După depresie se pune virgulă, nu punct!

Imagine preluată de pe: http://karrierebibel.de/depression/

                     Ieri mi-am rugat pe Instagram cititorii să îmi propună un subiect pentru articol. Printre mesajele primite, am citit unul scurt: „depresia.” Da, punctul era prezent în mesaj. Un punct care mi-a sărit imediat în ochi, care mi-a strigat că atunci când apare depresia, de cele mai multe ori nu mai vedem virgula, ci doar punctul. Cred că nu întâmplător, tot ieri, am urmărit un reportaj despre depresie.

                   Tot mai mulți oameni sunt afectați de această boală a secolului. Asta pentru că nu o poți numi o stare, așa cum de multe ori s-a speculat. E o boală. O condiție care afectează nu doar pe cel în cauză, ci și pe cei din jur. Am să aleg, ca de obicei, să fiu transparentă în acest articol, ceea ce poate mi-ar atrage judecata unora. Asta este.

                   Când specific cuvântul depresie, personal îmi pot aminti cu exactitate trei momente din viața mea: unul în care am văzut, auzit, simțit atât de multe într-o perioadă atât de scurtă, încât simțeam cum mă afectează tot mai mult, dar și că trebuie să fiu puternică pentru cei din jurul meu. Și am fost. Până în momentul în care, într-o zi, am intrat în apartamentul meu, mi-am tras draperiile pentru că nu mai suportam lumina, m-am aruncat în pijamale și m-am pus în pat. Am dormit și m-am uitat la seriale. Preț de câteva zile, în care telefonul îmi suna, primeam mesaje, și nici măcar nu mă oboseam să răspund sau să văd cine ce vrea. Pur și simplu nu mai voiam să știu, nu mai voiam să aud și nici nu știam ce să spun. Cu fiecare zi cu care trecea simțeam cum starea devine tot mai acută. Și mai acută. Iar ceea ce simțeam nu era o mare tristețe, ci o senzație de nimic, de amorțeală. Eram conștientă că e un început de depresie. Știam simptomele. Citisem despre ele. Făcusem emisiune despre ele. Scrisesem un întreg proiect despre asta. Dar parcă nu-mi mai păsa. După 4-5 zile, m-am trezit într-o dimineață la fel de goală. De nepăsătoare. De amorțită. Mi-am spus că urmează o nouă zi la fel. Apoi am scuturat din cap. Sosise momentul să lupt cu acea stare. Am făcut un duș și apoi am început să fac curat în casă. Cu fiecare colțișor aerisit simțema cum încep și eu să mă aerisesc. Am pus mâna pe telefon și am răspuns la mesaje. M-am rugat. Am ieșit afară să iau aer. Și am făcut cel mai important lucru: m-am dus să vizitez la spital un bolnav. Cea mai bună metodă de a te recupera? Concentrarea pe facerea de bine. Au urmat zile, săptămâni, în care mă trezeam cu lacrimi în ochi. În care, dacă cineva ar fi spus ceva ce mi-ar fi părut mie că are legătură cu motivele pentru care eu sunt supărată, aș fi izbucnit în plâns. Dar am luptat și-am depășit acea stare.

                   Probabil unii creștini ar spune că depresia e lipsă de Dumnezeu. Că dacă L-ai avea pe Dumnezeu, nu ai experimenta nimic din toate acestea. Permiteți-mi să îi contrazic. Câteodată nu știi cum te ia, nu știi cum vine. Însă da, Dumnezeu e cel care te poate scoate definitiv din acea stare.

Nu știu dacă cititoarea care mi-a zis să scriu despre depresie trece prin asemenea momente. Nu știu dacă cineva apropiat ei experimentează asta. Însă știu că există virgulă după depresie. Nu punct.

                  Da, depresia e un vid care te înghite puțin câte puțin. Care îți amorțește fiecare sentiment pe care-l ai. Care te face să te simți un inadaptat în această lume. Care izolează totul din jurul tău și singurătatea e singura care rămâne. Când trecut, prezent sau viitor nu mai contează atât de mult. E un monstru care te înghite pe tine și lasă doar corpul. Lasă acea stare care te face uneori să izbești cu pumnii în pereți, pentru că ai vrea să simți ceva. Măcar ceva. Chiar și durere. Dar măcar să ai un sentiment. Desigur, ea se poate manifesta diferit. Unii tot ce pot simți e doar durerea. Suferința. Necazul.

                  Dacă tu, astăzi, ești în depresie, te încurajez să lupți. Să te ridici. Să îl cauți pe Dumnezeu, să te rogi, să îi spui tot ce te roade. Sau nu te roade. Tot ce simți. Sau nu simți. Dar să-i spui. Iar dacă simți că nu poți trece singur prin asta, apelează la ajutorul cuiva foarte apropiat. Spune-i că ai nevoie de suport necondiționat. Curaj, după depresie se pune virgulă, nu punct!

