Știai că în secolele trecute TREI IMPERII au vrut să dea numele DACIA țărilor românești unite? Tu ai fi de acord, astăzi, cu o astfel de schimbare a numelui?

Interese antinaționale țin încă sub obroc istoria acestor meleaguri, și nu numai în ceea ce îi privește pe geto-daci. Despre cultura Cucuteni, cea mai importantă cultură neolitică din Europa, se amintește doar în treacăt în cărțile de istorie, despre descoperirile arheologice de interes mondial din Epoca Pietrei, făcute în România, nu se vorbește aproape deloc în manuale, cultura geto-dacilor este prezentată trunchiat, pentru a da impresia că este una minoră, iar faptele remarcabile ale domnitorilor medievali sunt umbrite de autorii așa-ziși progresiști și corecți politic (cei mai iubiți de media!!!), care se străduie să ne convingă că nu am reprezentat nimic în istorie…

În acest context, este evident pentru orice om inteligent că există, la nivelul forurilor celor mai înalte ale statului român, interdicția de a valorifica istoria națională într-o manieră care să stimuleze mândria națională și patriotismul. Pentru că, altfel, ne-am uni mai ușor, am opune mai multă rezistență. Dar așa, când mulți români trăiesc cu impresia că am fost și suntem un neam de doi bani, care nu a produs aproape nimic remarcabil și a cărui istorie este una a compromisurilor și a trădării, suntem victime sigure și docile ale forțelor care spoliază tot ce se poate în această țară.

Unul dintre lucrurile pe care românii nu îl pot auzi la nicio oră de istorie, fie că vorbim despre școala generală, liceu sau facultatea de istorie, este și acela că, în secolele trecute, TREI IMPERII au  elaborat proiecte de unificare a celor trei țări românești, sub numele DACIA. Desigur, planul lor era să folosească noul stat – DACIA – ca tampon la intersecția cu celelalte forțe care aveau interese în această zonă. Este vorba de Imperiul Țarist, Imperiul Habsburgic și Imperiul Francez prin Napoleon Bonaparte care dorea să instaureze rege în… Dacia pe fratele său, Lucian Bonaparte. La cele trei imperii amintite vorbim de o intenție exprimată în documente oficiale. În plus, găsim astfel de preocupări și în interiorul Imperiului Otoman unde, politicieni de rang înalt din Imperiu au lansat, de asemenea, ideea unirii țărilor românești sub numele de Dacia… Aceste planuri vorbesc despre conștiința faptului că românii (așa cum o subliniază multe surse medievale) erau considerați în acea vreme urmașii geto-dacilor.

Iată ce spunea Nicolae Iorga despre preocupările străine pentru DACIA: „Tot felul de DACII s-au încercat în cursul timpului”. (Istoria Universală – curs universitar, vol II, București, 2014, pag. 387 – Biblioteca Academiei Române)

În cartea extrem de documentată a lui Adrian Iscru (a nu se confunda cu prof. Gheorghe Iscru), DACIA ȘI PROIECTELE DE REFACERE A DACIEI în Antichitate, Evul Mediu și Epoca Modernă, pe care am publicat-o la Editura Burebista (Cartea poate fi comandată online, la nr de telefon 0799 073 315 sau în magazinul DACIA ART din București – pe Bv. Carol I nr 40-42) puteți descoperi un capitol întreg dedicat puterilor străine care au vrut să creeze statul DACIA prin unificarea țărilor românești, în urmă cu câteva secole. Din discuțiile pe care le-am purtat cu Adrian Iscru, ulterior publicării cărții, am aflat că autorul a continuat cercetarea documentelor care se găsesc la Biblioteca Academiei Române și a descoperit și alte probe remarcabile care pun în evidență acest lucru. Cu timpul, le vom aduce și pe acestea în atenția publicului…

Revenind la vremurile pe care le trăim acum, apar următoarele întrebări:

• Ar fi oportun să se demareze la nivel național un proiect de modificare a numelui țării în cel de DACIA sau GETODACIA?
• Ne-ar fi de folos nouă, românilor, acest lucru?
• Credeți că ar putea fi convinsă mai mult de jumătate din populația țării de un astfel de proiect, dacă s-ar acționa în acest sens de la nivel parlamentar?
• Contextul internațional și interesele străine în România ar permite o astfel de modificare?

Sunt întrebări peste care nu se poate trece cu vederea. Voi ce credeți?

