îți aranjezi locuința, lucrează ca și cum ai pregăti-o pentru Dumnezeu. Când te întâlnești cu un prieten, aranjează-te cu atenție, ca și cum te-ai întâlni cu Dumnezeu. Când îi faci o surpriză cuiva dăruiește-o cu toată ființa ta, altfel te vei osteni degeaba.
Când pleci într-o călătorie bucură-te ca și cum ai merge la braț cu Dumnezeu. Privește fiecare apus alături de El, iar viața ta să înainteze pe culoarea verde. Căci Universul deschide ușile celui care face pace cu Esența care se găsește în fiecare atom din fiecare ființă. Pescuiește împreună cu Dumnezeu și vei deveni pescar de oameni, resuscitator de inimi înghețate, salvator de suflete pierdute.

Trăiește pe culoarea verde

Am ieșit la plimbare cu bicicleta în zona de nord a Bucureștiului și m-am oprit să îmi cumpăr o înghețată. În vreme ce mă servea am întrebat vânzătorul dacă pot achita cu cardul fiindcă nu aveam bani în numerar la mine. A spus că nu și totuși, mi-a dăruit înghețata, pe care o pusese deja în cornet, ba chiar mi-a dăruit și o sticlă cu apă, rece, de la frigider.
L-am încurajat să nu își facă griji că nu mă voi întoarce cu banii, dar curiozitatea m-a împins să îl întreb cum de are încredere că mă voi întoarce, nici nu mă cunoaște!? A spus că conștiința nu mă va lăsa să nu mă întorc, tot așa cum nu îi permite lui să înșele cu zece bani pe cineva, atunci când înapoiază restul. A spus că oamenii fericiți sunt aceia care au inimă, însă nu toți oamenii au inimă. Era de fel din Macedonia dar se căsătorise în anul 1980 aici.
În viață iubește-i în mod special pe oamenii care greșesc. Căci ei au nevoie de iubire precum în pilda fiului risipitor. Condamnare primesc din partea tuturor, te asigur că nu mai au nevoie și de ura ta. Pedeapsa, îi face răi, răzbunători și distrugători. Omule, nu cu benzină stingi focul, cu iubirea o poți face. Urându-i pe cei ca tine, în final rasa îți va fi ștearsă de pe fața Pământului.
Nu cu identificarea vinovaților sau torturarea lor aduci pacea pe planetă, cu orice răzvrătire împotriva semenilor tăi devii complice la distrugerea rasei, căreia îi mai legi o piatră de gât și tot așa. Invidia și gelozia pătrund în inima ta, și ți se scufundă corăbiile fericirii. Iertarea aduce pacea nu justiția sau mitraliera. Căci nu există om drept.
Mă bucur că m-am trezit și în dimineața aceasta ca să fac lucruri mărețe. Din zece oameni care mă cunosc nouă mă urăsc, însă, unul mă iubește mai mult decât mă urăsc cei nouă adunați la un loc. De aceea, trăiesc viața pe culoarea verde și prosper. Voi m-ați învățat să sper.

În zilele când gândești despre tine că ești prea matur ca să fii fericit, cunoaște
faptul că nu ai atins maturitatea încă. Maturitatea nu elimină veselia.
Alberto Bacoi
 Autor: Alberto Bacoi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com 

