Cuvinte ...

          De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri ştiute şi anume: că toţi oamenii, fără deosebire, suntem în aceeaşi vreme şi fiii oamenilor şi fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi (2 Corinteni 5, 1) pământeşti. De la Dumnezeu ieşim (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme şi iarăşi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce şi ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. Unii însă nu se mai întorc…

          Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău (Isaia 5, 20) şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă.

           Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10, 30), adică a lui Adam cu toţi urmaşii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să ştim: ce suntem, cine ni-s Părinţii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea şi, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă şi cine ne-ntinde momeli?… Că de la cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde să ajungem.

• Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pãcãtos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţã de Dumnezeu.

Pr. Arsenie Boca

Memoria, concentrarea, deficitul de atentie, alimentatia si efectele negative ale stirilor asupra creierului.

Uităm lucruri importante şi ne amintim nimicuri, iar deseori memoria ne trădează exact atunci când avem cea mai mare nevoie de ea: în mijlocul unor examene, în timpul unui interviu, când numele unui oraş sau al unui preşedinte ne poate dicta viitorul.

Încă de la vârsta de 20 de ani începem să pierdem din celulele creierului. Înspăimântător dar adevărat! Un astfel de fenomen schimbă modul în care creierul stochează noi amintiri – este procesul normal de îmbătrânire. Tot ce poţi face este să încetineşti procesul corelat cu înaintarea în vârstă prin diferite metode care te ajută să te menţii activ: cititul, dansul, completarea puzzle-urilor, cuvinte încrucişate, implicare în activităţi sociale.

Ierburile ilegale cauzează dificultăţii legate de memorie şi de capacitatea de a învăţa, susţin medicii. Mai mult, a fuma iarbă afectează procesul de gândire pe termen lung – de la câteva zile la câteva săptămâni.

Dintre inamicii unei memorii de calitate medicii menţionează  alcoolul sau stresul care contractă o parte a creierului, devenind din ce în ce mai dificil pentru el să se concentreze sau să-şi amintească. La fel de periculoase pentru memorie sunt medicamentele pentru insomnie sau antialergicele.

Una dintre principalele cauze a pierderii memoriei este alimentatia gresita. 

Mamele au aşa de multă dreptate când îşi sâcâie copiii cu dorinţa lor neînţeleasă de a mânca micul dejun în fiecare zi. Şi nu pentru că te face mai deştept: micul dejun îţi îmbunătăţeşte memoria! Cel mai probabil datorită creşterii nivelului de zahăr din sânge, glucidele fiind combustibil pentru creier.

Avand lipide in proportie de 60% creierul este organul cel mai gras din organism. Deci cand nu ii oferim moleculele grase de care are nevoie intra intr-o stare de foamete partiala, ceea ce inseamna ca grasimea pe care o consumam de-a lungul vietii ne modeleaza creierul in permanenta.

Omega-6 creeaza un dezastru in creier!

Este dovedit ca ne putem stimula celulele cerebrale consumand tipurile de grasimi oferite de peste, verdeturi, nuci, seminte de in si anumite tipuri de ulei. Ni se indica uleiul de masline, uleiul din seminte de in si uleiul de canola, fiindca  au continut redus de grasimi omega-6 si sunt bogate in omega-3. Ceea ce este surprinzator e ca nu conteaza doar cantitatea totala de omega-6 ori omega-3 consumate, ci raportul dintre ele. De exemplu, in uleiul de in, care are cel mai bun raport de grasimi, se gasesc 16% omega-6 si 57% omega-3 fata de uleiul de floarea soarelui care contine doar omega-6 in procentaj de 69%!

De retinut: intr-o singura lingura de ulei de floarea soarelui sunt 4 grame de omega-6! Cati dintre noi stim ca acesti acizi grasi sunt puternic proinflamatori pentru creier?? Asa se face ca atunci cand se ajunge la niveluri toxice in neuroni, celula nervoasa devine atat de disfunctionala incat isi ordona autodistrugerea!

Pe scurt: cu cat mancam mai multe omega-6 (din ulei de porumb, sofran ori din floarea soarelui si soia) cu atat avem nevoie de mai multe omega-3 pentru a atenua inflamatia.

Pornind de la certitudinea de mai sus, ni se arata ca daca in trecut omega-6 erau luate din fructe, legume, nuci si zarzavaturi, azi provin in special din uleiuri vegetale rafinate si poate compromite functionarea mentala. Responsabile de slaba functionare a creierului s-au dovedit margarina, untul sosurile grase si branza.