Autor: Daniel Roxin

Sursa: http://daniel-roxin.ro 

Noi nu mai trăim pentru noi, identități virtuale

Noi nu mai trăim pentru noi. Astăzi trăim pentru bani, pentru afacerea noastră sau pentru carieră, pentru aspect sau pentru imaginea virtuală. Trăim pentru reuşita individuală artificială, nu pentru sănătatea trupului, pentru curățarea emoțională sau purificarea mentală, nu pentru creșterea intelectuală sau înălțarea spirituală, de aceea murim.
Un conținut bun, care te inspiră, merită răspândit de cât mai mulți. Însă câți aleg să inspire mai degrabă decât să se afișeze fericiți, ca să îi întristeze pe alții? Oare câți tineri își folosesc masca din cauză că se rușinează cu goliciunea?
Iubesc să privesc culorile cerului când stau tolănit pe iarbă, la margine de lac, vara, pe înserat. Ador violetul care se reflectă în nori sau avioane. Mă plimb prin bolta lui cu privirea şi gândesc, oftând, păcat că nu mai trăim pentru noi. Și este adevărat, noi nu mai trăim pentru noi.
Astăzi, nu te poți îmbogăți făcând ceea ce iubești, căci atunci când urmărești câștigul încetezi să iubești ceea ce faci și începi să iubești câștigul, dar să detești efortul. De bani nu vei înceta să ai nevoie, ei sunt folositori atâta timp cât societatea va funcționa în felul acesta. Celui care îi lipsesc, banii îi pot rezolva aproape orice problemă, aceluia care îi are, viața îi adresează provocări diferite, ca să crească în aceeași măsură, cu aceeași viteză.
Lipsa banilor este o problemă cu care ne confruntăm fiecare dintre noi, dar dorința de a avea succes în social media ne împinge să săvârşim fapte de necrezut, lăcomia ne face să ne pierdem minţile, să uităm de noi și să trăim pentru alții. Chiar şi când te dedici semenilor, în mod voluntar, ca să îi inspiri, ai nevoie să îţi rezervi timp pentru tine, altfel te ofileşti.
Urcăm sketchuri proaste pe platformele sociale pentru vizualizări. Dorim să devenim senzaţionali, să ne umplem de bani, iar uneori reușim, dar cădem în depresii, noi nu mai trăim pentru noi. Şi ucidem, apoi ne sinucidem, la propriu, nu la figurat. Când cei pentru care am trăit nu ne răspund înapoi pe măsura așteptărilor noastre iar, faima ni se ia, îi pedepsim.
Și se fură identităţi virtuale, se abuzează de plătitorii cinstiţi, se exploatează muncitorii, se înfricoşează credincioşii, se manipulează cu spiritualitatea. Devin confuzi savanţii, se înşală în mod legal, se oficiază căsătorii provizorii între tineri pentru aprobări de credit, se înlocuiesc partenerii săptămânal.
Noi nu mai trăim pentru noi, ea este o realitate, lumea pare că o ia în jos. Dar fii un om matur, lumea doar pare că o ia în jos, deoarece, ai permis aparenţelor să se joace cu mintea ta. Omul conştient recunoaște realitatea, întunericul te face să străluceşti.
Orice Valoare recunoscută în lumea relativității dă naștere rezistenței ei, Nonvalorii, ca balanța să fie echilibrată, iar jocul să poată fi jucat și de alții, după ea, ea este Regula. Și totuși, în Univers nu au fost întocmite reguli, în afară de cele pe care le hotărăști tu pentru tine. Doar tu poți opri cercul vicios al amăgirilor, prin cunoaștere și iubire.
Nu judeca oamenii, nici pe neîndemânatici, nici pe neînţelepţi, ci învaţă-i. Căci învăţarea este iubire, iar iubirea este singurul mod prin care poţi să îndrepţi pe cineva. Dacă nu este Lumină în tine, nu o vei vedea nici în ceilalţi, vei urî totul, iar bunătatea ţi se va părea intolerabilă. La fel se va întâmpla și cu înțelepciunea și cu adevărul, la început nu le vei recunoaște, iar atunci când le vei recunoaște nu le vei suporta.
Doar că în lume este loc pentru toţi iar toţi au harul lor, frumuseţea sau dreptul la admiraţie. Nu uita că atunci când admiri pe cineva, îţi admiri Creatorul, iar miracolul creaţiei se revarsă din tine, spre ceilalţi şi înapoi. El este felul lui Dumnezeu prin care irigă lumea, ca să înflorească iubirea în ea, tot așa cum învie natura primăvara.
Nu vei fi niciodată liniştit şi împlinit, dacă vei iubi doar trupul, stilul de îmbrăcăminte ori cariera, mai degrabă decât întreaga fiinţă alături de care ai ales să trăieşti, trupuri sunt miliarde, fiecare fiinţă este unică. Cunoaște faptul că nu mai trăim pentru noi și începe să trăiești iubindu-te așa cum trebuie.

Identități virtuale împrumutate

Un om rău şi invidios, care jigneşte, nu are personalitate, fiindcă personalitatea se clădeşte cu liantul binelui şi cu o gândire de om matur. El, în schimb, face ce fac mulţi, răspândeşte otrava din el în ceilalţi și nu acceptă învăţături, în afară de cele care îi ridică Egoul pe Tronul fictiv al unei lumi mentale fanteziste. Când un copil în vârstă de şase ani îţi spune că are mintea în inimă, că aşa s-a născut, îți confirmă bănuielile și studiile din ultimii treizeci de ani în trei cuvinte.
Fericirea vine din împlinirea dorințelor, dar pacea te învăluie în urma detașării de ele. Oamenii care au încetat să se lupte cu singurătatea și au acceptat-o ca etapă din viața lor, și-au dezvoltat diverse abilități cu ajutorul ei și apoi au ales să se întoarcă în lume ca să o îmbogățească.
Oare oamenii care te îndeamnă să încetezi să mai visezi și îți zic să te trezeşti la realitate, ca şi cum ar avea ceva de câştigat din convertirea ta, sunt gelosi pe încrederea ta? Măcar în vise te iubeşte cineva. Lasă oamenii frumoși să se exprime, nu te împotrivi succesului lor.
Cel care este atât de sensibil încât aproape că îi este jenă să servească masa, pentru care a plătit, şi strânge după el ori se uită de fiecare dată în spate ca nu cumva să deranjeze pe cineva, şi este nevoit să depună de şapte zeci de ori mai multe eforturi decât un om normal, catalogat în funcție de comportamentul omului contemporan, este de şapte zeci de ori mai puternic.
Sensibilitatea sufletului său îl va înălța până va putea asculta iarba cum se leagănă, va citi gândurile oamenilor, ale păsărilor ori chiar pe ale lui Dumnezeu. Va auzi glasul care îi va mângâia urechile şi îi va alchimiza mintea şi trupul, până la nivel de celulă. Când termini de citit un articol, imaginează-ți că tu citești doar 1% din cât scriu, iar eu scriu doar 1% din ce știu, ca să înțelegi cât de larg este misterul care așteaptă să fie descoperit.

Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com