miercuri, august 08, 2018

Cluj: Megashow dedicat forțelor malefice


Motto1: Lucrurile, evenimentele şi faptele nu sunt aproape niciodată ceea ce ele ne par a fi la o primă scanare rapidă şi superficială
Motto2: Lupul nu-şi schimbă nici părul, nici năravul
Trebuie să precizez dintr-un start că eu personal, spre exasperarea unor prieteni care sunt fani ai altor genuri muzicale, agreez și ascult muzică trance de o anumită factură.
Anul trecut, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj Mihai Seplecan, un fost insider al sistemului, a afirmat că în spatele festivalului „Untold” se ascunde un ritual de magie neagră care a fost sprijinit de către masonerie.
Aceste afirmaţii ale sale au fost suficiente pentru ca acesta să fie atacat din toate direcţiile de către fanii acestui festival, mai ales că Mihai Seplecan şi-a asumat o ipostază creştină. Evident că această postură pe care a ales-o să îl reprezinte, cea de credincios creştin ortodox, împreună cu acţiunile sale din ultima vreme în care a vizitat diverse mănăstiri creştine, conţine o conotaţie care îl transformă în veritabilă carne de tun. De ce? După incendiul din clubul Colectiv au existat anumiţi prelaţi din cadrul Bisericii Ortodoxe care au incriminat în bloc pe toţi cei care au fost prezenţi în acel club, inclusiv pe victime, deoarece acel concert la care au participat ar fi avut, în viziunea lor, conotaţii demonice datorită muzicii şi versurilor formaţiei care a concertat în acel spaţiu. Într-un mod de neînţeles, părerea individuală a unor prelaţi creştin-ortodocşi a fost citată pe alocuri trunchiat, fiind desprinsă de contextul în care a fost rostită, totul fiind realizat pentru a incita la contestarea Bisericii Ortodoxe în ansamblul ei. S-a dovedit ulterior că, deşi nu s-a mediatizat, în momentul incendiului a fost prezent la faţa locului un preot ortodox care aparţinea unităţii de pompieri, preot care a oferit sprijin şi s-a rugat pentru cei implicaţi în acele incidente tragice.
Strict din punctul de vederea al doctrinei spirituale creştine, exprimată prin intermediul scrierilor Sfinţilor Părinţi, compasiunea este singura atitudine care se cere manifestată în astfel de cazuri, indiferent de natura evenimentelor petrecute. Aduc aici un argument zdrobitor care aparţine părintelui Porfirie, care dădea în acest sens un exemplu concret. El se întreba retoric: ce faci când vezi un călător care este atacat de mai mulţi tâlhari? „Sari şi tu şi îl loveşti la rândul tău?”, explicând astfel într-un mod înţelept care este condiţia unei fiinţe care se găseşte sub incidenţa unor forţe demonice.
Aceste atitudini de condamnare a publicului aflat la concertul din clubul Colectiv au fost, prin urmare, complet nejustificate, chiar privite strict din perspectiva doctrinei creştin-ortodoxe, aşa cum de altfel am precizat mai sus. Această doctrină a fost invocată, din crasă ignoranţă, de către unii dintre acuzatori. În consecinţă, multe persoane care „s-au emancipat” de sub cadrul considerat rigid al religiei instituţionalizate, au perceput în respectivele declaraţii, oarecum justificat, expresia unui fanatism religios intolerant. Astfel, orice referinţă la demoni şi activităţi care ar putea facilita o manifestare a acestora sunt sancţionate dur. Această veritabilă ostracizare a tuturor opiniilor colorate religios, în cazul nostru particular, idei de factură creştin-ortodoxe, devine apanajul tuturor persoanelor care se lasă strict ghidate de raţionalismul ateist al epocii tehniciste în care trăim. Există şi persoane care cred în Dumnezeu, dar nu aparţin nici unui cult instituţionalizat şi a căror viziune aparţine categoriei „believers but not belongers” (credincioşi, dar neaparţinători), cu alte cuvinte aceştia şi-au creat propria concepţie şi viziune despre divinitate, viziune care nu integrează realitatea unor astfel de entităţi malefice, cunoscute ca demoni, draci sau diavoli. Cei care fac parte din această categorie socială s-au simţit lezaţi de acuzele lansate în spaţiul public de către acele persoane care atacau verbal, cu înverşunare, pe cei care au participat la concertul din Clubul Colectiv, afirmaţii care implicau, din partea celor care le făceau, o totală lipsă de compasiune. Această compasiune ar fi fost firesc să fie îndreptată asupra victimelor şi apropiaţilor acestora care au suferit în urma tragicelor evenimente. Acest gen de abordare, venită din partea ambelor părţi, impregnată cu incriminări şi aruncarea unor invective dure de o parte sau alta, a contribuit la înveninarea mediului social. Preluarea fără discernământ a acestor afirmaţii, uneori tendenţioasă, de către o parte a mass-mediei, avidă de senzaţionalism ieftin, a condus la intoxicarea şi implicit tensionarea atmosferei din spaţiul public.
De altfel, nu este greu de sesizat că, în cazul multor evenimente care au loc în prezent, s-a creat un curent care a instituit ideea că este cool şi trendy să te raportezi la entităţi eminamente malefice, pentru că ele exercită o fascinaţie mai puternică asupra publicului prin utilizarea lor în cadrul campaniilor de marketing. Acest lucru se realizează evident în detrimentul utilizării unor eventuale personaje pozitive. Această abordare dovedeşte existenţa unei intenţionalităţi clare şi distincte care urmăreşte deliberat să plaseze acele evenimente sub incidenţa unor forţe negative. Ceea ce declari la nivel de formă este în mod indisolubil prezent şi în conţinutul acţiunii pe care o realizezi.
Dacă realizăm o analiză exactă şi precisă a elementelor constitutive ale identităţii vizuale, părţi constitutivă ale brandului „Untold”, atât de anul trecut, cât şi din acest an, putem observa faptul că acestea acoperă şi se află în deplină concordanţă cu realitatea pe care se străduieşte să o invoce. Astfel putem decela următoarele aspecte care sunt, poate, mai puţin evidente:
Denumirea Untold în traducere desemnează nenumitul, nerostitul pe care mulţi ar putea să-l traducă ca de nepovestit, însă sensul conferit este cel desemnat de noi iniţial.
Se ştie foarte clar faptul că, în tradiţia românească, această sferă de forţă ale nenumitului, nerostitului (Untold) se identifică cu Satana, Lucifer, necuratul, nenumitul, nespusul. În tradiţia spirituală (populară) românească este prezentă această regulă, de a nu rosti în mod explicit numele unei entităţi malefice, pentru că acestă precizare explicită a numelui invocat, atrage în mod inexorabil acea prezenţă. Cu alte cuvinte, rostirea efectivă a numelui implică invocarea acelei entităţi şi implicit manifestarea ei. De aceea, în ethosulromânesc există termeni care desemnează această entitate purtătoare de rău doar sub o formă exorcizatoare: ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii, ucigă-l crucea. Legătura cu egregorul poporului român este evidentă tocmai prin această nenumire care este specifică tradiţiei spirituale româneşti, iar de aici derivă conexiunea cu subconştientul colectiv al locuitorilor din acest areal (spaţiu specific). Astfel, prin intermediul acestei conexiuni cu această entitate malefică, subconştientul colectiv poate fi influenţat şi impregnat cu energii toxice, nefaste, care ulterior influenţează prin intermediul subconştientului individual fiecare persoană în parte. Astfel, prin consacrarea care s-a realizat la început în cadrul acestui festival, acesta a fost plasat clar sub incidenţa unei anumite entităţi distincte desemnată ocultat (ascuns) sub numele de Untold. Cu alte cuvinte, entităţii căreia îi consacri (dedici, afieroseşti) acţiunea, în cazul nostru Untold, cuvânt explicat anterior, devine destinatarul final, adică este cel căruia îi sunt puse la dispoziţie energiile participanţilor: spectatori şi artişti deopotrivă. Cei care au realizat consacrarea în calitate de organizatori, împreună cu cei care au coordonat din background toată această operaţiune extrem de complexă, au subordonat prin aceasta evenimentul sferei malefice de forţă dorite. Pentru a înţelege mai bine forţa şi impactul consacrării mă voi referi la mediul esoteric din Franţa în perioada care a precedat Revoluţia din anul 1789. Atunci s-a cerut în mod expres consacrarea Franţei în totalitate inimii Fecioarei Maria. Această cerere a fost făcută în urma unor apariţii mariane în care această acţiune a fost solicitată în mod explicit. Acest fapt s-a corelat cu anumite avertismente privind iminenţa declanşării unor evenimente sociale de natură violentă. Această consacrare, dacă se realiza la timp, ar fi plasat Franţa sub protecţia şi ocrotirea Fecioare Maria şi evident acea revoluţie de sorginte masonică eşua, împreună cu tot carnagiu care i-a urmat. Din nefericire pentru poporul francez, acea consacrare a fost amânată şi evenimentele s-au succedat aşa cum le cunoaştem astăzi.
Consacrarea, în calitate de acţiune esoterică, plasează o fiinţă, acţiune, eveniment sub incidenţa fiinţei căreia îi este consacrată. Ea se realizează obligatoriu înainte de realizarea efectivă a respectivei acţiuni şi asigură integrarea acestei acţiuni şi a persoanei care consacră în sfera de forţă a fiinţei căreia i-a fost consacrată. Această acţiune, cunoscută în tradiţia catolică sub numele de consacrare, are un echivalent în tradiţia creştin-ortodoxă prin termenul de afierosire (încredinţare, dedicare).
S-ar putea spune că este doar o joacă. Dar această joacă cu invocări atât de clare şi distincte a unor entităţi de natură malefică nu poate constitui o simplă joacă, pentru oricine dispune de o minimă, doar minimă, capacitate asociativă denumită inteligenţă.
Astfel, deşi a fost ocultată (ascunsă) în mod extrem de abil, rostirea efectivă a acelui nume, folosindu-se în acest scop limba engleză, deci, chiar dacă nu i-a fost totuşi rostit direct numele, legătura astfel creată este mai mult decât evidentă.
Mulţi artişti plastici cu care am stat de vorbă au remarcat şi mi-au comunicat că au perceput în întreaga identitate vizuală o stare acută de întunecare malefică (darkness) începând cu bannerele gigantice plasate pe sediul „Băncii Transilvania” de pe strada Bariţiu şi sfârşind cu imaginile afişelor destinate mediatizării acestui festival.
Există în toată acestă succesiune de coincidenţe, mult prea cusute cu aţă albă pentru ca adevărul din spatele lui să nu transpară clar şi limpede pentru cineva care are minime noţiuni de esoterism şi înţelege identificând etapele costituente ale unui ritual, de orice natură ar fi acesta. În cazul festivalului „Untold” este vorba fără nici un dubiu de un ritual de magie neagră care a fost oferit, consacrat, încredinţat acestei entităţi numite Untold.
Mă întreb şi eu de ce acest festival nu a fost plasat sub incidenţa unor personaje de lumină, eminamente benefice: Arhanghelul Mihail, de exemplu, conducătorul legiunii îngerilor în lupta împotriva entităţilor malefice, acesta fiind simbolul exponentului curajului divin, fiind prezentat în poze care denotă o ipostază războinică, Mihail fiind de altfel înzestrat cu o sabie.

Sau ca să nu fim acuzaţi că ne referim strict la tradiţia spirituală creştină, avem în tradiţia spirituală hindusă pe Shiva Matangari, Shiva (Conştiinţa Masculină Universală) în ipostaza de triumfător asupra forţelor ostile, malefice (Absolutul Divin în ipostaza de distrugător), purtător al tridentului, care alungă demonii, personaj care emană o masculinitate debordată şi care prin energia pe care o manifestă, conform tradiţiei spirituale hinduse, poate distruge sau exorciza orice rău manifestat prin intermediul oricăror entităţi de natură malefică.

În mod evident acest festival Untold, „The world capital of night and magic” sloganul sub care s-a prezentat anul trecut, cât și sloganul mai soft pentru anul în curs Real-life fantasy”, prezintă toate ingredientele care-l transformă în ceea ce s-a și afirmat pe sine a fi, adică un spectacol de noapte (noapte caracterizată de întuneric, implicit de lipsă a luminii) și magie (evident neagră, corespunzătoare întunericului în care se manifestă) și a reprezentat în fond, ceea ce s-a autodeclarat, adică un veritabil ritual de magie neagră în care energiile care s-au vehiculat, respectiv ale artiștilor și simultan a participanților din public, au fost consacrate dintr-un start entității Untold.
Un alt element care apare frecvent în afişele festivalului „Untold” este oglinda. Utilizarea acestui element nu este deloc întâmplătoare. Fiecare dintre dumneavoastră puteţi consulta semnificaţiile simbolisticii asociate oglinzii.

