vineri, ianuarie 19, 2018

Poți să rămâi bun într-o lume în care guvernează banii?

             
                Ea este întrebarea prin intermediul căreia am hotărât să te supăr și să îți tulbur liniștea. Însă prin ambele modalități voi lucra în scopul creșterii tale. Dacă te afli pentru prima dată aici permite-mi să te salut. Eu sunt Alberto, sunt onorat să te întâlnesc acum aici și așa. Citește câteva rânduri despre mine și nu uita, putem să rămânem prieteni pe Instagram sau pe Facebook.
                Poți să rămâi curat într-o lume în care guvernează banii? Răspunsul este da. Pe parcurs ce vei citi articolul vei afla și cum, însă nu încep înainte de a preciza ceva cu privire la acest aspect. Nu te speria, pe oameni nu îi guvernează banii, ci unii oameni au găsit o modalitate de a controla alți oameni prin intermediul lor. Banii sunt doar o unealtă, intenția este combustibilul, tot ce mai avem de făcut este să lansăm racheta extincției.
                Dacă te simți sufocat și nu poți să faci nimic ca să îndepărtezi presiunea, nu te mai lupta cu lumea, caută să rămâi curat pe interior, atât. El este singurul aspect încă funcționabil în ceea ce privește deciziile pe care le poți lua. Acolo nu poate ajunge nimeni. Inima ta este templul lui Dumnezeu. De acolo îți extragi speranța, ea este puterea.
                Nu contează cum trăiești, mă urmărești? Acordă importanță ultimei expresii și repetă cuvintele mele până reușești să le asimilezi. Nu contează cum trăiești, aici multe nu depind de tine. Tu trăiești așa cum poți, el este adevărul.
                Vorbesc despre mamele care forțate de împrejurări au ales să trăiască alături de bărbați pe care nu îi iubesc. Nu te grăbi să judeci sau să îmi povestești nu știu ce situație. Majoritatea femeilor aleg să își crească copiii mai degrabă decât să își trăiască viața.
                 Facturile vin din toate părțile, toți avem nevoie de bani. Avem nevoie de o mulțime de lucruri ca să ținem pasul cu lumea, chiar dacă cele mai multe dintre ele nu ne folosesc. În realitate nu avem nevoie de ele, nici de reacțiile celor pe care ne străduim să îi impresionăm prin orice mijloace. În lumea pe care ai cunoscut-o nu guvernează banii, aici domină lăcomia.
                 Nu locuim cu cei pe care îi iubim. Nu ne putem detașa de probleme, revenim mereu la ele. Crezi că serviciul tău și responsabilitățile te împiedică să te dezvolți pe plan spiritual? Soluția este să rămâi curat în intenție oricum vei fi nevoit să trăiești. Atunci vei deveni oaza ta de liniște. În fond despre ea este spiritualitatea, cea mai înaltă viziune despre viață, care vine la pachet cu soluțiile pentru dobândirea păcii.
                Oamenii nu sunt foarte complicați, sunt mai mult confuzi. De aici pleacă toate dificultățile lor. Oamenii au nevoie de claritate în gândire, restul vine de la sine. Cerem și primim îndrumare pe care o percepem ca pe o încurajare. Ele sunt cuvinte de aur care ne ajută să nu rămânem jos.

