În drum spre înrobirea totală: Controlul sănătății și al alimentației…

Traim o libertate iluzorica, ce consta in zbaterea intr-o cusca a supravietuirii care, pe zi ce trece, cu fiecare noua lege, devine tot mai mica iar globalizarea la care asistam va insemna un control total, in toate aspectele vietii. Acesta este telul final al Noii Ordini Mondiale: o dictatura militara de tip fascist, cu sclavi robotizati, incipuiti, fara niciun drept… iar noi stam pasivi si le jucam jocul, in inconstienta noastra. Ei au planurile, dar noi le punem in aplicare, prin guvernantii nostri, prin politaii (cainii) nostri, prin organele noastre de control, prin aviatorii nostri, prin medicii nostri, etc, toti acestia fiind cei mai inconstienti, excitati de favorurile de moment de care beneficiaza… Dar pe ei (guvernanti, politai, medici, etc) nu ii afecteaza oare chemtrailurile (otravuri pulverizate din avioane), vaccinurile, alimentatia chimizata si modificata genetic, ingradirea drepturilor, saracia tot mai mare si multe altele? Copiii acestora in ce lume vor trai???… Prin urmare, Noua Ordine Mondiala nu poate fi creata decat in cazul in care populatia ramane adormita, ignoranta si inconstienta cu privire la tertipurile elitei. Este o intrecere intre ridicarea exponentiala a nivelului de constienta umana si metodele de manipulare ce permit mentinerea turmei adormite… Eu sper totusi sa nu ne trezim prea tarziu. Ar fi pacat de noi, ar fi pacat de aceasta minunata planeta…
CONTROLUL SANATATIIIndustria agroalimentara si industria farmaceutica isi dau mana si impartasesc aceleasi interese.  Astfel, Codex Alimentarius va pune in afara legii orice informatie alternativa de sanatate referitoare la vitamine, terapii naturale, suplimente alimentare si tot ceea ce constituie, mai mult sau mai putin, un potential concurent. Din acest motiv, industria farmaceutica distruge, de circa 50 de ani, orice inovatie stiintifica capabila sa aline marile boli de care sufera umanitatea (cancer, SIDA, boli cardiovasculare, diabet, etc). De decenii, suntem in masura sa tratam eficient toate aceste boli, insa procedeele puternice de dezinformare sunt la post pentru a interzice aceste descoperiri populatiei.
Industria farmaceutica nu serveste pentru a vindeca bolile, ci pentru a le perpetua. Cunoscand acum faptul ca scopul il reprezinta un democid mondial, citatul medicului german Matthias Rath prinde sens: “Adevarata natura a industriei farmaceutice este de a castiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid raspandit permanent, ucigand milioane de persoane.”. Elita face bani, omorandu-i pe cei mai slabi. Corpul uman devine un templu bombardat:
* Mijloacele mass-media si intreaga mafie medicala (medici, infirmiere, cercetatori) lauda utilizarea de medicamente cu efecte secundare devastatoare si rezolvarea problemelor psihosomatice cu solutii chimice.