Citez:
Oglinda redă imaginea inversă a obiectului fiind o îndepărtare de Principiu şi Esenţă. Se spune că în oglindă se reflectă dublura omului, caracterizată prin atribute malefice”. Pentru a nu exista nici un dubiu în acest sens, s-a plasat în faţa oglinzii imaginea un personaj sinistru care se reflectă în oglindă. Prin urmare expresia „Your selfie here” în afişul plasat anul trecut pe clădirea Băncii Transilvania nu este deloc întâmplătoare. Ea presupune identificare sinelui, (self se traduce în româneşte ca sine, parte componentă a cuvântului selfie) fiecărui participant cu entitatea care a fost reprezentată de acea figură fără chip, în fapt Untold”ul pe care l-am menţionat anterior. Aici prin sine nu se înţelege esenţa ultimă a fiinţei ci ansamblu energiilor psiho-mentale ce animă fiecare individ în parte. Este vorba de potenţarea în fiinţa umană a aspectelor (energiilor) negative prezentate într-un mod simbolic prin intermediul acelui personaj la care negrul feţei desemnează abisul de natură malefică. Mai mult, pentru ca lucrurile să fie pe deplin elucidate se precizează clar prin expresia I am the wizard of Untold” că persoana a cărui sine se identifică cu personajul fără chip, acceptă postura de vrăjitor, cu alte cuvinte el devine un ucenic, discipol al Untold”-ului în cadrul nopţii de magie (neagră evident). Această operaţiune de identificare cu personajul fără chip şi de ipostaziere în discipol al Untold-ului ni se prezintă a fi ambalată sub formula inocentă a unui simplu selfie. Toată această operaţiune este şi premiată pentru cei care dau bine în poză. Un joc malefic abil travestit şi deghizat diabolic printr-o manevră care a dat dovadă, trebuie să recunosc, de o inteligenţă demoniacă de-a dreptul.


Toate aspectele imagistice (poze şi sloganuri) şi faptice efective indică fără nici un dubiu că toate acestea au fost alese cu parte dintr-un ansamblu bine articulat care desemnează pentru orice iniţiat existenţa şi prin urmare performarea (efectuarea) unui ritual de magie neagră.
În cazul performării (efectuării) unor ritualuri de către adepţii unor culte religioase, în cadrul acestora se invocă şi se consacră în mod distinct acele acţiuni unor entităţi spirituale eminamente benefice ca îngerii, Fecioara Maria, Iisus Hristos, Duhul Sfânt, Dumnezeu Tatăl. Toţi aceştia se presupun că se manifestă în acel spaţiu destinat invocaţiei. Aceste spaţii sunt de cele mai multe ori biserici. Energia acestor fiinţe necorporale interferează cu participanţii la aceste ritualuri, în funcţie de deschiderea fiecăruia dintre ei. Stările obţinute de unii dintre participanţi în urma acestei comuniuni realizate la nivel de suflet sunt iubire, linişte, pace sufletească.
Toate tradiţiile spirituale autentice fac referire clară şi distinctă la cele două categorii aflate în tabere diferite şi care îşi dispută întâietatea asupra fiinţei umane. Fiinţa umană, poate alege în baza liberului arbitru pe cine să deservească: tabăra entităţiloreminamente benefice cunoscute ca îngeri sau devaşi (sanskrit: , devá, fiinţe de lumină) sau tabăra entităţilor malefice: demoni sau rakshsaşi (sanskrit: , rākṣasa)
Pentru a pecetlui acest legământ făcut cu entitatea desemnată sub numele Untold s-a făcut, unii bineînţeles ar spune spune că este doar coincidenţă, o donare de sânge sub emblema sugestivă a lui Dracula (din nou o coincidenţă) vampir care consumă sângele astfel oferit (consacrat), acţiune care a dat posibilitatea donatorilor de participa la acest festival-ritual. Deci, cu alte cuvinte, s-a donat, în esenţă s-a consacrat (oferit, încredinţat) sângele entităţii Untold, sânge care, se ştie din ocultism, că este suportul fizic al unor energii de natură subtilă (vitală) şi constituie cadru de manifestare a unor entităţi necorporale, care leagă persoana respectivă (şi dacă aceasta ştie şi dacă nu ştie) de fiinţa căreia i-a fost consacrat respectivul ritual. Deci, anul trecut, sub aparenţa benignă a donării de sânge centrelor de transfuzii din ţară, a existat o caravană „Untold” care a făcut acest demers. Este de văzut dacă acest sânge a ajuns unde era destinat să ajungă, adică la centrele de donaţie sau s-a pierdut pe parcurs. Este de notorietate, şi exprim o evidenţă care nu are cum să fie negată, faptul că orice ritual de magie neagră implică sângele, de preferinţă uman, care se constituie într-un veritabil liant şi catalizator subtil care permite invocarea şi manifestarea acelor entităţi malefice de natură subtilă. Sângele a fost donat, în acest caz, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, de către tineri care vroiau să participe la acest ritual deghizat în festival şi care nu dispuneau de banii necesari. Cei care au procedat în acest fel şi-au vândut propria energie şi au fost legaţi într-un mod tainic de entitatea căreia i-a fost consacrat acest ritual. Aceste persoane au reprezentat rezonatori specifici, vehicole umane prin care cel invocat s-a manifestat utilizându-le propriile energii drept pârghii de manifestare. Poza luată de pe site a fost denumită dealtfel profund semnificativ, pay-with-blood, plăteşte cu sânge.

Dacă observaţi cu atenţie faptul că în această poză, sângele donat alimentează acest personaj malefic, un simbolism care nu mai are nevoie de nici o explicaţie.

De asemenea există o reţea extinsă la nivelul întregului teritoriu al României, numită deloc întămplător blood network, reţea de sânge.
Este profund semnificativ, extrem de relevant şi deloc întâmplător inserarea unei hărţi cu centrele de donaţii din întreaga ţară. Prin această modalitate a donării de sânge s-a reuşit să se acopere întreg arealul României, creându-se astfel o veritabilă reţea umană, cu noduri active în fiecare oraş, reprezentate de cei care au donat sânge. Această legătură aurică individuală indusă în timpul festivalului, putând fi activată şi ulterior derulării acestuia, în baza energiilor specifice induse în fiecare aură individuală în timpul ritualului, prin intermediul fenomenului de rezonanţă. Astfel s-a reuşit ca impactul să fie remanent la nivelul întregului teritoriu al României prin intermediul donatorilor de sânge proveniţi din fiecare oraş, care vor deveni sui-generis vehicule de tranzitare a unor energii negative induse iniţial la performarea (efectuarea) ritualului. Evident că, în anii care vor urma, dacă acest veritabil pattern comportamental va continua şi nu va fi stopat ferm, aceste rezonanţe negative reprezentate de către aceste energii demoniace vor fi întărite.

Esoterismul care este în esenţă o ştiinţă spirituală aplicată, are nişte reguli precise şi exacte şi este departe de a fi o simplă joacă. De altfel toate cele descrise până acum nu s-au constituit deloc într-o simplă joacă pentru cei care le-au conceput. Toate elementele utilizate au avut o semnificaţie precisă şi exactă.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre poza a cărui gest este şi el elocvent corelat şi cu brăţara inscripţionată cu numele Untold.