In timp, efectele se cumuleaza, asa ca o alimentatie bazata pe grasimi nesanatoase mai multi ani la rand face creierul sa se adapteze la o dieta bogata in grasimi si provoaca dificultati de invatare. Asa cum ma asteptam sunt date ca exemplu alimentele grase de tip fast-food considerate toxice pentru creier fiindca impiedica organismul sa creeze acizii grasi esentiali. 

Respectiv, modificarea compozitiei chimice a micilor molecule de grasime din creier altereaza subtil organismul, identitatea, felul in care gandim si ne comportam.

Mai mult, si consumul insuficient de omega-3 aduce necazuri, fiind responsabil pentru majoritatea tulburarilor moderne de la memoria slaba, deficit de atentie, lipsa de concentrare, suicid, alcoolism pana la depresie, agresiune, vedere slaba… Iar cand avem o deficienta de acizi grasi, corpul ne da semnale particulare: sete excesiva, piele uscata, par uscat, matreata. Si pana la urma de ce sunt bune omega-3? Sunt cele mai fluide grasimi si astfel sunt capabile sa mentina membranele celulare moi si sensibile.

Dar cel mai periculos factor de slabire a memoriei, a capacitatii de a te concentra si de a gandi din secolul nostru este fluxul enorm de stiri pe care le ascultam zi de zi.

Scriitorul şi antreprenorul Rolf Dobelli, autorul romanului „The Art of Thinking Clearly”, scrie într-un articol din The Guardian că ştirile pot dăuna sănătăţii. El afirmă că atunci când urmărim ştirile putem deveni agresivi şi ne pierdem abilitatea de a gândi.

Ştirile acţionează asupra minţii aşa cum zahărul ne afectează corpul. Ştirile sunt uşor de digerat. Media ne hrăneşte cu bucăţi mici de materiale lipsite de importanţă, care nu necesită o gândire profundă. Totuşi, din cauza „porţiilor” mici, mulţi dintre noi nu ajung la saturaţie. Spre deosebire de cărţi şi articole lungi (care necesită gândire), putem înghiţi cantităţi nelimitate de frânturi de ştiri, un fel de bomboane pentru minte. Aşa cum acum 20 de ani am început să ne dăm seama cât de nocive pot fi unele alimente, astăzi realizăm că şi ştirile pot avea un astfel de efect. 

Iată cinci motive pentru care trebuie să învăţăm să filtrăm mai bine informaţiile şi să ne alegem cu atenţie sursele de ştiri:

1. Ştirile sunt toxice pentru corp

Ele declanşează constant sistemul limbic. Poveştile care stârnesc panică determină eliberarea unor cascade de glucocorticoid (cortizol). Acest lucru dereglează sistemul imunitar şi inhibă eliberarea hormonului de creştere. Cu alte cuvinte, corpul celui care se confruntă cu astfel de ştiri se află într-o stare de stres cronic. Nivelul crescut de glucocorticoid afectează digestia, creşterea (celulelor, a părului a oaselor), promovând nervozitatea şi infecţiile. Celelalte efecte secundare posibile includ frica, agresivitate şi desensibilizare.

2. Ştirile fac ca rata greşelilor cognitive să crească

Mai exact, ştirile o hrănesc pe mama tuturor greşelilor cognitive: confirmarea prejudecăţilor. Cândva magnatul american Warren Buffett a declarat: „Cel mai bine, omul se pricepe la interpretarea noilor informaţii astfel încât concluzia lor anterioară să rămână intactă”. Ştirile exacerbează această tendinţă, iar noi devenim predispuşi la excesul de încredere, începem să luăm decizii riscante şi să judecăm greşit oportunităţile. 

3. Ştirile inhibă gândirea

Gândirea necesită concentrare iar aceasta la rândul său are nevoie de timp neîntrerupt. Ştirile sunt create în aşa fel încât să întrerupă procesul de gândire. Ele sunt ca nişte viruşi care fură atenţia pentru scop propriu. Astfel, ştirile ne fac să gândim superficial. 

