La un mare praznic al iudeilor, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, aflaţi la o vârstă înaintată, au mers la biserică, dorind să dea şi ei jertfă Lui Dumnezeu din averile lor. Preotul însă i-a mustrat cu cuvinte grele pentru faptul că îndrăzneau acest lucru fiind "sterpi şi neroditori”. Mâhnit şi ruşinat, gândindu-se la cele întâmplate, dreptul Ioachim s-a hotărât să se ducă pe munte, unde să-şi înteţească postul şi rugăciunea, poate, astfel, Domnul se va milostivi, şi le va dărui un copil. Sfânta Ana a încuviinţat cele spuse de bărbatul său şi, mergând acasă, la Nazaret, după ce a făcut multă milostenie, a intrat în grădină rugându-se fierbinte Domnului, cu durere şi multe lacrimi. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi suspinurile şi, trimiţând pe Sfântul Arhanghel Gavriil la Ioachim, în munte, apoi la Ana, în grădină, a vestit fiecăruia că vor fi binecuvântaţi la bătrâneţe cu o fiică ce se va numi Maria, de care toate popoarele pământului se vor bucura. "Astăzi uşa vieţii se deschide, astăzi raza Soarelui Celui înţelegător răsare, astăzi Maica bucuriei se naşte spre mântuirea a toata lumea. Veseliţi-vă popoare şi vă bucuraţi şi, cu credinţă, din inimă lăudăti-o aşa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!” (Condacul I, Acatistul Naşterii Maicii Domnului)
Despre măritul praznic al Naşterii Preacuratei Fecioare Maria, părintele arhimandrit Cleopa spunea într-una din predici: " Iubiţii mei fraţi în Hristos, v-aţi gândit vreodată pentru care pricină Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, care au alcătuit Sinaxarul, au rânduit ca praznicele împărăteşti, care împodobesc crugul anului, să înceapă cu Naşterea Maicii Domnului şi să se sfârşească cu Adormirea ei? După cum se ştie, în prima lună a anului nou bisericesc, în a opta zi a lunii septembrie prăznuim Naşterea Maicii Domnului, iar în luna ultimă a anului bisericesc, la 15 august, prăznuim Adormirea ei. Pricina cea tainică, pentru care anul bisericesc începe şi se sfârşeşte cu praznicele Maicii Domnului, este aceasta că prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mântuirii neamului omenesc din robia diavolului şi din munca iadului.
Să ştiţi, fraţii mei, că acest plan al lui Dumnezeu de a mântui lumea prin mijlocirea Maicii Domnului, l-a arătat Dumnezeu în chip tainic şi umbros chiar de la începutul lumii, când a zis Evei că sămânţa ei va zdrobi capul şarpelui (Facere 3, 15). Căci despre Hristos se zice: sămânţa femeii, ca Unul ce nu S-a născut din sămânţă de bărbat. Încă de la începutul lumii, Preabunul Dumnezeu a arătat în chip tainic prin Eva cea veche, pe cea nouă, duhovnicească, adică pe Maica Domnului ce avea să nască, la plinirea vremii, pe noul Adam, Hristos, Care, prin întruparea Lui, a zdrobit capul şarpelui şi al morţii şi al păcatului, căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia (I Corinteni 15, 22). (...) Ziua de astăzi a sosit la noi cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfântă, fiindcă astăzi se naşte Maica luminii şi a bucuriei. Astăzi se vesteşte mila şi izbăvirea neamului omenesc, căci s-a născut Maica milei şi a milostivirii. Nu prăznuim astăzi naşterea vreunui sfânt, ci naşterea aceleia ce este mai sfântă decât toţi sfinţii. Nu sobor de îngeri se cinsteşte astăzi, ci naşterea Împărătesei îngerilor. Nu maică de împărat pământesc se naşte, ci însăşi Maica Domnului şi Dumnezeului slavei. Astăzi, Împărăteasa făpturii şi Doamna lumii, din pântece sterp şi neroditor a răsărit.”
Autor: LUMINITA CIOBANU
Sursa: Jurnalul.ro