Televiziunea: Opiul popoarelor. Mecanismele neuronale si endocrine ale privitului la TV

Cand va uitati la TV, activitatea creierului se muta din emisfera stanga, in cea dreapta. De fapt, experimentele conduse de cercetatorul Herbert Krugman au aratat ca, in timp ce telespectatorii se uita la televizor, emisfera dreapta este de 2 ori mai activa decat cea stanga – o anomalie neurologica.

Fluxul din stanga catre dreapta produce o crestere a ceea ce este drogul natural al corpului: endorfinele, care includ beta-endorfine si anchefaline. Endorfinele sunt identice din punct de vedere al structuri, cu opiul si derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc.). Activitatile care elibereaza endorfine (numite si peptide de tip opiu) sunt uzual formate de comportament (rar le numim dependenta). Acestea includ troznirea degetelor, exercitiile intense si orgasmul. Narcoticele externe actioneaza asupra acelorasi receptori (receptorii opioizi) ca si endorfinele, de aceea este o diferenta nesemnificativa intre cele doua tipuri.
De fapt, exercitiile intense, care produc asa numita “runner’s high”[euforia alergatorului] – o eliberare de endorfine care se revarsa in organism – pot cauza o dependenta ridicata, pana la punctul cand “dependentii”, oprindu-se brusc din exercitii, sufera simptomele “retragerea narcoticului” – si anume migrene sau dureri de cap. Aceste migrene sunt cauzate de o disfunctie a receptorilor opioizi, care sunt obisnuiti cu afluxul constant de endorfine.

Intr-adevar, pana si telespectatorii ocazionali trec prin simptomele de “retragere a narcoticului”, daca nu se mai uita la TV pentru o perioada prelungita de timp. Un articol din ziarul Eastern Province Herald (October 1975), din Africa de Sud, descrie doua experimente in care oameni din diferite medii sociale au fost rugati sa nu se mai uite la televizor. Intr-un experiment, diferite familii s-au oferit ca voluntari sa-si inchida televizoarele doar pentru o luna. Cea mai saraca famile a cedat dupa o saptamana, iar celelate au suferit de depresie, spunand ca s-au simtit ca si cand au “pierdut un prieten”.

In celalalt experiment, 182 germani au fost de acord sa-si intrerupa obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plata, adaugat. Nici unul nu a reusit sa reziste dorintei, mai mult de sase luni si, de-a lungul perioadei, toti participantii au manifestat simptomele “de retragere a narcoticului”: anxietate crescuta, frustrare si depresie.
Semnele dependentei sunt peste tot in jurul nostru. Americanul mediu se uita la televizor peste patru ore pe zi si 49% dintre acestia continua sa se uite, cu toate ca admit ca o fac in exces. Acestia sunt indicatorii clasici ai unor persoane care neaga: persoane care stiu ca-si fac rau, dar continua sa foloseasca drogul, in mod exagerat.

Recente studii pe cobai arata ca stimulantii receptorilor opioizi determina comportamente dependente. Demonstratia este concludenta: toate opioidele creeaza dependenta. Televizorul actioneaza ca un sistem high-tech de livrare a drogului si noi toti simtim efectele lui. Intrebarea este daca o dependenta de televizor poate fi distructiva. Raspunsul pe care-l primim de la stiinta moderna este un hotarat “da”.

Mai intai de toate, cand va uitati la televizor, regiunile mai inalte ale creierului (cum ar fi creierul mijlociu si neo-cortexul) sunt oprite si toate activitatile sunt transferate catre regiunile mai de jos ale creierului (cum ar fi sistemul limbic). Procesele neurologice care se desfasoara in aceste regiuni nu pot fi exact cognoscibile”.
Creierul inferior doar sta si reactioneaza la mediu, folosind programele de raspuns “fight-or-flight”. In plus, aceste regiuni ale creierului inferior nu pot sa faca distinctie intre realitate si imaginile fabricate (o functie indeplinita de neo-cortex), de aceea reactioneaza la continutul transmisiei TV, ca si cum ar fi real, secretand hormonii adecvati si asa mai departe. Studiile au dovedit ca, pe termen lung, prea multa activitate in creierul inferior determina atrofierea regiunilor creierului superior.

