Scrisoare către părinţi

Române, să fii bun!
…Încă am mânuțele mici; atât de mici încât sunt mult prea stângace ca să îmi fac patul singur, să arunc mingea sau să desenez frumos, linii drepte, perfecte. Te rog, nu te aștepta să le fac pe toate perfect pentru că sunt încă atât de mic! Te rog, atunci când îmi dai treabă, lasă-mă s-o fac singur și te mai rog să nu o mai faci încă o dată. Pentru că astfel voi simți că te-am dezamăgit și că nu am făcut față așteptărilor tale. Te-aș ruga să vezi partea bună a lucrurilor – m-am chinuit să-mi leg șireturile ghetuțelor singur, chiar dacă a rezultat doar un nod greu de desfăcut.
Atunci când ieșim la plimbare, te rog să faci pașii mici pentru că piciorușele mele sunt încă atât de micuțe. Iar eu vreau să țin pasul cu tine. Sunt la început de drum, lumea aceasta îmi este încă atât de necunoscută încât am nevoie de timp și de îngăduință să o înțeleg și să o traduc în lumea copilăriei mele. Ai răbdare, te rog, cu mine pentru că toate aceste lucruri din jurul meu mi se par minunate și aș vrea să le înțeleg așa cum le înțelegi și tu. Lasă-mă să aflu totul în ritmul meu și nu mă pedepsi pentru curiozitatea mea. Încă te mai rog să nu mă limitezi inutil. Nu te enerva când întreb prea mult, prea des și, de multe ori, același lucru de zeci de ori. Eu nu cunosc lumea din jur așa cum o cunoști și te am doar pe tine să te tot întreb.
Atunci când îmi impui limite și reguli te asigur că nu mă supăr. Le voi respecta cu siguranță dacă ești consecvent în aplicarea lor. Însă, te rog să nu spui astăzi într-un fel și mâine în altul pentru că, astfel voi deveni confuz și nu voi mai înțelege ce am voie și ce nu am voie. Nu mă compara cu nimeni, nici cu frații sau surorile mele și nici cu prietenii sau colegii mei. Eu sunt unic și niciodată nu voi fi ca ceilalți. Sunt convins că am și eu ceva special, trebuie doar să-ți faci timp să-mi descoperi părțile bune.
Eu nu voi fi pentru mult timp copil. Te rog, așadar, să mă lași să-mi trăiesc copilăria, să mă bucur de micile bucurii oferite de această perioadă. Nu-mi încărca programul cu tot felul de lucruri inutile, nu mă pune să renunț la jucării, la somnul dulce și la jocul din curte cu Grivei.
Nu mă pune să fac treburi grele, mult prea grele pentru vârsta mea fragedă. Eu vreau doar să mă joc. Sufletul meu este atât de sensibil și de gingaș încât, te rog să nu-mi rănești sentimentele. Nu mă pedepsi prea aspru atunci când greșesc. Fii înțelegător, iartă-mă și învață-mă cum să nu mai greșesc. Dacă mă vei critica mereu voi deveni un om limitat, fără încredere în sine. Mi-ai putea critica faptele, nu pe mine ca persoană, căci astfel, cu timpul, m-aș simți inutil. Respectă-mi drepturile de copil și demnitatea. Nu mă umili ori de câte ori te superi pe mine sau pe altcineva. Nu folosi violența fizică și verbală pentru că, astfel, voi învăța doar să mă ascund de tine, să mint și să-mi fie mereu frică. De-ai putea să le înlocuiești cu blândețe, iubire și înțelegere!
Te rog să-mi păstrezi sufletul curat și nu mă învăța lucruri rele. Tu ești modelul meu. Nu mă minți pentru că astfel voi crede că minciuna este o normalitate; nu folosi forța pentru că atunci când voi crește mare o voi folosi și eu în relațiile cu cei mai mici decât mine; nu mă critica pentru că astfel voi învăța să judec pe alții; nu mă respinge pentru că voi crede că nu mă dorești și că sunt o povară pentru tine. Ajută-mă să învăț valorile morale: credința, adevărul, cinstea, încrederea, bunătatea, iubirea.
În întreaga lume există mulți copii a căror copilărie este marcată de durere, violență și teroare fizică și psihică. O copilărie trăită la negativ formează maturi cu traume psihice, maturi care, fie ajung să se identifice cu torționarul care i-a marcat copilăria, fie se închid în sine, neafirmându-și personalitatea. O copilărie lipsită de iubire, ocrotire și blândețe formează oameni care vor deveni, la rândul lor, violenți. Nu i-am putut înțelege niciodată pe părinții care și-au snopit în bătaie copiii pentru te miri ce motiv. Când am mai asistat în copilărie la scene de acest gen, m-am uitat speriată, îngrozită, gândindu-mă că sunt un copil extrem de fericit atunci când mama, în loc de bătăi, ne dădea bomboane și ne mângâia cu dragoste, iar tata, în loc de palme, ne plimba pe umerii lui lați și se juca „de-a calul” cu noi.
Mi-e milă de acești copii, oropsiți de soartă, de nenorocul de a avea părinți care nu apreciază adevărata fericire de a avea un copilaș, adevărata bucurie sufletească de a-i asculta respirația atunci când doarme, de a te bucura de primele cuvinte și de prima notă de zece. Nimic nu poate fi mai sfâșietor și mai nedrept decât ochii înlăcrimați ai unui copil. Te rog, nu te aștepta să le fac pe toate perfect pentru că sunt, încă, atât de mică!
A veni Crăciunul, au venit Sărbătorile şi te rog, nu uita, Române, să fii bun!
Sursa: art-emis.ro