Oferă-ți bunătatea cu înțelepciune

                Cel care îți arată că se simte bine în prezența ta este și cel care o merită. Oferă-ți bunătatea cu măsură și caută să îi înțelegi rolul. Alege-i pe cei cărora le dai și alege ce le dai. Învață-i mai degrabă să pescuiască decât să le oferi câte un pește gratuit. Lumea, cu cât îi oferi mai mult îți va cere totul și nu se va sătura. Dintr-o lume în care guvernează banii tu fă una în care dragostea stăpânește jocul și nu invers.
                Ai nevoie de îngeri care să te țină de mână, ca să poți înainta și trăi. Nu este necesar să schimbi lumea, ai nevoie să te accepți pe tine și să o înțelegi. Atunci lumea se va schimba odată cu înălțarea și cu contribuția ta.
                Articolul de astăzi nu este o rugăciune, este răspunsul la rugăciunile tale și sprijinul moral pe care l-ai cerut. Te-am auzit! Șoaptele tale au ajuns în Cer. Lacrimile pe care le-ai vărsat pe Pământ te-au făcut lider. Ai rămas în picioare în vremurile în care lumea s-a tăvălit pe nisip și încă mai zbiară. Ești ca o floare rară. Clipești, ai amuțit.
                Tot ce ați avut nevoie să faceți trăind acolo a fost să vă iubiți, dar voi vă răniți între voi ca și cum ați fi fost creați de dumnezei diferiți. Și vă tot mințiți. Șterge-te de lacrimi acum când Îmi asculți vocea. Eu sunt Cel care te-a îndrumat tot timpul chiar dacă ai fost educat să nu poți Mă auzi. Ți s-a spus că acest lucru este imposibil, totuși împreună am săvârșit minunea. Eu aduc lumina. Te iubesc de parcă aș fi Dumnezeu.
                Te-ai născut într-o lume în care guvernează banii și nu te poți regăsi în ea. Tu vii din cea în care stăpânește iubirea. Cea în care trăiești acum este o lume provizorie, dragostea este ceea ce rămâne.

Nevoia de a controla e slăbiciunea

               Nu cauți în mod special să fii fericit, vrei mai degrabă să ai dreptate iar lumea să se desfășoare după cum consideri tu că este corect sau drept. Așa cum pe tine te guvernează banii, ea fiind hotărârea cuiva asupra ta, tot așa vrei să îi controlezi și tu pe alții, crezând că această acțiune îți va aduce fericirea.
               Însă ea este slăbiciunea ta. Ai înlocuit iubirea cu dreptatea și fericirea cu corectitudinea limitată pe care te bazezi. Tu nu faci diferența între adevăr și atât cât poți tu să înțelegi din adevăr. Și ești dezamăgit de fiecare dată.
               Dacă ești un om cinstit rămâi cinstit până la capăt. Dacă ești hoț schimbă-te tu atunci când poți. Dacă ești învățător fă-ți meseria. Dacă ești doctor fă-ți datoria. Dacă ești preot renunță la minciună și alege viața. Nu e timpul pierdut, e loc chiar și pentru tine la Mine.
               Abia acum îți amintești cine ești, când ți-am întins corzile inimii. Ai lipsit atât de mult. În tot acest timp am înfiripat iubirea în inima ta. Și adevărul, moralitatea, iubirea, iertarea. Adevărul rămâne același indiferent de timp. Cuvintele vii nu se citesc doar acum, ele rămân și peste o sută și o mie de ani. Oricine ai fi și orice ai face, oricât de mulți bani ai avea și de oricât de multă faimă te-ai bucura, îți lipsește căldura. Caută să te întorci acasă.
               Săptămâna trecută am vizitat Prăvălia cu cărți, situată pe strada Ștefan cel Mare numărul 31, din Constanța, pe care am îmbogățit-o cu câteva exemplare de carte MIKEL. Am semnat un proces verbal între părți și am așezat cărțile pe raft, la secțiunea noutăți. Dacă ai drum la librărie sau locuiești în apropiere, poți răsfoi cartea, servind o cafea într-o locație cu ambient plăcut și oameni primitori.
Lumea, cu cât îi oferi mai mult îți va cere totul și nu se va sătura.
Autor: Alberto Bacoi
 Sursa: vorbindcudumnezeu.com

duminică, ianuarie 14, 2018

Adâncul omului se transformă numai când vine harul lui Dumnezeu

Omul cel vechi există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul.