Îmi exprim şi eu nedumerirea; expresia sinceră a unei naivităţi ingenue: toate personajele este strict necesar (trebuie musai) să aparţină părţii malefice? Nu se poate să fie personaje şi fiinţe care să aparţină categoriei personajelor benefice, eroilor pozitivi care dispun de curaj în lumina adevărului? Cred că li s-ar putea da şi acestor personaje un aspect cool şi trandy, care să le facă atractive şi implicit dezirabile pentru marele public.
Şirul lung de coincidenţe profund semnificative, vizând aspectele stranii care au însoţit acest festival-ritual, ar trebui să determine orice fiinţă plină de bun simţ să se gândească asupra direcţiei ce i s-a dat acestei manifestări.
Las strict la latitudinea cititorilor acestui articol întrebarea care vizează în ce măsură realitatea subtilă de factură spirituală a unor astfel de entităţi malefice, care evident au fost invocate deliberat, a avut sau nu o influenţă în conştiinţele individuale care participă la un astfel de mega ritual de magie neagră. Sensul dat este evident ocultat şi ţine de intenţionalitatea şi scopurile avute în vedere de cei care au utilizat o asemenea imensă energie. Ei s-au folosit de acestă energie pe care au utilizat-o în conformitate cu propriile scopuri.
Cam cu ce ne-am ales de fapt? Cu anumiţi artişti care au prestat o muzică mai mult sau mai puţin inspirată. Amintesc că acest gen de muzică este benign în sine fără să aibă o conotaţie incriminabilă sub aspectul rezonanţelor pe care le poate induce în public. Mi s-a atras atenţia de către anumiţi compozitori şi muzicieni prezenţi la acest festival, că şi aici a survenit o mutaţie, începând cu anul 2010; trance-ul clasic a fost alterat intenţionat de sound-uri (sonorităţi) stranii care pune auditoriul în rezonanţă cu energii nu tocmai armonioase. Deci, nici la capitolul muzică în sine nu stăm tocmai bine.
Cineva s-a jucat de-a magia neagră sau chiar a fost vorba de un ritual performat (efectuat) deliberat în acest sens?
La o primă scanare rapidă şi superficială, am avut de-a face în anul ce a trecut cu un festival de muzică trance la care au participat mulţi oameni care au petrecut împreună un timp agreabil.
La un nivel mai profund am avut de-a face cu un veritabil, din plin recognoscibil, ritual de magie neagră care a implicat un număr uriaş de participanţi, a căror energie a fost folosită (utilizată) şi modulată specific în vederea anumitor scopuri ascunse şi chiar prin acestea dubioase. Aproximativ 300.000 de oameni a căror energie vitală, sexuală, volitivă şi afectivă a fost utilizată, folosită într-un sens numai de iniţiatorii din umbră ştiut, şi care evident a dus la poluarea atmosferei subtile energetic-informaţionale în Cluj-Napoca. Aici trebuie să existe o mare atenţie. În cazul consacrării nu contează natura energiei utilizate ci sensul pe care i se dă acesteia de către cel care operează, deci depinde de entitatea căreia i se consacră, precum şi de intenţionalitatea şi scopul celui care realizează această consacrare. Spre exemplu, într-un ritual de magie roşie unde se utilizează energia sexuală a participanţilor, aceasta poate fi folosită pentru trezirea iubirii fiind consacrată unei entităţii eminamente benefice, sau poate servi uciderii unei persoane dacă ritualul este consacrat unei entităţi malefice. Totul este la cheremul celui care iniţiază, conduce acest ritual. Restul participanţilor nu sunt decât folosiţi. Asta nu înseamnă că nu se resimte plăcerea în acel ritual. Dar scopurile urmărite şi consecinţele celor două tipuri de ritualuri sunt evident diferite. Exact acest lucru s-a petrecut, în anul ce a trecut şi în cazul ritualului de magie neagră deghizat sub masca unui Festival de muzică trance, „Untold”.
Există şi un alt element care este de reţinut. Mi s-a relatat că în 2016 în perioada festivalului, ofiţerii de la crimă organizată au fost trimişi în concediu în masă, în timp ce oraşul colcăia de droguri. Cu alte cuvinte psihismul individual al participanţilor trebuia fluidizat prin consumul de droguri pentru ca energiile acestora să devină apte de utilizare. Nu ştiu ce s-a petrecut în anul în curs, dar presupun că nimeni nu s-a sesizat vis-a-vis de consumul de droguri şi de cel de alcool în exces.
Nicolae Ceauşescu făcea referire la agenturile străine prezente pe teritoriul României, în discursul său din decembrie 1989, în cazul evenimentelor derulate atunci, discurs preluat „ad literam” într-un număr al revistei „Lumea” de anul 2015. Marea majoritate dintre noi am tratat atunci acele informaţii cu dispreţ, având în vedere sursa de provenienţă. Acum însă, privind retroactiv acel discurs precum şi informaţiile conţinute în el, toate s-au dovedit a fi perfect adevărate. Aşa se întâmplă acum şi în cazul lui Mihai Seplecan care, chiar dacă posedă un limbaj care este tributar unor sintagme, nu ştiu cât de bine înţelese de către acesta, rosteşte totuşi anumite adevăruri care se doresc a fi ascunse şi tratate ca derizorii de către presă şi evident de către anumite persoane „nenumite” din umbră. Din perspectiva trecerii timpului şi al dezvăluirilor făcute între timp, evenimentele din decembrie 1989, ni s-au revelat a fi realităţi incontestabile pe care de altfel şi SRI-ul le-a făcut publice prin anumiţi intermediari acoperiţi din lumea gazetăriei. Vezi în acest sens persoana lui Grigore Cartianu care a semnat 3 cărţi despre acele evenimente. Am precizat că le-a semnat, nu faptul că le-ar fi scris el, pentru că în scriitura efectivă se simte touch-ul unor băieţi rafinaţi din cadrul serviciilor, băieţi care au capacitatea de a face o analiză pertinentă de intelligence utilizând un limbaj adecvat, aspecte care îl depăşesc cu mult pe susnumitul Grigore Cartianu. De altfel Gregoar Ecrive, aşa cum singur s-a prezentat în dialogul cu scriitorul Paolo Coelho, dispune de un bagaj cultural limitat.
Aşteptam pentru anul în curs o schimbare a „destinatarului” sau „adresantului” acestui festival. Nu de alta, dar să nu fiu acuzat că sunt paranoic. S-ar fi putut alegeîn vederea promovării acestui evenimentorice entitate angelică căreia să-i fie consacrată pe faţă, la lumină, acest eveniment. Orice entitate angelică din cadrul ierarhiilor angelice prezentate de Dionisie Areopagitul. Se poate alege, pentru a nu fi considerat fundamentalist creştin, de ce nu, şi o altă tradiţie spirituală dacă se vrea, tradiţia hindusă cu, spre exemplu, Shiva Matangari, în ipostaza de distrugător al răului. Numai musai ca personajul principal să fie pozitiv. Organizatori vă prindeţi? Aceiaşi DJ-invitaţi, fără donări de sânge, fără darkness și dacă se dorește cu aspecte benefice de factură esoterică la vedere, la lumină.
Eu ştiu artişti plastici care ar lucra cu plăcere la aceste proiecte. De fapt au fost şi în acest an dar au fost refuzaţi. Viziunea lor artistică nu coincidea cu linia directoare a celor din spate. Era mult prea soft, deschisă şi armonioasă. Apropo de profesorul Ioan Sbârciu, mason notoriu, care a fost în anul ce a trecut preşedintele comisiei care a desemnat lucrările câştigătoare.
Se pare că toate apelurile pe care le-am făcut în anul precedent s-au dovedit inutile. În acest an fluidizarea energiilor necesare alchimizării” ființelor participanțiilor, termen utilizat într-un afiș de promovare a festivalului în anul în curs (stranie, ciudată și profund semnificativă apetența constantă a organizatorilor spre esoterism) s-a realizat prin intermediul mărci de vodcă Absolut” (denumire ironic-persiflatoare apropo de semnificația reală a termenului utilizat). Iar etapele constitutive în devenirea, transformarea ființei sub influența, evident, determinantă a consumului de vodcă, în cadrul Untold-ului conduc spre cea finală de creator. Aici substituirea este evidentă. A se vedea explicit în poza de mai jos. Avem de-a face cu înlocuirea adevăratului Creator cu o condiție existențială de așa-zis creator realizată simultan: prin consumul de vodcă și prin participarea la UNTOLD într-o modalitate dement-demoniacă de factură magică. Remarcați cu atenție succesiunea de etape prezentate grafic la baza afișului. Aceste etape: visător, magician, lord menite să te aducă la condiția finală de pseudo-creator, sunt legate de fazele lunii. Luna plină acționează ca un veritabil catalizator, atunci când ființa umană este extrem de receptivă într-un mod subconștient, și nu numai, la anumite energii, cele malefice găsindu-se în acea perioadă într-un maxim și putând fi (integrate) induse mai ușor în aura ființei. Maximum de lună plină fiind, deloc întîmplător, în ultima zi a festivalului și anume data de 6 august 2017 . Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Mai știm o entitate malefică, Lucifer-Satana (Untold) care decăzând din condiție ei de înger de lumină a încercat să se substituie adevăratului Creator, urmărind să-i tragă și pe alții după ei într-un demers satanic care, după cum se vede continuă și în prezent. Astfel analogia devine mai mult decât evidentă.
Anul acesta, după dezvăluirile făcute în anul precedent, lucrurile nu s-au derulat chiar pe față, aspectele s-au deghizat ceva mai bine, substratul rămânând același. Personajul cu coarne, având aparențe binefăcătoare, cu o lună plină plasată în spate se găsește în preajma magicianului care citește ritualul (de magie neagră, pentru că personajele din poză nu par îngerași) de invocare dintr-o carte. Mesajul transpare la fel de clar și limpede, ca și în anul anterior. În cazul de față lupul nu-și schimbă nici părul, nici năravul.
Despre sponsori numai de bine. Banca Transilvania este asociată constant unui astfel de eveniment. Totuși, să sponsorizezi un ditamai mega-ritual satanic de magie neagră (scuzați pleonasmul), nu dă prea bine. Sau tocmai de asta îl sponsorizează?!
Acum un an, în cadrul festivalului de film „TIFF, la Secțiunea filmului de groază se scria negru pe alb că personajul central al secțiunii este Antihristul. Eu propun ca în anii viitori să existe, pentru echilibru, și o secțiune a filmului spiritual în care care personajul principal să fie Iisus Hristos. Pe bune, o să-i propun acest lucru lui Tudor Giurgiu și celui care face selecția la acest festival, mai precis lui Mihai Chirilov. În cazul acestuia din urmă nu-mi propun să-i schimb orientarea. Ar fi cam greu. Se știe de ce.
Ce a devenit de fapt, pe nebănuite, orașul Cluj-Napoca? Observăm că devine creuzetul și terenul de țintă a unor forțe oculte malefice care uzitează de energiile puse la dispoziție cu naivitate de persoane de bună-credință pentru a-și duce la îndeplinire scopurile abjecte. Este în fapt, o poluare a atmosferei psiho-mentale (denumită de unii și atmosferă subtilă de natură energetic-informațională), poluare a cărui țintă manipulatorie suntem chiar noi.
Poți să prostești un om tot timpul, poți să prostești mai mulți oameni mai mult timp, dar nu poți prosti toți oamenii tot timpul.