APA, ULTIMA MIZĂ A ÎNROBIRII NOASTRE

ROMÂNIA FĂRĂ APĂ
Baza actuală a capitalismului este criza. Pentru că din criză iese profit, mai ales când ai o economie speculativă în proporții care depășesc de mii de ori economia reală. În toată lumea occidentală care a preluat sistemul economic neoconservator avem o clasă medie care este în curs de lichidare, pentru că neoliberalismul polarizează complet societatea, prin interdependența politică stat-corporație. Mai precis, criza economică face ca săracii să devină mai săraci, iar bogații mai bogați. Corporația nu face numai legislația, dar crează și criza din care se hrănește financiar.
Următoarele crize care vor afecta planeta sunt cele ale apei, așteptată în anul 2025, și a hranei, așa cum arată studii ale Băncii Mondiale și ale altor organisme financiare. Or, gazele de șist otrăvesc apa freatică. Dacă pentru un om e posibil să bea apa îmbuteliată în peturi, care evident costă, este greu de crezut că vacile pot fi crescute cu apă plată, când litrul de apă îmbuteliată îl depășeste pe cel al laptelui, care este acum în jur de 80 de bani litrul la poarta multinaționalei. Nici pământul nu-l mai poți uda cu apa din puț, dacă este contaminată. Iar o națiune care nu are apă este transformată în populație, fără apă viața fiind imposibilă. Iata cum o criză a apei este nu numai anunțată, dar este chiar stimulată prin acorduri economice secrete – așa cum este cel cu Chevron, semnat de M.R. Ungureanu.
Experimentul a fost încercat deja în Bolivia dupa un scenariu pe care îl cunoaștem foarte bine. După ce a obligat-o să își privatizeze sănătatea, învățământul public, energia, căile ferate, liniile aeriene, telefonia și industria de hidrocarbon, Banca Mondială a condiționat împrumuturile de privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Câștigătorul licitației de privatizare în anul 1999 a fost compania care a făcut în România cea mai scurtă și costisitoare autostradă din lume: Bechtel. Aceasta a scumpit apa până acolo încât populația nu a mai putut-o plăti – în două săptămâni de la preluare, cu 200%. Disperați, bolivienii și-au montat pe case dispozitive de strângere a apei de ploaie. Bechtel prevăzuse în acordul cu guvernul corupt și aceasta posibilitate, astfel încât instalațiile au fost demontate de autorități. Iată cum apa pluvială era, la rândul ei, privatizată. A izbucnit o revoltă populară, soldată cu morți și sute de răniți, însă poporul a reușit să învingă, astfel că acordul a fost reziliat, dar Becthel a intentat proces împotriva statului bolivian și a cerut despăgubiri de 25 milioane dolari. Scenariu binecunoscut, România trebuind sa plătească despăgubiri încă neștiute după rezilierea contractului secret al autostrăzii Bechtel, iar Primul ministru a amenințat cu imense despăgubiri dacă proiectul RMGC nu ar fi pus în practică. Colonia trebuie să-și arate obediența față de stăpân.
Noaptea Națională urmează Zilei Naționale
Felul în care corporația calcă în picioare, împreună cu guvernul complice, o comunitate locală, este relevant în cazul Pungești. Dacă inițial, după ce țăranii s-au opus în octombrie instalării unei sonde în perimetrul comunității lor, compania Chevron a spus că va duce o campanie de informare, iar consilierii locali au votat în unanimitate o hotărâre privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist în zonă, a urmat ofensiva statului-corporație. După eșecul campaniei “door to door” a Chevron în randul sătenilor și anularea în instanță, prin intervenția Prefecturii Vaslui, a unui referendum local pe tema exploatării, considerat “neconstituțional” de justiția română, imediat și în mod absolut simbolic, în noaptea ce a precedat Ziua Națională de 1 Decembrie, a început o lovitură de forță împotriva celor care se opun fracking-ului în zonă, prin dizlocarea unui număr impresionant de jandarmi, introducerea în forță a utilajelor Chevron, arestarea “elementelor turbulente” și blocarea efectivă a comunei, prin baraje și razii, inclusiv pe câmp. La aceasta s-a adaugat și blocarea mediatică a cazului în presa mainstream. În Bolivia, armata a ocupat stațiile de radio și redacțiile ziarelor locale. În România, autocenzura se instalează benevol, pentru că fiecare jurnalist sau proprietar de post tv are prețul său.
Criza la care se opun țăranii din Pungești nu este a lor, este a României. Pentru că 70% din suprafața țării este concesionată pentru exploatarea gazelor de șist, ceea ce înseamnă că marea majoritate a populației va avea de suferit în cazul în care aceasta bulă economică a fracking-ului nu va fi oprită la timp. Instinctul țăranilor le spune limpede că această exploatare este un pericol pentru comunitate și generatoare a unei crize de neimaginat, care ar semăna întrucâtva cu imaginile din seria Mad Max.
O Românie fără apă freatică potabilă este un scenariu inacceptabil, care ar trebui sa coalizeze absolut toate forțele responsabile ale acestei națiuni. Iar ofensiva statului-corporație trebuie oprită definitiv. Pentru că, dacă nu se va întâmpla asta cât de curând, România nu va avea niciun viitor.
http://activenews.ro
TICALOSIA DECENIULUI: PRIVATIZAREA APEI IN UE
O mare ticalosie pe care o pregateste de cativa ani Comisia Europeana este privatizarea apei in toata Uniunea Europeana. Totul e facut sub pretextul unei reglementari europene si prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lasa un bun public pe mana unor privati, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de cateva miliarde de euro numai in Germania.
Nemtii, dupa cateva privatizari partiale ale apei publice si-au dat seama ca acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetateni, cele mai mari temeri fiind acelea ca dupa privatizare pretul va creste foarte mult, iar calitatea apei va scadea.
Ingrijorarea autoritatilor germane a crescut mai ales dupa privatizarea apei in Portugalia, in urma careia pretul apei s-a majorat cu 400% si continua sa creasca cu circa 6% in fiecare an. Asta in timp ce in unele locuri calitatea apei potabile a scazut atat de mult, incat nu mai poate fi bauta, iar multi cetateni nu isi mai pot permite sa achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, in Portugalia protestele populatiei impotriva privatizarii apei s-au intensificat tot mai mult in ultima vreme.
Explicatia pentru aceste rezultate este simpla: companiile private sunt interesate de profit rapid si de aceea au facut investitii minime, dar au marit foarte mult tarifele. La infrastructura, din motive de economie, au fost folosite tevi si instalatii de proasta calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o dezinfecta, rezultand astfel o apa mult mai slaba calitativ decat inainte.
Aceste efecte negative au fost observate si in Germania, fapt care a determinat autoritatile sa incerce sa recupereze, in anumite cazuri, o parte din actiunile companiilor de apa vandute, la un pret mult mai mare, doar ca sa preia din nou controlul asupra apei publice.
La Berlin, dupa ce apa a fost privatizata partial prima oara in 1999, in februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetatenii au fost consultati in legatura cu privatizarea acestui bun de utilitate publica.
Intr-un referendum de duminica (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetateni din Berlin au votat in favoarea desecretizarii unor documente care sa dezvaluie detalii legate de afacerea privatizarii partiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la Berlin in ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminica reprezinta o lovitura importanta data politicilor Partidului Social Democrat (SPD) si Partidului Stangii, care guverneaza in coalitie, in capitala germana.
Referendumul a fost precedat de o petitie de succes, in care initiativa cetatenilor numita “Lista Apei Berlinului” a strans in termen de sase luni mai mult de 320.000 de semnaturi – din care 280.887 au fost valabile – in sprijinul cererii sale.
Nu mai mult de 172.000 de semnaturi au fost necesare pentru campania acestei initiative. Totodata, in Germania au aparut o serie de documentare si reportaje, menite sa informeze cetatenii in legatura cu problema privatizarii apei si sa declanseze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, asa cum este si cazul urmatorului reportaj, difuzat pe postul national german de televiziune.
Trebuie sa mai lamurim un lucru. Privatizarea apei presupune doar distributia sau si dreptul de proprietate asupra resursei in sine? Pentru ca, daca se privatizeaza asa cum s-a procedat in Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul sa foloseasca in gospodarie nici macar apa de ploaie care se scurge de pe streasina, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o administreaza.
Un alt aspect interesant este acela ca privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de sist, procedeu care, dupa cum se stie, este un mare consumator si poluator al resurselor naturale de apa. In timp, din cauza poluarii, apa va deveni o marfa de lux si asta va urca pana la cer profitul firmelor private care o vor distribui populatiei.
Revenind la biata noastra tarisoara, dupa cum se vede, subiectul privatizarii apei si lucrurile grave care se intampla in Europa nu exista, nici pentru presa, nici pentru autoritatile de la Bucuresti. In schimb avem zilnic in mass-media dezbateri aprinse despre bisnitari si animalele lor salbatice, divorturi de celebritati, scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Basescu, carnea de cal, eliberarea lui Nastase din puscarie si alte idiotenii fara importanta.
Iar postul national de televiziune nu numai ca nu informeaza corect cetatenii si nu supune dezbaterii nationale problemele importante legate de privatizari, securitatea cetateanului si a bunurilor publice, ba dimpotriva, prezinta privatizarile, liberalizarile, regionalizarea si acordurile cu FMI, ca fiind solutiile cele mai bune de urmat si calea sigura pentru redresare economica si prosperitate!
Daca statul si presa ne-au tradat, singura solutie este aceea sa ne ajutam singuri si sa trecem la actiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european exista deja o miscare cetateneasca, care a strans pana acum 1,2 milioane de semnaturi si care lupta pentru pastrarea accesului la apa si salubrizare pentru fiecare cetatean, ca serviciu public, nesupus controlului privat.
Daca doriti sa semnati petitii si sa va implicati, puteti descarca materialele necesare de aici: www.right2water.eu/material
Scopul real a gazelor de sist este de a otravi apa pe toata planeta
Nu va inselati ! Planul este de a otravi apa pe toata planeta, ca apoi, rezervele de apa potabila, sa aiba un pret enorm! Aici vorbim de lacomie, dar mai mult de atat, e vorba despre control, pentru ca daca o grupare reuseste sa polueze toate rezervele de apa potabila, dar in acelasi timp se asigura ca a “privatizat” in propriul beneficiu ce a ramas neotravit [toate izvoarele de apa curata ale natiunilor], si le are sub control strict prin intermediul ONG-urilor de “protectia mediului” si agentiilor criminale ale ONU, atunci… acea grupare conduce TOT!
Or sa fie razboaie pentru acces la apa daca le vom permite asa ceva, iar razboaiele acelea vor fi devastatoare. Trebuie sa ne opunem cu orice pret, pentru ca acesti indivizi sunt psihopati, nu le pasa daca ucid milioane de oameni, ba chiar ei isi doresc asta, ca apoi, cei putini din noi, cei care supravietuiesc, sa fie mai usor controlabili, prin implantari de microcipuri sau tatuaje electronice vizibile sau invizibile pe mana dreapta sau pe frunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui ADN, insesizabile) si alte nenorociri tehnologice ce deja le-au pregatit!
Cat de curand va incepe “razboiul pentru apa” !
Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poata purta liberi arme. Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.
Comisia Europeana pregateste de mai multi ani, pe usa din dos, privatizarea resurselor de apa in toata Europa. Numai ca, dupa privatizare, pretul apei a explodat, iar calitatea apei a scazut. In Portugalia in uma privatizarii apei, pretul ei a crescut cu 400% si continua sa creasca cu 6% in fiecare an, iar apa a devenit in unele locuri atat de proasta incat nu mai poate fi bauta.
Asta i-a speriat pe nemti care au inceput sa rascumpere actiunile de la firmele privatizate, pentru ca autoritatile sa reia controlul asupra apei, care este un bun public. La Berlin a avut loc in 2011, in urma unei petitii a cetatenilor, un referendum pentru desecretizarea contractului de privatizare partiala a companiei BWB, iar in Portugalia au mereu loc ample proteste de strada. In Romania nu se aude nimic despre asta, pentru ca presa e cenzurata si aservita, iar guvernantii ne tradeaza si ne vand cu mare drag. Asa ca tot ce putem face este sa ne ajutam noi intre noi, sa dam informatia mai departe si sa participam la actiunile civice care se desfasoara la nivel european.
Este o REALITATE: in Romania, un numar covarsitor de oameni traiesc in conditii de auto-suficienta: pot, prin resurse proprii sa se hraneasca tot anul, sa vanda produse pentru a cumpara altele necesare, au sursa de APA in curte, le mai lipseste doar sa aiba si energie gratis ca sa fie complet INDEPENDENTI de un sistem (guvern)… iar asta explica oarecum si indiferenta romanilor la ce se intampla.
Ei, aceasta NU MAI ESTE REALITATEA in multe state din vest! Si atunci, te intrebi, cat de importanta este APA pentru a mentine aceste sute de mii de gospodarii independente? Sa ne amintim ca din ianuarie se numara cate vaci/oi, etc are fiecare, ba chiar si mp de solare din curte spre a fi impozitate!
Intradevar, nu prea pot sa controleze cat castiga un taran, cate legaturi de ceapa si ridichi a vandut… Si ajungi la aceeasi concluzie, Agricultura si Turismul (mai exact agro-turismul) au un potential URIAS in Romania, si se pot dezvolta prin resurse proprii oamenilor, independente de stat! Ei bine, asta nu se vrea! Oamenii din Romania sunt mai liberi decat intelegem noi, comparativ cu SUA, chiar UK. Aceasta libertate poate fi luata in termen de cateva luni, prin explorari dupa gaze de sist! “Hopa, scuze… tocmai v-am otravit apa”…


