Dacă zâmbești ca să
înfluențezi caractere slabe, în vreme ce ești gol pe dinăuntru, îți
accentuezi suferința. Tu nu trăiești cu inima și nu îți uzi rădăcina.
Ești ca o floare ofilită vopsită cu spray. E timpul să te ocupi puțin de
tine, te aștept pe Facebook.
Un om nu îți poate dărui fericirea, fie el un prieten, un iubit, un
copil, părinții. Nu îți lega fericirea de ceva ce nu poți controla sau
deține. Un lucru obținut nu îți poate dărui fericirea, fie el o casă, o
mașină, o sumă de bani, o carieră. Un loc pe care îl vizitezi nu îți
poate dărui fericirea. Independența este fericire, detașarea de dorințe
și nevoi îți provoacă o stare de bine. Senzația se trăiește pe moment.
Fericirea este starea de bine care nu depinde de circumstanțe
exterioare, însă ea poate fi influențată de ele în proporție de 20%. În
rest fericirea ta este decizia ta. Pentru că tu te poți lupta cu o
situație neplăcută și tot tu o poți accepta, iar astfel îi vei diminua
intensitatea.
Starea de bine se ascunde în capacitatea de a opri fluviul gândurilor
care nu îți permit să fii liniștit. Exteriorul îți influențează
interiorul dar nu ți-l poate aresta sau supune.
Toate lucrurile materiale sunt bune, atâta timp cât le împărțim cu
cei care au nevoie de ele și nu le confundăm cu scopul unei vieți. Atâta
timp cât nu ne mândrim că le deținem sau că altora le lipsește,
lucrurile rămân bune. Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în
interiorul căruia oamenii se vor îmbrățișa sincer, confortul este bun.
Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în care oamenii se vor urî
sau ignora, putem arunca la gunoi luxul sau lumea. E tot una.
Nu îți poate dărui fericirea cineva nici dacă ar vrea, dar există
oameni care te iubesc și vor să te înveselească! Obținerea unei iubiri
după care tânjești nu îți garantează fericirea, ba așa ți-ai imaginat tu
și te încăpățânezi să crezi că știi ce e mai bun pentru tine. Apoi,
dacă obții acea iubire e posibil să rămâi cu un gust amar, deoarece de
cele mai multe ori practica bate teoria.
Personal, am tânjit după o iubire care s-a dovedit a nu fi precum îmi
imaginasem. Fericirea era în mintea mea, eu îmi creasem filmul căruia
îi dădusem prea multă valoare, îi dăruisem viața mea. Nu poți controla
sentimente, nu poți modela oameni. Îndrăgostește-te de viață nu te lega
de oameni. Iubește toate etapele ei.
O dorință împlinită nu îți poate dărui fericirea iar oamenii nu pot
să ne aparțină. E de ajuns ca cei dragi să fie în preajma noastră. E de
ajuns să fim atenți cu ei. Pe Pământ totul este provizoriu. Iubirea e
fragilă, relațiile la fel.
Un bucket list bifat nu îi poate dărui fericirea, ce te face să crezi
că fericirea se definește prin viața aia perfectă care se promovează în
filme? De ce să fugi atât de tare de o boală? Acceptă viața așa cum îți
este dată dar ai grijă să nu îți provoci bolile cu mâna ta.
Cum explici faptul că un om care s-a născut fără mâini și fără
picioare a devenit astăzi mentor? El încurajează milioane de oameni
perfect sănătoși, arătoși, bogați, dar care nu s-au bucurat niciodată cu
adevărat. Adevărat îți spun, cel mai puternic om de pe planetă este
Nick Vujicic. Tot el este și cel mai fericit.
Nefericirea te copleșește atunci când vrei să îți asiguri (a se citi
limitezi) viața, familia, iubitul, forma corpului ori hainele și
lucrurile. Atunci vine nemulțumirea. E greu pentru un om să nu fie
acceptat, să creadă cineva despre el ceva ce nu este adevărat. Acum vine
minunea cea mare, tocmai asta îți oferă valoare.
Sunt convins că o parte din tine adoră situația pe care o trăiești,
viziunea negativă, prăpastia, scepticismul. Trauma a devenit oarecum
cool în rândul lumii. Ceva te împinge să contraargumentezi tot ce
citești. Vrei să îți dai dreptate atunci când te îndoiești. Oare dacă
ți-aș spune că ai dreptate, că totul este cenușiu, ți-ar dispărea
nefericirea? Nu aceasta este soluția.
Povești adevărate
Stăteam împreună cu niște prieteni pe terasa locuinței mele și
serveam o bere. Erau descurajați, aveau vârste cuprinse între 22 și 23
de ani. Erau sănătoși, înalți, lucrați bine la sală, dar nu aveau chef
de nimic. Nu se mai ocupau cu nimic, nu aveau bani de buzunar. Nu mai
ieșiseră pe afară de două săptămâni și nu mai zâmbiseră de mai bine de
doi ani.
I-am îndemnat să iasă ca să se plimbe, să salute un vecin sau să
abordeze o fată. În viață ai nevoie să te lași inspirat. Mi-au spus că
nu am minte, că nimic nu are rost, că o plimbare nu te poate face
fericit. Mă învățau să fiu mai matur, adică mai deprimat precum erau ei.
Prin fața terasei a trecut un tânăr care se deplasa cu ajutorul a
două cârje. Îi fusese amputat un picior și nu era atât de frumușel în
ceea ce privește aspectul dar întâmpina cu un zâmbet uriaș pe toată
lumea. Se bucura atât de tare că reușește să iasă singur la plimbare
încât râdea când mergea. Trecând pe trotuarul de sub terasa de pe care
priveam prietenii mei s-au rușinat. Un om care își pierduse un picior
își găsise fericirea, ei nu.
Tu ești perfect. Tu ești frumos și sănătos și ai toate șansele ca să
obții ceea ce îți dorești ori poți să te odihnești dacă voiești. Trebuie
doar să fii pregătit să îți folosești energia pentru a construi ceva în
viața ta ori ți-o poți irosi pentru a denigra totul. Singurul lucru
este să înveți să te bucuri și pe parcursul călătoriei și atunci când
ajungi la destinație. Acum ești nefericit călătorind deoarece ai nevoie
de garanția că o să ajungi. O să ajungi, nimeni nu e dat afară din
trenul vieții decât dacă coboară el.
Când întâlnesc un om a cărui intenție este să îi ajute pe cei care au nevoie de ajutorul său,
Îl întâlnesc pe Dumnezeu. Încântat de cunoștință.
Autor: Alberto Bacoi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com