Este interesant de observat ca sistemul limbic (creierul inferior) se coreleaza cu circuitul de bio-supravietuire al lui Leary/Wilson 8 (Modelul circuitului constiintei). Acesta este circuitul nostru primar, “prezenta” de baza pe care, in mod normal, o asociem cu constiinta. Acesta este circuitul unde receptionam prima neurologica (orala), care ne conditioneaza sa avansam spre orice mediu cald, placut si/sau protector. Circuitul bio-supravietuire este calea noastra cea mai incipienta, primitiva, de a trata cu realitatea.

O persoana obsedata de cautarea placerii fizice este probabil fixata pe acest circuit; de fapt, freudienii cred ca o dependenta de narcotice este o incercare de intoarcere in pantecele mamei. Putem deduce, in mod logic, ca asemenea dependenta are loc atunci cand functiile creierului superior sunt anesteziate si creierul inferior recent dominant cauta placerea cu orice cost. Luand toate acestea in consideratie, televiziunea este o sabie cu doua taisuri: nu face doar ca sistemul endocrin sa elibereze opiurile naturale ale corpului (endorfinele), dar de asemenea concentreaza activitatea neuronala in regiunile creierului inferior, unde nu suntem motivati de nimic altceva, in afara de cautarea placerii.

Televiziunea produce “roboti de bio-supravietuire” mobili, extreme de functionali.

Cercetarile lui Herbert Krugman au dovedit ca privitul la televizor amorteste creierul stang si lasa creierul drept sa indeplineasca toate activitatile cognoscibile. Aceasta are unele implicatii pentru efectele televiziunii asupra evolutiei creierului si sanatatii. De exemplu, emisfera stanga este regiunea critica pentru organizarea, analiza si judecata datelor primite. Partea dreapta a creierului trateaza datele primite in mod necritic si nu decodeaza sau divide informatia, in partile ei componente.

Creierul drept proceseaza informatia in intregul ei, determinand raspunsuri mai degraba emotionale, decat rationale (inteligente). Nu putem trata rational, continutul prezentat la televiziune, deoarece o parte a creierului nostru nu este operationala. Prin urmare, nu e surprinzator ca oamenii rareori inteleg ce vad la televizor, dupa cum a aratat si un studiu condus de cercetatorul Jacob Jacoby. Jacoby a descoperit ca, din 2700 de oameni testati, 90% au inteles gresit ce au privit la televizor, cu cateva minute inainte. Deocamdata nu exista o explicatie de ce se muta activitatea pe partea dreapta a creierului, atunci cand ne uitam la televizor – dar stim ca fenomenul nu depinde de continut.

Pentru ca un creier sa inteleaga si sa comunice intelesuri complexe, trebuie ca sa fie intr-o stare denumita “dezechilibru haotic”. Aceasta inseamna ca trebuie sa fie un flux dinamic de comunicare intre toate regiunile creierului, care faciliteaza intelegerea nivelelor inalte de ordine (analizarea conceptelor) si conduc la formarea ideilor complexe. Nivelele inalte de activitate cerebrala haotica sunt prezente in timpul exercitiilor solicitante, cum ar fi cititul, scrisul, rezolvarea de ecuatii matematice in gand. Nu sunt prezente, atunci cand te uiti la televizor. Nivelele activitatii creierului sunt masurate de un electroencefalograf(EEG). In timpul privitului la televizor, creierul pare sa se incetineasca pana la oprire, inregistrandu-se pe EEG, semnale scazute ale undelor alfa. Acestea sunt cauzate de lumina radianta produsa de tehnologia cu raze catodice din televizor (tubul catodic al televizorului). Chiar daca citesti un text pe ecranul televizorului, creierul inregistreaza tot nivele scazute de activitate. Inca o data, indiferent de continutul prezentat, televizorul in primul rand opreste sistemul nervos. In completarea efectelor neurologice devastatoare (negative), televizorul poate fi nociv pentru simtul valorii personale, perceptiei mediului si sanatatii fizice. Sondaje recente au aratat ca 75% dintre femeile din America cred ca sunt supraponderale, ca rezultat al vizionarii de actrite si modele slabe, timp de patru ore pe zi.

Televiziunea a dat nastere, in SUA si in alte parti la o “cultura a fricii”, focalizata pe senzationalismul programelor ce contin violenta si care sunt procesate de creierul inferior/sistemul limbic. Studiile au aratat ca oamenii din toate generatiile au exagerat cu mult amenintarea violentei in viata reala. Acesta nu este un soc, deoarece mintea lor nu mai poate deosebi realitatea de fictiune, in timp ce se uita la televizor.