Sursa:Active Information Media

Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé: “Accesul la apa NU ar trebui sa fie un drept public”

24 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca

Mii de români au luat calea Mânăstirii Prislop, într-un pelerinaj menit să îi aducă un omagiu unuia dintre cei mai mari duhovnici români ai secolului XX, părintele Arsenie Boca. Astăzi, se împlinesc 24 de ani de la trecerea sa în lumea drepților, iar creştinii ortodocşi merg, în număr mare, la mormântul său. Cu puţin timp înainte de moarte, el a prezis sfârşitul dictatorului comunist, Nicolae Ceauşescu, dar şi propriul lui sfârşit.
La mormântul părintelui Arsenie Boca, de la Mănastirea Prislop, din Țara Hațegului, ajung, aproape zilnic, sute de pelerini. Cu atât mai mulţi, vin, an de an, la pomenirea sa, prilejuită de trecerea în nefiinţă, la data de 28 noiembrie 1989. Locul de veci constituie, azi, unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe această dată este estimat la 30.000 – 40.000 de oameni.

Astăzi, autorităţile estimează sosirea a peste 15.000 de pelerini. Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara, căpitanul Nicolae Răducu, a declarat că peste 90 de jandarmi, poliţişti şi pompieri vor asigura măsurile de ordine şi siguranţă publică începând de miercuri după-amiază şi până joi seară, la manifestările religioase de la Mănăstirea Prislop.
Omul lui Dumnezeu sau Sfântul Ardealului, cum este pomenit, adeseori, părintele Arsenie Boca i-a convins pe mulţi creştini să îşi păstreze credinţa în Dumnezeu, în vremuri de restrişte. Chiar şi după moartea sa, mulţi cred că, rugându-se la mormântul lui, primesc iertare, binecuvântare sau îşi schimbă viaţa în bine.
Convieţuire spirituală pe Facebook
Până nu demult, despre părintele Arsenie Boca şi despre Mânăstirea Prislop, la care a fost stareţ şi, apoi, după ce a fost transformată în mănăstire de maici, a slujit, se ştia mai mult din povestirile oamenilor sau din cărţi. Acum, internetul a dat o mână de ajutor mediatizării acestui lăcaş de cult şi a vorbelor de duh şi rugăciunilor părintelui, păstrate de-a lungul timpului. Pe pagina de Facebook a mânăstirii Prislop, apar, zilnic, rugăciuni, sfaturi, reţete de post dar şi povestiri despre gesturile de bunăvoinţă faţă de semeni aflaţi în greutăţi.
Tot acolo, oamenii vorbesc despre împlinirile sufleteşti de care au parte când merg la mormântul părintelui Arsenie Boca sau îşi dau întâliri pentru a merge împreună, în pelerinaj, în Ţara Haţegului. Acolo am găsit postată o povestire, relatată de un călugăr al mănăstirii, despre cum a profeţit părintele Arsenie Boca moartea dictatorului Nicolae Ceauşescu, dar şi moartea sa.
Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Învierii Sale.
„Să-mi faci crucea”
Noiembrie, 1989. Afară ninge uşor şi fulgii se lipesc de fereastră. Dalta muşcă încet din lemnul tare. Printre lacrimi, cu o durere surdă în inimă, tâmplarul a sculptat deja un nume – „Arsenie”. Ar trebui să mai scrie încă un cuvânt. Doar atât. „Ieromonahul”. Unsprezece litere. Dar nu poate. Durerea îl apasă din ce în ce mai tare şi gândul că nu-l va mai vedea niciodată pe părintele Arsenie Boca îi sfredeleşte inima. Îi răsună în minte cuvintele de la ultima întâlnire: „Să vii la mine la mormânt, că te voi putea ajuta mai bine decât acum”.
(profeţia mortii sale)
„Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că sţiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism – ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă – numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo trei săptămâni înaintea lui”.
Preot-martir
Părintele Ieromonah Arsenie Boca, s-a născut pe data de 29 septembrie 1910, în Vața de Sus, judeţul Hunedoara. Teolog, artist plastic (muralist) român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. În biografia sa, scrisă pe wikipedia.org, se arată că a fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București).
„Scara dumnezeiescului urcuş”
Numele său real este Zian Boca. Înainte să ia calea mânăstirii, părintele a urmat Liceul Naţional Ortodox „Avram Iancu”, din Brad, pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. În același an, s-a înscris la Academia Teologică din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1933. A primit – la recomandarea profesorului Nicolae Popovici – o bursă din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase, din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din București. Fascinat de lucrarea „Scara dumnezeiescului urcuș”, scrisă de Ioan Scăraru, o traduce în limba română în doar 5 luni. Această traducere nu a văzut lumina tiparului.
L-a pictat pe Mihai Viteazul, la Atheneul Român
Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său, Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență duhovnicească formatoare pentru viata de călugăr pentru care optase încă din anii studenției, de la Sibiu.
La Muntele Athos
În 1935 – ca absolvent al Academiei Teologice – a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe 11 septembrie 1936 este hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov).
Călugăr din 1940
În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor. Deja, din 1940, declanșează la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.
Arestat pentru un gest creştin
După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la Râmnicu Vâlcei pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945 pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
La Mânăstirea Prislop
Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956).
Pictura prezicătoare
În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasă mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 noiembrie, data morții Părintelui Arsenie.
Trimis la Canal, salvat de Patriarhul Justinian
În noaptea de 15/16 ianuarie 1950 este a treia oară arestat. Face detenție „administrativă”, fiind dovedit vinovat, până pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).
Pribeag în Bucureşti
A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu.
A închis ochii la Sinaia dar a fost înmormântat la Prislop
La Sinaia, din 1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984. Acolo a și închis ochii, pe data de 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989, prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.

