Oamenii vindecaţi complet: ce trăsături au în comun?

A devenit foarte clar pentru mine, după ani de interviuri cu oameni care au experimentat recuperări şi vindecări spontane, faptul că majoritatea dintre ei au patru calităţi specifice în comun. Aceste persoane au experimentat aceleaşi coincidenţe, relatează doctorul Joe Dispenza, specialist în mecanismele de funcţionare a creierului uman.

Înainte de a descrie cele patru puncte comune, aş vrea să notez câţiva dintre factorii care nu se numără printre caracteristicile comune ale persoanelor analizate. Nu toţi aveau aceeaşi religie, unii dintre ei chiar nu erau afiliaţi la nicio religie. Nu toţi trăiseră până atunci vieţi de preoţi, rabini, călugări sau alte înclinaţii spirituale. Aveau vârstă, rasă, cultură, statut educaţional şi profesie diferită. Aveau tipuri diferite de corpuri.
Doar unii făceau exerciţii fizice în fiecare zi şi urmau acelaşi regim alimentar. Aveau obiceiuri diferite, şi în ceea ce priveşte consumul de alcool, ţigări, televizor şi alte forme media. Interviurile mele nu au găsit nicio situaţie externă comună care să determine schimbări măsurabile în statul sănătăţii lor.

Coincidenţa nr. 1: O inteligenţă superioară ne dă viaţă şi poate să ne vindece corpul
Persoanele cu care am vorbit şi care au experimentat o vindecare spontană credeau că o inteligenţă superioară se afla în interiorul lor. Fie că o numeau Dumnezeu, Sinele superior sau mintea lor divină, spirituală sau subconştientă, aceştia au acceptat ideea că o putere interioară le dădea viaţă în fiecare moment, şi această “inteligenţă superioară” cunoştea mai multe lucruri decât puteau ei, ca şi oameni, să ştie vreodată. Mai mult, ei au înţeles că dacă vor putea să acceseze această inteligenţă, atunci vor putea să o direcţioneze spre vindecarea lor.
Am ajuns să înţeleg că nu există nimic mistic legat de această minte incredibilă. Este aceeaşi inteligenţă care organizează şi reglează toate funcţiile corpului.
Această putere face ca inima să bată fără întrerupere de peste 100.000 de ori pe zi, fără ca noi să ne oprim şi să ne gândim la acest aspect. Asta înseamnă peste 40 de milioane de bătăi ale inimiii pe an, adică aproape trei miliarde de pulsaţii de-a lungul unei vieţi de 70-80 de ani. Toate aceste lucruri se întâmplă automat, fără îngrijire sau curăţare, reparaţii sau înlocuire.
O conştiinţă superioară face dovada unei voinţe mult mai puternice decât propria noastră voinţă.
Vă rog, opriţi-vă o clipă din citit. Chiar în acest moment, au loc circa 100.000 de reacţii chimice în fiecare celulă din voi. Acum, înmulţiţi 100.000 de reacţii chimice cu 70-100 de trilioane de celule care alcătuiesc corpul vostru. Răspunsul are mai multe zerouri decât pot calculatoarele să afişeze pe ecran, şi totuşi, în fiecare secundă, acest număr uluitor de reacţii chimice se produce în interiorul vostru.
Trebuie oare să gândiţi pentru a efectua vreuna din aceste reacţii? Mulţi dintre noi nu-şi pot urmări agendele de lucru sau nu pot reţine mai mult de şapte lucruri aflate pe lista de cumpărături, astfel că ne putem simţi norocoşi că cineva mai “inteligent” decât mintea noastră conştientă se află “la cârmă”.

