După o pauză de zece ani, atunci când am aprins televizorul am
observat că oamenii erau mai aranjați, imaginile lor erau impecabile,
însă, ei erau mult mai urâți. În spatele ședințelor de machiaj
profesionist și a costumațiilor de gală se ascundeau actori îmbătrâniți.
Ba sub măștile zâmbetelor cu danturi sclipitoare trăiau posomorâți.
Viața se scurge atât de repede, nu ai timp să mimezi că trăiești.
Prezentatori de știri și emisiuni sau cântăreți, toți își jucau
rolurile extrem de prost. Actorii nu știau nici măcar să se prefacă,
vreme în care politicienii nu reușeau să își mai ascundă adevăratele
fețe, înșelăciunea și intențiile, cazierul sau posesiile.
Citind articolul vei înțelege că televiziunea nu este pentru oricine
și că, nu îți sunt sub nicio formă superior, nu sunt eu îndeajuns de
puternic încât să privesc la televizor.
După zece ani, când am aprins televizorul am văzut că imaginea era
mai clară, rezoluția era uriașă, canalele cu high definition se
înmulțiseră considerabil, reclamele care prezentau telespectatorilor o
lume percfectă erau realizate în mod profesionist. Totul era cât mai
colorat. Cadrele erau atent capturate în slow motion. Vedetele, pozau în
oameni fericiți. O Doamne, dacă nu erai atent te îndrăgosteai de lumea
așa cum îți era prezentată.
Medicamentele care preveneau orice, dacă s-ar putea totul, deveniseră
dar un must have monden. Sănătatea, putea fi cumpărată cu bani foarte
ușor. Se accentua în mod exagerbat falsul și nimicul. Frumusețea era
goală. Ca fericirea artificială să capete contur prioritatea era ca în
programele zilnice să se difuzeze multe cazuri de crimă sau imagini care
te pot afecta emoțional și totuși, nimeni nu gândea profund, toți
reacționau doar la aparențe.
Proaspetele trupe de muzică ușoară cântau prost, degeaba, despre
nimic, căci niciunul nu știa nimic despre sine ori despre lume. Aceasta
nu îi oprea în schimb să afișeze un aer superior la exterior, chiar unul
arogant.
Tradițiile păgâne care au dominat în trecut rămăseseră, dar cei care
le urmează și astăzi le luau mai mult în râs. Cei care până ieri se
închinau simbolurilor, clădirilor sau oamenilor îmbrăcați în negru, acum
își luaseră falsa identitate în spirit de batjocură, așa cum a fost
scris. Scopul celor care se opuneau schimbării era să creeze cât mai
mult haos. Așa s-au născut marile amenințări și chiar atentatele.
Serialele proaste, replicile ieftine, actorii celebri, școliți, care
nu știu măcar să vorbească, dar să scrie, să gândească, să mai
intuiască, ele m-au determinat să mă răzgândesc. Scenariștii compun
povești în care personajele știu numai să se certe. Scandalurile
televizate se bucură de rating. Sporturile sunt benefice când le
practici, nu când le privești împătimit, nu când pariezi pe ele la modul
obsesiv.
Atunci când am aprins televizorul, am auzit că oamenii sterpi de
inimă vorbeau despre iubire și îi atribuiau alt sens. Dragostea era
confundată cu dominarea. Iubirea era înlocuită cu căsătoria, care nu era
capabilă să le asigure soților garanția. Acolo dacă arătai că îți pasă
erai considerat vulnerabil, ci nu un om ferm, matur, puternic.
Când am aprins televizorul am realizat că nimeni nu era cu adevărat
fericit, nu trăia liniștit, împlinit sau împăcat cu sine însuși.
Niciunul nu știa cine este sau de ce este. Care e scopul vieții unui om,
pentru ce te trezești dimineața?
Nu este loc de mirare ori de interpretare, la televizor totul a fost
regizat. E limpede că așa este, doar despre aceasta este vorba.
Televiziunea este cea mai lungă piesă de teatru care a fost jucată
vreodată. Dificultatea, constă în faptul că din ce în ce mai mulți
oameni iau un pamflet drept realitate.
Cea mai mare preocupare a celor care apar pe sticlă e să se laude, să
se plângă și să se certe. Cei care trăiesc astfel nu știu că viața
poate fi și plăcută, că omul mai poate fi și fericit măcar din când în
când. Ei au dus nemulțumirea la extrem până au transformat-o în
realitate, una crudă care s-a întors împotriva lor și i-a înghițit.
Spunea cineva că oricine poate fi terorist atâta vreme cât
televizorul o afirmă, și avea dreptate. Cea mai periculoasă acțiune a
televiziunilor stă în fabricarea dovezilor care te determina nu doar să
tolerezi războiul, ba să-l și adori. Eu cred că cea mai avansată formă
de terorism este ignoranța, ea se manifestă prin manipulare ori prin
mușamalizarea adevărului în interes personal și scopuri ascunse.
Scapă de dependența de televizor
Renunță la programele de televiziune, eliberează-ți mintea ca să îți
dezvolți propria viziune. Scopul televiziunii este să distrugă ceea ce a
mai rămas din imaginația ta. Închide televizorul, el te obligă să
visezi cu ochii deschiși ceea ce a hotărât altcineva. Crede în dragoste,
citește o carte, bazează-te pe tine și lasă-te inspirat de Dumnezeu.
Nu știu dacă te-ai plimbat vreodată printr-un lan de grâu înalt de un
metru, printre ale cărui spice se zăresc flori de mac, deasupra căruia
zburdă fluturi seara, la asfințit. Nu știu dacă ai observat
culorile, mireasma, sunetul, liniștea și armonia care le leagă.
Senzației fermecătoare i-aș putea asocia cu ușurință melodia „Love is in
the air“ interpretată de artistul John Paul Young. Nu te îngrijora
pentru ce vei mânca, cu ce te vei îmbrăca și cine te va iubi. În
ansamblu, la oricâte încercări te-ar supune viața este doar fluturi.
Binecuvântează-i pe toți oamenii care se îneacă în răutatea lor, cei
care se hrănesc cu teamă, trimite gânduri curate tuturor. Pe aceia care
se zbat în nămol nu îi poți curăța tot cu nămol. De aceea îți scriu,
trimite-ți gândurile cele mai calde celor care se chinuie să iasă la
lumină.
După zece ani, când am aprins televizorul, am știut că în tot acest
timp m-am hrănit cu cunoaștere ori cu adevăr. Cu dragoste. Nu cu
violența sau frica și cu fericirea văruită, falsă, urâtă. Și nu mă
consider superior nimănui, eu nu sunt capabil să privesc programele de
la televizor. Mă bucur că te inspir, simte liber!
Autor: Alberto Bacoi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com
