ROMÂNIA FĂRĂ APĂ
Baza actuală a capitalismului este criza. Pentru că din criză iese profit, mai ales când ai o economie speculativă în proporții care depășesc de mii de ori economia reală. În toată lumea occidentală care a preluat sistemul economic neoconservator avem o clasă medie care este în curs de lichidare, pentru că neoliberalismul polarizează complet societatea, prin interdependența politică stat-corporație. Mai precis, criza economică face ca săracii să devină mai săraci, iar bogații mai bogați. Corporația nu face numai legislația, dar crează și criza din care se hrănește financiar.
Următoarele crize care vor afecta planeta sunt cele ale apei, așteptată în anul 2025, și a hranei, așa cum arată studii ale Băncii Mondiale și ale altor organisme financiare. Or, gazele de șist otrăvesc apa freatică. Dacă pentru un om e posibil să bea apa îmbuteliată în peturi, care evident costă, este greu de crezut că vacile pot fi crescute cu apă plată, când litrul de apă îmbuteliată îl depășeste pe cel al laptelui, care este acum în jur de 80 de bani litrul la poarta multinaționalei. Nici pământul nu-l mai poți uda cu apa din puț, dacă este contaminată. Iar o națiune care nu are apă este transformată în populație, fără apă viața fiind imposibilă. Iata cum o criză a apei este nu numai anunțată, dar este chiar stimulată prin acorduri economice secrete – așa cum este cel cu Chevron, semnat de M.R. Ungureanu.
Experimentul a fost încercat deja în Bolivia dupa un scenariu pe care îl cunoaștem foarte bine. După ce a obligat-o să își privatizeze sănătatea, învățământul public, energia, căile ferate, liniile aeriene, telefonia și industria de hidrocarbon, Banca Mondială a condiționat împrumuturile de privatizarea serviciilor de distribuire a apei. Câștigătorul licitației de privatizare în anul 1999 a fost compania care a făcut în România cea mai scurtă și costisitoare autostradă din lume: Bechtel. Aceasta a scumpit apa până acolo încât populația nu a mai putut-o plăti – în două săptămâni de la preluare, cu 200%. Disperați, bolivienii și-au montat pe case dispozitive de strângere a apei de ploaie. Bechtel prevăzuse în acordul cu guvernul corupt și aceasta posibilitate, astfel încât instalațiile au fost demontate de autorități. Iată cum apa pluvială era, la rândul ei, privatizată. A izbucnit o revoltă populară, soldată cu morți și sute de răniți, însă poporul a reușit să învingă, astfel că acordul a fost reziliat, dar Becthel a intentat proces împotriva statului bolivian și a cerut despăgubiri de 25 milioane dolari. Scenariu binecunoscut, România trebuind sa plătească despăgubiri încă neștiute după rezilierea contractului secret al autostrăzii Bechtel, iar Primul ministru a amenințat cu imense despăgubiri dacă proiectul RMGC nu ar fi pus în practică. Colonia trebuie să-și arate obediența față de stăpân.
Noaptea Națională urmează Zilei Naționale
Felul în care corporația calcă în picioare, împreună cu guvernul complice, o comunitate locală, este relevant în
cazul Pungești. Dacă inițial, după ce țăranii s-au opus în octombrie instalării unei sonde în perimetrul comunității lor, compania Chevron a spus că va duce o campanie de informare, iar consilierii locali
au votat în unanimitate o hotărâre privind interzicerea explorării şi exploatării gazelor de şist în zonă, a urmat ofensiva statului-corporație. După
eșecul campaniei “door to door” a Chevron în randul sătenilor și anularea în instanță, prin intervenția Prefecturii Vaslui, a unui referendum local pe tema exploatării, considerat “neconstituțional” de justiția română, imediat și în mod absolut simbolic, în noaptea ce a precedat Ziua Națională de 1 Decembrie, a început o
lovitură de forță împotriva celor care se opun fracking-ului în zonă, prin dizlocarea unui număr impresionant de jandarmi, introducerea în forță a utilajelor Chevron, arestarea “elementelor turbulente” și blocarea efectivă a comunei, prin baraje și razii, inclusiv pe câmp. La aceasta s-a adaugat și blocarea mediatică a cazului în presa mainstream. În Bolivia, armata a ocupat stațiile de radio și redacțiile ziarelor locale. În România, autocenzura se instalează benevol, pentru că fiecare jurnalist sau proprietar de post tv are prețul său.