În aceeaşi secundă, 10 milioane din celulele voastre mor, şi în imediat următoarea secundă alte 10 milioane de noi celule le iau locul. Pancreasul îşi regenerează singur aproape toate celulele pe parcursul unei zile. Şi cu toate acestea, noi nu-i acordăm nici un moment de gândire… Propriul nostru “comandament” de agenţi de securitate ştie să lupte cu mii de bacterii şi viruşi fără ca noi măcar să ne dăm seama că suntem atacaţi. Mai mult, îi ţine minte pe aceşti invadatori, astfel încât, dacă vor mai îndrăzni să atace vreodată, sistemul imunitar să fie mai bine pregătit.
Toate acestea sunt expresii ale miracolului vieţii.
Este impresionant când realizezi că această forţă superioară ştie cum să pornească viaţa din doar două celule, un spermatozoid şi un ovul, şi să creeze apoi cele 100 de trilioane de celule specializate ale corpului. După ce ne-a dat viaţă, continuă să regenereze acea viaţă şi să regleze un număr impresionant de procese. Poate nu observăm modul în care lucrează această minte superioară, dar în momentul în care murim, corpul nostru începe să se descompună, tocmai pentru că această putere interioară a plecat.
Acest aspect al sinelui este obiectiv şi necondiţionat. Dacă suntem în viaţă, această forţă inteligentă se exprimă prin noi. Cu toţii împărtăşim această ordine interioară, independent de sex, vârstă sau zestre genetică. Această inteligenţă transcende rasa, cultura, poziţia socială, statutul economic şi convingerile religioase. Oferă viaţă tuturor, fie că ne gândim la ea sau nu, indiferent dacă suntem treji sau dormim, fericiţi sau trişti.
O forţă superioară ne oferă libertatea să credem în ceea ce vrem, să discernem între bine şi rău, să fim înţelegători sau să judecăm. Această fiinţă dătătoare de viaţă ne oferă puterea de a exprima viaţa în felul în care noi alegem să o exprimăm.
Această inteligenţă ştie cum să menţină ordinea între celule, ţesuturi, organe şi sisteme ale corpului, deoarece ea este cea care a “construit” corpul din două celule individuale. Din nou, puterea care a creat corpul este puterea care menţine şi vindecă trupul.
Boala subiecţilor mei a însemnat că, într-o oarecare măsură, aceştia au ieşit din raza de acţiune şi s-au distanţat de conexiunea cu această ordine superioară. Poate propria lor gândire a direcţionat într-un anumit fel această inteligenţă înspre boală şi dezechilibru.
Însă, au ajuns să înţeleagă că dacă se reconectează la această inteligenţa superioară şi o direcţionează în mod conştient, atunci aceasta va şti singură cum să le vindece corpurile bolnave.
Puterea acestui tip de inteligenţă înnăscută, minte divină sau natură spirituală, este cu mult desupra oricărui medicament, terapie sau tratament, şi aşteaptă doar permisiunea noastră de a acţiona direct. Mai plastic, am spune că suntem călare pe spatele unui uriaş şi nu trebuie să plătim nimic pentru această călătorie.


Coincidenţa nr. 2: Gândurile afectează în mod direct corpul
Modul în care gândim afectează corpul nostru, precum şi viaţa noastră. Persoanele pe care le-am intervievat nu numai că au împărtăşit această convingere, dar au folosit-o şi ca o bază pentru a face schimbări conştiente în propriile minţi, trupuri şi vieţi personale.
Există un domeniu emergent de ştiinţă numit psihoneuroimunologie care a demonstrat această conexiune între minte şi corp. Fiecare gând al tău produce o reacţie biochimică în creier. Creierul eliberează apoi semnale chimice care sunt transmise în organism, unde funcţionează ca şi mesageri ai gândului.
Gândurile care produc aceste chimicale în creier permit trupului să se simtă exact în modul în care gândeşti. Aşadar, fiecare gând produce o substanţă chimică care este acompaniată de un sentiment în corpul tău.

Atunci când organismul răspunde la un gând prin experimentarea unui sentiment, acesta iniţiază un răspuns în creier. Creierul, care monitorizează şi evaluează constant starea corpului tău, observă faptul că organismul se simte într-un anume fel. Ca răspuns al acelui sentiment, creierul generează gânduri care produc mesageri chimici corespunzători: începi să gândeşti în acelaşi mod în care te simţi. Gândirea crează sentimente, iar sentimentele crează gânduri, într-un ciclu continuu.
Această buclă crează în cele din urmă o anumită stare în organism care determină natura generală a modului în care ne simţim şi ne comportăm. Numim acest lucru o stare de existenţă.
Aplicând acest raţionament propriilor vieţi, mulţi respondenţi au înţeles că multe din gândurile lor nu doar că nu servesc sănătăţii, dar, de asemenea, ar putea să reprezinte motivul pentru dezvoltarea stării lor nesănătoase şi nefericite.
În urma acestui aspect, aceştia au conştientizat că pentru a-şi transforma sănătatea fizică trebuie să îşi modifice atitudinea: grupuri de gânduri care sunt adunate în secvenţe comportamentale.
Atitudinea cuiva crează o stare de existenţă care este direct conectată la organism. Astfel, o persoană care îşi doreşte să îşi îmbunătăţească viaţa trebuie să schimbe întregul tipar al modului în care gândeşte, iar aceste noi tipare de gânduri sau atitudini vor schimba într-un final starea sa de a fi.
Majoritatea gândurilor sunt idei pe care le inventăm şi pe care ajungem să le credem. A crede ajunge să devină un obicei.
Din moment ce ştim din neuroştiinţă că gândurile noastre produc reacţii chimice în creier, ar avea sens faptul că gândurile noastre au un anumit efect asupra corpului nostru fizic, schimbând starea noastră internă. Nu numai că gândurile noastre contează în modul în care ne trăim viaţa, dar gândurile noastre determină modificări fizice în interiorul trupului nostru. Gândurile contează.
Persoanele intervievate au început la un moment dat să examineze viaţa lor în mod analitic. Atunci când au devenit inspiraţi şi hotărâţi în ceea ce priveşte schimbarea modului în care gândesc, au reuşit să îşi revitalizeze sănătatea. O nouă atitudine poate deveni un nou mod de a fi.