Televiziunea este de asemenea daunatoare pentru organism. Obezitatea, lipsa somnului, si oprirea dezvoltarii senzoriale sunt toate elemente comune printre dependentii de televiziune.
De aceea sper ca am stabilit cu fermitate ca televizorul este un drog ce creeaza dependentasi nu este cu nimic mai bun decat opiul, heroina sau alt narcotic. Televiziunea este la fel (si poate chiar mai mult) de nociva pentru creier si organism, ca oricare alt drog. Dar este o mare diferenta.

Toate celelalte droguri ridica aparent o amenintare catre ordinea sociala stabilita.

Televiziunea este un drog efectiv esential pentru pastrarea infrastructurii sociale. De ce? Deoarece determina consumatorii sa arunce bani, in vietile lor fara sens si pline de teroare pe care le traiesc. Si, prin aceasta spalare de creier, au fost hipnotizati folosindu-se tehnici subtile si consacrate, care, cuplate cu efectul natural al televizorului asupra undelor creierului, au facut sa para invechita ingeniozitatea celor mai ambitiosi psihologi.

Psihofiziologul Thomas Mulholland a descoperit ca, dupa doar 30 de secunde de privit la televizor, creierul incepe sa produca unde alfa, care indica rate ale activitatii mult incetinite (aproape tipice starii de coma). Undele alfa ale creierului sunt asociate cu stari receptive ale constiintei nefocalizate. O frecventa mare a undelor alfa nu se intampla normal, atunci cand ochii sunt deschisi. De fapt, cercetarile lui Mulholland sugereaza ca privitul la televizor este similar din punct de vedere neural, cu privitul la un zid gol.

Ar trebui sa observ ca scopul hipnozei este de a determina stari lente ale undelor creierului. Undele alfa sunt prezente in timpul starii de hipnoza usoara folosita de hipno-terapisti pentru “terapia prin sugestie”.

Cand cercetarile lui Mulholland au fost publicate, au avut impact puternic asupra industriei de televiziune, cel putin in sectorul de marketing si publicitate. Realizand ca telespectatorii intra automat intr-o stare de transa, atunci cand privesc la televizor, producatorii au inceput se produca reclame care induc in privitor, stari si dispozitii emotionale inconstiente. Scopul reclamelor nu este sa apeleze rationalul sau constientul (care de obicei este indepartat in timpul reclamelor) ci mai degraba sa implanteze dispozitii pe care consumatorul le va asocia cu produsul intalnit in viata reala. De exemplu, cand vedem produsul expus la magazine, acele emotii pozitive sunt activate. Prezentarea si sustinerea lor de catre atletii favoriti si alte celebritati trezeste aceleasi asociatii. Daca vreodata v-ati indoit de puterea reclamelor de televiziune, pastrati aceasta idee in minte: reclamele au afect mai bun, daca nu esti atent la ele.

Un dispozitiv de control al mintii, care creeaza dependenta.

Ce si-ar putea dori mai mult un guvern sau o companie bazata pe profit? Dar lucrul cu adevarat trist despre televiziune este ca ii transforma pe toti in zombie si nimeni nu este imun. In spatele acesteia nu exista nicio ordine mai inalta, de super-inteligenti. Este produsul dorintei noastre umane, de a modifica nivelul nostru de cunostiinta si de a scapa din greutatile realitatii.

Incepand de saptamana viitoare, vom celebra ceea ce as vrea sa se numeasca “saptamina fara televizor”. Va incurajez pe toti sa va vindeti televizoarele si sa folositi banii pentru a cumpara niste carti.

Traim intr-o “minunata lume noua”, doar ca nu este nici atat de minunata si nici atat de noua. De fapt, incepe sa arate din ce in ce mai mult ca “timpurile intunecate”, cu mase de zombie analfabeti, care se supun autoritatii unor noi clerici: Regis Philbin and Jerry Springer sau alti moderatori de show-uri.”

Sursa : saccsiv.wordpress.com

Europa s-a născut în Carpați. DOVEZILE...

Pentru multi oameni, integrarea noastra in Uniunea Europeana are intelesul larg de integrare in Europa, ca spatiu cultural si istoric. De parca pana acum am fi fost in afara ei! Ba si mai mult: Europa isi are radacinile si valorile ancestrale plamadite tocmai aici, la noi, la Dunarea de Mijloc, intr-o civilizatie infloritoare, de acum 7-8000 de ani, intr-o vreme cand Occidentul era doar un “vest salbatic”.