* Darele chimice (chemtrials) degaja in atmosfera produse toxice chimice (fibre chimice din polimeri, aluminiu, BCTP, dibrometan, bariu, toluen, stiren) si biologice (enzime ce influenteaza ADN-ul, globule rosii umane, bacterii, mucegaiuri).
* In laboratoare, se creaza microorganisme noi pe care organismul uman nu este pregatit sa le combata: virusul HIV, gripa aviara, gripa porcina, bacteria mancatoare de carne, virusul Ebola, meningita virala, encefalita virala, bacteria Clostridium difficile, virusul Nilului, boala vacii nebune, boala razboiului din Golf, stafilococul auriu, bacteria Morgellons, febra din valea Rift, insecte purtatoare de diverse boli etc.
* Se injecteaza vaccinuri toxice si ineficiente cu repetitie, de la nastere si pana la moarte. Aceste atacuri repetate cauzeaza probleme atat pe termen scurt (paralizie, convulsii, meningita, moarte), cat si pe termen lung (alergii, sistem slabit, autism). Pe langa produsele foarte toxice pe care le contin, anumite vaccinuri includ si microorganisme (HIV, gripa), permitand astfel genocidurile tinta. In acest mod se depopuleaza un continent intreg (Africa), o tara (Haiti) sau un grup de indivizi indezirabili (autohtoni, handicapati, homosexuali). Treptat, vaccinurile devin obligatorii in numeroase tari. In 2005, Bush a amenintat ca va apela la armata pentru a administra programul de vaccinare, iar pe disidenti ii va izola in lagarele de concentrare pana cand acesti vor accepta vaccinul impus. In cazul unei pandemii (gripa porcina), acest scenariu va putea fi aplicat, permitand autoritatilor sa injecteze boala odata cu vaccinul. Un democid usor si fara varsare de sange. (As mentiona ca in Ungaria, parintii care nu accepta vaccinarea copiilor risca amenzi usturatoare si inchisoare iar in Romania copilul nevaccinat nu este primit in gradinita si in scoala).
* Se mentine populatia la un nivel ridicat de stres (supravietuire economica mai dificila, mediu urban urat, dezumanizat, artificial si prost organizat, violenta urbana permanenta, poluare). Apoi este incurajata consumarea de calmante pentru a indobitoci si intoxica persoanele cele mai stresate.

* Se creaza noi organisme modificate genetic (OMG), care poseda caracteristici diferite de cele ale organismelor naturale. Aceste OMG pot tulbura echilibrul ecologic, pot cauza probleme de sanatate (la plante, animale si oameni) si pot perturba economia agricola. De decenii, laboratoarele secrete fabrica OMG, reusind sa creeze specii complet noi (microorganisme, Chupacabra).
* Multe orase mari ale lumii utilizeaza fluorul in scopul de a diminua cariile dentare. Acestea apeleaza la fluorura de sodiu, una dintre otravurile cele mai toxice, fiind utilizata in otravurile pentru sobolani. O intalnim, de asemenea, in medicamente antidepresive (Prozac, Paxil, Effexor). Utilizata de rusi in gulagurile sovietice, iar de germani in lagarele de concentrare, fluorura de sodiu este o neurotoxina ce cauzeaza hipoactivitate, neimpiedicand cariile dentare, in ciuda a ceea ce se spune.
* Aspartamul se afla in toate produsele alimentare fara zahar. Contine 10% metanol (otrava), 40% acid aspartic (otrava), 50% fenilalanina (otrava) si cauzeaza 92 de efecte secundare din care cateva sunt extrem de nocive. Mai mult, micsoreaza cifra normala de glicemie (nivelul de zahar din sange), creand astfel milioane de noi diabetici, consumatori de aspartam. Otrava ce produce profit!
* Gratie nanotehnologiei (1 nanometru = o miliardime dintr-un metru), s-au inventat molecule noi, modificandu-se proprietatile fizico-chimice ale moleculelor naturale. In felul acesta, au fost create noi cai de transformare a materiei: inginerie moleculara, nanobiologie, nanomedicina si nanoelectronica. Experientele efectuate in cadrul acestor stiinte noi permit o intreaga panoplie de efecte nanotoxicologice. Unii cercetatori cred cu adevarat ca s-a deschis cutia nano-Pandorei.
Cel mai rapid mod de a deveni bolnav este acela de a consulta un medic, acesta fiind format numai inscopul de a-si otravi pacientii si de a-i face sa creada ca acest lucru este pentru binele lor. Medicii se afla printre cele mai indoctrinate persoane din lume, deoarece sunt convinsi de legitimitatea drogurilor, tratamentelor si vaccinurilor pe care le recomanda.
CONTROLUL ALIMENTATIEIDupa cum am putut constata, unul dintre scopurile principale ale elitei mondiale il constituie eliminarea majoritatii populatiei umane. Printre cele mai eficace mijloace de infaptuire a unor exterminari masive se afla controlul calitatii si cantitatii alimentelor. Controland economia unei tari, elita poate forta guvernul sa cedeze imense suprafete de pamant, care vor servi apoi pentru productia de alimente de lux destinata consumatorilor occidentali. Cafeaua, bananele, ananasul, ceaiul, boabele de cacao iau locul cerealelor si legumelor care hraneau populatia locala altadata. In consecinta, aceasta este silita sa se mute in orase sau in lagare de refugiati, sfarsind adeseori prin a muri de foame sau de frig. In zilele noastre, numarul refugiatilor de mediu il depaseste pe cel al refugiatilor politici.
O alta tactica a elitei este aceea de a incuraja hibridarea granelor, manipularile genetice (OMG) si controlul international de pesticide, de erbicide si de seminte. Anumite societati internationale, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Monsanto, ii cumpara pe toti marii producatori de seminte, impingandu-i pe cei mai mici spre faliment. Nu mai vand decat seminte hibridizate sau modificate genetic. In acest timp, agricultorii sunt nevoiti sa cumpere semintele oferite de acestea la preturi exorbitante, in loc sa produca propriile lor seminte, asa cum o faceau inainte, utilizand varietati rezistente si adaptate la climatul local. Noile seminte necesita imprastierea de numeroase pesticide si erbicide toxice si costisitoare.

