Un subiect adânc îngropat în culisele diplomatice ale Uniunii
Europene redevine fierbinte: Grecia dezgroapă scheletele "asasinatelor
economice" comise de Germania nazistă şi face nota: 160 miliarde de
euro. Între timp, Parlamentul European a găzduit o dezbatere despre o
problemă la fel de fierbinte: datoria Germaniei faţă de România,
generată prin mecanisme similare şi în acelaşi context istoric.
Reputatul economist Radu Golban a povestit, în exclusivitate pentru
ZIUAnews, modul subtil, dar extrem de eficient, în care a fost cenzurat
acest eveniment la Bruxelles.
În timp ce presa română nu a economisit spaţiul editorial acordat
datoriei reclamate de Grecia, asupra unei posibile revendicări similare
din partea României s-a aşternut tăcerea. "Noi, românii, discutăm acum
despre aproximativ 20 miliarde de euro, adică doar 1% din ceea ce ar
datora Germania Europei, după distrugerile economice din perioada celui
de-al doilea război mondial. Deci subiectul este o Cutie a Pandorei
pentru germani", a sintetizat reputatul economist Radu Golban, pentru
ZIUAnews, aversiunea Germaniei faţă de acest subiect. La începutul
săptămânii, Radu Golban a adus acest "cartof fierbinte" chiar în inima
Bruxellesului: Parlamentul European, în conferinţa "Cauzele
euroscepticismului". Însă experianţa a fost un şoc: "Nu am văzut niciun
jurnalist prezent în mod oficial din partea unei agenţii de presă
germane. Din partea europarlamentarilor, au fost doar câţiva asistenţi.
În sală au fost aproape 90 de oameni, dintre care 50 erau studenţi la
Facultatea de Drept din Bucureşti. Au mai fost acei aproape 20 de
jurnalişti români care au venit cu o bursă la Bruxelles. Iar restul nu
ştiu cine sunt. Am sperat ca acest subiect să fie preluat de presa
română şi că a ajuns să fie discutat la cel mai înalt nivel. Această
tăcere m-a surprins. Nu am crezut că presa română nu îşi va asuma
aproape nicio reacţie la eveniment", a povestit Golban.
"Omerta" politică
Mass-media nu au fost "seduse" nici de ideile curajos exprimate de doi
economişti cu nume grele în lumea ştiinţifică a Europei - Klaus Thorner
şi Albrecht Ritchl şi nici de potenţialul jurnalistic al unui nume
controversat: Adrian Severin. "Ceea ce mi se pare interesant este că dl
Adrian Severin se bucură de o imagine atât de negativă în presa română
şi în presa străină încât ar fi fost cel mai firesc lucru ca această
imagine, asociată cu calitatea sa de organizator al evenimentului, să
atragă atenţia şi comentariile presei", a mai spus Radu Golban.
Dealtfel, Albrecht Ritchl, profesor de istorie economică la London
School of Economics, a arătat că problema datoriilor istorice nu este
neapărat una juridică, cât una politică. Iar tăcerea Germaniei este tot
de natură politică: "Guvernul german încearcă să evite orice discuţie cu
privire la reparaţii şi metoda tipică e instaurarea tăcerii pe
subiectele incomode", a răspuns Ritchl unor întrebări din public. Niciun
politician german nu a fost prezent la dezbatere. Unul dintre invitaţi,
europarlamentarul german Jo Leinen, povesteşte Golban, a spus unei
cunoştinţe comune că s-a bucurat de invitaţie, dar e un eveniment la
care nu poate să participe. Chiar dacă nu face parte din partidul
cancelarului Angela Merkel, ci din gruparea politică social-democrată.
Dintre politicienii români invitaţi au fost prezenţi doar Norica
Nicolai, europarlamentar PNL şi Sorin Roşca Stănescu, senator PNL.
"Cazul prezentat astăzi este un caz tipic în care Germania trebuia de
mai multă vreme să spună ceva, să recunoască sau sa nu recunoască
această obligaţie pe care o are faţă de România", a spus Roşca Stănescu.