Fara aceasta civilizatie a Vechii Europe, contemporana cu cele ale Egiptului, Sumerului, Mesopotamiei, nu ar fi fost posibile sinteza greco-romana de mai tarziu si nici nasterea Europei moderne. Dar astazi, cand Europa ne invata cum sa ne anesteziem porcul inainte de a-l sacrifica ori cum sa dezinfectam ugerul vacii inainte de muls, ar trebui sa avem curajul si mandria de a-i aminti Europei cat de mult ne datoreaza, rostind doar cateva cuvinte precum: Cucuteni, Gumelnita, Hamangia…

Acum 50000 de ani. Alungarea din paradis

Nu stim unde a ajuns omul dupa ce Dumnezeu l-a alungat din Rai. Unii spun ca in Africa, deoarece acolo s-au descoperit cele mai vechi fosile de homo sapiens. Pare sa fie adevarat. Manualele ne invata ca in Europa, primii oameni “moderni” au ajuns acum aproximativ 50000 de ani, venind dinspre Africa, prin Caucaz si Asia Mica, trecand Bosforul si urcand in Bulgaria si Romania. De aici, pe linia Dunarii, au inaintat spre centrul si vestul Europei. Dar racirea accentuata a climei, coborarea gheturilor dinspre nord i-au impins pe oameni spre sud, lasand o Europa aproape pustie. Aceasta ultima epoca de gheata a ajuns la apogeu pe la anul 18000 inainte de Cristos.


Acum 12000 de ani, clima a inceput sa se incalzeasca iarasi, marcand sfarsitul ultimei glaciatiuni, iar Europa a inceput sa se trezeasca din hibernare. Stratul de gheata acoperea doar emisfera nordica a pamantului. Intreg nordul Europei se afla sub un strat gros de gheata de doi kilometri: teritoriile viitoarelor tari nordice, insulele britanice, nordul Germaniei si al Frantei, Polonia, tarile baltice, dar si Elvetia si nordul Italiei se aflau in hibernare. Gheturile coborau pana la gurile Rinului, ale Cracoviei si Moscovei. Ceva mai spre centrul Europei, pana la Szeged, chiar daca nu exista strat de gheata, predomina permafrostul (pamantul inghetat permanent). Cu toate astea, in cateva locuri palpita viata! Conform celor mai recente studii de genetica, trei au fost zonele in care oamenii au supravietuit in acele vremuri teribile de inghet, transmitand mai departe mostenirea genetica: zona bascilor din Pirinei, Balcanii si zona moldoveano-ucraineana, de la Dunare pana dincolo de Nistru, in nordul Marii Negre. Astfel ca astazi, 80% din stocul genetic al europenilor provine de la acesti oameni.

In ciuda invaziilor din afara Europei si a amestecurilor de populatii din toate timpurile, “materia” genetica straveche nu a putut fi modificata. Suntem urmasii directi ai primilor oameni “moderni” ajunsi din Africa in Europa, oamenii de Cro-Magnon. In sensul acesta, indo-europenii, care se presupune ca au invadat Europa in epoca bronzului, nu au afectat genetic populatiile pe care le-au gasit aici, decat cu un procent de 10-15%.

Unii cercetatori afirma chiar, in ultima vreme, ca in realitate nu a existat nici o invazie, ci a existat o continuitate fireasca din epoca pietrei pana acum, ca suntem aici dintotdeauna, impreuna cu limbile pe care le vorbim.

Acum 40000 de ani. Primul european modern: Ion din Anina

Prin urmare, in drumul lor spre centrul si apusul Europei, oamenii veniti din Africa au ajuns intai pe la noi, in zona Carpatilor si a Dunarii Mijlocii. Au stat pe aici cateva mii de ani si abia apoi, unele grupuri au inaintat spre restul Europei. Deci, nu ar trebui sa mire pe nimeni ca cele mai vechi urme de homo sapiens din intreaga Europa (descoperite dupa cele din Africa) s-au gasit in Romania. Este vorba de o mandibula veche de aproximativ 40000 de ani, descoperita in anul 2002 in Pestera cu Oase din Anina (Banat). Fosila a fost descoperita intamplator, de un grup de speologi din Timisoara. Cercetarile au fost preluate de specialistul american Erik Trinkaus, iar descoperirea a intrat in literatura de specialitate sub numele de Ion din Anina. Desi este un european “modern”, Ion are si trasaturi care il apropie de omul de Neanderthal, acest var al omului modern, care a locuit tinuturile Europei acum cateva milioane de ani si care a disparut chiar in perioada in care s-a intalnit cu homo sapiens. 