Mai mult, ştirile pot afecta sever memoria. Există două tipuri de memorie: cea de lungă durată şi memoria de lucru care este limitată la o anumită cantitate de informaţii. Atunci când noi vrem să înţelegem o informaţie, aceasta trebuie să treacă de memoria de lucru, către cea pe termen lung. Dacă pasajul dintre cele două tipuri de memorie este întrerupt, nimic nu trece de el. Un studiu realizat în 2001 de doi canadieni a demonstrat că înţelegerea scade pe măsură ce numerele de link-uri dintr-un document cresc. De ce? Pentru că de fiecare dată când apare un nou link, creierul trebuie să aleagă dacă să apese sau nu pe link, o acţiune care distrage atenţia. 

4. Ştirile funcţionează ca un drog

Pe măsură ce poveştile se dezvoltă, noi vrem să aflăm care le este finalul. Cu sute de poveşti arbitrare în minte, intensitatea dorinţei de a afla cum se termină lucrurile creşte şi este greu de ignorat. 

Înainte, oamenii de ştiinţă credeau că toate conexiunile din jurul celor 100 de miliarde de neuroni din creier se fixează până ajungem la maturitate. Acum, ştim că acest lucru nu este adevărat căci conexiunile vechi sunt înlocuite periodic de unele noi. Cu cât consumăm mai multe ştiri, cu atât exersăm mai mult circuitele neuronale dezvoltate pentru multitasking şi le ignorăm pe cele folosite pentru concentrare şi citit profund. 

5. Ştirile ne fac să devenim pasivi

În mare parte, ştirile sunt despre lucruri pe care omul de rând nu le poate schimba. Repetarea zilnică a acestor ştiri despre evenimente pe care noi nu le putem schimba, ne face să devenim pasivi.  

 Sursa: pentru o lume mai frumoasa

Unde fugi?

