miercuri, iunie 19, 2013

Comoara dacilor de la Piatra Roşie


 
Undeva departe, pe un vârf de deal dintr-un capăt de lume, într-o pădure bătrână şi înţeleaptă, doarme somn adânc o cetate dacică. Cândva, forfota dacilor umplea dealurile dimprejur şi pământul fremăta de tropote, dar astăzi, cetatea e cufundată într-un somn de veacuri, parcă vrăjită de o ursitoare rea. Din când în când, arheologii sau hoţii de comori îi scot minunile la suprafaţă, dar parcă mai adânci devin misterul şi frumuseţea sa, cu fiecare lucru nou dezvăluit, scrie formula-as.ro

  • O nestemată în coroana regală a Daciei
Desfăşurată pe un vârf de deal, pe o suprafaţă deloc întinsă, cetatea de la Piatra Roşie se anunţa a fi o splendidă bijuterie din coroana regatului dac, uşor de cercetat într-o singură vară, datorită dimensiunilor sale reduse.S-a săpat intensiv, cu o echipă numeroasă de arheologi, s-au dezvelit zidurile şi turnurile cetăţii, precum şi clădirile de pe platou, şi s-au investigat câteva terase amenajate de daci. Obiectele descoperite au luat calea muzeului din Cluj: ceramică de diverse feluri, de la cea mai fină la cea obişnuită, arme, unelte, monede, dar şi obiecte de lux, care arată rafina­mentul şi nivelul de trai al dacilor care au locuit în cetate.
Dar cel mai remarcabil obiect ce provine de la Piatra Roşie avea să se descopere pe o terasă aflată imediat sub platoul ce­tăţii, în interiorul unei clădiri cu două încăperi.Săpând pe lângă fundaţia de piatră, au fost descoperite câteva fragmente din tablă de fier forjat, frumos ornamentate. Reconstituirea obiectului ce fusese zdrobit de timp avea să ne înfăţişeze o minune a artei dacice: o piesă ovală sau rotundă din tablă de fier, având în mijloc reprezentat un bour, poate constituind învelişul unui scut de paradă, sau poate având un rol religios-decorativ.

  • Un roman poliţist

În anul 2002, Piatra Roşie a fost călcată de tâlhari nelegiuiţi, hoţi de istorie, care au măturat întreaga suprafaţă a cetăţii cu detectoarele.Piesele găsite de cei care au săpat, un “pachet” de discuri de fier, sudate între ele din pricina oxidării, au luat calea străinătăţii, iar câteva au fost recuperate de statul român în anul 2011.
În anul 2011, în cursul unei expertize a gropii cu pricina, solicitată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a Tribunalului din Alba-Iulia, arheologii au găsit alte fragmente din marginea unui scut: din acea groapă fuseseră extrase discuri de fier forjat, ornamentate, din aceeaşi categorie de artefacte cu piesa descoperită în 1949. Două discuri au fost recuperate în anul 2011 – unul având reprezentat în centru un grifon, iar altul un bour – şi se află la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti, în vreme ce alte două sunt în curs de recuperare.

  • O noapte cu comoara la căpătâi
Când piese arheologice sustrase din sit şi înstrăinate peste graniţă devin obiecte ale unor dosare penale, conlucrarea cu arheologii este absolut obligatorie.La fel s-a întâmplat şi cu comoara de la Piatra Roşie, unde arheologul dr. Marius-Mihai Ciută, subcomisar de poliţie în cadrul Inspectoratului Poliţiei Judeţului Alba, a jucat rolul unui adevărat personaj de film.
“În limbaj judiciar, expertiza arheologică a făcut legătura între obiectele urmărite şi context. Piesele, fiind puse una peste alta, prin oxidare s-au sudat. Când descoperitorul a tras de ele ca să le scoată din groapă, câteva mici bucăţi s-au desprins şi au rămas în groapă. Noi am găsit, la expertizarea gropii, mai precis pe fundul acesteia, două margini de scut, in sit, una lângă cealaltă, una dintre ele având şi elemente de decor, ceea ce e foarte important, pentru că am putut astfel constata că scuturile au fost depuse cu partea ornamentată în jos”, povesteşte dl. Marius Ciută.