De cateva decenii, elita pregateste un plan numit Codex Alimentarius, pe care intentioneaza sa-l introduca in vigoare, pretutindeni in lume, incepand cu data de 31 decembrie 2009 (in Romania deja e in functiune! Motivul pricipal invocat in introducerea Codex este ca populatia Pamantului este prea mare pentru a putea fi sustinuta natural, doar de agricultura, o aberatie copilareasca avand in vedere ca doar o singura tara ca Argentina poate sa produca pe suprafata sa hrana intregii populatii a lumii!). In Canada, proiectul de lege C-6 supravegheaza punerea sa in aplicare. Poate fi rezumat astfel: 1) disparitia tuturor suplimentelor alimentare naturale (aminoacizi, uleiuri, vitamine, minerale) si inlocuirea lor cu produse sintetice farmaceutice. Acestea din urma vor fi comercializate in doze mici si numai pe baza unei retete medicale; 2) interdictia medicinii alternative; 3) reglementarea agriculturii si alimentatiei animale si interzicerea agriculturii biodinamice; 4) iradierea cu cobalt a intregii alimentatii umane, precum si o multime de alte reglementari teribil de socante.
Dupa unii, aplicarea completa a codexului va cauza moartea a circa 3 miliarde de persoane: un miliard din cauza foametei si doua miliarde din cauza bolilor cauzate de subalimentatie. Daca adaugam conditiile climaterice nefavorabile (seceta, ploi abundente – a se vedea proiectul HAARP), penuria de hrana poate deveni catastrofala. Daca mai punem la socoteala apa potabila toxica (fluor, clor, mercur, pesticide), aditivi alimentari toxici (OMG, aspartam, coloranti), alcoolul, medicamentele si stresul constant din marile orase, putem obtine o imagine de ansamblu a situatiei…

