Multe
li s-au deschis celor care au avut binecuvântarea să-l întâlnească în această
viaţă pe Părintele Iustin Pârvu, dar şi mai mare pare provocarea pentru cei
care nu l-au întîlnit personal. Aceată provocare mi-a venit din privirea
părintelui Severian Gheras, pe care cele spuse despre preacuviosul Părinte
Iustin îl legănau într-un curent insistent de lumină şi bucurie, venite parcă
dintr-o altă dimensiune, de acolo unde este Părintele Iustin acum.
Acest lucru a vorbit de la sine despre
valoarea smeritului părinte, trăsătură enumerată şi de cel care i-a fost fiu
duhovnicesc. Acelaşi caracter discret, care nu mai lasă loc de sine acolo unde
poate lucra Dumnezeu, l-am putut deduce din istorioara primei întîlniri a
părintelui Severian, paroh al Bisericii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, cu
părintele Iustin. S-a produs o minune şi
atât. O minune care stă la temelia Bisericii, înălţată nu întâmplător pe loc de
cinste, pe un teren de un verde plin de viaţă.
Îmi
aduc
aminte că în primavara anului 2001 am fost sunat de către dna Tamara
Şuniţă care m-a întrebat dacă nu cunosc pe cineva doritor să facă un
pelerinaj
în România, şi în special dacă cineva, sau poate chiar eu însumi, aş
dori să
ajung la un părinte foarte căutat şi apreciat de lume, părintele Iustin
Pârvu.
Îi spusesem că am auzit de mănăstirea Petru Vodă, că ştiu despre
părintele
Iustin, dar nu sunt gata să ajung la el.
Deasemenea îi explicasem că fiind al 2-lea preot la parohia Constantin
şi Elena nu prea puteam
să ies cu anuţuri către enoriași. Discuţia cu dna Tamara s-a încheiat
aici.
Totodată, se întâmpla mai des ca la Biserica Constantin şi Elena să vină
pentru
mărturisire la părintele Anatol, său să rămână peste noapte în chilie
prevăzute
pentru vizitatori, o domnişoară, Valentina, aflată acum in SUA, şi care
fuseseră la mănăstirile din ţinutul Neamţului, printre care şi la
părintele
Iustin Pârvu. Anume ea a fost cea care mi-a făcut o introducere foarte
frumoasă
despre părinte şi despre sihaştrii tineri pe care i-a adunat în jurul
lui. În
acea perioada eu, dl Victor Copiimulţi, eram în căutarea locului pentru
Biserică. Duceam negocieri cu primăria, cu Academia de Știinţe, care
s-ar fi
oferit să ne aloce câţiva ari pentru înţarea unei Biserici, dar toate
negocierile noastre erau în van. Nu aveam un răspuns pozitiv nici de la
primărie nici de la academie, ca peste o
perioadă, mânat de durerea noastră, să vin eu cu propunerea către dl
Victor Copiimulţi, să mergem la acel părinte, lucru de mult
folos şi care ar putea să ne ajute. Dlui
a acceptat, sugerând să ajungem intâi la Lavra Peşterilor de la Kiev şi
să ne
închinăm la toţi sfinţii şi cuvioşii de acolo, după care să ajungem şi
la
Poceaev. Am ajuns şi la Kiev şi la Poceav, dar şi la Bănceni, mănăstire
care
funcţiona deja. Totuşi, nu am putut
ajunge la părintele Iustin pentru că deja se indusese regim obligatoriu
de
paşaport strain pentru cetăţenii RM care vor sa treacă hotarul cu
România, iar
paşapoartelete nu erau cu noi.
A
trebuit să revenim la Chişinău, ca peste câteva zile dl Victor să mă sune cu
propunerea de a porni din nou drumul spre Petru Vodă, lucru pentru care am dat
bineţe.