Autor: Radu Hadarca
Sursa: cotidianul.ro 

marți, iulie 24, 2018

Pe mal de mare


Flux sau reflux ce-i asta? Când Soarele e rege, iar Luna e regină? Când nivelul mării crește și scade din cauza lor, eu sunt contopit cu ea, sunt mare. Sunt val, sunt liniște, și haos sunt și răsărit. Sunt prima întâlnire a lor, sunt oglindire, reflecție și sunt martorul lor. Sunt cel ce vede primul lor sărut și tot eu sunt acel ceva, acea ceva, esență ucigătoare. Sunt otrăvit de lacrimile lor, când se despart și se sărută acolo pe malul meu ultima dată, pe mal de mare.
Sunt început, dar sunt și un sfârșit. Flux și reflux, ce mai contează, mare sunt. O mare de sunt probabil, sângerat de sufletul rănit. Un lucru știu, atunci când sufletul ar mai vrea puțin să savureze plăcerea lacrimilor interioare, dar fizic nu mai poți, anume atunci e timpul să-ți revii la normal. Nu-i logic, să-i iubești și să-i admiri că oricum pleacă. Și lasă în urma lor doar urme și gunoi. Tu malul meu, eu marea ta albastră, voi fi alături de tine mereu. Și știu că chiar de sunt cum sunt, ești tu cum ești ca să îmi fii mereu, sfârșit și început. Lăsat pe val și dus de vânt spre centrul deznodării.
Te oprești citești, nu înțelegi nimic, nici eu. Sunt doar lăsat, dus, dus de val. Val de cuvinte, litere, silabe. Unul mai mic, mai mare altul. Nu-i chiar neapărat să mă găsești aici. Probabil că mă vei găsi în mare. Puțin sonor, suna probabil mult mai frumos în capul meu. Tu răsărit, iar eu apus. Tu din colo vii, iar eu acolo plec, acolo găsesc scăpare. Sunt om, sunt bine, rău sunt, sunt cu păcate, un păcătos ce vrea un simplu lucru. Vreau s-o revăd și să mă arunc în mare. Sunt rac, sunt cancer sufletesc. Și doar într-o esență văd scăpare, în ceea ce scriu, ceea ce vreau să fiu și ceea ce sunt eu. Sunt asasin și sunt vampir, poveste, sunt vers, catren urât, sunt autor și sunt nimic. Sunt visător, dar nu visez, nu dorm, dar simt că astăzi este. Sfârșit sau început. Flux sau reflux. Sunt totul și nimic nu sunt. Transmit ideea aceasta moartă.
Nu sunt trist, dar nici bucuros nu sunt. Eu sunt amestec. Reacție în lanț. Chimie sunt. Sunt multe sunt-uri. Eu nu exist, exist probabil. Sunt prost, deștept tot sunt. E relativ și nu. Încep de la un val ajung la drum. Sunt zburător, n-am aripi, cad. Tu iar citești ceva urât. E text venin, dacă ai citit te-ai otrăvit. Ajuns aici poți să-ți dai seama. Ai antidot, ești antidot și eu doar nu mai am nimic. Sunt mare și nimic nu sunt. Un martor la tot ce-i veșnic, relativ, că toate au urât morav și mor. Dar care ar fi în general esența? Prin ce anume ar fi așa de atractivă și frumoasă tinerețea? Dacă n-ar exista acel fior deja văzut în ochii lor, atunci când se plimbau încet pe malul meu, atunci când eu eram cu ea, mă reflectam în ea. Cândva eram un tot întreg, cândva eram un soare, iar astăzi din fericire pentru ei și din păcate pentru mine, am apus în mare. Azi gata aici. Cu sens și fără, mai lung mai scurt, azi totul e relativ. Nu căuta un sens aici, el e plecat. Revine mai târziu, el astăzi este gaz, lichid, un corp solid cu suflet dizolvat în apă fiartă. Azi e cafea. Azi nu-i nimic. Azi gata, azi atât. Azi punct.