  • Enigmaticul univers al artei dacice

Profesorul Gelu Florea, de la Univer­sitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca,a studiat obiectul descoperit de C. Daicoviciu cu mult înainte de apariţia celorlalte piese şi a avut contribuţii importante în lămurirea unor aspecte legate de reprezentările artistice şi de funcţionalitatea obiectului.A demonstrat că nu este vorba de un obiect de echipament militar, fie el şi de paradă, ci de unul cu conotaţii religioase.
Aceste piese sunt, fără îndoială, unele dintre cele mai importante descoperiri din ultima jumătate de veac, care datează din vremea regatului dacic, fiind esenţiale pentru înţelegerea religiei şi artei acelei vremi. Siluetele animalelor reprezentate pe aceste discuri sunt înfăţişate într-o manieră realistă, astfel încât speciile (reale sau imaginare) cărora le aparţin pot fi recunoscute cu uşurinţă.
Bourul, animal astăzi dispărut, se asocia probabil cu ideea forţei brute şi a fecundităţii irepresibile, iar leul a fost mereu un animal solar şi un simbol regal. Grifonul, hibrid născut în Orientul antic şi, mai apoi, crescut în spiritul artei mediteraneene, a fost în imaginaţia celor din vechime păstrătorul prin excelenţă al marilor taine şi al marilor valori (aur sau cunoaştere). Păsările de apă, ca şi marile rumegătoare cornute ale pădurilor temperate erau asociate ideii schimbării anotimpurilor şi a eternei reînnoiri a naturii. Este limpede faptul că toate aceste animale au fost alese pentru funcţiile lor simbolice în mentalul colectiv al elitelor din zona centrului regatului dacic.
Pornind de la datele arheologice concrete, se poate spune că fortăreaţa de la Piatra Roşie a fost un centru dominat de personaje prestigioase.La toate acestea se adaugă, fără în­doială, funcţiile militare, inerente unui asemenea sit fortificat de înălţime.Cercetările viitoare vor aduce la lumină date suplimentare, care vor face mai limpezi funcţiile, evident complexe, ale cetăţii de la Piatra Roşie, şi locul ei (în timp şi în spaţiu) în sistemul vast al locuirii dacice din Munţii Orăştiei”, spune profesorul Gelu Florea.

Iasomia – un remediu străvechi, dar actual



Din vechime şi până azi …
Numele “iasomie” provine din cuvântul arab “yasmin” care înseamnă “darul lui Dumnezeu”. Numită în India “regina nopţii”, sau “lumina lunii”, iasomia e folosită de mii de ani pentru parfumul său răcoros şi relaxant. În limba sanscrită este numită şi “moti” cuvânt care provine din termenul “mukta” care înseamnă “eliberare”. Florile sale încep să se deschidă la apusul soarelui, odată cu răcoarea şi rămân astfel până în zori.
Jasminum officinale (familia Oleaceae – familia măslinului) - arbustul de iasomie, este o plantă căţărătoare originară din China, India şi Iran. Astăzi este cultivată în special în India, China, ţările mediteraneene şi nordul Africii.
Este considerată floarea naţională a Pakistanului, Indoneziei (unde este folosită tradiţional în cadrul ceremoniei de căsătorie) şi Filipinelor (ghirlandele de iasomie împodobesc aici simbolurile sacre). Damasc este numit şi “oraşul iasomiei”.
În China, consumul ceaiului de iasomie este o veche tradiţie. Parfumul de iasomie este unul dintre aromele preferate în Japonia, fiind folosit în cadrul sacru al locurilor de rugăciune, deoarece conferă o stare interioară de receptivitate şi deschidere faţă de tot ceea ce este frumos şi elevat. În India se foloseşte cel mai adesea în combinaţie cu santalul şi se consideră că ajută la perceperea mantrelor (sunete de rezonanţă).
Uleiul volatil de iasomie este unul dintre cele mai scumpe uleiuri.
  • Iasomia ne alină sufletul …