Sursa: terapieinarmonie.ro / gandeste.org

Din dragoste pentru Pămant

Există o teorie destul de populară în lume, care susţine că Pământul este o fiinţă vie; putem să vorbim cu Pământul, să-l iubim, să-i mulţumim pentru că ne extragem din el cele necesare vieţii. Putem să vedem adesea şi răspunsurile Pământului la felul în care noi ne comportăm cu el; scuturările vulcanilor, schimbările de climă, răvăşirile anotimpurilor ar putea fi doar cateva dintre aceste răspunsuri, pe care noi avem doar să le vedem, să le interpretăm şi să corectăm cauzele care le-au generat. Inteligenţa divină a aşezat pe Pământ plante de leac, pomi, mări şi oceane, izvoare cu ape bune de băut, animale şi păsări şi peste toate, – cum spune Biblia – l-a pus stăpan pe om. Ţăranul păstrează, încă, în adâncul inimii şi al minţii sale comuniunea cu Pământul şi, la fel ca Ion al lui Rebreanu, e în stare să şadă în genunchi din dragoste pentru Pământ. Am văzut această imagine terifiantă miercuri, într-un sat din Vaslui; ţăranii îngenunchiaţi, ţinându-se de mâini doar ca să-şi apere Pământul. ”Nu era pământul lor, era proprietatea altcuiva”, ar spune unele voci! Dar, nu-i chiar aşa. Dacă pe proprietatea sa un om aduce o bombă şi sfârşeşte prin a arunca în aer câteva blocuri sau câteva sate şi oraşe, atunci ne gândim la proprietate sau la vieţile celor ce depind de acţiunile iresponsabile ale proprietarului? Pământul e casa noastră, e leagănul vieţii şi din pricina asta nu putem face orice cu el; e leagănul copiilor ce abia s-au născut şi al celor ce vor veni pe lume în viitor şi pentru că este aşa, responsabilitatea noastră trebuie să depăşească gândirea comercială şi să excludă orice altă motivaţie, exceptând siguranţa vieţii, atunci când vine vorba despre Pământ.
Această ”fiinţă”, ce ne pare făcută din roci, din bolovani, din aur, gaze, vulcani şi multe alte componente inerte, este – în mod evident – concepută şi creată într-un mod care întrece orice concept avem noi despre inteligenţă. Se poate ca toate aceste ”resurse”, pe care noi ne gandim să le ”mâncăm” într-o bună zi, să le transformăm în bani şi, în cele din urmă, în energie pentru viaţă să fie tocmai sursa echilibrului Pământului însuşi, adică a vieţii noastre. Dacă Pământul este asemeni unui om, căruia, extrăgându-i sângele sau părţi din masa celulară sau vreo două – trei organe, îl poţi îmbolnăvi sau chiar îl poţi distruge? Dacă aceste zăcăminte sunt aşezate inteligent în compoziţia Pământului pentru a menţine viaţa şi condiţiile care o poartă mai departe în acest univers, în această formă excepţională, unică pe care avem privilegiul s-o vedem? Dacă extragem cu inconştienţă ”celulele” vii şi însăşi seva Pământului, dacă intrăm cu bocancii murdari într-o structură despre care ştim încă destul de puţin încât să pretindem că ştim cu adevărat ce facem? Ştiinţa nu ”ştie” când vine un cutremur şi nici de ce vine, ştiinţa ştie că vine un taifun, dar nu ştie să-l liniştească, ştiinţa poate mult, dar şi puţin, în acelaşi timp; ştiinţa e extraordinară în anumite privinţe, dar în altele e ca un copil. Oare ne bazăm ata de mult pe cunoaşterea noastră încat să pretindem că scoatem bani din măruntaiele Pământului fără nici un preţ, fără nici un risc?
Acestea pot părea gânduri simple, gânduri pe care le aude în mintea lui şi ţăranul, şi omul de pe stradă, dar aceste gânduri simple nu sunt decât gânduri de bun simţ, cărora le permitem să ne apară în conştiinţă dacă nu avem motivaţii directe, dacă suntem complet dezinteresaţi şi dacă putem să ne gândim la Pămant cu puţină dragoste şi cu un strop de responsabilitate. Să iubim Pămantul, să ne amintim că el e casa noastră adevărată, e locul unic din Univers, care permite respiraţia, naşterea pruncilor, iubirea şi suferinţa şi, pentru că nu mai cunoaştem în univers un loc la fel ca acesta, să ne înţelegem responsabilitatea şi să-l stăpanim cu inteligenţă şi cu dragoste înainte de orice altceva. Genunchii ţăranilor ne amintesc că iubirea pentru Pămant e felul nostru de a fi conştienţi cu adevărat de măreţia Vieţii, care-i aici, pe acest Pământ şi conştienţi de faptul că noi trebuie să avem grijă de noi, dar şi de vieţile ce vor veni sute şi mii de ani după noi!