Dupa cei mai multi cercetatori, disparitia omului de Neanderthal ar fi fost provocata tocmai de aceasta “intalnire”. Coincidenta sau nu, disparitia omului de Neanderthal ne-a aratat cat de diverse pot fi caile aventurii umane si cat de infundate unele drumuri. Ion al nostru din Anina le-a demonstrat antropologilor ca cele doua specii au coexistat o vreme si chiar s-au incrucisat.


Dar Ion nu era singur in Pestera cu Oase. Cercetatorul american i-a descoperit in anii urmatori si pe Vasile si Maria, care insa erau mai “tineri” decat Ion cu 14000 de ani… Aceasta descoperire a celui mai “batran” european modern a fost repede luata in atentie de lumea stiintifica de peste hotare. Cercetatorii romani insa nu s-au zorit sa faca prea mult caz de aceasta pretioasa relicva. Daca ea s-ar fi descoperit in alta parte, cu siguranta ar fi fost mult mai mult mediatizata.


Acum 10000 de ani. Cea mai veche asezare stabila din Europa: Schela Cladovei-Lepenski Vir


In zona noastra, Carpatii au constituit o bariera in timpul glaciatiunii. La vest de munti se afla Europa adormita sub gheturi. La est, in campia Dunarii si in Moldova, viata inflorea. Dupa ce vremea a inceput sa se incalzeasca si ghetarii sa se topeasca, Europa s-a repopulat, treptat-treptat. Timpul s-a pornit sa curga tot mai repede, iar pe la anul 8000 au inceput sa mijeasca zorii agriculturii pe continentul nostru. S-au domesticit primele animale, iar asezarile umane au devenit stabile. Cea mai veche asezare stabila de pe continentul nostru se afla tot pe teritoriul tariinoastre, la Schela Cladovei, in clisura Dunarii, avand o “sora” pe malul celalalt al Dunarii, la Lepenski Vir. Schela Cladovei este o asezare straveche, care s-a dezvoltat intre 8000 si 5500 i.Cr., deci acum 10000 de ani. Locuitorii acestei asezari nu cunosteau ceramica, ci foloseau piatra, osul si cornul, pentru confectionarea diferitelor obiecte.


Asezarea a fost descoperita de arheologul Vasile Boroneant. Astazi, ea este cercetata de o echipa internationala de specialisti. Nu este o intamplare ca in acel loc s-au “copt” primele semne de civilizatie, caci intotdeauna, de-a lungul marilor fluvii s-au dezvoltat civilizatii mari. “Acolo, in clisura Dunarii, erau conditiile cele mai potrivite pentru producerea unui salt de civilizatie”, ne explica arheologul Vasile Boroneant, presedintele sectiei de istorie a Academiei Oamenilor de stiinta. “Clima era blanda, sub-mediteraneana, mai calda decat in restul Europei. Curentii calzi dinspre Marea Neagra si Mediterana contribuiau si ei la un climat propice, Orientul Mijlociu era relativ aproape.


Dunarea oferea conditii foarte bune de trai. Incalzirea climei a dus la aparitia de balti si lacuri, existau deci apa dulce, mult peste, pasari, vegetatie si animale din belsug. Alternanta anotimpurilor a jucat si ea un rol esential in saltul care s-a produs: oamenii erau obligati sa se preocupe de adaposturi, imbracaminte, sa produca noi tipuri de unelte. Incalzirea climei i-a determinat sa renunte la blanuri si sa treaca la tesut, sa dezvolte noi metode si noi instrumente. Odata ce s-au asezat intr-un loc si au inceput sa stocheze rezervele de hrana, au trebuit sa se gandeasca si la mijloacele de depozitare.


Varietatea aceasta de situatii i-a determinat sa observe si sa experimenteze permanent. Dar, in acelasi timp, au ajuns sa aiba si mai mult timp liber, nefiind obligati sa alerge zilnic dupa vanat. Astfel, s-au dezvoltat arta, religia, meditatia asupra vietii si mortii, asupra fortelor naturii.


La Cuina Turcului a fost descoperita o splendida reprezentare pe o falanga de cal salbatic, veche de 11000 de ani! Cu timpul, au fost domesticite unele animale. Cainele a fost cel dintai. In timp ce in Orientul Apropiat se domesticea oaia, la noi se domesticea porcul. In acelasi timp, s-a trecut de la cules la cultivarea plantelor, si astfel a aparut agricultura. S-au nascocit plugul si alte unelte. Zona aceasta a fost un centru de dinamica istorica.


Aici se plamadeau zorii civilizatiei. Intr-un fel, aici era “Occidentul”, aici se produceau inventiile, aici apareau ideile noi si se raspandeau spre restul Europei. Schela Cladovei-Lepenski Vir era un fel de capitala a Europei acelor timpuri, in vreme ce vestul si nordul continentului erau inca populate de vanatori si culegatori. Vedeti, noi suferim astazi de un miraj al Occidentului, dar nu intotdeauna vestul a fost locomotiva.

Mai tarziu, cand Imperiul Roman de Apus avea sa cada si Europa occidentala era cufundata in intuneric, tot in Orient a inflorit civilizatia, in Imperiul Bizantin. Noua ni se pare ca am imprumutat mereu de la altii, iar altii n-au avut ce invata de la noi. Nu este asa. Uitati-va, de pilda, la descoperirile facute de Dinu Rosetti la Vidra. Exista mai multe bumeranguri din corn de cerb, vechi de 7000 de ani, primele bumeranguri din Europa. Iar lumea mai crede si astazi ca este o arma exotica.


Descoperirile de la Schela Cladovei au fost puse sub semnul intrebarii de arheologii vremii, superiorii mei, timp de mai multi ani. Nu au vrut sa creada ca sunt atat de vechi. Abia dupa ce si colegii sarbi au confirmat autenticitatea si vechimea descoperirilor pe care le facusem pe malul romanesc al Dunarii, au inceput sa creada si specialistii romani.


Sarbii descoperisera lucruri asemanatoare, pentru ca cele doua asezari stravechi erau in stransa comunicare, iar locuitorii de pe cele doua maluri erau constienti de unitatea lor de limba si cultura. Inundarea zonei in urma construirii lacului de acumulare de la Portile de Fier I si Ii ne-a limitat cercetarile. Occidentalii au ramas neincrezatori multa vreme. I-am invitat sa vina la fata locului, sa se convinga. Asa se face ca dupa 1989, am sapat mai multi ani impreuna cu englezii, care au fost incantati de colaborare si continua sa sape in fiecare an, sub conducerea arheologului Clive Bonsall.”


Acum 7000 de ani in Moldova. Cea mai avansata cultura a Europei:


Cu mult inainte ca civilizatia minoica, socotita prima civilizatie europeana clasica, sa rasara in insula Creta, cu mult inainte ca in Italia sa se infiripe ideea unui imperiu, intr-o vreme cand vestul Europei nici nu banuia ce glorie avea sa il astepte, aici, pe teritorul tarii noastre, inflorea cea mai mirifica civilizatie din preistoria Europei, cultura Cucuteni.


Ea se intindea pana in Ucraina, la Tripolie, si a constituit, dupa parerea unor specialisti, prima civilizatie urbana de pe continentul nostru, sau cel putin o civilizatie protourbana. Alaturi de cultura Gumelnita, care se intindea in Muntenia si Dobrogea, era cea mai avansata cultura a Europei. Asadar, intre 4500 si 3000 inainte de Cristos, din Moldova si pana dincolo de Nistru, oamenii au creat si au construit intr-un mod in care nimeni nu o mai facuse pana atunci. Casele lor, mai ales in zona estica a ariei, erau grupate in asezari intinse.


Unele asezari ajungeau la sute de hectare, sute de stradute si mii de case, avand 10000-15000 de locuitori. Locuitorii din Cucuteni se mutau periodic, dand foc vechilor case: ramasitele a mii de case incendiate au fost descoperite de arheologi. Casele lor puteau avea unul sau doua etaje. Ceramica lor era de o frumusete tulburatoare, pe care avea sa o egaleze doar ceramica chineza, o mie de ani mai tarziu.