În multe tradiţii iasomia simbolizează speranţa, fericirea şi iubirea. În Thailanda florile de iasomie sunt simbolul mamei.
Trezeşte sentimentele de iubire, bucuria, optimismul şi ajută deschiderea sufletească, înlătură nervozitatea, reduce anxietatea, depresiile, oboseala emoţională şi stressul.
Reduce teama de a fi singur sau respins, invidia, gelozia şi mânia. Conferă căldură sufletească, înlătură apatia şi indiferenţa, împrăştie tristeţea. Retrezeşte creativitatea, inspiraţia artistică şi intuiţia. Deschide inima faţă de tot ceea ce este frumos, înlătură blocajele emoţionale cauzate de dezamăgire şi frustrare. Inspiră încredere şi conferă o stare de euforie.
  • … şi ne vindecă trupul …
Uleiul volatil extras din flori conţine alfa-terpineol, un compus cu activitate de inhibare a enzimei de conversie a angiotensinei, care explică acţiunea hipotensivă uşoară a florilor, precum şi acetat de benzil (hipotensiv şi cardiotonic), alcool benzilic (antiseptic, fungicid şi sedativ), benzoat de benzil (antiastmatic, antidismenoreic, antitumoral, hipotensiv), cantităţi mici de eugenol (puternic antibiotic, antiviral şi antifungic), farnesol (un compus antitumoral, antibiotic, antitrichomoniazic), geraniol (antibiotic, antiviral, anti-candida, antitumoral, insectifug, antihelmintic), jasmonă (antibiotic şi antitrichomoniazic), linalil-acetat (antioxidant, sedativ), nerol (antibiotic, antitrichomoniazic).
Frunzele conţin acid acetilsalicilic (antiinflamator şi febrifug).
Iasomia este un remediu utilizat tradiţional în China pentru tratamentul hepatitelor virale. În septembrie 2009 în revista “Jornal of Ethnopharmacology” a fost publicat un studiu ştiinţific care demonstrează acţiunea antivirală faţă de virusul hepatitic B a oleuropeinei din florile de iasomie.
Un alt studiu realizat la Universitatea Orissa, India şi publicat în aprilie 2008 a demonstrat acţiunea bactericidă a uleiul volatil de iasomie faţă de Escherichia coli, principalul germen infecţios care cauzează cistitele.
Florile de iasomie şi uleiul volatil extras din ele sunt un echilibrant hormonal atât pentru aparatul genital feminin cât şi pentru cel masculin. Ameliorează atrofia de prostată. Tonifică sistemul reproducător feminin, uşurează durerile naşterii (stimulează contracţiile uterine), ajută la refacerea uterului după naştere şi este utilă pentru afecţiunile uterine în general, fiind un bun drenor şi purificator uterin. Are însă o acţiune emenagogă. Tratează afecţiunile sânilor şi stimulează producerea laptelui matern (are acţiune galactogogă). Ajută la depăşirea frigidităţii şi a impotenţei. Ameliorează sindromul de premenopauză.
Iasomia este un bun antispastic al musculaturii netede, antibacterian şi expectorant, motiv pentru care ameliorează tulburările respiratorii (dispneea) în caz de bronşite, tuse, răguşeală, laringită.
Are un puternic efect răcoritor şi calmant. Uleiul volatil este util în caz de insolaţie. Calmează inflamaţiile pielii, fiind foarte indicat în caz de dermatite, eczeme, erupţii cauzate de stress sau de tulburări emoţionale. Este util pentru orice tip de ten: hidratează pielea uscată, îmbătrânită, iritabilă şi sensibilă; inhibă bacteriile şi  reglează producerea de sebum, ajutând astfel şi în caz de acnee şi ten uleios.

Sursa: financiarul.ro