Coincidenţa nr. 3: Ne putem reinventa
Persoanele pe care le-am intervievat au realizat că pentru a gândi lucruri noi, trebuiau să meargă până la capăt. Pentru a deveni o persoană schimbată, aceştia trebuie să îşi regândească prezenţa într-o viaţă complet nouă. Toţi cei care şi-au restaurat sănătatea la nivel normal, au făcut acest lucru după ce au luat o decizie conştientă de a se reinventa.
Ruperea de rutina zilnică i-a determinat să petreacă mult timp singuri, gândind şi contemplând, examinând şi făcând proiecţii în ceea ce priveşte tipul de oameni care îşi doreau să devină.

Aceştia au pus întrebări care îi provoca în profunzime, făcând presupuneri despre cine erau cu adevărat. Întrebările “Ce ar fi?” au fost vitale în acest proces.
Un alt pas important în drumul reinventării a fost adunarea de informaţii. Cei pe care i-am intervievat trebuiau să revizuiască ceea ce ştiau despre ei înşişi, să se accepte şi apoi să îşi reformeze gândirea pentru a dezvolta noi idei referitoare la cine îşi doresc să devină.
Pe măsură ce aceste persoane au explorat, au căutat moduri mai bune de a exista, au învăţat şi noi modalităţi de a gândi. Aceştia au întrerupt fluxul gândurilor repeptitive care le-au ocupat majoroitatea momentelor zilnice.
Renunţând la aceste tipare de gândire mai familiare, mai confortabile, au reuşit să asambleze un concept mai evoluat al persoanei care ar putea să devină, înlocuind o idee veche despre ei cu un ideal nou, măreţ.
Aceştia au exersat zilnic cum ar trebui să fie această nouă persoană. Repetiţia mentală zilnică stimulează creierul să creeze noi circuite neurale şi să modifice modul în care mintea şi corpul funcţionează.
Aceste persoane au deveni alţi oameni, iar aceşti noi oameni aveau noi obiceiuri. Cum au reuşit să facă acest lucru ne duce la cel de-al patrulea concept împărtăşit de cei care au experimentat vindecări fizice.

Coincidenţa nr. 4: Starea de prezenţă
Persoanele pe care le-am intervievat ştiau că alţii înaintea lor s-au vindecat de boli, aşa că au crezut că vindecarea era posibilă şi în cazul lor. Însă nu au lăsat vindecarea la voia întâmplării. Doar speranţa şi dorinţa nu pot rezolva acest lucru.
Vindecarea necesita ca aceşti indivizi rari să îşi schimbe modul de a gândi permanent şi să creeze în mod intenţionat rezultatele pe care le-au dorit. Fiecare persoană a trebuit să atingă o stare de decizie absolută, voinţă, pasiune interioară şi concentrare totală.

Această abordare necesită un efort imens. Primul pas pentru toţi aceştia a fost să facă din acest proces cel mai important lucru din viaţa lor. Acest lucru a presupus renunţarea la programele lor normale, la activitaţile sociale, obiceiuri de televizor şi tot aşa mai departe. Pentru a înceta să mai fie persoanele care au fost până atunci, aceştia nu mai puteau face lucrurile pe care le-au făcut până atunci.
În mod interesant, toţi subiecţii au raportat experimentarea unui fenomen care a devenit o parte din noua lor viaţă. În timpul perioadelor de meditaţie, aceştia au devenit atât de implicaţi în momentul prezent, încât s-a produs un lucru remarcabil: au pierdut complet noţiunea corpului, timpului şi spaţiului. Nimic nu mai era real pentru ei decât propriile gânduri.
Ca fiinţe umane, avem privilegiul de a face gândurile noastre mai reale decât orice altceva, iar atunci când facem acest lucru, creierul înregistrează aceste impresii în cutele adânci ale ţesuturilor sale. Stăpânirea acestei abilităţi este ceea ce ne permite să începem să ne resetăm creierele şi să ne schimbăm vieţile.