 Sursa jurnalul.ro

De ce tot mai greu se mai înţeleg oamenii astăzi?

              Observăm tot mai mult că oamenii se înţeleg din ce în ce mai greu fie că e vorba despre familie, fie de relaţiile cu prietenii sau de serviciu. De fapt, oamenii nu realizează că ceea ce se întâmplă se datorează într-o măsură tot mai mare apariţiei unor grave probleme de comunicare. De ce ne înţelegem tot mai greu? Pe ce se bazează înţelegerea noastră?

             Se întemeiază pe ceea ce avem lăuntric comun, fie ca dat de conştiinţă, fie ca experienţă de viaţă. Nu poţi să împărtăşeşti cuiva ceva ce e complet străin de experienţa lui. Nu înţelege! Când vorbim despre ceva anume, ne înţelegem şi vorbim despre acelaşi lucru tocmai pentru că avem aceeaşi experienţă. Sunt două tipuri de experienţe comune. Una ce ţine de ceea ce am fost făcuţi noi, cum suntem construiţi noi. De exemplu, când unui copil îi vorbeşti despre un lucru că e bun sau rău, înţelege foarte uşor, pentru că are ceva în el care îi luminează acel înţeles. E vorba despre ceva aprioric, cum spunea Kant, de categoriile bine-rău, frumos-urât. În psihologie, de la Noam Chomsky încoace, se vorbeşte despre nişte matrici generatoare, constitutive conştiinţei noastre care generează structurile fundamentale de limbaj şi categoriile cognitiv-fundamentale. Deci le avem deja şi ele nu fac decât să se dezvolte prin experienţă. Copilul are experienţa aceasta a binelui. Ştie, simte şi când îi spui: „Mă, aia nu e bine!“, el înţelege. Deci, în primul rând, experienţa comună care ne favorizează înţelegerea dintre noi este ceea ce ţine de ontologic, de onthos, de cum am fost făcuţi noi, de ceea ce suntem noi, chip al lui Dumnezeu.

            Alt lucru care ar trebui să fie comun şi să constituie o punte de înţelegere între oameni este experienţa pe care am avut-o din copilăria noastră şi până în momentul respectivei comunicări. Cu cât această experienţă este mai asemănătoare cu a celorlalţi, cu atât comunicarea va funcţiona mai bine. Avem aici o experienţă rezultată în urma relaţiei noastre cu cei din familie, cu mama, cu tatăl, cu bunicii, cu cei din comunitatea în care trăim, a relaţiei cu natura, cu cărţile sau tot ceea ce înseamnă educaţie şi viaţă din copilăria noastră şi până la maturitate.

          Necazul pentru lumea de astăzi este că oamenii au din ce în ce mai puţin o experienţă cognitivă comună. Aceasta, pentru că între noi şi părinţii noştri a intervenit cineva, între noi şi lume – natură şi ceilalţi oameni – s-a interpus ceva şi chiar între noi şi noi înşine s-a ridicat un zid, iar acesta este ecranul. Din ce în ce mai mult, experienţa omului societăţii mediatice este configurată televizionar, adică prin televizor şi internet. Care este problema?