Imagine preluată de pe: http://karrierebibel.de/depression/

Sursa: blog alinailioi.ro

Redactorul Șef al Ziarului Financiar vorbește de „mâna nevăzută” care face ca toate investițiile statului român să se ducă înspre infrastructura care leagă Transilvania de Ungaria și de transfomarea României într-o „Coastă de Fildeș” a Europei

După Ilie Șerbănescu, un alt analist economic atrage atenția asupra anomaliei stimulării infrastructurii care leagă Transilvania de Ungaria, în loc să se investească în legături între Ardeal și restul țării.

Sorin Pâslaru scrie în Ziarul Financiar despre cele două proiecte „care înaintează fără ca nimeni să știe de unde au benzină – conducta pentru transportul gazului din Marea Neagră către Ungaria/Austria și legarea Transil­vaniei prin autostrăzi de Budapesta”.

„Niciun alt proiect de infrastructură nu înaintează în România cu viteza gazoductului care va trebui să transporte gazul românesc exploatat de OMV și Exxon în Marea Neagră către Ungaria/Austria, pe o conductă distinctă, special construită în acest scop.

Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Dezvoltare, Comisia Europeană anunță finanțări peste finanțări de sute de milioane de euro pentru Transgaz pentru a construi această conductă, iar legislația înaintează fără oprire.

Luni, 5 martie, se va discuta în guvern o hotărâre privind exproprierea terenurilor agricole din vestul țării pe care va trebui să fie amplasată conducta.

A fost modificată inclusiv legea mediului pentru a construi această conductă.

O mână nevăzută parcă înlătură toate obstacolele din calea acestui proiect și îi face loc. Forțe neștiute sunt puse la lucru pentru ca în fiecare zi să se facă progrese”, notează Sorin Pâslaru, redactorul șef al Ziarului Financiar.

În ceea ce privește infrastructura transilvăneană, analistul se întreabă cum e posibil ca banii să meargă „numai și numai în Transilvania”. Acesta se întreabă dacă nu cumva „adevăratele centre de putere ale României” sunt la Budapesta.

„Niciun alt proiect de infrastructură nu înaintează în România cu viteza gazoductului care va trebui să transporte gazul românesc exploatat de OMV și Exxon în Marea Neagră către Ungaria/Austria, pe o conductă distinctă, special construită în acest scop.

Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Dezvoltare, Comisia Europeană anunță finanțări peste finanțări de sute de milioane de euro pentru Transgaz pentru a construi această conductă, iar legislația înaintează fără oprire.

Luni, 5 martie, se va discuta în guvern o hotărâre privind exproprierea terenurilor agricole din vestul țării pe care va trebui să fie amplasată conducta.

A fost modificată inclusiv legea mediului pentru a construi această conductă.

O mână nevăzută parcă înlătură toate obstacolele din calea acestui proiect și îi face loc. Forțe neștiute sunt puse la lucru pentru ca în fiecare zi să se facă progrese”, notează jurnalistul.

Sorin Pâslaru că România pare să urmeze drumul unei țări care nu-și dorește să se dezvolte și să nu-și asigure siguranța energetică pentru următorii douăzeci de ani.

„Ce facem, ne transformăm într-o sursă de energie brută, energie primară pentru petrochimia din Austria și Ungaria? De ce să nu facem aici medicamente, cauciuc, mase plastice sau țevi și nu să le importăm apoi din aceste țări? Este asta vreo cale de dezvoltare, să exporți gaz și să imporți produse petrochimice?

Coasta de Fildeș deține 40% din producția mondială de cacao, materia primă pentru ciocolată, dar ciocolata o fac elvețienii, englezii și americanii. Niciodată o țară nu va crește exportând materie primă și importând produse finite.

Nu mai vorbim de siguranța energetică. Astăzi se pun în scenă jocuri care vor trasa dezvoltarea României în următoarele două decenii sau mai mult. Cine urmărește politica mondială vede ce schimbări semnificative determină modul în care sunt așezate conductele de petrol și gaz pe harta mondială. Americanii s-au opus cu toată puterea în ultimii 50 de ani ca rușii să dea gaz Germaniei și totuși astăzi jumătate din consumul de gaz al Europei este din Rusia.

Polonia protestează și nu vrea încă un gazoduct ruso-german prin Marea Nordului care să o ocolească, după Nord Stream I. Sunt informații că distribuția de gaze din Ucraina este în sectorul companiilor americane. Gazele, energia, să spună oricine orice ar dori, sunt politică pură. La fel ca autostrăzile.

Astăzi se joacă viitorul industrial și energetic al României. Cine îl decide de fapt?”, conclude analistul.

Sursa : activenews.ro