Autor: Leahu Alexandru

Sursa: Suflet din Boabe de Cafea

Prăpastia

Foto: Simona Andrusca
Când eram copil, mă gândeam cu groază cum ar fi să cazi într-o prăpastie. Locul acela întunecos, stâncos… Și mai era ceva ce mă îngrozea: faptul că nu-i puteam vedea capătul.
Bunicii din partea mamei locuiau între două sate, într-un loc liniștit, zonă deluroasă, cu o pajiște de vis – noi o numeam „imaș” –, ce culmina cu o vale adâncă, Valea Scaiului. Valea aceasta era plină de mărăcini și ni se spusese că e tare adâncă. Bunica ne avertiza să ne ferim, să nu ne jucăm în preajma marginilor prăpastiei, ca să nu ne dezechilibrăm și să cădem.
Ei bine, acum îmi dau seama că nu am fost niciodată tentați să ne apropiem de marginile prăpastiei și să încercăm să privim în jos; era așa de multă veselie, mă jucam toată ziua cu frații și verișorii, alergam pe tot imașul… Cine să se mai gândească la prăpastie? Locul acela era mirific, plin de frumusețe și iubire.
Anii au trecut, m-am maturizat cu voie sau fără de voie, și iată că, într-o zi de septembrie, mama mea avea să ne părăsească, plecând la Domnul. Tatăl meu începuse să fie interesat de noi relații amoroase, iar nu de copiii lui. Nu mai eram la vârsta jocului, eram adult, așa că, încet-încet, m-am depărtat de imașul cel frumos, cu jocuri și veselie, și am început să fiu interesată de prăpastia ce se adâncea tot mai mult în sufletul meu. Drama din mine a culminat cu eșecul personal în dragoste; era prima dată când iubeam pe cineva și aveam să trăiesc o iubire neîmpărtășită. Nu mă mai mulțumea nimic – intrasem la facultate cu o medie bună, aveam prieteni in jurul meu, mergeam la biserică, mă împărtășeam regulat, și totuși golul creștea… Am ajuns să fug noaptea de-acasă, să umblu singură pe străzi, să nu vreau să mai văd zâmbete și să-mi doresc tot mai mult să pier, convinsă fiind că nu am nici un loc pe lume. Nu eram împăcată cu soarta mea tragică, și în minte îmi tot venea chipul mamei, neputând înțelege hotărârea lui Dumnezeu de-a mă lăsa în lume așa, fără iubirea ei. Disperarea și deznădejdea ce se tot adânceau m-au condus până la a fi deranjată de prezența icoanelor din camera mea; când priveam un sfânt cu fața smerită, îl acopeream, nu mai putem privi acele fețe… Și, într-o zi am luat hotărârea să închei totul, să-mi pun capăt zilelor. Dar, de fiecare dată când îmi venea „s-o termin cu mine”, ceva se întâmpla: ori venea o prietenă să mă scoată la plimbare, ori mă suna cineva…
Aveam o mică iconiță, cu Hristos legat, purtând cununa de spini, de care nu mă puteam despărți. Când simțeam că mă doare tare sufletul și cineva îmi șoptea cu ardoare să fac lucruri nebunești, să-mi fac singură rău, strângeam cu toată puterea iconița mea, ajutorul meu. Hristos, cu Care eu mă cuminecam și pe care nu-L lăsam să lucreze în inima mea singură și tristă, Acest Hristos pe care părinții mi L-au arătat ca pe Adevăratul Dumnezeu încă din copilărie, m-a lăsat pe marginea prăpastiei disperării, dar nu m-a lăsat să cad. Când stai pe marginea prăpastiei, iar un gând negru te îndeamnă să sari, simți mult frig, multă singurătate și durere… Teama de necunoscut te face sa te oprești, apoi vin din nou gândurile ce-ți șoptesc și nu te lasă: „Unde ești, Doamne?” „De ce eu?” „De ce?” „De ce?”…
M-am zbătut așa vreme de doi ani, până când am simțit că gândurile rele mă părăsesc. Am simțit din nou mirosul pomilor în floare, m-am bucurat din nou de primul fulg de nea… Astăzi înțeleg că nu eu am dus lupta aceasta pentru viața mea, ci Hristos a făcut-o pentru mine. Greșeala mea a fost că am crezut că eu trebuie să lupt, și nu L-am chemat pe El.
Voi, cei ce nu mai aveți nădejde, când veți ajunge pe marginea prăpastiei iar cineva vă va șopti că nu puteți primi iertare, să știți că vă minte! Hristos ne iubește și ne iartă pe toți, și nu ne lasă, și nu vă va lăsa nici pe voi! Aveți curaj și chemați-L!
După nouă ani de la întâmplarea aceasta, acum, când vă scriu cu inima strânsă, vă pot enumera câteva din micile mele realizări: am trei copilași, sunt profesor și am un soț care mă iubește. Cât de neiertat au putut fi greșelile mele dacă Hristos mi-a dat o familie plină de bucurie? Mai pot eu acum să-mi doresc pieirea, când cei trei copilași îmi spun în fiecare zi: „Te iubesc!”… Prin iubirea lor simt iubirea lui Dumnezeu. El mi-a plinit iubirea care-mi lipsea.
Și pot spune cu toată încredințarea: lipsa iubirii din familie aduce atât de multă durere copiilor! Nu-ți iubești copilul când îi oferi numai lucruri materiale, dar nu petreci și timp cu el; când te mânii foarte repede pe năzbâtiile lui; când te interesează mai mult viața ta decât a lui. Dacă noi, părinții, am conștientiza că în mâinile noastre stă fericirea sau blestemul vieții lui!… Dragi părinți, iubiți-vă copiii, jucați-vă cu ei, trăiți alături de ei copilăria! Veți primi drept răsplată sufletul lor devotat și iubirea lor necondiționată.
N.
Locul al II-lea la concursul de eseuri
al lunii octombrie 2015

Sursa: Familia Ortodoxă

Un părinte bun și un părinte rău


Un părinte bun te iubește mai presus de a îți îndeplini toate plăcerile, te iubește dincolo de sacrificiul orb pe care îl face un părinte rău pentru tine ca tu să nu te dezvolți, nici măcar să încerci să crești, ci să urli că ți se cuvine. Ce vei face atunci când nu vei mai avea de la cine să primești? Dacă înțelegi la ce am făcut referire articolul e pentru tine!
Părinții tăi te iubesc fără îndoială și vor ce este mai bun pentru tine. Totuși dacă părinții tăi iubesc muzica populară și o consideră cea mai bună muzică, nu înseamnă că și pentru tine este plăcută ori că, are valoare, înseamnă că ei o preferă deoarece le amintește de tinerețe. Sigur că, nu muzica este subiectul pe care îl voi dezbate aici, respectarea preferințelor este.
Diferența între un părinte bun și un părinte rău, pe care mai bine l-aș numi un părinte inconștient, este următoarea. Dacă părinții tăi sunt avocați și își iubesc meseria, considerând-o totodată o carieră în loc de meserie, de parcă ar fi artiști în loc de zidari și din acest motiv ei te presează să calci pe urmele lor, aceia nu sunt părinți buni, sunt părinți egoiști și iresponsabili.
Un părinte bun, realist ori conștiincios, te va sfătui ca în viață să iubești ceea ce iubești, tot așa cum iubește el ceea ce iubește. Descoperă-ți vocația și mergi până la capăt în direcția către care pasiunea te trimite. Fie că ești atras de pictură, de cântat la vioară, de rețelistică sau de actorie, urmează-te.
Căci, un părinte bun știe că un avocat e ca un zidar, deoarece avocatura este o meserie. Un artist este o poveste. Un actor bun este acela despre care nu știi atunci când plânge. El și-a jucat rolul atât de bine de atâtea ori încât nu știi dacă suferă sau dacă joacă teatru în momentul când îi vezi rimelul întins pe obraji.
Un părinte bun te învață că atunci când ești descurajat din cauză că nimic nu merge bine, totul se desfășoară în cel mai potrivit mod. Totul e atât de perfect încât pare că nimic nu are sens. Dar totul are sens, căci Universul se mișcă cu viteze amețitoare, dar noi mergem mai încet. Așadar, cum ar putea o minte limitată să înțeleagă funcționalitatea macrocosmosului pe deplin?
Cu câteva clipe înainte să închidă ochii, o tânără în vârstă de douăzeci de ani, a declarat că dacă i s-ar mai acorda o șansă, măcar o zi, ar petrece-o împreună cu mama ei și cu câinele în parc ca să privească iarba și cerul. Uau, e de la sine înțeles că mama ei este un părinte bun și iubitor.
Un părinte bun te învață că nu este nevoie să rostești Doamne ferește ori Doamne miluiește, de ori de câte ori treci pe lângă un om amărât, ca să îi convingi pe alții că ești un om bun. Este de ajuns să te convingi pe tine oferindu-i o mână de ajutor.
Un părinte bun îți spune că fericirea nu acuză, liniștea nu se mânie, înțelepciunea nu cade pradă corupției, adevărul nu poate fi îndepărtat, viața nu poate fi oprită, dragostea nu pune condiții, condamnarea nu îndreaptă pe nimeni iar Dumnezeu nu este o religie.
O îmbrățișare face cât o mie de cuvinte, dar un sentiment este mai valoros decât o mie de gânduri. Pe primul loc în viață stă fericirea ta, nu banii, lucrurile și funcția, nu ceea ce cred alții despre tine, contează starea ta. Mulți oameni inteligenți au renunțat cu ușurință la fericire doar ca să impresioneze ori să mulțumească pe cineva. Poziția și banii contează în proporție de 10%, ceea ce faci cu viața care ți s-a dat îți completează golul cu care te-ai nascut în ea.
Generații de oameni școliți au trăit fără să lase în urma lor ceva. Doar corporații din ce în ce mai flămânde. Preoți și politicieni mai lacomi, și încă o generație nouă de inepți care va repeta ceea ce a văzut la cei dinaintea ei, cum ar fi școală, muncă, biserică, discotecă, televizor și politică. Voi la voi nu vă gândiți?
Vezi tu, un părinte bun te învață toate aceste lucruri chiar dacă îl urăști, chiar dacă nu îl înțelegi. Articolul de astăzi este un mesaj dur care când te lovește răscolește totul în tine. Dar aceasta e bine, fiindcă ai nevoie să îți revizuiești valorile și deciziile sau pe tine.