Sursa :evz.ro

Tracii, Istorie Ascunsa - HD 2013

 

 

 Istoria antică a Europei ar trebui rescrisă! Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile traco-geto-dacice au stăpânit teritorii vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii.
 

În călătoria pe care v-o propunem către trecutul îndepărtat al Europei vi se va prezenta o nouă perspectivă asupra istoriei antice. Multe dintre lucrurile pe care le credeați deja bine stabilite vor fi zdruncinate. Fapte și evenimente puțin cunoscute vor veni să redefinească istoria...

Probele materiale și izvoarele istorice dovedesc că tracii aveau o cultură avansată și că erau creatori rafinați de artă, că lumea greacă a fost puternic influențată de cea tracă, grecii preluând de la traci tradiții și zeități.

În același timp, incursiunea în spațiul antic traco-geto-dacic vă va aduce în prim plan uimitoare comori antice din aur și argint și personalitățile remarcabile ale unor eroi care au rămas adânc întipăriți în memoria umanității. 

Nu în ultimul rând, veți descoperi că traco-geto-dacii au ajuns la conducerea Imperiul Roman, un lucru menționat clar și dincolo de orice discuție de chiar izvoarele antice latine.

Desigur, odată cu vizionarea acestui film, întrebările de genul: "De ce nu găsim aceste informații în cărțile noastre de istorie?" sau "Cine vrea să ne fure istoria?" vor deveni mai acute și vor pretinde cu mult mai multă forță un răspuns de la autoritățile politice și științifice românești.

Ideea este că redescoperirea adevăratei noastre istorii e un proces accelerat pe care nu îl mai poate opri nimic. Indiferent de forțele care se opun, adevărul despre fabuloasa noastră istorie iese cu iuțeală la lumină. Iar acest lucru are darul de a ne face mai uniți și mai puternici... 

Așadar, Omule Bun, te invit să urmărești acest film făcut cu credința că neamul nostru se poate trezi din somnul cel de moarte. Bucură-te de el, meditează asupra acestor informații și fă-l cunoscut tuturor celor din jurul tău!

Cu drag, Daniel Roxin

Sursa: Daniel Roxin blog

Cum ne provocăm singuri bolile, prin gândurile noastre

 

Omul traieste în interiorul constiinţei sale si nu afara, în lumea exterioara. El nu-si da seama ca s-a lovit de o obstrucţie materiala, decât atunci când mesajul a fost transmis constiinţei sale, prin intermediul nervilor. Lucrurile pe care le sufera omul, le sufera în interiorul constiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia.
Trebuie sa înţelegem adevarata relaţie dintre minte si trup, pentru a vedea de ce este facută afirmaţia că stările mentale sunt responsabile pentru boală. Omul nu este un corp ce conţine o minte; el este o minte ce acţioneaza într-un corp.
Acesta este un adevar fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă vrem să existe vindecare mentală şi spirituală. Corpul însuşi este rezultatul activitaţii minţii, este modelat de minte şi modificat de către aceasta.
Modificarile fizice, de natura superficiala pot fi observate daca se urmaresc schimbarile din starile mentale. Se stie, de mai multa vreme, ca ulcerele gastrice, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburarile cardiace si altele sunt cauzate de deranjamentul mental ce se manifesta pe o perioada de timp. Se afirma ca stari emotive adverse opresc producţia de celule rosii sanguine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din asa-numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.
Se pune întrebarea daca starile fizice pot fi corectate prin modificarea starii mentale.





Recent, revista „Physician” din New-York a publicat un articol, în care a raportat ca sistemul nervos autonom, sub influenţa gândirii negative, provoaca curgerea excesiva a unor fluide numite „apoase” în ţesuturi si membrane. Operaţiile, medicamentele si regimul vor îndeparta excesul de fluide, dar, afirma mai departe articolul, mintea în mod obisnuit îndeplineste o funcţie de umplere din nou si deci nu exista un tratament eficient pâna ce starea mentala si emoţionala nu sunt înlocuite cu una de „încredere”.
Cum se poate ca mintea sa aiba forţa de a influenţa stari fizice, pâna într-atât, încât sa conduca la îmbolnavire?
Aceasta se datoreaza faptului ca omul gândeste nu numai cu creierul, ci si cu întregul organism. Fiecare celula în parte, oricât de mica, este o scânteie infinitezimala a minţii. Nu exista în întregul Univers, un singur punct care sa nu fie influenţat de Minte, prin urmare, nu exista un singur atom în corpul omenesc, care sa fie desparţit de acţiunea mentala, nici macar pentru o clipa.
Omul este atât de obisnuit sa gândeasca pe doua planuri: fizic si mental, încât îi vine greu sa conceapa ca amândoua sunt în realitate un singur plan. Într-adevar, trupul este Mintea condensata în forma fizica, asa cum este si Spirit condensat în forma.
Activitatea mentala nu poate fi desparţita de manifestarea fizica, deoarece manifestarea fizica este manifestarea mentala. Într-un sens, ceea ce mintea gândeste, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeste, el devine. Fiecare condiţie mentala diferita se înregistreaza în corp si când mintea se modifica, se produce o schimbare corespunzatoare în corp, o reflectare a gândirii modificate.
Boala este o idee deformata, care si-a asumat dominaţia. În sensul cel mai veridic, este incorect sa se spuna ca boala este „cauzata de minte”. Forma distorsionata, ce o numim boala, este numai gândul-forma, distorsionat în stare vizibila. Problema este, în primul rând, o chestiune de gândire, la fel fiind si soluţia. Controlul bolii este mental, deoarece boala însasi este mentala.


Corpul nu are putere, ca el însusi sa genereze boala, care este numai o umbra aruncata de minte; mintea sanatoasa va proiecta un corp sanatos.
Fiecare noua celula în corp este un gând în forma, fie negativ, fie pozitiv, el având substanţa. Celulele sunt însusi gândul. Gânduri de sanatate înseamna celule sanatoase, gânduri de boala înseamna celule bolnave. Este necesar sa fim foarte siguri de acest adevar, daca intenţionam sa cerem corpului o condiţie de sanatate abundenta.
Când socotim ca celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege cum ele sunt gândire în forma. Ca un simplu exemplu, se poate arata ca globulele rosii sunt construite întrun ritm de 150.000 pe secunda, si-n mod normal, dispar în acelasi ritm.
Raportând acest lucru la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da seama ca acest organism, pe care-l numim OM, este un vârtej dinamic de energie gândita, pe care mintea, fara încetare, o face sa ia forma.
Se poate spune ca controlul afecţiunii consta în controlul gândirii si ca, pentru a schimba o condiţie fizica, trebuie mai întâi schimbata gândirea. Prin urmare, cautam o tehnica care sa ne dea posibilitatea de a schimba caracterul fluxului constiinţei. Într-un alt capitol, vom ajunge la acest subiect.
La acest nivel, este suficient sa repetam ca tehnica nu consta în forţa voinţei, a concentrarii sau a repetarii zi de zi; în orice fel, îmi merge mai bine. Tehnica consta într-o unificare constienta a Fiinţei cu Inteligenţa Universala – Dumnezeu, Divinitatea -, care niciodata de la sine, nu are vreun gând de boala si, prin urmare, nu poate avea niciodata o forma de boala.

