marți, octombrie 23, 2012

Inimile au propriul lor creier şi propria conştiinţă

  • Câmpurile inimii
Mulţi cred că o conştientizare se produce doar în creier. O cercetare ştiinţifică recentă sugerează faptul că, de fapt, conştiinţa există în creier, dar şi în organism. Un volum mare de dovezi sugerează că inima joacă un rol semnificativ în acest proces.
Fiind mai mult decât o simplă “pompă a sângelui”, aşa cum se credea la un moment dat, inima este recunoscută acum de către cercetători ca un sistem extrem de complex care are propriul său “creier” funcţional, relatează Wakeup-world.com.
Cercetarea în noua disciplină a neurocardiologiei arată că inima este un organ senzorial şi un centru sofisticat pentru primirea şi procesarea informaţiei.
Sistemul nervos din interiorul inimii (sau “creierul inimii”) îi permite acesteia să înveţe, să îşi amintească şi să ia decizii funcţionale independente de cortexul cerebral al creierului. Mai mult, numeroase experimente au demonstrat că semnalele pe care inima le trimite continuu către creier influenţează funcţioonarea centrelor cerebrale superioare implicate în percepţie, cunoaştere şi procesare emoţională.
În plus faţă de reţeaua neurală de comunicare care leagă inima de creier şi organism, inima comunică informaţii către creier şi organism şi prin intermediul câmpului electromagnetic. Inima generează cel mai puternic şi mai ritmic câmp electromagnetic al organismului.
În comparaţie cu acel câmp electromagnetic produs de creier, componenta electrică a câmpului inimii este de 60 de ori mai puternică în amplitudine şi pătrunde în fiecare celulă din corp. Totodată, câmpul magnetic al inimii este de aproximativ 5000 de ori mai puternic decât cel al creierului şi poate fi detectat de la câţiva metri distanţă de corp, cu ajutorul unor magnetometre sensibile.
Inima generează o serie continuă de pulsuri electromagnetice. Câmpul ritmic al inimii, prezent în permanenţă, are o influenţă majoră asupra proceselor din întregul organism.
Oamenii de ştiinţă subliniază ideea că acel câmp al inimii acţionează ca o undă purtătoare de informaţii care furnizează un semnal global pentru întregul corp. Adică, sugerează că pe măsură ce undele pulsative de energie radiază în afara inimii, acestea interacţionează cu alte organe şi structuri.
Undele codifică sau înregistrează trăsăturile şi activitatea dinamică a acestor structuri în tiparele unor cronograme de energie, care sunt distribuite prin întregul organism. În acest fel, informaţiile codificate acţionează asupra tuturor funcţiilor organismului, pentru a coordona şi sincroniza procesele din corp ca şi un întreg.
Cercetarea de bază de la Institutul HeartMath arată că informaţia care aparţine stării emoţionale a unei persoane este şi ea comunicată în întregul corp prin intermediul câmpului electromagnetic al inimii. Modelul de bătaie ritmică a inimii se modifică semnificativ pe măsură ce experimentăm diferite emoţii.
Emoţiile negative precum furie sau frustrare, sunt asociate cu un model haotic, dezordonat, incoerent al ritmului cardiac. În contrast, emoţiile pozitive, precum dragostea sau aprecierea, sunt asociate cu un tipar lent, ordonat şi coerent al activităţii ritmice a inimii. În schimb, aceste schimbări în modelul de bătaie a inimii crează modificări corespondente în structurile câmpului electromegnetic care radiază din inimă, măsurabil prin intermediul unei tehnici numită analiză spectrală.


Mai exact, s-a demonstrat că emoţiile pozitive susţinute par să dea naştere unui mod distinct de funcţionare, pe care specialiştii îl numesc “coerenţă psihofiziologică”. În timpul acestui mod, ritmurile inimii afişează un model de undă sinusoidală şi câmpul electromagnetic al inimii devine în mod corespunzător mai organizat.
- la nivel fiziologic, acest mod este caracterizat de o eficienţă crescută şi o armonie în activitatea şi interacţiunile sistemelor organismului.
- psihologic, acest mod este legat de o reducere evidentă în dialogul mental intern, percepţii reduse în ceea ce priveşte stresul, un echilibru emoţional crescut şi o claritate mentală îmbunătăţită, discernământ intuitiv şi performanţă cognitivă.
În concluzie, cercetarea sugerează că în extinderea conştiinţei umane este foarte importantă coerenţa psihofiziologică, atât pentru o mai bună coordonare a funcţiilor fiziologice ale corpului, dar şi pentru a optimiza stabilitatea emoţională şi funcţiile mentale. Mai mult, există dovezi experimentale potrivit cărora coerenţa psihifiziologică poate creşte nivelul nostru de conştientizare, dar şi al celor care ne înconjoară.

  • Interacţiuni ale câmpului inimii între persoane
Majoritatea persoanelor se gândesc la comunicarea socială doar în termeni de semnale vizibile exprimate prin limbaj, inflexiuni ale vocii, gesturi, expresii faciale şi mişcări corporale.
Totuşi, există dovezi care arată că, dincolo de ceea ce percepem cu simţurile noastre clasice, operează un sistem de comunicare “energetică”. Interacţiunile energetice cel mai probabil contribuie la atracţiile sau respingerile “magnetice” care se produc între indivizi şi afectează schimburile şi relaţiile sociale.
Mai mult, se pare că un rol important în comunicarea fiziologică, psihologică şi informarea socială între persoane îl are câmpul inimii.
Experimentele realizate de Institutul HeartMath au descoperit dovezi remarcabile potrivit cărora câmpul electromagnetic al inimii poate transmite informaţii între persoane. Oamenii de ştiinţă au reuşit să măsoare o schimbare de energie cardiacă între două persoane aflate la o distanţă de 1,5 metri una de alta.
De asemenea, s-a descoperit că undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu inima unei alte persoane.
Mai mult, atunci când o persoană generează un ritm cardiac coerent, sincronizarea între undele cerebrale ale acelei persoane şi bătăile inimii ale unei alte persoane are mai multe şanse să se producă.
Aceste descoperiri au implicaţii profunde, sugerând că persoanele aflate într-o stare coerentă psihofiziologică devin mult mai conştiente de informaţia codificată din câmpurile inimii celor din jurul lor.
Rezultatele acestor experimente au dus la concluzia că sistemul nervos acţionează ca o “antenă”, care este reglată şi răspunde la câmpurile electromagnetice produse de inimile celorlalţi indivizi.
Cercetătorii cred că această capacitate de schimb de informaţii energetice este o abilitate înnăscută care ascute conştientizarea şi mediază aspecte importante de empatie şi sensibilitate ale oamenilor, unii faţă de alţii.
Mai mult, s-a descoperit că această abilitate de comunicare energetică poate fi îmbunătăţită în mod intenţionat, producând un nivel mult mai profund de comunicare non-verbală, înţelegere şi conexiune între oameni. Pe scurt, comunicarea energetică uşurează dezvoltarea unei conştiinţe extinse în relaţie cu lumea noastră socială.


Sursa: Financiarul.ro