Un părinte bun nu rezolvă tot cu bani

Un părinte bun nu este acela care își susține copilul financiar, în orice circumstanță, iar în felul acesta copilul să nu învețe să prețuiască nimic. El nu este un părinte bun care își iubește copilul ci este unul egoist care vrea să îi arate cine e șeful, șeful care deține banul. În lumea sănătoșilor nu banul are autoritate, fericirea are prioritate iar iubirea se bucură de onestitate. Fiindcă un părinte care cerșește autoritate cu ajutorul banului nu va fi vreodată un părinte respectat, ci unul demn de milă.
Copilul meu, tu să nu te supui nimănui și să nu rănești pe nimeni. Nu te răzbuna pe nimeni, ca să fii un om liber. La prima senzație ura pare a îți ține partea, oferindu-ți un strop de plăcere, însă ea lucrează împotriva ta iar în final te omoară la fel ca tutunul, la fel ca drogurile.
În viață, nu ai nevoie de maeștri orientali, de preoți sau de psihologi, ca să îți rezolve problemele. Dorința de suicid nu este o boală. Lumea așa cum ți-a fost prezentată este o boală. Dorința de suicid este tentația care te cheamă să te eliberezi de presiunile pe care oamenii inconștienți le-au aruncat asupra ta. Și totuși, renunțarea la viață nu este o soluție, cei puternici rămân până la sfârșit.
Dacă mergi în direcția preotului și a psihologului, care să îi rezolve copilului tău problemele, în loc să îl îndemni să caute soluțiile, s-ar putea ca el să aibă nevoie și de un nutriționist, și de un hair stylist, de un mistic guru sau de un sexolog, de orice șef pe care să îl lingușească, care să îi devină stăpân. Dacă recomanzi cărțile și articolele mele nu mă ajuți pe mine, nu te ajuți pe tine, îi ajuți pe cei care au nevoie de ajutor și nu știu unde să îl caute.

Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

Vreau să ânvăț să trăiesc fericit și liber




Ți-ai pus vreodată întrebarea, cum să învăț să trăiesc fericit? Cum să scap de necazuri și de problemele zilnice și să trăiesc altfel? Cum să mă detașez de oamenii care mă trag în jos și de conducerea acestei țări care calcă în picioare tot ceea ce este frumos și bun, moral și pur, și drept și sfânt? Ai obosit. Trage aer în piept și răsuflă ușurat, căutările tale au dat roade, dorința de a evada din lumea ta te-a adus aici. Începem!
Când încerci să îţi rezolvi micile probleme folosindu-te de soluţiile fricii dai naştere adevăratelor probleme. Prieten îți este cel care te iartă dacă l-ai trădat. Dar dacă continui să îl minţi de teamă că nu vei căpăta iertarea i-ai pierdut prietenia.
Cunoști proverbul după râs vine plâns? Când refuzi să te bucuri de o împrejurare, din teama că fericirea va pleca de la tine, dai pasărea din mână pe cioara de pe gard. Cumva, fără vreo intenție diabolică cred, unii oameni au convins alți oameni că fericirea este trecătoare și că răul îi va necăji până la sfârșit. În realitate este exact invers, căci răul e timpuriu iar fericirea este veșnică.
Orice colț al lumii sau orice situație, pot fi transformate într-o oază a fericirii atunci când ești împăcat cu tine însuți. Învață să trăiești fericit îmbrățișând simplitatea și adevărul. Nu renunța la ceea ce vrei, întâi realizează ce vrei și nu uita să fii recunoscător pentru ceea ce ai.
Mulți ani nu am putut să privesc tineri care se sărută sau se țin de mână, mergând pe stradă, simțeam că dragostea ce și-o declară unii altora în văzul lumii mă dezgustă. Căutam să trăiesc fericit însă mă înecam. După ce am depășit suferința care a venit odată cu despărțirea am înțeles că frica m-a oprit să îmi manifest iubirea și că gelozia față de cei care și-o manifestau în voie m-a lăsat singur.
E adevărat că toți dăm nas în nas cu descurajarea la un moment dat, dar important e să ajungem la capăt. Oamenii intră și ies din viețile noastre, noi nu putem introduce pe nimeni cu forța, nici nu putem păstra acolo pe cine dorim ci pe cine iubim. Căci confuzi sunt toți, descurajați sunt toți, mincinoși sunt toți, mândri, la fel. Tu trage aer în piept și mergi înainte.
Apogeul unui ego lăsat să se manifeste în voie, asupra căruia nu se intervine, are loc în tinerețe. La bătrânețe omul se îndreaptă cu pași înceți și calzi spre sfințenie. Mulți dintre noi am fi câștigat ani dacă îmbătrâneam mai devreme la minte.
Oamenii care prețuiesc frumusețea și sănătatea trupului sunt oameni conștienți. Însă oamenii care sunt preocupați doar de frumusețea și sănătatea trupului nu cunosc faptul că omul este mai mult decât trupul care i s-a dat.
Există oameni care studiază întreaga viață și care citesc o carte de trei sute de pagini într-o noapte, dar nu reușesc să găsească o soluție la problemele lor. Secretul eliberării, așa zisa tradițională mântuire, este să ieși din mintea ta, nu să te cufunzi și mai tare în ea, respectând cu strictețe jocul de-a sclavul și stăpânul. În acest joc cu întreprinderi bolnăvicioase tu ai devenit sclavul iar mintea ta este stăpânul, care s-a transformat astăzi într-un monstru.
Nu te lăsa manipulat de oamenii informați, care încearcă să te sfătuiască despre viață. Cei mai citiți analiști istorici nu știu absolut nimic real, umanitatea își dă cu presupusul și percepe prezumția drept certitudine. Nu e prima dată când această civilizație, cu tot cu cunoștințele ei, dă nas în nas cu extincția, dar învățătorii care dau definiții exacte lucrurilor și evenimentelor vor cădea primii.
Mândria nu merge nicăieri, inteligența este limitată, doar spiritul ghidează ființa, ca să scoată rasa umană la liman! Încrede-te în forța intuitivă care ți se relevă în interiorul tău. Dragostea este răspunsul la tot.
Am văzut și eu clipurile cu inundațiile care au distrus gospodăriile acelor oameni simpli și m-am întrebat care este logica divină. Natura, se dezlănțuie tot peste trăitorii care sunt deja batjocoriți de autoritățile Pământului, în loc să fie pedepsite autoritățile care fac abuz de putere și înșeală și bagă mâna și nedreptățesc. După doisprezece ore am primit răspunsul.
Nu autoritățile Pământului urmează să părăsească Pământul, ca să vină în sânul dragostei, oamenii simpli urmează să o facă. Ei au nevoie să se dezlipească de înrădăcinările dogmatice locale și de cele materiale, chiar prin forță, ca să poată păși curați în lumea desăvârșiților, a drepților și uniților. Autoritățile vor rămâne aici cu tot cu iluziile și cu bogățiile lor, care nu sunt de mâncare, ele sunt doar de afișare. Totodată, acei oameni ne oferă șansa să îi susținem. Tu cum ai crește dacă nimeni nu ar mai avea nevoie de ajutor?