Am
traversat Prutul împreună cu dl Victor, cu soţia lui Ludimila şi fiul
Alexandru. Îmi amintesc că ajunşi în localitate, am vazut crucea de pe dreapta,
de cum mergi din partea Târgului Neamţ spre Poiana Teiului, şi am făcut spre
mănăstire. Ne-am ridicat spre ea. M-a impresionat faptul că Biserica se
zugrăvea pe dinafară, lucru mai rar întîlnit în sec. XXI. L-am căutat întâi de
toate pe părintele Hrisostom, un ucenic al Părintelui Iustin. Am fost
întâmpinaţi cu dragoste. I-am spus părintelui durerea şi necazul cu care am
venit, la care el mi-a spus că îl cheamă pe Părintele Iustin.
Am
fost lăsat să aştept într-un salon pentru oaspeţi. La un moment dat am rămas
captat de o voce care se apropia cu paşi siguri pe cerdacul casei cu 2 nivele,
din faţa altarului bisericii manastirii de acolo. Mai cu glume, mai cu
întrebări, vocea se apropia de noi, ca să ne trezim în faţă cu un călugăr în
vârstă, dar înalt şi frumos. Era părintele
Iustin, care se aşeză cu noi la masă, pentru a sta de vorbă cu fiecare din cei
care veniră la el. La urmă mă chemă pe mine şi zice: Părinte, de ce te-ai
apucat... Şi ca de obicei a spus
Părintele: „punem la rugăciune că mare e Dumnezeu”. Asta mi-a spus şi nu a
adăugat nimic, atât că îndelung dăduseră din cap îngândurat. Aceasta a fost
prima întâlnire cu Iustin Pârviu. Părintele
mi-a propus să mai vin pe la el, astfel că am mai fost în audienţă şi a
2-a zi. Tot atunci Părintele s-a oferit să ne doneze şi nişte cherestea pentru
viitoarea Biserică. Noi nu am fost gata să o luăm la acel moment, dar de fapt,
propunerea părintelui cu cheresteaua a fost o profeţie rafinată despre Biserica
de lemn care s-a înălţat mai târziu. Am avut şi ocazia să slujesc cu părinţii
de acolo, să oficiem sf. Liturghie, după care mi-am cumpărat şi nişte cărţi, şi
am revenit la Chişinău.
Când
am revenit, ce să vezi? Dlui Copiimulţi îi vine ideea să depunem cererea pentru
lot încă o dată, către primărie, în persoana dlui Serafim Urechean, primar
general cu care erau vecini de scară.
Am
stabilit
ora la care să ne întîlnim la
el în scară, unde speram să-l întîlnim
pe dl Serafim Urechean pentru a-i înmâna cererea. Zis şi făcut. Am
întocmit
scrisoarea, i-am înmânat-o primarului încă
neajuns la biroul de la primărie. A luat cererea noastră, exprimându-şi
încrederea că problema noastră se va rezolva. Ulterior au durat nişte
negocieri
între dl Copiimulţi, administraţia primăriei, dl primar, despre care am
aflat
după ceva timp, însă rezultatul a fost altul de această dată. La 3 luni
de la vizita noastră la Părintele Iustin, în decembrie 2001 a fost
emisă decizia prin care ni s-a oferit
lotul pentru înălţarea Bisericii. O întrebare care într-un an şi 3 luni
nu s-a
hotărât, după întîlnirea cu părintele şi-a găsit dezlegare. Aveam titlul
la
mână şi nu-mi venea să cred în ce loc şi cât teren cu ajutorul
Dumnezeu a fost alocat
Bisericii. Este prima minune a Părintelui Iustin în destinul meu
personal, al
dlui Victor, dar şi în destinul comunităţii
noastre. Prima minune săvârşită prin rugăciunile Păritelui Iustin.
Miracolul
cunoaşterii părintelui Iustin de către părintele Severian Gheras este motivul
unei cotituri cu inima spre neam şi cu conştiinţa unui sacrificiu maximal
pentru cauza păstoriei.
a consemnat Lidia Petrenco
Sursa: bisericaortodoxa.blogspot.ro