Ce s-a intamplat cu aceasta civilizatie moldoveneasca, ce la vremea aceea reprezenta “varful” Europei? S-a stins in mod misterios. Unii arheologi sustin ca schimbarile climatice i-au obligat pe cucutenieni sa renunte la agricultura si sa se retraga spre munti, dedicandu-se mai mult pastoritului.


Altii invoca invaziile dinspre stepele Asiei. Totusi, aceasta cultura nu s-a stins de tot. Ea a supravietuit intr-un mod tainic, iar motivele care impodobeau ceramica de Cucuteni se regasesc si astazi in costumele populare romanesti, in arta populara, pe ouale incondeiate. Iar traditiile si obiceiurile populare romanesti, basmele si doinele noastre pastreaza stravechi tipare neolitice, transmise din generatie in generatie. Si, cine stie, poate ca si unele mladieri ale limbii romane pastreaza ceva din incantatiile graiului de acum mii de ani.


Acum 7000 de ani in Ardeal. Prima scriere din Europa


Tablitele de la Tartaria reprezinta, dupa unii specialisti, cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, mai vechi chiar decat primele scrieri sumeriene. Totusi, astazi, cei mai multi arheologi romani sunt neincrezatori cu privire la autenticitatea lor, cum sunt sceptici de cate ori vine vorba de o descoperire exceptionala. Ne refuzam mereu dreptul la originalitate, la valoare, si preferam sa afirmam ca am imprumutat mereu, de la toate neamurile, popoarele, limbile, cate ceva. La fel si cu tablitele de la Tartaria: or fi aduse de vreun sumerian si pierdute pe aici, spun unii; sau or fi fost aduse in vremurile mai noi de un colectionar; ori poate sunt falsuri… Nu acelasi lucru se poate spune despre cercetatorii straini, care au studiat subiectul in cele mai mici detalii si au elaborat studii serioase.


E adevarat, in anii `60, cand au fost descoperite tablitele de la Tartaria, nu existau destule indicii care sa confirme existenta unei scrieri neolitice in aceasta arie geografica. Piesele erau unicate, stranii. Cu timpul insa, cercetarile au avansat, iar astazi exista peste o mie de piese, in special ceramice (fragmente de vase, figurine), descoperite in peste 50 de localitati, care contin semne ale unei scrieri stravechi.


Aceste semne nu sunt decorative, ci reprezinta un inceput de scriere. Piesele inscriptionate au fost descoperite in aria culturii Vincea-Turdas, in special la noi in tara si in Serbia. Turdas si Parta reprezinta la noi localitatile care au oferit piesele cele mai numeroase si mai interesante. Astfel, tablitele de la Tartaria nu mai sunt singure, chiar daca raman cele mai importante.


Aceasta scriere nu a apucat sa evolueze si sa dea roade, stingandu-se odata cu cultura ce i-a dat nastere. Poate ca schimbarile climatice majore au determinat retragerea populatiilor spre zone mai ferite, sau poate ca valurile de populatii venite dinspre Asia au adus alte moduri de exprimare, cert este ca germenii scrisului neolitic au palit. Totusi, raman zecile de semne inventariate de cercetatori, nedescifrate, enigmatice, care nu stim cum au influentat evolutia culturii ulterior. Dar putem fi siguri ca au influentat-o. Ceea ce stim cu siguranta este ca scrierea neolitica a culturii Vincea-Turdas este prima scriere a Europei si poate prima scriere a omenirii.


Acum 2000 de ani. Cum se scrie istoria…


Dupa disparitia splendidelor culturi ale Vechii Europe si intrarea in epoca metalelor, istoria a inceput sa fie scrisa de cei ce aveau arme mai bune, orgolii mai mari si saci cu bani mai numerosi. Destul de repede, civilizatia greco-romana devine felinarul Europei, luminand anemic si subiectiv un continent ce parea sa fi fost cuprins de noapte.Tot ce nu era grecesc sau roman era barbar, salbatic, primitiv. Restul Europei devine o lume in aparenta fara valori, privita din perspectiva romanilor, care ne-au vandut si continua sa ne vanda, peste secole, o istorie partinitoare. Civilizatiile “barbare”, intrate in manuale prin ochiul cuceritorului, aproape ca nici nu isi mai primesc dreptul de a se numi civilizatii.