Vreau să trăiesc fericit cu ce am

Eu nu dețin mai mult decât hainele cu care mă vezi îmbrăcat atunci când mă întâlnești în metrou și când mă plimb în Parcul Herăstrău din capitală. Am câteva lucruri frumoase și utile, majoritatea dintre ele primite cadou, însă, știu să trăiesc fericit și liber, am învățat să trăiesc fericit și mă bucur de frumusețile vieții. Privesc cerul, miros florile ori iubesc animalele, prețuiesc prieteniile și dăruiesc cu toată inima câte un compliment femeilor frumoase.
Încă din copilărie ni se vâră în subconștient ideea că avem nevoie de tot felul de lucruri ca să trăim fericiți, chiar și de lucrurile care nu ne sunt de trebuință. Am fost formați sub ideea că avem nevoie de cât mai mult material, care, să ne umple golul spiritual despre care nu am fost învățați nimic. Cei care au inițiat acest program mental sunt cei care au pus stăpânire pe bunurile materiale cu ceva timp înainte să realizăm. Cu timpul dorința ni s-a dezvoltat iar astfel, prin faptul că tânjim după ceea ce ei dețin ne pot controla.
Totuși, dragostea a intervenit pentru noi. Ea ne-a învățat să nu ne lipim inimile de averile lumii, nu ca să rămânem săraci și autoritățile să se îmbogățească, fiindcă autoritățile oricum aveau să cucerească totul prin sabie mai târziu. Dragostea ne-a învățat să ne eliberăm de nevoile materiale ca să nu fim controlați. Aici se ascunde înțelepciunea.
Expierea înseamnă să pleci din lume, nu să câștigi lumea. Căci lumea nu aparține nimănui. Eliberarea înseamnă să ieși din stăpânirea minții nu să îți murdărești fericirea încercând să rezolvi problemele minții. Fiindcă îndată ce vei rezolva unele dintre probleme, mintea ta va crea altele, ca să te țină la statutul de rob, o victimă a circumstanțelor care din Dumnezeu s-a identificat cu trupul și a devenit un prizonier al propriei minți.

Autor: Alberto Bacoi

Urmează-ți fericirea și Universul îți va deschide uși acolo unde erau doar ziduri.
Joseph Campbell

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

duminică, iunie 24, 2018

Ai încredere în viață, tu ești viața



Ai încredere în viață, ca să fii sănătos, bucuros și împlinit. Îndoiala i-a făcut și pe cei mai dedicați dintre acrobați să cadă de pe sârmă. Mulți oameni nu se pot bucura de un lucru dacă acela nu le aparține. Oare dacă marea nu este a ta refuzi să te scalzi în ea? Începem!
De ce oamenii care împrăștie cu atâta inconștiență dezamăgire în jur sunt numiți realiști și cei care au adus lumina sunt considerați visători? Prea mulți își arată azi nefericirea prin violența fizică sau cea verbală, pe stradă, invocând tot felul de motive, fără să realizeze că în realitate problema sunt ei. O fac deoarece nu au încredere în viață.
Cel mai periculos gând care îi poate trece omului prin minte este că nu mai are ce învăța, că, știe toate metodele și deține toate soluțiile. Am susținut într-un articol faptul că dragostea și înțelepciunea merg mână în mână. Anumiți oameni nu merg nicăieri.
Fii fericit pentru faptul că întâlnești oameni, că vizitezi locuri, că poți să spui adevărul, că iubești sau că îți servești cafeaua de dimineață. Ai încredere în viață și totuși, fii vigilent. De multe ori fericirea se furișează pe o ușă pe care nu credeai că ai lăsat-o deschisă.
Dacă ai dorinţa de a manifesta un aspect din personalitatea ta ori pur şi simplu te-ai simțit inspirat şi vrei să aplici o idee, cel mai potrivit moment pentru a îi permite să iasă la iveală este acum.
Ai încredere în viață, nu te prăbuși din cauza aspectelor pe care nu le înțelegi încă. Primele fire albe de păr pe care le observi atunci când te privești în oglindă au scopul de a te emoționa în mod plăcut, dar te năvălește spaima. Ele sunt semnele că urmează să te întorci acasă, la iubire, acolo de unde ai venit.
Când oamenii observă că nu îmi iau măsuri de precauție, că am încredere în viață și stau în fața lumii așa cum sunt rămân uimiți. Ei consideră că puterea constă în a fi protejat, adică a sta ascuns, doar că atunci când ești protejat nu ești puternic, ești slab. Tocmai de aceea ai nevoie de protecție iar din acest motiv ți-ai creat o imagine de sine care te-a luat ostatic sub aripa sa. Din teama de a te expune așa cum ești, ceea ce crezi despre tine că ești a devenit dar stăpânul tău.
Trudești la a îți păstra imaginea nepătată, încât ai început chiar să ignori ceea ce ești. Ei bine, poate nu ești ceea ce ți-ai imaginat despre tine că ești, poate oamenii ți-au influențat alegerile ori ți-au întunecat judecata. De aceea ți-a dispărut entuziasmul.
Fără entuziasm îmbătrânești, te ofilești și începi să refuzi să mai trăiești. El dispare atunci când nu mai ai încredere în viață, atunci devii din ce în ce mai stresat, iar, ca rezultat al felului în care îți trăiești viața, apare boala. Cuvântul entuziasm este de origine greacă și înseamnă în Dumnezeu. Cuvântul este format din en și Theos și se traduce mai exact prin a fi posedat de esența divină.
Pe când eram copil un om matur mi-a spus că în viață trebuie să fii un luptător, să ieși mereu învingător, precum se considera. Zicea că de fiecare dată când l-a lovit viața, s-a ridicat și a lovit-o înapoi, cu mai multă ură și din ce în ce mai tare. Mai târziu ura pe care a purtat-o înăuntrul lui s-a transformat în cancer și nu a mai lovit pe nimeni.
Faptul că nu a avut încredere în viață nu i-a permis să înțeleagă prea multe. Credea că acceptarea este resemnarea, când de fapt ea este puterea. Și nu te poți lupta cu tine la nesfârșit, viața ești chiar tu. Ura îți încețoșează percepția, ea te transformă în ceea ce nu ești.
Un cititor mă întreba pe Facebook cum ai putea să te consideri perfect ori să ai puterea să mergi mai departe, când în urma unui eveniment îți pierzi un membru și ești nevoit să trăiești pentru tot restul vieții așa. Oare cum ai putea să îmbrățișezi acceptarea și să descoperi liniștea?
Din nefericire abia atunci descoperi liniștea, puterea, în urma unui eveniment, când încetezi să te mai lupți cu viața și te plasezi într-o stare de abandon, abia atunci vine Conștiința. Fiindcă tu ții prea mult la identitatea ta provizorie a formei și te opui vieții și abundenței care te-ar putea înălța până la stele.
Când eram doar un copil tatăl meu spunea că ochii care nu se văd se uită. Astăzi nu ştiu câţi oameni se mai privesc cu adevărat în ochi. Dacă ești bolnav și trăiești din greu iar situația tensionată a familiei care se află în plin prag de despărțire îți agravează starea, caută liniștea, nu însănătoșirea. Căci chiar dacă ai avea o sănătate de fier nu ai avea ce să faci cu ea fără liniște. Sănătatea fără fericire nu îți folosește la nimic, arunc-o.
Însănătoșirea vine după liniște, niciodată invers. Nu poți trăi într-o relație mizeră care te seacă de entuziasm ori de energie, dar tu să te îndopi cu medicamente în speranța că te vei ridica pe picioare. Dacă substanțele te-ar pune pe picioare, ca să te întorci la nefericirea ta, fără să intenționezi să schimbi ceva, mai bine rămâi bolnav. Așa măcar vei fi mai conștient.
Pe cer norii nu au nicio formă iar noi îi asociem pe fiecare cu ceva. Unul seamănă cu o pălărie, altul seamănă cu un iepure ori cu o gâscă, tot așa este și cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu ia forma ajutorului de care avem nevoie. Ai încredere în viață, căci doar așa o vei putea folosi în vederea atingerii scopurilor pe care le întâlnești.

Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu