Vreti să ştiti dacă iubiti cu adevărat fiintele? Iată un indiciu

Veţi spune: “Cum putem însă şti dacă credem cu adevărat în Dumnezeu şi dacă Îl iubim?”
Este simplu: dacă sunteţi recunoscători, dacă vă gândiţi să Îi mulţumiţi. Este exact contrariul a ceea ce fac în general oamenii. Ei îşi afirmă credinţa în Domnul, îşi închipuie că Îl iubesc, dar această credinţă şi iubire se manifestă deseori numai prin cereri: Dumnezeu trebuie să vegheze asupra lor, să îi ocrotească, să le dea tot ce-şi doresc, iar dacă nu o face, ei nu vor mai crede în El, nu Îl vor mai iubi.
Da, aceasta este credinţa şi iubirea multor credincioşi: nişte cereri şi reproşuri. Iată de ce credinţa lor este şovăitoare şi iubirea lor este atât de schimbătoare.
Pentru cei mai mulţi oameni, a iubi înseamnă a cere ceva. Da, în traducere literală! Astfel se comportă faţă de Domnul şi faţă de persoanele pe care pretind că le iubesc: le urmăresc cu cererile lor şi sunt mereu nemulţumiţi orice ar primi. Iată încă un criteriu: vreţi să ştiţi dacă iubiţi cu adevărat fiinţele? Este simplu: le sunteţi recunoscători? Dacă nu aveţi nimic să le cereţi, dacă simţiţi că trebuie să le mulţumiţi prin cuvinte – sau numai cu ajutorul gândului – fiindcă există, atunci da, puteţi fi siguri că le iubiţi. Altminteri, numiţi-vă cum doriţi sentimentele, dar în orice caz nu este vorba despre iubire.   [...]
Există tot felul de cărţi care ne învaţă cum să medităm, ce formule să pronunţăm în timpul meditaţiilor… Nu neg faptul că ele pot fi frumoase, utile şi eficace. Dar există un cuvânt ce nu este menţionat deloc, un cuvânt care pentru mine este cel mai puternic dintre toate, un cuvânt ce armonizează, vindecă: este cuvântul “mulţumesc”.
Am încercat multe metode în viaţă, am făcut multe experienţe, dar în ziua în care m-am obişnuit să pronunţ în mod constant cuvântul “mulţumesc”, am simţit că posedam o baghetă magică capabilă să transforme totul. Desigur, sunteţi dezamăgiţi: “Oh, numai pentru atât!”. Dacă ar fi fost formulă tibetană sau cel puţin cuvântul “OM”, atunci da, imediat curiozitatea voastră s-ar fi stârnit. Ei bine, nu, este pur şi simplu “mulţumesc”. Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc… iar dacă ştiţi cum să îl pronunţaţi, acest cuvânt va face o lucrare în profunzimea fiinţei voastre.
Nimic nu este mai important decât să îi mulţumiţi Domnului: “Îţi mulţumesc Doamne, îţi mulţumesc din inimă, din tot sufletul, cu tot gândul şi spiritul meu, îţi mulţumesc.”


O.M.Aivanhov – “Iubirea mai mare decât credinţa”

Sursa: GlasulIubirii

Regasirea bucuriei

Poţi trăi cu bucurie dacă ştii cine eşti, de unde vii şi către ce te îndrepţi.  Când ai găsit răspuns la aceste întrebări, atunci cu siguranţă bucuria din tine nu va depinde de gradul de împlinire a dorinţelor, iar viaţa ta nu se va rezuma în a căuta pe cineva sau ceva care să ţi le împlinească, ci tot ce-ţi vei dori vei realiza tu cu bucurie şi în bucurie. Tu însuţi/însăţi eşti cel/cea care poate să-şi aducă cea mai deplină bucurie în suflet şi o vei simţi deplină încă din primele momente ale descoperirii şi manifestării divinităţii din tine. Este mult mai uşor să descoperi divinul din tine, decât crezi tu acum, şi la fel de uşor este să-L exprimi prin fiecare gând, faptă şi chiar prin fiecare por al corpului tău. Toţi ţi-au spus că este foarte greu să-L manifeşti pe Dumnezeu, că este foarte dificil şi această manifestare implică mult efort, că unora le-a trebuit o viaţă întreagă de post continuu, de rugăciune neîncetată, de lipsuri materiale şi de renunţare totală, că doar unii sfinţi au putut să-L manifeste şi nici aceştia în totalitate. Dacă ai crezut că doar aceasta este calea, înseamnă că te-ai îndepărtat de desăvârşire, considerând-o mult prea dificilă pentru tine. Eu îţi recomand o cale mult mai uşoară şi mai simplă, accesibilă fiecărei fiinţe benefice umane, iar calea pe care eu ţi-o recomand este EDUCAŢIA.

Lucruri inimaginabile acum pentru tine se vor manifesta în chip miraculos când vei trăi conştient/ă că nu eşti rezultatul unor circumstanţe şi că eşti creaţia unei magnifice inteligenţe care nu te-a creat pentru a-ţi judeca fiecare gând sau faptă, ci eşti desăvârşirea creaţiilor sale pentru ca Ea însăşi să se exprime prin tine.