-Scrisoare de la umbra mea-
Nu mai fugi. Cât crezi că poţi fugi de ce e în tine?
Dai vina pe Internet. Dar tu decizi când dai click şi pe ce, cât stai şi cum laşi asta să te afecteze.
Poţi inchide Internetul o zi, o săptămână, o lună. Dar de tine însăţi tot nu scapi . Dai vina pe job. Pe oraş. Pe casă. Pe aer. Că-i poluat. În orice alt job, în orice alt oraş, în orice altă casă şi la urma urmei şi în cel mai curat aer de munte, după ceasurile sau zilele sau lunile de început, purtând cu ele magia schimbării, în cele din urmă, vei fi aceeaşi.
Dai vina pe oamenii de lângă tine. Dar tu decizi dacă ceri sau dacă oferi, dacă ierţi şi uiţi sau dacă rumegi la nesfârşit aceleaşi răni, dacă iubeşti fără aşteptări sau dacă judeci la nesfârşit, ca o maşinărie stricată ce nu face altceva decât să pună ştampile pe tot ce-i în jur. Ştampila, verdict, diagnostic, sentinţe. Chestii de-astea, de autoritate în domeniu. În zadar dai vina pe oameni.
La urma urmei, cu orice om ai fi, după ce măştile politeţii, ale necunoscutului, ale seducţiei, ale începuturilor, etc vor cădea, vei fi aceeaşi. După ce se duc fiorii, rămâne firea. După ce se termină muzica, rămâne tot zgomotul minţii şi inimii tale.
După ce te vizitează îngerii, rămâi tot cu demonii tăi. După ce plouă cu minuni, cu aur, cu tămâie, sub covor gunoiul ascuns rămâne. Mai mult decât atât, se adună.
Dai vina pe perioadă. Dacă însă azi nu eşti cine ai vrea, mâine va fi şi mai greu. Probabil vei mai fi acumulat vreun obicei prost în plus.
Fugi mereu. Sau dacă rămâi tânjeşti încontinuu după fugă, ca o floare ce se ofileşte fără schimbarea dinafară. Fără să realizezi că nu poţi fugi la nesfârşit de tine însăţi….
E adevărat, pare că uneori doare mai mult să rămâi. Să stai când ai mai multă nevoie să pleci. Să dai când ai mai multă nevoie decât oricand să primeşti. Însă doar ţi se pare că doare. De fapt nu faci decât să conştientizezi bagajul de durere pe care îl cărai în spate de atâta vreme, fără să ştii ce te apasă.
Te durea şi inainte, dar nu ştiai ce. Credeau că e doar o dorinţă acută de a fugi, de a schimba ceva în decorul de-afară. Credeai că fugind vei scăpa de durerea fără nume. Ca un om fugind de propria sa umbră. Vrei să nu o mai vezi? Stai pe loc şi întoarce-ti faţa spre soare.
Aminteşte-ţi că nu locul sfinţeşte omul. Că oamenii din jur te pot ajuta într-o mai mică sau mai mare măsură să fii un om mai bun, dar nu pot face asta fără tine. Iubirea te poate face un om mai bun însă nu vei ramane aşa dacă nu trăieşte adânc în tine.
Chiar vrei să fugi? Fugi în altă direcţie! Uneori tot ce trebuia să faci mai bun pentru tine este să uiţi de tine şi să te gandesti pentru prima oară la altcineva. În loc să te intrebi ce ai mai putea primi să te întrebi ce ai putea oferi. În loc să judeci să te judeci. În loc să aştepţi, să ieşi în întâmpinare.
 Vrei să rămâi? Pleacă. Vrei să pleci? Mai stai puţin- chiar dacă te doare de mori. Vrei să vorbeşti? Taci! Vrei să te ascunzi? Îmbracă-te frumos şi ieşi afaraă la oameni. Vrei să te imbraci frumos şi să ieşi -din nou- afară la oameni? Stai acasă, citeşte o carte şi lasă-i să iţi ducă puţin dorul. Vrei să te plimbi? Stai în casă. Vrei să stai şi azi în casă? Ieşi afară. Vrei să fii ajutat? Ajută tu primul. Vrei să fii iubit? Iubeşte! Vrei să plangi? Râzi! Vrei să râzi, din nou? Plângi! Ţi-e lene, iar? Trage de tine. Munceşti prea mult? Ia-ţi concediu şi ieşi afară să miroşi florile. Ţi-ai cumpărat prea multe haine? Dăruieşte.
Nu ţi-ai mai luat nimic de un milion de ani? Ieşi şi răsfaţă-te. (Nu ai bani? Împrumută-te şi fă-ţi un capriciu. Pentru prima oară după nu ştiu cât timp) Fii altfel decât ai fost în ultimii ani. Ieşi din limitele pe care ţi le-ai conturat singur. Din tiparele în care te-au băgat alţii. Din automatisme, din defecte, din obiceiuri, din trăsături pe care ţi le-ai însuşit şi ţi s-au adâncit furându-ţi din lumină.
 Fugi din tine-le cu care te-ai obişnuit. Fugi din vechiul tău eu şi vezi dacă era cu adevărat cine eşti. Dacă erai tu, te va aştepta cuminte, plângând de dorul tău. Dar s-ar putea să ai surprize…
Fugi din tine şi caută-i pe alţii. Măcar o dată, pune-l pe celălalt pe primul loc. Cei mai frumoşi şi cei mai fericiţi oameni pe care i-am cunoscut fugiseră de ei. Pentru a-l întâlni pe celălalt. Îşi făcuseră inima pat pentru a-l odihni pe cel de lângă ei. Cei mai minunaţi oameni pe care i -am întâlnit nu se luau prea tare în serios, în timp ce toţi cei din jur alergau din oglindă în oglindă să se vadă, de la microfon la microfon, să se audă, de pe o scenă pe altă scenă, să-şi joace la nesfârşit acelaşi rol obositor.
În timp ce cei mai nefericiţi oameni pe care i-am întâlnit fugeau în mod constant, către ei înşişi.
Neajungând însă nici la ei, nici la ceilalţi. Pentru că poate pentru a ajunge la noi, nu trebuie decât să ne uitam cu adevărat. Poate că uneori cea mai scurtă cale de a ajunge la noi, cei adevăraţi este prin alţii, după ce am uitat de noi.
Şi poate că numai după ce i-am pus pe ei pe primul loc, ne întâlnim, suprinşi. Şi ne găsim mai buni, mai frumoşi, mai plini şi mai profunzi decât ne-am fi imaginat. Şi-apoi fugim din nou, repede, din noi. Stiind că data viitoare când ne vom întâlni vom fi şi mai frumoşi. Mai frumoşi cu încă o faptă bună, cu încă o jertfă, cu încî o uitare de sine, cu încă o fugă. De sine. Către alţii. Cu încă o moarte. Întru înviere.
Dacă chiar vrei să fugi, fugi din tine şi lasă loc Celuilalt în inima ta. Dacă chiar vrei să pleci, pleacă puţin din tine. Poate că atunci Domnul, obosit, îşi va odihni o clipă paşii în inima ta. Acum are loc?

Autor: Alexandra Svet

Sursa: Financiarul.ro