Trăiești cu pasiune sau detești fiecare zi, fiecare minut? Obișnuiești să judeci și să disprețuiești tot ce găsești a fi diferit? Îți place să fii condus mental și spiritual de cei care scot bani de pe urma ta, deoarece a îți pune mintea la contribuție necesită prea mult efort?
În loc să îţi verşi mânia asupra celor care consideri că te-au nedreptăţit, caută să identifici cauza frustrărilor şi nemulţumirilor tale. Nu uita că fericirea ta depinde doar de tine. Trăiește așa cum îți place să trăiești. Oamenii vin şi pleacă, unii te încălzesc, alţii te lasă rece. Un singur îndemn am pentru tine, nu renunţa la iubire.
Majoritatea dintre oameni îți vor pune piedici atunci când vor vedea că faci ceea ce iubești să faci, nu ceea ce trebuie. Este absolut normal să reacționeze astfel din moment ce ei nu au avut curajul să ia această decizie. Maturizează-te, acceptă faptul că lumea este imatură!
Un copil în vârstă de aproximativ patru ani și-a întrebat mama de ce țipă doi oameni, unul la altul, cu atâta ură, pe drum. Tânăra, nefiind capabilă să îi ofere un răspuns i-a acoperit privirea spunând că este baubaul, țiganul, diavolul și a grăbit pasul. Copilul, privind-o senin și cu maturitate i-a zis „mami, noi facem chestiile astea“.
Ei bine el nu reprezintă nici primul și nici ultimul caz în care copiii își educă părinții în mod direct. Fiindcă dacă nu îți asumi responsabilitatea pentru faptele tale aceasta arată că nu ești stăpân pe tine. Iar dacă arunci vina pe altcineva, în cazul de față pe ceva ce nu există, ești imatur, ești ipocrit și îți place să trăiești așa.
În lumea aceasta nu diavolul fură, nu înșeală și nici nu ucide, omul o face înșelat de teama care îi influențează deciziile. Atunci când procedezi astfel slăbiciunea stăpânește asupra ta. Și așa ești încurajat să gândești și să acționezi prin programele de la televizor care ți-au încețoșat vederea.
Îți place să trăiești în această lume minunată în care există milioane de posibilități și mii de motive să te bucuri. Oportunitățile te pândesc la tot pasul, totuși nu te mai poți bucura. Dacă te-ai săturat să tânjeşti după dragoste, bani, prieteni, succes, linişte, realizează faptul că tu le îndepărtezi de la tine, prin atitudine şi neîncredere.
Povești adevărate
Mulți dintre oamenii alături de care ai trăit aici nu au fost învățați să se bucure. Ai dat nas în nas cu o societate imatură, o lume în care conviețuiesc bătrâni care au rămas copii la minte. Sunt suflete care au trăit în trupuri de om mai bine de optzeci de ani degeaba.Și nu mă judeca citind aceste rânduri. Ultima expresie nu îmi aparține, ea este vorba bunicii mele în vârstă de optzeci și doi de ani, despre care unii zic că se comportă anormal din pricina bătrâneții. Însă eu sunt de părere că s-a prăbușit moral, iar căderea a ajutat-o să revină la natural.
Mi-a spus cu regret că s-a nenorocit, că a trăit optzeci și doi de ani degeaba, că nu a fost învățată să trăiască și că nu s-a bucurat niciodată cu adevărat. În schimb, a fost învățată să se ducă la biserică în fiecare duminică și la cârciumă în fiecare zi. Dar cârciuma și biserica nu îți hrănesc nici mintea, nici spiritul, ba ți le omoară încetul cu încetul pe amândouă în vreme ce tu plătești în acest scop.
I-am spus că nu e timpul pierdut, că se poate bucura la orice vârstă. M-am oferit să o ajut enumerând câteva dintre realizările ei. Dar bunica m-a întrebat dacă o pot ajuta să moară mai repede ca să scape de regret. Tu trăiești așa cum îți place să trăiești?
Iubitule, viața nu este ușoară atunci când nu înțelegi ce ți se întâmplă sau care este scopul pentru care trăiești acum aici și așa. Răspunde la întrebarea mea, tu trăiești cu pasiune sau detești fiecare zi, fiecare minut?
Îți place să trăiești frumos?
Întâlnesc mulți prieteni atunci când mă plimb prin zona unde am copilărit și mă zdruncină un sentiment puternic. Realizez că nu toți au avut puterea pe care am descoperit-o eu când mi-am întors privirea către interior. Mulți au ajuns să doarmă prin scări de bloc pe timp de iarnă ori pe la dezintoxicare. Și se injectează în speranța că vor mai primi o șansă la viață. Dar ei trăiesc deja, și tot ce le-a rămas de făcut e să se bucure că sunt în viață.E adevărat că lumea nu merită bunătatea și iubirea ta, dar în iubire nu e vorba despre merit. Tu ești dragostea care a coborât în mijlocul oamenilor indiferent de meritul lor. Să iubești înseamnă să fii tu însuți până la sfârșit! Personal m-am gândit mult la cum ar fi mai potrivit ca să fiu încât oamenii să aibă nevoie de mine și să o arate. Atunci o Voce mi-a şoptit fii tu însuţi și am înțeles.
Eu sunt definit în spiritualitate. Ceea ce fac este ceea ce aleg să fac, nu ceea ce pot să fac sau ce înțeleg. Pe Blog nu scriu nici 5% din cât înțeleg și fac. În cărțile mele lucrurile stau cu totul altfel. În felul acesta articolele motivaționale devin o simplă introducere în lumea pe care nu ai fost pregătit să o descoperi.
Cea mai înaltă treaptă dumnezeiască experimentată de om mă face conștient că toate ființele sunt frumoase și atât de importante, nici nu știi. Fragilitatea lor îmi amintește că nu contează dacă eu mor, intenția mea este să nu moară niciuna niciodată. Ție cum îți place să trăiești?
Oamenii vin şi pleacă, unii te încălzesc, alţii te lasă rece.
Un singur îndemn am pentru tine, nu renunţa la iubire.
Alberto Bacoi