Foto: Oana Nechifor
Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl preocupau, şi se încurca în discuţii. Vedeţi, aici discuta „omul cel vechi” cu „cel nou”, cu omul cel în Hristos. Discuta. Mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi. Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin dumnezeiescul har, nu mă gândesc la el. Precum pruncul deschide mâinile şi se aruncă în braţele mamei sale, aşa fac şi eu. Este o taină, nu ştiu dacă aţi înţeles subţirimea ei.
Când vă străduiţi să fugiţi, în lipsa harului, de omul cel vechi, îl trăiţi. Prin har, însă, nu vă mai preocupă. Există în adânc. Toate rămân înlăuntrul nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, însă, se prefac, se preschimbă. Nu spune rugăciunea Ceasului al nouălea „ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru”?
Hristos voieşte să ne unim cu El şi aşteaptă afară de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim harul dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate să ne schimbe. Noi, singuri, nu putem nimic. Harul ne va da totul. Noi să ne străduim să împuţinăm egoismul şi iubirea de sine. Să fim smeriţi. Să ne dăruim lui Hristos şi toate cele împotrivitoare, trupeşti şi sufleteşti, vor pleca.
(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 250-251)

Sursa: Doxologia.ro

Dan Puric: Se vrea distrugerea familiei, a Bisericii si acapararea totala a statului romanesc. Suntem o colonie, acum vor sa distruga structura

Dan Puric, despre un 2018 care se anunta „devastator”: „Tinerii sunt manipulati. Militeaza pentru ceva, fara sa isi dea seama ca militeaza pentru distrugerea tarii. Se doreste distrugerea familiei, a Bisericii si acapararea totala a statului romanesc” Intr-un interviu acordat Mondo TV, Dan Puric vorbeste despre asteptarile pe care le are de la tinerii romani si despre modul in care crede domnia-sa ca sunt manipulati. Puric evidentiaza necesitatea de a nu ne indeparta de calitatea ce ne defineste si ne ofera identitate ca neam - de crestin si de roman, in ciuda tuturor presiunilor si a tradarilor poporului venite chiar din interior.
"Lumea este disperata pentru ca au ales prin vot un partid politic care trebuie sa guverneze. S-a constatat ca o mare parte este corupt. Tara asta este corupta de zeci de ani. Cei care lupta impotriva coruptiei, ce program politic au? In spatele acestui iz revolutionar, ce se ascunde? Cei care sunt corupti, cel putin nu se ating de Biserica, nu se ating de structura normala a acestui popor.
Tineretul de la noi, care a fost confiscat, militeaza pentru ceva, fara sa isi dea seama ca militeaza pentru distrugerea tarii. In fata le sunt date niste momeli. A aparut si profesiunea de protestatar, au aparut scenaristi, teatrul s-a mutat in strada. S-a conficat societatea civila, s-a confiscat revolta, cea care era cel mai curat lucru al unui om, fiind condusa pe programe venite din afara. In spatele acestor tineri, cei care vor sa puna ceva in loc pun . Este clar ca noi suntem o colonie. Ei vor acum sa distruga structura”, a declarat Puric.
Potrivit lui Dan Puric, poporul roman se afla la rascruce iar pentru a fi scos din ratacirea in care se afla, pentru a-si recapata demnitatea, trebuie sa se intoarca la ceea ce l-a ajutat sa-si mentina fiinta in viforul istoriei: credinta.
"A plecat regalitatea din tara, au plecat oameni de cultura, artisti. Intrebarea e cine mai ramane? E o prostie sa spui ca fiecare neam isi merita conducatorii pe care ii are. Ce, noi i-am vrut pe Petru Groza sau Gheorghiu Dej? Au fost impusi. Rusii l-au meritat pe Brejnev? Le-a fost impus.
Ar trebui remarcat ca dupa moartea acestor mari oameni, nu sunt oameni de calitate, dar iata ca poporul, in esenta lui, pe dedesubt, are o foarte mare calitate... E un fior in neamul acesta. Ar trebui ca cei care sunt acum la carma tarii sa mediteze asupra acestui aspect si sa vada ce merita cu adevarat acest popor. Regalitatea nu e o forma de guvernamant, e o forma de normalitate. E cum a zis Parintele Rafael Noica - ”Ca Ortodoxia nu este o forma superioara de crestinism. Este crestinismul.” Disocierile acestea intre republicani si monarhisti sunt forme de patologie sociala. Noi am fost voievodali, noi am fost cu ierarhie, am fost cu domnitor, noi am fost cu regele si lucrul acesta ar trebui sa dea de gandit. Sciziunea aceasta a poporului roman este o sciziune artificiala. Anul care a trecut a fost unul greu, cumplit, iar anul care vine se pare ca va fi devastator. Asistam la o confuzie premeditata cu o precizie extraordinara.” a spus Dan Puric pentru Mondo TV.

Sursa: www.bzi.ro

miercuri, ianuarie 10, 2018

Masca fericirii nu îți poate dărui fericirea



              Dacă zâmbești ca să înfluențezi caractere slabe, în vreme ce ești gol pe dinăuntru, îți accentuezi suferința. Tu nu trăiești cu inima și nu îți uzi rădăcina. Ești ca o floare ofilită vopsită cu spray. E timpul să te ocupi puțin de tine, te aștept pe Facebook.
             Un om nu îți poate dărui fericirea, fie el un prieten, un iubit, un copil, părinții. Nu îți lega fericirea de ceva ce nu poți controla sau deține. Un lucru obținut nu îți poate dărui fericirea, fie el o casă, o mașină, o sumă de bani, o carieră. Un loc pe care îl vizitezi nu îți poate dărui fericirea. Independența este fericire, detașarea de dorințe și nevoi îți provoacă o stare de bine. Senzația se trăiește pe moment.
             Fericirea este starea de bine care nu depinde de circumstanțe exterioare, însă ea poate fi influențată de ele în proporție de 20%. În rest fericirea ta este decizia ta. Pentru că tu te poți lupta cu o situație neplăcută și tot tu o poți accepta, iar astfel îi vei diminua intensitatea.
            Starea de bine se ascunde în capacitatea de a opri fluviul gândurilor care nu îți permit să fii liniștit. Exteriorul îți influențează interiorul dar nu ți-l poate aresta sau supune.
            Toate lucrurile materiale sunt bune, atâta timp cât le împărțim cu cei care au nevoie de ele și nu le confundăm cu scopul unei vieți. Atâta timp cât nu ne mândrim că le deținem sau că altora le lipsește, lucrurile rămân bune. Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în interiorul căruia oamenii se vor îmbrățișa sincer, confortul este bun. Dacă întreaga lume va deveni un oraș luxos în care oamenii se vor urî sau ignora, putem arunca la gunoi luxul sau lumea. E tot una.
             Nu îți poate dărui fericirea cineva nici dacă ar vrea, dar există oameni care te iubesc și vor să te înveselească! Obținerea unei iubiri după care tânjești nu îți garantează fericirea, ba așa ți-ai imaginat tu și te încăpățânezi să crezi că știi ce e mai bun pentru tine. Apoi, dacă obții acea iubire e posibil să rămâi cu un gust amar, deoarece de cele mai multe ori practica bate teoria.
             Personal, am tânjit după o iubire care s-a dovedit a nu fi precum îmi imaginasem. Fericirea era în mintea mea, eu îmi creasem filmul căruia îi dădusem prea multă valoare, îi dăruisem viața mea. Nu poți controla sentimente, nu poți modela oameni. Îndrăgostește-te de viață nu te lega de oameni. Iubește toate etapele ei.
             O dorință împlinită nu îți poate dărui fericirea iar oamenii nu pot să ne aparțină. E de ajuns ca cei dragi să fie în preajma noastră. E de ajuns să fim atenți cu ei. Pe Pământ totul este provizoriu. Iubirea e fragilă, relațiile la fel.
             Un bucket list bifat nu îi poate dărui fericirea, ce te face să crezi că fericirea se definește prin viața aia perfectă care se promovează în filme? De ce să fugi atât de tare de o boală? Acceptă viața așa cum îți este dată dar ai grijă să nu îți provoci bolile cu mâna ta.
             Cum explici faptul că un om care s-a născut fără mâini și fără picioare a devenit astăzi mentor? El încurajează milioane de oameni perfect sănătoși, arătoși, bogați, dar care nu s-au bucurat niciodată cu adevărat. Adevărat îți spun, cel mai puternic om de pe planetă este Nick Vujicic. Tot el este și cel mai fericit.
             Nefericirea te copleșește atunci când vrei să îți asiguri (a se citi limitezi) viața, familia, iubitul, forma corpului ori hainele și lucrurile. Atunci vine nemulțumirea. E greu pentru un om să nu fie acceptat, să creadă cineva despre el ceva ce nu este adevărat. Acum vine minunea cea mare, tocmai asta îți oferă valoare.
             Sunt convins că o parte din tine adoră situația pe care o trăiești, viziunea negativă, prăpastia, scepticismul. Trauma a devenit oarecum cool în rândul lumii. Ceva te împinge să contraargumentezi tot ce citești. Vrei să îți dai dreptate atunci când te îndoiești. Oare dacă ți-aș spune că ai dreptate, că totul este cenușiu, ți-ar dispărea nefericirea? Nu aceasta este soluția.

Povești adevărate

             Stăteam împreună cu niște prieteni pe terasa locuinței mele și serveam o bere. Erau descurajați, aveau vârste cuprinse între 22 și 23 de ani. Erau sănătoși, înalți, lucrați bine la sală, dar nu aveau chef de nimic. Nu se mai ocupau cu nimic, nu aveau bani de buzunar. Nu mai ieșiseră pe afară de două săptămâni și nu mai zâmbiseră de mai bine de doi ani.
             I-am îndemnat să iasă ca să se plimbe, să salute un vecin sau să abordeze o fată. În viață ai nevoie să te lași inspirat. Mi-au spus că nu am minte, că nimic nu are rost, că o plimbare nu te poate face fericit. Mă învățau să fiu mai matur, adică mai deprimat precum erau ei.
             Prin fața terasei a trecut un tânăr care se deplasa cu ajutorul a două cârje. Îi fusese amputat un picior și nu era atât de frumușel în ceea ce privește aspectul dar întâmpina cu un zâmbet uriaș pe toată lumea. Se bucura atât de tare că reușește să iasă singur la plimbare încât râdea când mergea. Trecând pe trotuarul de sub terasa de pe care priveam prietenii mei s-au rușinat. Un om care își pierduse un picior își găsise fericirea, ei nu.
             Tu ești perfect. Tu ești frumos și sănătos și ai toate șansele ca să obții ceea ce îți dorești ori poți să te odihnești dacă voiești. Trebuie doar să fii pregătit să îți folosești energia pentru a construi ceva în viața ta ori ți-o poți irosi pentru a denigra totul. Singurul lucru este să înveți să te bucuri și pe parcursul călătoriei și atunci când ajungi la destinație. Acum ești nefericit călătorind deoarece ai nevoie de garanția că o să ajungi. O să ajungi, nimeni nu e dat afară din trenul vieții decât dacă coboară el.

Când întâlnesc un om a cărui intenție este să îi ajute pe cei care au nevoie de ajutorul său,
Îl întâlnesc pe Dumnezeu. Încântat de cunoștință.
Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com

luni, ianuarie 08, 2018

Neintelegere (o dimineata mohorata)

"Suntem trecători! Dar ştim, în trecerea noastră, să săpăm urme adânci în sufletele unor străini."
Nu scriu aici pentru că vreau să zgudui sau să impresionez lumea cu ideile mele... scriu doar pentru a nu lăsa să se piardă ceea ce se află în mine, la un moment dat. Peste ani, cuvintele mele de aici îmi vor arăta calea pe care am mers.

