O fabulă genială a crizei financiare de acum
Unui consilier financiar de prestigiu i s-a solicitat sa explice mai pe inteles această criză. Prestigiosul consilier financiar a explicat-o într-un mod foarte simplu:
"Un individ s-a dus într-un sat unde nu călcase niciodată înainte şi a oferit localnicilor cate 100 Euro pentru fiecare măgar vândut. O parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele agentului respectiv.
"Un individ s-a dus într-un sat unde nu călcase niciodată înainte şi a oferit localnicilor cate 100 Euro pentru fiecare măgar vândut. O parte a populaţiei şi-a vândut urgent animalele agentului respectiv.
A doua zi a venit din nou şi a oferit un preţ mai bun: 150 Euro pe fiecare măgar, şi alt număr important de săteni şi-au vândut animalele.
A treia zi a oferit 300 Euro... şi aşa lumea a vândut toţi magarii...
Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 Euro pe un măgar, dând a se inţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze mai mulţi măgari... apoi a plecat lăsând sătenii agitati.
Văzând că nimeni nu mai are animale, a oferit 500 Euro pe un măgar, dând a se inţelege că săptămâna viitoare va reveni ca să achiziţioneze mai mulţi măgari... apoi a plecat lăsând sătenii agitati.
A patra zi şi-a trimis asistentul cu un măgar cumpărat în acelaşi sat pentru a-l vinde cu 400 Euro si, starnind interesul, a mai adus si alti magari tot cu 400 bucata. Având în vedere câştigul potenţial pentru săptămâna următoare, sătenii şi-au cumpărat "proprii lor măgari" cu 400 Euro... Cei care nu au avut bani, s-au împrumutat la un "cămătar".
In final, sătenii au cumpărat toţi măgarii din regiune...
Cum era de aşteptat, acest asistent a dispărut cu banii primiti pe magari... şi niciodată nu a mai reapărut nici el nici seful lui. Rezultat: Satul s-a umplut de "măgari" şi "datornici"...
Să vedem ce s-a întâmplat mai departe: Cei care au împrumutat bani şi nu au reuşit să-şi revândă măgarii (la 500 Euro), nu au putut rambursa împrumutul.
"Cămătarii" s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot imprumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul.
"Cămătarii" s-au plâns Primăriei spunând că, dacă nu vor fi plătiţi, se vor ruina, pentru că nu mai pot imprumuta pe nimeni şi atunci se va distruge tot satul.
Ca să nu ajungă "cămătarii" în ruină, primarul (în loc sa dea bani oamenilor de rând pentru a-şi plăti datoriile) le-a dat bani... tot lor, camatarilor. Aceştia, deşi aveau deja o mare parte din bani adunaţi, nu i-au iertat pe oameni de datoriile în care tocmai se băgaseră.
Cum primarul satului a epuizat bugetul primariei, era si el, de asemenea, în datorii. Atunci, a cerut bani împrumut la alte primarii; dar acestea i-au spus ca nu-l pot ajuta, deoarece, in situatia in care se afla el acum, nu vor putea recupera niciodată banii.
Rezultatul: şmecherii de la inceput au ajuns plini de bani de pe măgari...
Cămătarii au făcut până la urmă profit dar au trecut şi la "preluarea măgarilor devalorizati" de la sătenii cu datorii.
Restul satenilor: oameni datori, ruinati, distruşi şi fără măgari sa-i ajute la munca, pe tot restul vieţii lor...
Primăria ruinată...
Ce s-a întâmplat in final ? Pretinzând că doar aşa va putea rezolva criza, Primăria a făcut disponibilizări de personal şi a redus salariile celorlalţi funcţionari ai săi..."
Nu vi se pare că parcă seamănă cu... criza de pe la noi ?!...