Trăim într-o societate în care autoînvinovăţirea sau învinovăţirea altora, laşitatea sau mândria, arătatul cu degetul către celălalt sau bătutul cu pumnul în piept este un mod de a trăi. Crede cu tărie că se poate trăi şi fară extreme. Calea ta este o viaţă în echilibru, o viaţă în pace şi armonie cu tine şi cu tot ce te înconjoară, o viaţă în bucurie şi cu bucuria de a trăi şi de a te dezvolta. Tot ce trebuie să faci este să te educi.

Până acum, aproape toţi, te-au învăţat să utilizezi creaţiile altora, a venit timpul să treci din tabăra consumatorilor de energie sau a celor care stau pe margine, cautând să-şi exprime părerea, în cea a entităţilor care-şi aduc aportul la desăvârşirea acestei creaţii magnifice, OMUL.

Încă îţi învinovăţeşti părinţii sau alte persoane din viaţa ta pentru tot ce ţi-au făcut, pentru că nu ţi-au dat îndeajunsă educaţie, îndeajunsă libertate, îndeajunsă iubire, că te-au lipsit de una sau de alta, că s-au implicat prea mult sau prea puţin în viaţa ta. Vrei să trăieşti în bucurie şi totuşi aştepţi pe cineva să te scape de suferinţele trecutului, să te elibereze de toate traumele prin care ai trecut. Te anunţ că nu există nici o formulă magică pentru a te elibera de ele, nici o metoda super-mega straşnică care să ţi le scoată din suflet, nu va veni nici un arhanghel să le taie cu sabia, iar tu să te eliberezi de ele. Iartă şi păşeşte mai departe. Exact aşa cum îţi scriu, într-o clipire de ochi totul se poate ierta şi şterge. Dacă ai clipit şi nu ai reuşit, îţi descriu o metodă aproape la fel de simplă care dă cele mai bune rezultate.

Eliberează-ţi mintea de gândurile trecutului, umple-ţi inima de iertare şi dăruieşte-o fără nici un fel de condiţie tuturor celor din viaţa ta. Adu-ţi în minte imaginea celor care consideri că ţi-au greşit sau le-ai greşit, fixează această imagine cât mai clar în mintea ta, priveşte-le chipul şi transmite-le toată iertarea de care eşti capabil, dacă este prea dificil pentru tine să faci aşa ceva este suficient să le spui în gând sau chiar cu voce tare: vă iert profund şi total.

Dacă nu ştii să-ţi aduci iertarea în suflet am să-ţi descriu un exemplu: imaginează-ţi că te afli într-un mijloc de transport în comun, eşti apăsat/ă de gândurile tale, când deodată simţi o atingere pe coapse, încerci să o eviţi dar atingerea devine din ce în ce mai insistentă şi-ţi stârneşte supărarea, iar când totul a ajuns la limita suportabilităţii te întorci să-i spui câteva celui care te atinge cu atâta insistenţă. Te întorci dar nu vezi nimic aşa că vei coborî privirea către propriile picioare acolo unde atingerea persistă şi când colo, descoperi la picioarele tale un copilaş care-şi exersează primii săi paşi având ca punct de sprijin coapsele tale.

Acum urmăreşte-ţi trăirea pe care o ai la finalul acestei întâmplări, adu-ţi în minte pe cei cărora ai să le reproşezi ceva, tot ce trebuie să faci este să-i priveşti şi pe ei aşa cum ai privit copilaşul din descrierea de mai sus şi să ai aceeaşi emoţie ca atunci când ai descoperit la picioarele tale un copilaş, nu este nici o diferenţă, crede-mă. Şi ei fac primii paşi pe drumul desăvârşirii.  

Aplică aceeaşi metodă cu toţi cei din viaţa ta dăruindu-le astfel iertarea ta, iar bucuria va începe să crească în tine.

După eliberarea de trecut este timpul să trăieşti prezentul şi să-ţi pui tot efortul concentrat pe idealurile la care tinzi, iar idealul nu este un scop comun cu ceilalţi ci reprezintă drumul tău către tine însuţi, către divinul din tine. Asta presupune îndepărtarea de aşa zisele modele din viaţa ta, pe unii i-ai dispreţuit cândva, iar acum, încă nu ai realizat că te-ai transformat din victimă în călău, ai ajuns să abuzezi de ceilalţi urmând exemplul celui care a abuzat de tine. Niciodată nu te vei simţi împlinit dacă vei copia pe alţii, bucuria ţine de latura ta interioară, de structurile tale superioare. Nu este de mirare că ceea ce tu ai numit bucurie nu te-a mulţumit, nu ţi-a adus împlinire. Ce cauţi tu este o cu totul şi cu totul altfel de bucurie decât cea pe care ai trăit-o până acum.

Aceste informaţii pe care le-ai citit vor face minuni în viaţa ta. Contemplă-le, aplică-le în viaţa ta, ai citit destule lucruri pe care le-ai lăsăt să treacă, acum a venit timpul să şi păstrezi ceva. Acea bucurie care te înalţă, care va face din tine un altfel de om începe cu eliberarea de trecut, de tot ce-ţi apasă conştiinţa şi continuă cu urmarea propriului ideal.

Conştiinţa de sine pe care o ai se va schimba la un moment dat. Ce ar fi ca acest moment să fie acum? Dacă da, te îndemn să reciteşti DOAR rândurile boldite, să ţi le notezi şi să meditezi la ele.

Curând bucuria se va trezi în tine prin simplul motiv că ai început să o cauţi.

 

Dragoş Scîntei

 

Sursa: GlasulIubirii