În momentul în care a apărut televiziunea, justificarea acesteia era aceea că reflectă realitatea, un fel de oglindă în care se concentrează ce este mai semnificativ din lumea care ne înconjoară. În timp însă, cercetătorii culturii televizualului constată că lumea tv sau lumea internetului este într-o măsură foarte mică o reflexie a lumii reale, şi, în cel mai bun caz, un punct de vedere subiectiv privind realitatea. Aceasta când nu este o pură ficţiune. Apare însă un alt fenomen: lumea reală devine din ce în ce mai mult o reflexie a lumii virtuale. Asta pentru că evenimentele politice se construiesc la televizor şi în general un eveniment care nu e reflectat mediatic e ca şi cum nu ar exista. Oamenii se îmbracă după cum văd la televizor, îşi alcătuiesc agenda discuţiilor cotidiene tot pe marginea actualităţii mediatice şi împărtăşesc majoritatea părerilor dominante în opinia publică. Astfel că George Gergner, unul dintre cei mai mari sociologi ai comunicării din toate timpurile, observa că dacă în trecut oamenii îşi construiau imaginea interioară despre lume în baza experienţei din familie, comunitate, biserică şi şcoală, astăzi, această imagine este configurată eminamente prin interacţiunea cu mass-media. Omul modern, hrănindu-se într-o măsură tot mai mare din izvoarele lumii virtuale, ajunge ca în sângele lui să circule tot mai mult ideile sau reprezentările acesteia despre lume.

Şi mi se va spune din nou că nu este nici o problemă, că lumea a evoluat, încât noua experienţă umană e mult mai bogată şi mai intensă. Aceste idei şi altele asemănătoare se vehiculează în retorica justificativă a mediului virtual. Problema fundamentală este aceea că una este realitatea, şi alta reprezentarea mai mult sau mai puţin fidelă a ei. În spatele realităţii, a zidirii, a făpturii lui Dumnezeu întotdeauna se află raţiunile, logoi, prin care acestea sunt ţinute în existenţă de energiile dumnezeieşti. Acestea, prin împărtăşire, ne hrănesc, ne bucură sufletul, ne dau nădejde, ne motivează. Căci prin toate aceste raţiuni simple, naturale, mintea omului urcă către izvorul lor, către Unul Dumnezeu.

             În spatele lumii virtuale însă, se află un conglomerat de reprezentări ale unor mulţimi de subiecte de conştiinţă: scenografi, regizori sau autori anonimi de pe internet. Astfel că experienţa omului mediatic, în loc să afle un numitor comun în zidirea lui Dumnezeu, în raţiunile pe care El le-a pus în creaţie, în Adevăr, aceasta va fi împrăştiată într-o infinitate de opinii, o adevărată legiune, care reprezintă versiuni individualizate ale adevărului. Iar unde sunt mai multe adevăruri nu este nici un adevăr. Scufundaţi într-o lume care nu este reală, cu mintea plină de tot felul de naraţiuni, în limbaj duhovnicesc, idoli de gând, pentru omul prizonier lumii virtuale va fi tot mai dificil să comunice cu cei de lângă el. Problema este una dintre cele mai importante cu care se confruntă şi se vor confrunta psihologia şi psihoterapia zilelor noastre. Conflictele, divorţurile, însingurarea sunt urmările logice ale pierderii reperului comun, a adevărului pus de Dumnezeu în zidirea sa, ca punct de referinţă a comunicării şi înţelegerii dintre noi. În acest context, singura soluţie pe care o văd este revenirea la relaţiile tradiţionale ale omului cu natura, cu ceilalţi oameni şi cu Dumnezeu, păzirea minţii în faţa bombardamentului informaţional şi, desigur, recuperarea în viaţa noastră a dimensiunii psihoterapeutice a vieţii în Biserică. Experienţa Absolutului, a unităţii adevărului în Hristos, este până la urmă cea mai bună terapie a împrăştierii în legiunea de naraţiuni şi opinii care sfâşie trupul umanităţii, şi chiar al Bisericii lui Hristos în zilele noastre.

 Autor: Bioetician, dr Virgiliu Gheorghe

Surs: Ziarul Lumina