Feţele cenzurii
" Nu ştiu dacă cenzura poate fi împărţită în activă şi pasivă. Nu mi s-a
interzis să îmi exprim ideile în Parlamentul European, dar din moment
ce presa nu prezintă absolut nimic despre acest eveniment ne arată că
formatorii de opinie sau agenţii - pentru că serviciile au oameni în
redacţii - au impus ca acest subiect să fie îngropat într-un val al
tăcerii tocmai pentru a evita resuscitarea subiectului şi eventuale
tensiuni cu Germania. Aceasta este datoria lor. Astfel îmi explic de ce
invitaţiile trimise la toate agenţiile de presă şi la zeci şi sute de
jurnalişti, inclusiv la publicaţiile din Germania şi din România, au
lipsit.", ne-a declarat Radu Golban. În tot holul clădirii şi la
intrarea în sală au fost puse afişe. Însă, la nici zece minute după ce
timpul alocat dezbaterii a expirat, pereţii erau "curaţi". "Am
intenţionat să iau, la plecare, un afiş ca amintire: nu mai exista
niciunul. Trebuia să merg la aeroport, mă grăbeam, am căutat şi eu şi
organizatorii, dar nu am mai găsit nici urmă de afiş", îşi aduce aminte
Radu Golban.
Datoriile între state nu se prescriu
Economistul Klaus Thorner a prezentat izvorul juridic al datoriei
Germaniei, din perspectivă istorică. În 1935, România şi Germania au
semnat un acord prin care se stabilea că plăţile dintre cele doua ţări,
provenind din schimbul de mărfuri, vor fi făcute prin clearing bilateral
între Banca Naţională a României şi Casa de compensaţie germană.
Datoria descoperită de Radu Golban, estimată acum la 20 de miliarde de
euro, este un vârf din clearingul necompensat. Dealtfel clearingul a
fost unicul mod de plată pentru toate tranzacţiile româno-germane din
1936 până în 1944. Golban a demonstrat că această datorie nu face parte
dintre datoriile de război ale Germaniei de după al doilea război
mondial, şterse prin tratatele de pace, pentru că acordul comercial a
fost semnat practic în perioada interbelică. Economistul a prezentat
toate dovezile: extrase de la Casa de Compensaţie, soldurile de la Banca
Internaţională a Reglementelor, nota ministrului de Externe al
Germaniei către ambasadorul de la Bucureşti şi extrasul de cont de la
Academia Română care a publicat în 2002 un studiu în care se regăseşte
aceeaşi sumă. "Datoriile între state nu se prescriu. Nu ştiu cum a
apărut în presă informaţia că termenul-limită pentru orice fel de demers
juridic pentru recuperarea creanţei este octombrie2012. Teoretic ar fi
fost posibil să curgă un termen de prescripţie doar dacă această creanţă
ar fi fost văzută în baza reglementărilor Conferinţei de la Londra din
1953. Care a condiţionat într-adevăr plata şi eşalona datoriilor cu
condiţia ca tot ce nu va fi pretins de la acea dată să se prescrie. Dar
România nu a negociat la Conferinţa de la Londra, prin urmare singura
legătură între România şi Germania în ce priveşte această creanţă este
doar Tratatul de la Paris. Şi oricine citeşte articolul 28 al acelui
Tratat vede că România nu a renunţat la creanţele rezultate din
acordurile de clearing. România a renunţat la despăgubiri de război şi
la pretenţiile de pe urma unor angajamente din timpul războiului", ne-a
mai declarat Radu Golban. Interesant este că acest model conceput şi pus
în aplicare de economiştii Germaniei naziste, uniunea de clearing, este
similar cu uniunea monetară a eurosistemului, care consta din spaţii,
din compartimente monetare cu dobânzi şi inflatii diferite, a explicat
economistul. Germania nazistă numea acel sistem "Modelul de stablilizare
a preţurilor şi a salariilor". În articolele din presa germană din anii
40, germanii cereau austeritate, deci măsuri fiscale pentru a dezumfla
balonul inflaţional în Polonia. "Deci iată că şi austeritatea, ca şi
politicile fiscale şi monetare de astăzi sunt similare cu cele ale
uniunii de clearing", explică Golban.
Experţii greci care au întocmit raportul secret al datoriei Germaniei, la Bucureşti
Dupa ce a adus subiectul datoriei la nivelul Parlamentului European,
Golban intenţionează să aducă în România comisia din Grecia care a
socotit recent datoria Germaniei faţă de Atena, de peste 160 de miliarde
de euro. Experţii au apreciat că 108 miliarde de euro reprezintă
pagubele pricinuite infrastructurii ţării de către ocupaţia germană şi
54 miliarde de euro sunt datoriile germane în urma împrumuturilor
fortaţe pe care Grecia a fost nevoită sa le acorde celui de-al Treilea
Reich şi care nu au fost returnate.
Sursa: ziuanews
Sursa: ziuanews