Boala este dovada exterioara si semnul unei tulburari interioare. Sanatatea este semnul exterior al unei minţi integre.
Putem spune, ca nimic nu apare în viaţa noastra, decât ceea ce atragem printr-o gândire intensa si este gresit sa se creada ca Divinitatea ar fi aceea care ar da boala.
S-a mai aratat faptul ca, Mintea Universala este în întregime neutra, nu are nici o dorinţa personala, se manifesta printr-o Lege Impersonala. Este dirijata în acţiune de catre dorinţa noastra, exprimata sau nu, daca este îndeajuns de clara si intensa, asa ca sa devina dominanta.
Spiritul este personal, dar Legea este impersonala. Este Legea gândirii, asa cum exista si Legea electricitaţii, care, fara nici o emoţie si cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, dupa cum, tot atât de repede, poate sa-i prajeasca pâinea, deoarece aceasta nu cunoaste altceva, decât sa funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.
Dupa cum s-a mai subliniat, omul este pe drumul descoperirii de sine. Lui îi revine îndatorirea de a patrunde înţelesul universului în care traieste si el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta. Copilul va suferi de zgârieturile pisicii, pâna când va învaţa ca nu trebuie sa o traga de coada. Legea îi apare cruda, totdeauna, aceluia care nu o înţelege, si-n consecinţa acţioneaza contrar acesteia. Toate legile ne sunt stapâne, atât timp cât nu le înţelegem; când însa le patrundem semnificaţia ele devin gata de a ne servi.
Acela care îsi permite sa se satureze cu o gândire distructiva îsi atrage o manifestare fizica distructiva. Aceeasi Lege a Minţii care-i produce omului boala, îl va face sa se însanatoseasca.
Boala nu este o pedeapsa pentru pacat, ci o consecinţa a înţelegerii si folosirii gresite a Legii Minţii.

Elementul personal între om si Dumnezeu nu intra în discuţie deloc, în sensul condamnarii si pedepsirii. Asa ca, argumentul ca Divinitatea este cruda si pedepseste cu boala este o judecata incorecta.
Principiile vindecarii spirituale sunt astazi binecunoscute si larg raspândite, facându-se cunoscute, atât motivele rezultatelor bune, cât si cele ale esecurilor, în cazurile izolate. Vindecarea mentala si spirituala s-a transformat din forma de cult, cum era privita în trecut, în stiinţa, dezvoltându-se ca urmare a rezultatelor pozitive obţinute si mai ales datorita modificarii ideilor în ceea ce priveste originea bolilor, schimbând-o din planul fizic în planul mental al spiritului.
Acest mare salt nu a fost usor de realizat. Cu toate acestea, s-a ajuns, de la o concepţie vaga privind originea bolilor, la precizia de astazi. Acum stim ca: dorinţele fizice sunt o reflectare a starilor mentale, simpla schimbare a procesului de gândire.
Odata ajunsi la concluzia ca exista o Minte Universala Unica, reprezentând eterna pace, liniste, putere, iubire, credinţa, armonie, expansiune, sanatate si desavârsire, obiectivul nostru este de a aduce ceea ce numim minte individuala la o stare de unificare cu Mintea Unica. Astfel, de vreme ce Mintea Universala este vesnic netulburata de forţe ostile, nu recunoaste niciodata existenţa a altceva, ce nu este ca ea însasi; atunci, mintea noastra, facând parte din acea Minte Unica, nu poate experimenta nimic ce nu este experimentat în aceasta Minte.

dr. Frederick W. Bailes, ” Mintea care poate vindeca”

Sursa: Financiarul.ro

Duhovnicul cel bun

Motto: Să ne rugăm să aflăm şi noi duhovnic bun
şi, după ce l-am aflat, să-l ascultăm

La hramul Schimbării la Faţă, la Schitul Sihla veneau foarte mulţi creştini pentru că ştiau că în fiecare an au obicei să vină preoţi duhovnici cu mare renume ca Părintele Cleopa de la Sihăstria, Părintele Profesor Constantin Galeriu de la Bucureşti şi alţii de la Seminarul Mânăstirii Neamţ. Eu pe atunci nu ştiam de aceasta, însă m-am nimerit acolo în anul 1978, la începutul lunii august.

După hram, pe la orele 15, am văzut pe ceardacul chiliei Părintelui Paisie aproximativ 15-20 de credincioşi care aşteptau să meargă să se mărturisească. Eu, fiind obişnuit cu cozile de la magazine din acea vreme, am întrebat:
- Ce se dă aici?
Mi s-a răspuns:
- Aşteptăm la părintele pentru spovedanie.
La auzul acestui cuvânt creştinesc pe care îl uitasem de mai bine de 30 de ani, am suspinat adânc şi în aceeaşi clipă am simţit dorinţa arzătoare de a merge să mă mărturisesc, deşi nu făcusem acest pas din copilărie. Devenisem nerăbdător, nu puteam să stau liniştit ca toţi ceilalţi să aştept, ci mă tot duceam încoace şi încolo, apoi iar mă întorceam să văd câţi mai sunt până am răms eu ultimul. Doream ca după mine să nu mai fie nimeni pentru a avea timp să stau de vorbă cu Părintele Paisie atât cât am eu nevoie pentru a-i spune, aşa cum mă pricep, tot ce am de spus.
Dar pe mine mă apăsa pe inimă o mare greutate ştiind că eu n-am mai săvârşit această Sfântă Taină de mai bine de 30 de ani. Iar atunci, la acea dată, simţindu-mă nepregătit, mă temeam că voi fi respins.

Am intrat tăcut, împins parcă de cineva din spate, ca un om ce nu ştie ce vrea. Dar simţeam purtarea de grijă a lui Dumnezeu Care mă îndemna mereu:
"Nu te teme, nu te ruşina, ai curaj, spune aşa cum poţi şi Părintele Paisie, omul lui Dumnezeu, te va înţelege, iar pe urmă te va ajuta să spui tot ce ai pe suflet. Nu mai da înapoi că această clipă din viaţă n-o mai întâlneşti."

Aşa am făcut. După ce am intrat i-am spus:
- Părinte - nu ştiam să folosesc alte cuvinte de adresare mai potrivite - vă rog să mă iertaţi că am venit nepregătit, mai întâi pentru că eu nu m-am gândit niciodată că eu o să mă aflu azi aici spre a-mi mărturisi păcatele, că voi fi în starea în care mă aflu. Am văzut şi eu nişte persoane ce aşteptau, dar n-am ştiut ce aşteaptă până ce nu i-am întrebat, apoi mi-am zis: ce-ar fi să merg şi eu? Aşa am ajuns să stau de vorbă cu sfinţia voastră. Vă rog să mă ajutaţi spunându-mi ce să fac, ce să citesc şi după cât timp pot veni să fac o adevărată mărturisire.

În acest timp Părintele Paisie, cu o privire blândă şi plină de dragoste, se uita în ochii mei pătrunzându-mă până în adâncul inimii pentru a se convinge că cele spuse de mine corespundând realităţii. Astfel, după o grea tăcere de circa zece secunde (mi s-a părut mai mult de zece minute), Părintele Paisie mi-a răspuns cu voce blândă şi cu o privire plină de bunătate nemaintâlnită de mine până atunci:
- Nu pleca! Stai să te mărturiseşti acum. Te voi ajuta eu întrebându-te aşa cum voi şti, nădăjduind la mila şi la ajutorul Darului lui Dumnezeu.
- Dar eu de mai bine de 30 de ani nu m-am spovedit, sunt străin complet de credinţă, de rugăciune, de post, nu ştiu care sunt păcatele.
- Nu-i nimic.

Sfinţia sa a avut o carte după care m-a întrebat. Ce mi s-a părut deosebit a fost că la păcatele pe care le cunoşteam îmi dădea şi sfaturi şi exemple cum să mă îndrept. Nu ştiu dacă este bine să spun câtă transpiraţie a curs de pe mine şi nu ştiu dacă în toată viaţa mea am vărsat atâtea lacrimi. Mărturisirea a durat cam două ore, iar când s-a terminat aş fi dorit să mai stau, să nu mai mai despart de sfinţia sa. Acel timp, cel mai frumos din viaţa mea, nu voi reuşi, oricât m-aş strădui, să-l descriu aşa cum s-a petrecut în realitate.

Cert este că n-am ştiut cum am ieşit pe uşă şi cum am coborât cele aproape o sută de trepte improvizate de la chilia sfinţiei sale până jos la biserică. Am avut impresia că am zburat, că nu am pus picioarele pe pământ, aşa de uşor mă simţeam.

Astfel, de la acea mărturisire şi până la sfârşitul vieţii am rămas fiul duhovnicesc al Părintelui Paisie. Mai, târziu, când am devenit foarte apropiat sufleteşte, l-am întrebat:
- Părinte Paisie, atunci când m-am spovedit pentru prima dată la sfinţia voastră nu m-aţi lăsat să plec pentru a mă pregăti ca orice creştin.
La care Părintele Paisie mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze:
- Frate Petru, să-I mulţumeşti totdeauna lui Dumnzeu că te-a ajutat de ai ajuns până la mine. El ţi-a călăuzit paşii, El ţi-a pus în gând hotărârea de a face această spovedanie. Dacă te lăsam să pleci, erai un om pierdut pentru că cel rău îţi punea piedici ca să nu mai vii. Aşa că dă-i slavă lui Dumnezeu în toate clipele vieţii tale şi în rugăciunile frăţiei tale să nu mă uiţi şi pe mine, păcătosul."

