Săptămâna trecută am participat la o discuție organizată de Salvați Copiii pe marginea bullying-ului, unde am aflat unde putem găsi referințe legale despre fenomen, dacă avem nevoie. Termenul nu este specificat ca atare în legislație, pentru că nu există corespondență în limba română, dar există demersuri legale pentru a sigura siguranța fizică și emoțională a copiilor în cadrul școlar. Cert este că o victimă a bullying-ului nu este un copil în siguranță, cum nu este niciun martor al fenomenului și niciun agresor.
Chiar dacă unele solicitări legale sunt bifate numai pe hârtie, iar în realitate nu se întâmplă nimic, responsabilitatea este atribuită și avem portițe de intrare la discuții despre bullying. Mai mult, avem asociații, comisii și consilii care pot aduce pe agenda de lucru fenomenul, pot organiza activități și pot acționa pentru a atrage atenția asupra a ceea ce se întâmplă pe teren.
Cine poate propune acțiuni pentru prevenția sau stoparea bullying-ului?
Coordonatorul pentru programe și proiecte educative școlare și extrașcolare – numit la nivelul fiecărei școli, poate propune activități în funcție de nevoile identificate la nivelul școlii, precum și programe educative de prevenție și intervenție, care se pot referi și la bullying.Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și a discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității (art 79/ litera f) – existentă în mod obligatoriu în cadrul școlilor, poate implementa programe de prevenție a bullying-ului.
Consiliul reprezentativ al părinților/Asociația de părinți care, conform art. 184/ litera c, susține unitățile de învățământ în derularea programelor de prevenire și de combatere a absenteismului și a violenței în mediul școlar, iar conform art. 184/ litera l, sprijină conducerea unității de învățământ în asigurarea sănătății și securității elevilor.
Dacă una dintre comisiile de mai sus propune, procesul de evaluare internă a calității educației (Art. 163), în prezent centrat aproape exclusiv pe rezultatele învățării, poate fi îmbogățit și cu unele criterii care să vizeze siguranța, sănătatea emoțională, protecția și bunăstarea elevilor în mediul școlar.
Consiliul de conducere al Comitetului de părinți pe grupă/clasă (art. 179) prin atribuțiile sale – (b) susține organizarea și desfășurarea de proiecte, programe și activități educative extrașcolare la nivelul grupei/clasei și a unității de învățământ și c) susține organizarea și desfășurarea de programe de prevenire și combaterea violenței, asigurarea siguranței și securității, combaterea discriminării și reducerea absenteismului în mediul școlar). Așadar, ar putea fi un actor în demersurile de lobby vizând prioritizarea abordării fenomenului de bullying în contextul școlii.
Oricare elev are îndatorirea și obligația conform Statutului elevului sesizării reprezentanților unității de învățământ cu privire la orice situație care ar pune în pericol siguranța elevilor și a cadrelor didactice. De asemenea, conform Art. 41 – Atribuțiile consiliului școlar al elevilor – a) reprezintă interesele elevilor și transmite consiliului de administrație, directorului/directorului adjunct și consiliului profesoral punctul de vedere al elevilor referitor la problemele de interes pentru aceștia; b) apără drepturile elevilor la nivelul unității de învățământ și sesizează încălcarea lor; c) se autosesizează cu privire la problemele cu care se confruntă elevii, informând conducerea unității de învățământ despre acestea și propunând soluții; d) sprijină comunicarea între elevi și cadrele didactice; e) dezbate propunerile elevilor din școală și elaborează proiecte.
Așadar, deși nu este nicăieri specificat termenul de bullying, el este o formă de agresiune emoțională și/sau fizică și oriunde există referiri la siguranța emoțională și fizică a elevului, se fac, implicit, referiri și la acest comportament social nociv.