Sursa: Financiarul.ro

Descoperirea unui Sfânt

- “Mă, nu veniţi numai voi. Aduceţi-i şi pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna pe capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii”.

Un vechi proverb românesc spune aşa: “Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”. Aşa şi omul, lucrând cu credinţă, cu darurile pe care i le-a hărăzit Ziditorul a toate, primeşte un spor de putere de la Cel “de la care vine toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit”.
Nu e întâmplător faptul că, numele de botez al Părintelui Arsenie Boca e Zian şi cred că nu greşesc când spun că Zian îşi are rădăcinile în cuvantul zi, ziua aducând cu ea Lumina, lumina şi caldura Soarelui, înţelepciunea izvorâtă din credinţa curată şi din Duhul Sfânt cu care Părintele a fost binecuvântat.
Aşa a intrat Părintele Arsenie în viaţa mea. A venit simplu şi neaşteptat în zorii purpurii ai unei dimineţi de mai care a sunat ca un clinchet de clopoţel în sufletul meu.
A venit călător pe aripile unei rândunele care încerca cu orice chip să-mi spună ceva, continuând să intre în mod repetat în încăperea în care eu stăteam şi ascultam pentru prima dată o rugaciune a Părintelui Arsenie. La început n-am priceput, dar atmosfera în încăpere devenise altfel. O vibraţie necunoscută mie până atunci umplea văzduhul şi sufletul meu, iar pasărea n-avea nici o temere. Când mi-am dat seama de minune, m-au podidit lacrimile ….. şi au curs fără întrerupere. Îi mulţumesc Părintelui şi Sfântului Duh pentru minunea pe care mi-au dăruit-o, ştiind ca Părintele a spus:
“Să povestiţi despre mine, că eu sunt între voi”.
Bucuria traită în timp ce ascultam rugăciunea, convingerea că toate s-au întamplat cu un anumit scop, au trezit în mine curiozitatea de a începe să citesc despre viaţa şi activitatea Părintelui Arsenie şi astfel am descoperit curăţenia şi puritatea sufletului său, am descoperit iubirea pe care o revarsă continuu asupra semenilor prin tot ceea ce el săvarşeşte.
Am convingerea că în acele momente Părintele a făcut să strălucească în mine lumina Sfantului Duh pentru că a trezit în mine bucuria de a fi cu Dumnezeu.
În viaţa fiecarui om vine “un timp” al schimbării. Am spus un timp, pentru că mă refer la o perioadă în care amintiri, întâmplări, oameni, trăiri ne răscolesc adâncurile şi ne îndeamnă să redescoperim scânteia, să o conştientizăm şi să aprindem focul interior care să lumineze spre înafară. Pentru aceasta ne vin în sprijin oameni, îngeri şi sfinţii lui Dumnezeu.
Ne trebuie curaj să credem în puterile noastre, să ne dorim să evoluăm, să urmăm exemplul celui ce poartă numele de Om şi DUMNEZEU ADEVĂRAT deopotrivă.
Şi, precum a spus Părintele Arsenie Boca:
“….este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, … să fiţi tot timpul pregătiţi ….”.

Creţu Doina Gabriela

Sursa: Glasul Iubirii

Un sfat către părinți și nu numai

Cu toţii suntem copii şi părinţi în acelaşi timp, depinde doar de sistemul de referinţă la care ne raportăm, pentru că în sufletul nostru căutăm o modalitate prin care binele şi divinitatea să fie cât mai bine exprimate în viaţa noastră. Astfel că: dăm sfaturi chiar dacă nu ne sunt cerute, intrăm peste viaţa şi deciziile copiilor noştrii chiar dacă nu ne-o cer, le invadăm deciziile, le încălcăm liberul arbitru, şi, toate acestea din dorinţa de a fi ceva ce nici noi nu ştim să fim.