Îmi amintesc de multe întâmplări legate de Părintele Paisie. Odată ne-am pornit iarna să urcăm de la Sihăstria la Sihla. Era zăpadă foarte mare, dar noi eram mai tineri şi ne-am încumetat să plecăm la drum. Înaintam greu prin nămeţi şi mereu trecea altul în facă ca să facă pârtie. Când am ajuns pe la jumătatea drumului, am auzit nişte lupi care urlau în dreapta noastră, nu departe. Nu mai aveam ce face, nu ne mai puteam întoarce, ne-am făcut cruce şi am mers mai departe rugându-ne. Cred că Dumnezeu, prin rugăciunile Părintelui Paisie, ne-a scos la capăt. Când am ajuns la Sihla, Părintele Paisie ne aştepta şi ne-a zis:
- Voi ştiţi prin ce primejdie aţi trecut?!

Cu o lună înainte de sfârşit, pronia dumnezeiească a făcut ca să merg la Părintele Paisie care era într-o stare destul de grea. Mi-a dat binecuvântarea să mă călugăresc şi să-i port numele şi a adăugat următoarele cuvinte:
- Frate Petru, eu plec. Ce se va întâmpla în lume şi în mânăstire, numai Dumnezeu ştie ... (eu cred că ştia ce se va întâmpla, dar a evitat să mărturisească ca să nu înţeleg greşit şi să mă smintesc). Tu să ai grijă de un singur lucru: să nu vorbeşti pe nimeni de rău şi să nu judeci, că vei avea mari necazuri şi ispite. În cazul în care te vei afla într-un grup unde se vorbeşte de rău, să încerci să schimbi vorba în bine. Dacă nu poţi sau nu reuşeşti, să fugi, căci altfel vei fi martor la Dreapta Judecată a lui Dumnezeu pentru vorbitul de rău al celor pe care i-ai auzit.
Acesta a fost ultimul cuvânt pe care mi l-a lăsat Părintele Paisie.

Petru

(acest fragment a fost extras din cartea
"Părintele Paisie Olaru, povăţuitor spre poarta Raiului", pag. 332-334
Ed. Trinitas, 2005; reeditată Ed. Doxologia 2010)

Sursa:paisieolaru.blogspot.ro

Imaginea răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea violenței, a infracţionalităţii şi a criminalităţii

Zilele trecute, un grup de 28 ONG-uri reunite sub titulatura de Coaliția pentru Familie și Constituție au acuzat Ministerul Educației Naționale de nerespectarea Legii Educației Naționale, pentru că permite și promovează sărbătorirea Haloween-ului în scolile românești.
            În acest context, l-am contactat pe domnul Virgiliu Gheorghe, cunoscut biofizician și specialist în cercetări psihosociale și comunicare, pentru a ne explica însemnătatea și simbolistica Halloween-ului.
            Domnule Virgiliu Gheorghe, cum apreciaţi introducerea acestei sărbători pe agenda activităţilor instituţiilor de învăţământ din România?

            În primul rând, cred că ar trebui să ne punem problema scopului, a sensului sau a beneficiului pe care îl va avea pentru educaţia copiilor români, pentru societate în ansamblul ei, promovarea manifestărilor Halloween. Aceasta pentru că pe parcursul istoriei, orice sărbătoare a jucat un anumit rol în cultura, în religia, în definirea identităţii şi viaţa popoarelor.
           De pildă, sărbătorile creştine, contribuie la întărirea, la consolidarea relaţiei omului cu Dumnezeu, cu sfinţii şi evident cu întreaga învăţătură a Bisericii Creştine care are ca centru iubirea aproapelui, milostenia, fapta cea bună în general. Deci sărbătorile creştine trimit la modelul Dumnezeului-Om Hristos şi a tuturor care i-au urmat model de dragoste şi jertfă pentru ceilalţi.

            Mai existau sărbătorile legate de ciclul natural al anotimpurilor agricole sau pastorale care erau oarecum neutre din punct de vedere moral, deşi imprimate de tot felul de superstiţii şi concepţii magice; avem, desigur, şi sărbătorile care celebrau evenimente istorice importante ale poporului respectiv care consolidau relaţia omului cu trecutul poporului său şi, nu în ultimul rând, sărbătorile păgâne dedicate tot feluri de zei. Acestea din urmă, având ca scop atragerea simpatiei a ajutorului zeului respectiv, erau marcate de tot felul de ritualuri prin care erau evocate actele fundamentale ale zeului, ca şi comportamentul moral sau social pe care acesta îl reprezenta în mod exemplar. Deci ca şi în creştinism, sărbătoarea închinării la aceşti zei readucea în conştiinţa oamenilor poruncile zeului respectiv, care uneori nu erau deloc morale şi inofensive. De pildă la sărbătorirea lui Dionisos se îmbătau şi se dedau orgiilor. Iar la alţi zei cum ar fi Baal, se aduceau jertfe copii cât mai mici, prunci.

           Deci mie mi se pare că atunci când se introduce sau se promovează o sărbătoare – eveniment central în viaţa unui popor – este esenţial de investigat care este schimbarea pe care acesta o va aduce în mentalităţi, în raporturile sociale şi chiar în Weltanschauung-ul acelui popor.

Dar Halloween-ul este perceput ca un prilej de relaxare, de distracţie. Copiii se deghizează, se vizitează, primesc bombonele…

           Aşa este promovat mediatic, dar cea mai mare parte a mass-media, s-a demonstrat din păcate în ultimii ani, nu are criterii etice, ci doar mercantile. Câştigul dictează morala. Iar Halloween-ul este un eveniment care anual creşte audienţa, deci câştigurile. Waldemar Sezer, profesor de informatică la Universitatea Sao Paulo din Brazilia observa că legile acestui mediu conduc la paradoxul că evenimentele cele mai grozave, moartea cea mai tragică sunt cele care cresc cel mai mult audienţa. Deci dacă media se întreţine prin horor şi divertisment, este de înţeles în această logică de ce promovează hallowen-ul în măsura în care o fac. Problema cea mai mare este aceea că instituţiile educaţionale nu înţeleg faptul că oricare sărbătoare vine cu o panoplie de elemente simbolice care generează anumite comportamente şi mentalităţi.

           Deși pare o joacă, ca orice manifestare rituală, mimesisul are ca efect actualizarea și consolidarea unei relații psihologice între individ și realitatea mitologizată. Cercetările din domeniul fenomenogiei religiilor au demonstrat că pe parcursul participării implicării în scenariul mitului respectiv, individului chiar i se imprimă acele stării mentale sau sufletești care caracterizează persoanele mitologizate. E ca și cum s-ar produce un transfer de energie psihomentală între personajul mitologizat și subiect. Aceasta explică faptul că participarea la sărbătoarea Halloween induce o stare psihologică în care excitația și fascinația sunt asociate cu un sentiment de spaimă mai mult sau mai puțin intens în funcție de gradul implicării. În acest context individul în mod firesc urmează actele proprii personajelor în pielea cărora a intrat. Așadar, dincolo de bombonele, este evident pentru oricine că imageria răului pe care o promovează Halloween-ul nu poate conduce decât la sporirea comportamentului violent, a infracţionalităţii şi a criminalităţii, adică faptele proprii duhurilor necurate pe care Halloween-ul le invocă.

             Dar Halloween-ul a fost introdus ca sărbătoare chiar în Biserica Catolică, pentru a alunga spiritele rele, şi lucrul acesta îl cred foarte mulţi din cei care acceptă această sărbătoare. Cum vă explicaţi acest lucru?
             În primul rând, este vorba de o sărbătoare celtică închinată prinţului morţii şi prietenilor lui, deci avem de-a face cu o sărbătoare păgână pe care probabil la un anumit moment Biserica Catolică a încercat să o îmblânzească suprapunând-o cu Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Ea oricum nu avea valenţele de astăzi în trecut, şi chiar dacă în Biserica Catolică ea ar fi fost dezvoltată într-un sens compatibil cu cel din zilele noastre acesta nu este un argument. Când, adeseori, în mass-media se critică Biserica, se aduc în discuţie inchiziţia şi cruciadele sângeroase din unele locuri din lume, uitându-se că acest lucru a avut loc numai în catolicism, nu şi în Ortodoxie, şi numai într-o anumită perioadă de timp. Însă, paradoxal, când se doreşte promovarea unei sărbători cu evident caracter păgân ni se impune ca argument principal că este creştină, deci bună pentru că a fost recunoscută la un moment dat şi în Biserica Catolică.
              Dacă Halloween-ul a fost ceea ce este astăzi în trecut nu ştim, însă oricum discuţia este lipsită de sens atâta timp cât Biserica Catolică, de ani de zile ca şi anul acesta se delimitează de manifestările acestei sărbători, atenţionând asupra caracterului magic şi malefic în ultimă instanţă al acestora.
Şi privind alungarea spiritelor rele?
              Este de bun simţ faptul că duhurile rele nu pot fi izgonite de alte duhuri rele sau de oameni care îndeosebi le invocă. Vrăjitorii nu se închină lui Dumnezeu, iar duhurile morţilor, ce pot face ele împotriva demonilor? Lumea lui Halloween este mai curând o lume infernală, deci prietenoasă duhurilor rele, locul în care acestea petrec şi se odihnesc.
             Este vorba de o confuzie totală de ordin axiologic care ţine mai curând de ideologia relativizării adevărului. Ceea ce insinuează sărbătoarea în chip simbolic este faptul că duhurile rele ar putea conferi o putere asupra vieţii şi morţii, puterea de a stăpâni, de a produce durerea altora în mod evident o imagerie luciferică în care Lucifer este celebrat în mod disimulat. Faptul că Haloween constituie una dintre cele trei sărbători ale Bisericii lui Satan, spune totul. Mie mi se pare că avem de-a face cu o gravă problemă etică atunci când impunem în mentalul colectiv o sărbătoare, aceeaşi sărbătoare în care sataniştii aduc o închinare specială lui Satan, tocmai pentru că ei o recunosc ca fiind propria lor sărbătoare.
              Unele costume sunt cu totul nevinovate, iar copiii nu ştiu nimic de coincidenţa despre care vorbiţi. În aceste condiții, cum i-ar putea vătăma sărbătoarea?
             Coincidenţă ar fi în cazul în care costumele ar reprezenta pe îngeri şi pe sfinţi, iar sataniştii şi-ar asuma această sărbătoare, însă în momentul în care acestea închipuie pe vrăjitori şi demoni, duhurile fantomatice ale morţilor sau cine ştie ce monstru nu mai poate fi vorba de coincidenţă. Acest repertoriu vestimentar sau fantasmatic ţine evident de lumea lui Satan. Vătămarea poate că nu este evidentă la vârstele în care totul nu este decât o, să spunem, nevinovată joacă, dar perspectivele incubării acestei imagerii pe care copilul şi-o asumă nu sunt deloc inofensive.
              Există o mulţime de studii desfăşurate în Statele Unite în care se arată că de Haloween cresc spargerile cu minim 25%, sporesc consumul de alcool şi droguri şi cresc rata criminalităţii. Într-un studiu realizat în Boston s-a constatat că, pe parcursul a patru ani, în noaptea de Haloween criminalitatea este mai mare cu 50% decât în toate celelalte momente ale anului.

               De asemenea, privind perspectiva inofensivă pe care o au tinerii, relevant este studiul în care se arată că la întrebarea ce a-ţi vrea să faceţi în noaptea de Halloween, cei intervievați au ales, într-un procent de 80%, răspunsul “să omor un om”. Spiritul acestei sărbători este într-adevăr viu şi dictează nu înmulţirea binelui, a păcii şi a dragostei între oameni, de care lumea de astăzi se pare că are nevoie tot mai mult, ci un spirit malefic al lucrării răului dus până la uciderea aproapelui.
               Toate aceste fapte cred că ar fi de ajuns ca să ne punem problema în ce măsură societatea românească, şcoala românească care se confruntă tot mai mult cu problema violenţei are nevoie de introducerea sărbătorii şi manifestărilor de Haloween.
               Care apreciaţi că va fi viitorul sărbătorii Halloween în societatea românească?
              Depinde foarte mult de noi, de fiecare dintre noi, pe fondul uriaşei confuzii axiologice în care s-a ajuns. Mai cu seamă părinţii care sunt interesaţi de educaţia şi viitorul copiilor lor ar trebui să conştientizeze şi să reacţioneze. Mijloacele mediatice nu ştiu în ce măsură vor ajuta la stoparea fenomenului, pentru că divertismentul şi violenţa aduc bani şi de asemenea, sărbătoarea aceasta procură câştiguri imense industriei de consum care este interesată direct să o promoveze. Şcoala românească însă nu ştiu ce alegere va face. Ori va opta pentru o măsură raţională care ia în considerare argumentele şi cercetările pe care le-am citat anterior, refuzând să se mai implice în organizarea manifestărilor Haloween, ori va înclina să-și asume acest fenomen din ignoranţă sau sub presiunile seculare. În cel de-al doilea caz, nu ştiu cum va putea rezista în faţa opoziţiei a tot mai mulţi părinţi, a legii fundamentale a ţării şi a legislaţiei proprii Ministerului Educaţiei, care nu permit o educaţie contrară principiilor etice. Vreau să cred însă că va birui raţiunea.

Dr. Virgiliu Gheorghe este bioetician, secretar ştiinţific al Institutului pentru cercetări psihosociale şi bioetică
 

Sursa: Active News

În drum spre înrobirea totală: Controlul sănătății și al alimentației…

Traim o libertate iluzorica, ce consta in zbaterea intr-o cusca a supravietuirii care, pe zi ce trece, cu fiecare noua lege, devine tot mai mica iar globalizarea la care asistam va insemna un control total, in toate aspectele vietii. Acesta este telul final al Noii Ordini Mondiale: o dictatura militara de tip fascist, cu sclavi robotizati, incipuiti, fara niciun drept… iar noi stam pasivi si le jucam jocul, in inconstienta noastra. Ei au planurile, dar noi le punem in aplicare, prin guvernantii nostri, prin politaii (cainii) nostri, prin organele noastre de control, prin aviatorii nostri, prin medicii nostri, etc, toti acestia fiind cei mai inconstienti, excitati de favorurile de moment de care beneficiaza… Dar pe ei (guvernanti, politai, medici, etc) nu ii afecteaza oare chemtrailurile (otravuri pulverizate din avioane), vaccinurile, alimentatia chimizata si modificata genetic, ingradirea drepturilor, saracia tot mai mare si multe altele? Copiii acestora in ce lume vor trai???… Prin urmare, Noua Ordine Mondiala nu poate fi creata decat in cazul in care populatia ramane adormita, ignoranta si inconstienta cu privire la tertipurile elitei. Este o intrecere intre ridicarea exponentiala a nivelului de constienta umana si metodele de manipulare ce permit mentinerea turmei adormite… Eu sper totusi sa nu ne trezim prea tarziu. Ar fi pacat de noi, ar fi pacat de aceasta minunata planeta…
CONTROLUL SANATATIIIndustria agroalimentara si industria farmaceutica isi dau mana si impartasesc aceleasi interese.  Astfel, Codex Alimentarius va pune in afara legii orice informatie alternativa de sanatate referitoare la vitamine, terapii naturale, suplimente alimentare si tot ceea ce constituie, mai mult sau mai putin, un potential concurent. Din acest motiv, industria farmaceutica distruge, de circa 50 de ani, orice inovatie stiintifica capabila sa aline marile boli de care sufera umanitatea (cancer, SIDA, boli cardiovasculare, diabet, etc). De decenii, suntem in masura sa tratam eficient toate aceste boli, insa procedeele puternice de dezinformare sunt la post pentru a interzice aceste descoperiri populatiei.
Industria farmaceutica nu serveste pentru a vindeca bolile, ci pentru a le perpetua. Cunoscand acum faptul ca scopul il reprezinta un democid mondial, citatul medicului german Matthias Rath prinde sens: “Adevarata natura a industriei farmaceutice este de a castiga bani cu bolile cronice, nu de a se ocupa de prevenirea sau de eradicarea bolii. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid raspandit permanent, ucigand milioane de persoane.”. Elita face bani, omorandu-i pe cei mai slabi. Corpul uman devine un templu bombardat:
* Mijloacele mass-media si intreaga mafie medicala (medici, infirmiere, cercetatori) lauda utilizarea de medicamente cu efecte secundare devastatoare si rezolvarea problemelor psihosomatice cu solutii chimice.