Sau, cum spunea Bernanos: "Nu știu pentru cine scriu, dar știu de ce scriu. Scriu ca să mă justific. În ochii cui? Am spus-o deja, dar înfrunt ridicolul de a mai spune-o odată: în ochii copilului care am fost."
 Să faci ceea ce-ți place, înseamnă libertate.
Să-ți placă ceea ce faci, înseamnă fericire.
                În dimineața aia a plouat doar când am ieșit eu din bloc să merg până la metrou. În alea două minute (încă locuiam lângă metrou N. Grigorescu), m-a murat oleacă. În metrou ședeam abătut pe scaun, privind în podea, în vreme ce în capul meu se așezau informațiile strânse cu o seară în urma, înainte de culcare, din biblioteca de pe dealurile Olteniei. Zăibărel a fost cel mai profund și-mi dădea încă bătăi de cap.
Pe la Timpuri Noi liniștea în care mă adâncisem a fost făcută cioburi. Agitație, tărăboi, oameni care urlau și, la un moment dat, un tată nervos își trage brutal fetița după el și urca în metrou, aruncând peste umăr, în spate, cuvinte de ocară și priviri nervoase. O femeie, probabil soția lui, rămăsese pe peron, ezitând și atunci el o îndemna în gura mare să urce, adresându-se ei cu referire la alții, nu știu care:
- Hai, urcă! Lasă, că rezolvăm noi! De nu le-arăt eu lor!...
Bărbatul era agitat și urla cât de tare putea. în nervii lui, tot brusca biata fetiță, care ședea posacă și nu zicea nimic. Să fi avut in jur de 8 - 10 ani, fata.
- Hai, stai aici!, i-a zis și  a împins-o pe fată către un scaun liber.
Iar el, stând în picioare, la un moment dat  a răbufnit către ea:
- Și să nu te mai bagi tu, altă dată! Înțelegi? Că toate astea pentru tine le fac.
Între timp, mama fetei se așezase pe scaunul liber de lângă ea și  și-a așezat mâna stângă, liniștitor, pe genunchii fetei.
- Înțelegi?!, insista tatăl să obțină un răspuns, pe un ton de-acum mai calm.
- Înțeleg, a răspuns morocănos fata, evident stânjenită de privirile călătorilor ațintite spre ei.
- Înțelegi pe dracu!, a concluzionat tatăl, încă fumegând.
Și-atunci fetița și-a ridicat privirea spre el și i-a spus cu convingere:
- Nu, pe ăla nu-l înțeleg. Am încercat, dar pe dracu' nu pot să-l înțeleg.
............................
A venit stația Unirii, am coborât, iar când am ieșit afară ploaia trecuse. Un curcubeu îmi ura bună dimineața.
 

Cărțile geților – o istorie surprinzătoare a strămoșilor noștri, scrisă de un istoric italian în urmă cu 500 de ani