În această goană uiţi să trăieşti pentru tine, uiţi să te exprimi aşa cum eşti, dar mai grav este că nu-i laşi nici pe alţii să o facă, le anihilezi iniţiativa, încerci să le modifici personalitatea, făcându-i tot mai dependenţi de modul tău de a gândi, de deciziile tale şi apoi? Apoi judeci şi concluzionezi că acest copil este incapabil să vadă, să înţeleagă, să perceapă realitatea înconjurătoare.
Din astfel de situaţii, de cele mai multe ori, te trezeşti mult prea târziu, când copilul deja ţi-a părăsit tutela şi nu mai vrea să te asculte. Iar, de câte ori îţi aude sfatul, rezultatul este să facă invers decât i-ai spus. Te intrebi unde ai greşit şi de ce face aşa când tu ţi-ai dat toată osteneala ca el să te asculte şi să te înţeleagă. Secretul este că el te-a înţeles, însă nu vrea să te asculte, pentru că sufletul îi dictează să testeze, să încerce, să-şi înveţe această înţelepciune de care tu l-ai lipsit în copilărie. Şi da, ai greşit că nu l-ai lăsat să încerce, să vadă, să experimenteze, să contemple şi să accepte în exemple mici, în dureri mărunte, situaţii, evenimente şi întâmplări ce i-ar fi arătat calea către bunătate şi iubire.
Nu ţi-ai lăsat copilul, soţul, soţia, pe cei apropiaţi să încerce, nu i-ai lăsat să se exprime liberi, să experimenteze pe propria răspundere şi ai făcut-o din frică, da, din frică, şi nicidecum din frică pentru ei, ci din frică pentru propria ta suferinţă pe care ai fi avut-o dacă i-ai fi lăsat expuşi diferitelor situaţii pe care tu le-ai trăit, le-ai învăţat şi experimentat.
Pentru el sau pentru ea acum este târziu, nu poate observa, nu poate învăţa ceva de care încă nu s-a lovit, nu poate accepta ceva ce-l va sărăci şi mai mult, durerea fizică sau emoţională la care se va supune îi va marca îndeajuns de puternic sufletul pentru a înţelege în sfârşit că Divinitatea se exprimă doar prin bunătate.
Tot ce poţi face în astfel de situaţii este: să înţelegi tu, să înveţi tu, să observi şi să te îndrepţi, lăsându-l să greşească şi să experimenteze, iar apoi să-şi analizeze propria greşeală. Tu vei fi surprins de rezultat, însă ai grijă, nu-l aştepta să greşească ca apoi să-i spui: “Ţi-am spus eu” , nu-i arăta că tu ştiai ce urmează. De fapt,vrei să-l supui mai mult dorinţelor tale arătându-i că deţii un adevăr superior lui şi atunci nu ai făcut nimic, nu l-ai ajutat cu nimic ci doar ţi-ai hrănit propriul orgoliu că ştiai. Ai răbdare, insistă pe aceeaşi metodă şi data viitoare, nu-l grăbi căci îl vei pierde din nou.
Tot ce poţi face este să îl încredinţezi Lui Dumnezeu rugându-te cu credintă, căci mult face rugăciunea părintelui pentru copil: “Doamne tu mi-ai dat acest copil, eu am făcut ce am putut pentru el, acum ţi-L încredinţez, luminează-l, pune în el întelepciunea, dreptatea, adevărul şi pacea pentru a deveni un om desăvârşit!” iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu îţi va împlini ruga căci este sinceră şi spusă din inimă.
Tu şi copilul tău sunteţi parte a creaţiei Lui Dumnezeu şi din sete interioară de reîntregire veţi tinde întotdeauna, conştient sau nu, către bunătate, către iubire şi desăvârşire. Spre asta vom aspira mereu, spre unitate cu Bunătatea Supremă exprimată de Dumnezeu Tatăl, însă fiecare dintre noi, prin propria capacitate de conştientizare a Căii. Astfel că, unii experimentează Calea în bogăţie, iar alţii în sărăcie, unii o experimentează prin bucurie, iar alţii prin suferinţă. Fiecare alege pentru că Liberul Arbitru este lege, iar dacă te confrunţi cu ceva neplăcut înseamnă că ai ales greşit drumul.
Ce părinte îşi bate copilul până îl nenoroceşte, ce fel de părinte îşi lasă copilul să sufere la nesfârşit? Un astfel de părinte nu poate fi Dumnezeu, pentru că Dumnezeu se exprimă în bunătate, în iubire, aşa că nu-L mai acuza de orice alegere greşită facută de tine. Oare suntem pedepsiţi de Dumnezeu să ducem o viaţă plină de durere pentru a obţine o viaţă veşnică plină de bucurii?, sau ducem o viaţă îndestulătoare pentru ca apoi să avem o veşnicie plină de chinuri? Să fie aceasta rezultatul unei înţelepciuni Divine? Eu personal mă îndoiesc, vezi şi tu ce-ţi spune înţelepciunea intuitvă, căci mintea intuitivă este un dar Divin.

Dragoş Scîntei

Sursa: Glasul Iubirii