* Darele chimice (chemtrials) degaja in atmosfera produse toxice chimice (fibre chimice din polimeri, aluminiu, BCTP, dibrometan, bariu, toluen, stiren) si biologice (enzime ce influenteaza ADN-ul, globule rosii umane, bacterii, mucegaiuri).
* In laboratoare, se creaza microorganisme noi pe care organismul uman nu este pregatit sa le combata: virusul HIV, gripa aviara, gripa porcina, bacteria mancatoare de carne, virusul Ebola, meningita virala, encefalita virala, bacteria Clostridium difficile, virusul Nilului, boala vacii nebune, boala razboiului din Golf, stafilococul auriu, bacteria Morgellons, febra din valea Rift, insecte purtatoare de diverse boli etc.
* Se injecteaza vaccinuri toxice si ineficiente cu repetitie, de la nastere si pana la moarte. Aceste atacuri repetate cauzeaza probleme atat pe termen scurt (paralizie, convulsii, meningita, moarte), cat si pe termen lung (alergii, sistem slabit, autism). Pe langa produsele foarte toxice pe care le contin, anumite vaccinuri includ si microorganisme (HIV, gripa), permitand astfel genocidurile tinta. In acest mod se depopuleaza un continent intreg (Africa), o tara (Haiti) sau un grup de indivizi indezirabili (autohtoni, handicapati, homosexuali). Treptat, vaccinurile devin obligatorii in numeroase tari. In 2005, Bush a amenintat ca va apela la armata pentru a administra programul de vaccinare, iar pe disidenti ii va izola in lagarele de concentrare pana cand acesti vor accepta vaccinul impus. In cazul unei pandemii (gripa porcina), acest scenariu va putea fi aplicat, permitand autoritatilor sa injecteze boala odata cu vaccinul. Un democid usor si fara varsare de sange. (As mentiona ca in Ungaria, parintii care nu accepta vaccinarea copiilor risca amenzi usturatoare si inchisoare iar in Romania copilul nevaccinat nu este primit in gradinita si in scoala).
* Se mentine populatia la un nivel ridicat de stres (supravietuire economica mai dificila, mediu urban urat, dezumanizat, artificial si prost organizat, violenta urbana permanenta, poluare). Apoi este incurajata consumarea de calmante pentru a indobitoci si intoxica persoanele cele mai stresate.

* Se creaza noi organisme modificate genetic (OMG), care poseda caracteristici diferite de cele ale organismelor naturale. Aceste OMG pot tulbura echilibrul ecologic, pot cauza probleme de sanatate (la plante, animale si oameni) si pot perturba economia agricola. De decenii, laboratoarele secrete fabrica OMG, reusind sa creeze specii complet noi (microorganisme, Chupacabra).
* Multe orase mari ale lumii utilizeaza fluorul in scopul de a diminua cariile dentare. Acestea apeleaza la fluorura de sodiu, una dintre otravurile cele mai toxice, fiind utilizata in otravurile pentru sobolani. O intalnim, de asemenea, in medicamente antidepresive (Prozac, Paxil, Effexor). Utilizata de rusi in gulagurile sovietice, iar de germani in lagarele de concentrare, fluorura de sodiu este o neurotoxina ce cauzeaza hipoactivitate, neimpiedicand cariile dentare, in ciuda a ceea ce se spune.
* Aspartamul se afla in toate produsele alimentare fara zahar. Contine 10% metanol (otrava), 40% acid aspartic (otrava), 50% fenilalanina (otrava) si cauzeaza 92 de efecte secundare din care cateva sunt extrem de nocive. Mai mult, micsoreaza cifra normala de glicemie (nivelul de zahar din sange), creand astfel milioane de noi diabetici, consumatori de aspartam. Otrava ce produce profit!
* Gratie nanotehnologiei (1 nanometru = o miliardime dintr-un metru), s-au inventat molecule noi, modificandu-se proprietatile fizico-chimice ale moleculelor naturale. In felul acesta, au fost create noi cai de transformare a materiei: inginerie moleculara, nanobiologie, nanomedicina si nanoelectronica. Experientele efectuate in cadrul acestor stiinte noi permit o intreaga panoplie de efecte nanotoxicologice. Unii cercetatori cred cu adevarat ca s-a deschis cutia nano-Pandorei.
Cel mai rapid mod de a deveni bolnav este acela de a consulta un medic, acesta fiind format numai inscopul de a-si otravi pacientii si de a-i face sa creada ca acest lucru este pentru binele lor. Medicii se afla printre cele mai indoctrinate persoane din lume, deoarece sunt convinsi de legitimitatea drogurilor, tratamentelor si vaccinurilor pe care le recomanda.
CONTROLUL ALIMENTATIEIDupa cum am putut constata, unul dintre scopurile principale ale elitei mondiale il constituie eliminarea majoritatii populatiei umane. Printre cele mai eficace mijloace de infaptuire a unor exterminari masive se afla controlul calitatii si cantitatii alimentelor. Controland economia unei tari, elita poate forta guvernul sa cedeze imense suprafete de pamant, care vor servi apoi pentru productia de alimente de lux destinata consumatorilor occidentali. Cafeaua, bananele, ananasul, ceaiul, boabele de cacao iau locul cerealelor si legumelor care hraneau populatia locala altadata. In consecinta, aceasta este silita sa se mute in orase sau in lagare de refugiati, sfarsind adeseori prin a muri de foame sau de frig. In zilele noastre, numarul refugiatilor de mediu il depaseste pe cel al refugiatilor politici.
O alta tactica a elitei este aceea de a incuraja hibridarea granelor, manipularile genetice (OMG) si controlul international de pesticide, de erbicide si de seminte. Anumite societati internationale, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Monsanto, ii cumpara pe toti marii producatori de seminte, impingandu-i pe cei mai mici spre faliment. Nu mai vand decat seminte hibridizate sau modificate genetic. In acest timp, agricultorii sunt nevoiti sa cumpere semintele oferite de acestea la preturi exorbitante, in loc sa produca propriile lor seminte, asa cum o faceau inainte, utilizand varietati rezistente si adaptate la climatul local. Noile seminte necesita imprastierea de numeroase pesticide si erbicide toxice si costisitoare.

De cateva decenii, elita pregateste un plan numit Codex Alimentarius, pe care intentioneaza sa-l introduca in vigoare, pretutindeni in lume, incepand cu data de 31 decembrie 2009 (in Romania deja e in functiune! Motivul pricipal invocat in introducerea Codex este ca populatia Pamantului este prea mare pentru a putea fi sustinuta natural, doar de agricultura, o aberatie copilareasca avand in vedere ca doar o singura tara ca Argentina poate sa produca pe suprafata sa hrana intregii populatii a lumii!). In Canada, proiectul de lege C-6 supravegheaza punerea sa in aplicare. Poate fi rezumat astfel: 1) disparitia tuturor suplimentelor alimentare naturale (aminoacizi, uleiuri, vitamine, minerale) si inlocuirea lor cu produse sintetice farmaceutice. Acestea din urma vor fi comercializate in doze mici si numai pe baza unei retete medicale; 2) interdictia medicinii alternative; 3) reglementarea agriculturii si alimentatiei animale si interzicerea agriculturii biodinamice; 4) iradierea cu cobalt a intregii alimentatii umane, precum si o multime de alte reglementari teribil de socante.
Dupa unii, aplicarea completa a codexului va cauza moartea a circa 3 miliarde de persoane: un miliard din cauza foametei si doua miliarde din cauza bolilor cauzate de subalimentatie. Daca adaugam conditiile climaterice nefavorabile (seceta, ploi abundente – a se vedea proiectul HAARP), penuria de hrana poate deveni catastrofala. Daca mai punem la socoteala apa potabila toxica (fluor, clor, mercur, pesticide), aditivi alimentari toxici (OMG, aspartam, coloranti), alcoolul, medicamentele si stresul constant din marile orase, putem obtine o imagine de ansamblu a situatiei…

Sursa: terapieinarmonie.ro / gandeste.org