În episodul de astăzi al emisiunii ADEVĂRURI TULBURĂTOARE (pe care îl puteți viziona mai jos) vom discuta un subiect inedit, împreună cu directorul editurii Uranus, Dumitru Ioncică: lucrarea istoricului italian Nicolo Zeno (1515-1565), CĂRȚILE GEȚILOR, o lucrare care are o vechime de aproape 500 de ani.
Dumitru Ioncică: „Această carte este cel mai important izvor istoric narativ privind istoria geto-gotilor de la lordanes incoace, necunoscut pana la ora actuala de absolut nici un istoric român. Pe baza unor documente anterioare scrierii bibliei, el impinge genealogia getilor in vremurile de inceput ale omenirii.
Urmarindu-le parcursul pe fagasul istoriei universale, Nicolo Zeno subliniaza rolul primordial al getilor si al ramurilor lor etnice la toate etapele care au marcat istoria umanitatii, cuprinzand legendele biblice si mitologice si istoria antica timpurie cand, in mod practic, au hotarat destinul Imperiului Roman de Apus si configuratia europeana de mai tarziu. 
Sursele sale cuprind scrieri vechi la care a avut acces gratie unei biblioteci impresionante si arhivei propriei familii cu o vechime de peste un mileniu. Sunt multe lamuriri si corectii pe care Nicolo Zeno le face istoriei atat celei vechi, cat si celei mai timpurii, adica pina la sfarsitul mileniului 1 d.Hr.. ln istoria antica, Zeno remarca denaturarile produse de greci care si-au insusit multe din faptele care nu le apartineau, iar referitor la istoria timpurie deonstreaza ca intre geti, daci si goti sau valahi nu este nici o deosebire.  O spune in mod explicit si cu autoritate. De asemenea, nu vorbeste deloc de vreun amestec intre geti si romani, de vreo politica de asimilare etnica sau lingvistica. Interesele si divergentele „barbarilor” geti erau prea evidente in raport cu cele ale romanilor, ca sa poata fi cumva amestecate.

P.S.1 Lucrarea CĂRȚILE GEȚILOR poate fi achiziționată de pe site-ul Dacia Art (Aici: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html) sau din magazinul LUPUL DACIC, deschis în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe strada S,ârdan nr 28.
P.S.2 – Emisiunea Adevăruri Tulburătoare poate fi urmărită pe Nașul Tv în fiecare vineri, de la ora 20:00 și, în reluare, duminica, de la ora 11:00.


Sursa:
Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

joi, ianuarie 04, 2018

Daniel Buzdugan, despre cei care il regasesc pe Dumnezeu in clipa mortii: "Cand vedem ca finalul e aproape nu ne mai multumim sa fim descendentii maimutei"




In ciuda faptului ca prezinta un matinal la Radio Zu, pe care unii il considera de o calitate indoielnica, Daniel Buzdugan a fost unul dintre cei mai activi sustinatori ai studierii religiei in scoli, iar in aceasta vara a fost amfitrionul manifestarii tinerilor ortodocsi de la Iasi.
Intr-un mesaj postat pe Facebook Daniel Buzdugan ne impartaseste, relatand o discutie personala, cum si cel mai incrancenat ateu il poate gasi pe Dumnezeu in pragul mortii.
”Noaptea trecuta am vorbit vreo ora la telefon cu un prieten neurochirurg in Germania si printre multe altele mi-a povestit despre un pacient de-al lui aflat pe patul de moarte, care si-a trait toata viata ca ateu, iar acum in actuala situatie a aruncat din brate ideea cum ca ne-am trage din maimute. Fiind constient ca era pe ultima suta de metri, omul a inceput sa se si roage lui Dumnezeu, cerand sfaturi de la personalul spitalului.
Atunci cand vedem ca finalul e aproape nu ne mai multumim sa fim descendentii maimutei. Omul intreba cu disperare personalul medical: ,, voi muri cu-adevarat? Exista un Dumnezeu care ma judeca? Am facut bine ce am facut? Voi fi chinuit, rugati-va pentru mine dupa ce nu voi mai fi, ca ai mei nu cred in nimic". Medicul nostru roman i-a adus un tanar preot de  acolo din Germania care l-a si spovedit pe bolnavul respectiv, la scurt timp dupa aceea, dandu-si usor duhul, cum se spune .....
Asa suntem noi oamenii, spunem lucrurilor de genul asta: ”ma voi gandi maine, nu acum".
E o intrebare superba in Biblie care suna cam asa: ”Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si -ar pierde sufletul?”, a scris Daniel Buzdugan pe pagina sa de Facebook.