O civilizatie trebuie sa aiba arhitectura monumentala, sa construiasca colosseum-uri, in care sa puna oameni sa se ucida intre ei, spre distractia suprema a privitorului, ori sa atate animale infometate impotriva unor oameni neajutorati. O civilizatie trebuie sa aiba o armata puternica, cu care sa cucereasca mereu noi teritorii. O civilizatie trebuie sa se consume in ospete copioase si in serbari fastuoase. O civilizatie trebuie sa aiba morminte princiare bogate, piramide sau temple impozante. Dar civilizatia nu reprezinta doar aspectul material, economic, al unei populatii, nu reprezinta doar bunurile, ci si valorile.


Modelul occidental ne-a obisnuit sa privim cu mai multa admiratie aspectele materiale, cele care ne aduc confort si siguranta fizica, decat pe cele spirituale, care ne ajuta sa aflam care este rostul nostru in lume. Marile civilizatii, trecute sau prezente, sunt demne de admiratie. Dar adevaratele valori nu trebuie cautate in realizarile materiale, ci in cele spirituale. Cand preotii dacilor se rugau in munti, in pesteri ascunse, si ii invatau pe oamenii de rand ca sufletul este nemuritor, iar trupul, materia nu conteaza, cei ai altor neamuri inaltau temple sclipitoare impodobite cu statui impozante. Iar daca dacii nu cheltuiau sume enorme pentru a construi cladiri colosale si a intretine armate profesioniste, asta nu ii facea mai putin intelepti decat vecinii lor. Dimpotriva.


Daca dacii erau convinsi de lipsa de insemnatate a valorilor materiale, este firesc sa nu fi investit prea mult in aceste valori. Nu si-au ridicat statui, nici palate colosale, se imbracau modest, la fel ca taranii nostri de astazi, regii purtand in picioare opinci, iar pe cap o caciula de lana in loc de coroana fastuoasa din aur, batuta cu pietre pretioase. Iar cei care, investind mult mai mult in bunuri materiale, i-au numit pe acestia “primitivi” ori “salbatici”, nu au inteles ca spiritualitatea este deasupra civilizatiei materiale. Cei care traiau mai mult in mijlocul naturii, aproape de zei, au inteles aceste lucruri mai bine decat cei ce-si petreceau vremea in bai, ospete si spectacole de circ. Spiritualitatea Europei se stinge dinspre vest spre est. La rasarit mereu credinta a fost mai puternica. Orientul poate fi salvator.


Astazi. Bun venit acasa, Europa!


Primul homo sapiens din Europa, cea mai veche asezare stabila din Europa, cea mai veche scriere, cea mai veche cultura – astfel de sintagme ii sperie pe multi, dar mai ales pe cercetatori. Nu de putine ori, istoricii nostri, intr-o lupta oarba cu diletantii care se entuziasmeaza in fata unor descoperiri precum cele enumerate mai sus, sustin ca romanul traieste o frustrare istorica.


Romanul ar fi frustrat, chipurile, ca nu a avut si el o istorie grandioasa, de invingator, precum altii, si atunci isi inventeaza una care sa il satisfaca. In aceasta falsa istorie, romanul este cel mai tare, cel mai mare, cel mai frumos si primul in toate. Un discurs atat de radical din partea specialistilor nostri elimina cu totul posibilitatea ca, uneori, chiar sa fim cei mai buni sau cei mai tari sau primii. Caci cineva trebuie sa ocupe si aceste locuri. Uneori acestia suntem noi, alteori sunt altii.


Noi si noi descoperiri duc mereu la schimbarea datelor din cartile de istorie, iar daca uneori suntem si noi printre primii, acest lucru ar trebui sa ne onoreze, nu sa ne sperie. Daca am lasa deoparte toate aceste temeri si am cauta sa cernem si sa asezam fiecare lucru la locul lui si sa-i dam importanta cuvenita, am fi priviti, poate, cu mai mult respect in Europa.


Cine sa ne respecte daca noi insine nu ne respectam? Cat datoreaza Europa acestor locuri, acestor civilizatii, acestei istorii, acestor oameni? Cat datoreaza Europa acestui ungher de lume, in care au incoltit primele seminte de civilizatie si spiritualitate europeana? Ganditorul de la Hamangia, considerat intre cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un simbol al acestor radacini milenare. Pe umerii lui s-au asternut deja 7000 de ani, dar daca ar incepe astazi sa vorbeasca, probabil ar spune: “Bun venit acasa, Europa!”.
un articol de Aurora Petan, sursa: Formula-AS