După zece ani, când am deschis televizorul ...

    După o pauză de zece ani, atunci când am aprins televizorul am observat că oamenii erau mai aranjați, imaginile lor erau impecabile, însă, ei erau mult mai urâți. În spatele ședințelor de machiaj profesionist și a costumațiilor de gală se ascundeau actori îmbătrâniți. Ba sub măștile zâmbetelor cu danturi sclipitoare trăiau posomorâți. Viața se scurge atât de repede, nu ai timp să mimezi că trăiești.

    Prezentatori de știri și emisiuni sau cântăreți, toți își jucau rolurile extrem de prost. Actorii nu știau nici măcar să se prefacă, vreme în care politicienii nu reușeau să își mai ascundă adevăratele fețe, înșelăciunea și intențiile, cazierul sau posesiile.

    Citind articolul vei înțelege că televiziunea nu este pentru oricine și că, nu îți sunt sub nicio formă superior, nu sunt eu îndeajuns de puternic încât să privesc la televizor.

    După zece ani, când am aprins televizorul am văzut că imaginea era mai clară, rezoluția era uriașă, canalele cu high definition se înmulțiseră considerabil, reclamele care prezentau telespectatorilor o lume percfectă erau realizate în mod profesionist. Totul era cât mai colorat. Cadrele erau atent capturate în slow motion. Vedetele, pozau în oameni fericiți. O Doamne, dacă nu erai atent te îndrăgosteai de lumea așa cum îți era prezentată.

    Medicamentele care preveneau orice, dacă s-ar putea totul, deveniseră dar un must have monden. Sănătatea, putea fi cumpărată cu bani foarte ușor. Se accentua în mod exagerbat falsul și nimicul. Frumusețea era goală. Ca fericirea artificială să capete contur prioritatea era ca în programele zilnice să se difuzeze multe cazuri de crimă sau imagini care te pot afecta emoțional și totuși, nimeni nu gândea profund, toți reacționau doar la aparențe.

Proaspetele trupe de muzică ușoară cântau prost, degeaba, despre nimic, căci niciunul nu știa nimic despre sine ori despre lume. Aceasta nu îi oprea în schimb să afișeze un aer superior la exterior, chiar unul arogant.

    Tradițiile păgâne care au dominat în trecut rămăseseră, dar cei care le urmează și astăzi le luau mai mult în râs. Cei care până ieri se închinau simbolurilor, clădirilor sau oamenilor îmbrăcați în negru, acum își luaseră falsa identitate în spirit de batjocură, așa cum a fost scris. Scopul celor care se opuneau schimbării era să creeze cât mai mult haos. Așa s-au născut marile amenințări și chiar atentatele.

    Serialele proaste, replicile ieftine, actorii celebri, școliți, care nu știu măcar să vorbească, dar să scrie, să gândească, să mai intuiască, ele m-au determinat să mă răzgândesc. Scenariștii compun povești în care personajele știu numai să se certe. Scandalurile televizate se bucură de rating. Sporturile sunt benefice când le practici, nu când le privești împătimit, nu când pariezi pe ele la modul obsesiv.

    Atunci când am aprins televizorul, am auzit că oamenii sterpi de inimă vorbeau despre iubire și îi atribuiau alt sens. Dragostea era confundată cu dominarea. Iubirea era înlocuită cu căsătoria, care nu era capabilă să le asigure soților garanția. Acolo dacă arătai că îți pasă erai considerat vulnerabil, ci nu un om ferm, matur, puternic.

    Când am aprins televizorul am realizat că nimeni nu era cu adevărat fericit, nu trăia liniștit, împlinit sau împăcat cu sine însuși. Niciunul nu știa cine este sau de ce este. Care e scopul vieții unui om, pentru ce te trezești dimineața?

    Nu este loc de mirare ori de interpretare, la televizor totul a fost regizat. E limpede că așa este, doar despre aceasta este vorba. Televiziunea este cea mai lungă piesă de teatru care a fost jucată vreodată. Dificultatea, constă în faptul că din ce în ce mai mulți oameni iau un pamflet drept realitate.

    Cea mai mare preocupare a celor care apar pe sticlă e să se laude, să se plângă și să se certe. Cei care trăiesc astfel nu știu că viața poate fi și plăcută, că omul mai poate fi și fericit măcar din când în când. Ei au dus nemulțumirea la extrem până au transformat-o în realitate, una crudă care s-a întors împotriva lor și i-a înghițit.

    Spunea cineva că oricine poate fi terorist atâta vreme cât televizorul o afirmă, și avea dreptate. Cea mai periculoasă acțiune a televiziunilor stă în fabricarea dovezilor care te determina nu doar să tolerezi războiul, ba să-l și adori. Eu cred că cea mai avansată formă de terorism este ignoranța, ea se manifestă prin manipulare ori prin mușamalizarea adevărului în interes personal și scopuri ascunse.

Scapă de dependența de televizor

    Renunță la programele de televiziune, eliberează-ți mintea ca să îți dezvolți propria viziune. Scopul televiziunii este să distrugă ceea ce a mai rămas din imaginația ta. Închide televizorul, el te obligă să visezi cu ochii deschiși ceea ce a hotărât altcineva. Crede în dragoste, citește o carte, bazează-te pe tine și lasă-te inspirat de Dumnezeu.

    Nu știu dacă te-ai plimbat vreodată printr-un lan de grâu înalt de un metru, printre ale cărui spice se zăresc flori de mac, deasupra căruia zburdă fluturi seara, la asfințit. Nu știu dacă ai observat culorile, mireasma, sunetul, liniștea și armonia care le leagă. Senzației fermecătoare i-aș putea asocia cu ușurință melodia „Love is in the air“ interpretată de artistul John Paul Young. Nu te îngrijora pentru ce vei mânca, cu ce te vei îmbrăca și cine te va iubi. În ansamblu, la oricâte încercări te-ar supune viața este doar fluturi.

    Binecuvântează-i pe toți oamenii care se îneacă în răutatea lor, cei care se hrănesc cu teamă, trimite gânduri curate tuturor. Pe aceia care se zbat în nămol nu îi poți curăța tot cu nămol. De aceea îți scriu, trimite-ți gândurile cele mai calde celor care se chinuie să iasă la lumină.

    După zece ani, când am aprins televizorul, am știut că în tot acest timp m-am hrănit cu cunoaștere ori cu adevăr. Cu dragoste. Nu cu violența sau frica și cu fericirea văruită, falsă, urâtă. Și nu mă consider superior nimănui, eu nu sunt capabil să privesc programele de la televizor. Mă bucur că te inspir, simte liber!

Autor: Alberto Bacoi

Sursa: vorbindcudumnezeu.com