Criza la care se opun țăranii din Pungești nu este a lor, este a României. Pentru că 70% din suprafața țării este concesionată pentru exploatarea gazelor de șist, ceea ce înseamnă că marea majoritate a populației va avea de suferit în cazul în care aceasta bulă economică a fracking-ului nu va fi oprită la timp. Instinctul țăranilor le spune limpede că această exploatare este un pericol pentru comunitate și generatoare a unei crize de neimaginat, care ar semăna întrucâtva cu imaginile din seria
Mad Max.
O Românie fără apă freatică potabilă este un scenariu inacceptabil, care ar trebui sa coalizeze absolut toate forțele responsabile ale acestei națiuni. Iar ofensiva statului-corporație trebuie oprită definitiv. Pentru că, dacă nu se va întâmpla asta cât de curând, România nu va avea niciun viitor.
http://activenews.ro
TICALOSIA DECENIULUI: PRIVATIZAREA APEI IN UE
O mare ticalosie pe care o pregateste de cativa ani Comisia Europeana este privatizarea apei in toata Uniunea Europeana. Totul e facut sub pretextul unei reglementari europene si prin presiuni exercitate asupra unor state membre, cum ar fi Grecia de exemplu, pentru a lasa un bun public pe mana unor privati, oferindu-le astfel acestora o oportunitate de profit de cateva miliarde de euro numai in Germania.
Nemtii, dupa cateva privatizari partiale ale apei publice si-au dat seama ca acest lucru ar putea avea efecte nefaste pentru cetateni, cele mai mari temeri fiind acelea ca dupa privatizare pretul va creste foarte mult, iar calitatea apei va scadea.
Ingrijorarea autoritatilor germane a crescut mai ales dupa privatizarea apei in Portugalia, in urma careia pretul apei s-a majorat cu 400% si continua sa creasca cu circa 6% in fiecare an. Asta in timp ce in unele locuri calitatea apei potabile a scazut atat de mult, incat nu mai poate fi bauta, iar multi cetateni nu isi mai pot permite sa achite facturile tot mai mari. Ca urmare a acestor lucruri, in Portugalia protestele populatiei impotriva privatizarii apei s-au intensificat tot mai mult in ultima vreme.
Explicatia pentru aceste rezultate este simpla: companiile private sunt interesate de profit rapid si de aceea au facut investitii minime, dar au marit foarte mult tarifele. La infrastructura, din motive de economie, au fost folosite tevi si instalatii de proasta calitate, fapt ce a necesitat clorinarea apei pentru a-o dezinfecta, rezultand astfel o apa mult mai slaba calitativ decat inainte.
Aceste efecte negative au fost observate si in Germania, fapt care a determinat autoritatile sa incerce sa recupereze, in anumite cazuri, o parte din actiunile companiilor de apa vandute, la un pret mult mai mare, doar ca sa preia din nou controlul asupra apei publice.
La Berlin, dupa ce apa a fost privatizata partial prima oara in 1999, in februarie 2011 a avut loc un referendum, la care cetatenii au fost consultati in legatura cu privatizarea acestui bun de utilitate publica.
Intr-un referendum de duminica (13 ferbruarie 2011 n.t.) peste 665.000 de cetateni din Berlin au votat in favoarea desecretizarii unor documente care sa dezvaluie detalii legate de afacerea privatizarii partiale a companiei Berlin Water Works (BWB). Acest ultim referendum a fost al treilea vot popular de acest fel, care a avut loc la Berlin in ultimii ani. Mai presus de toate, votul de duminica reprezinta o lovitura importanta data politicilor Partidului Social Democrat (SPD) si Partidului Stangii, care guverneaza in coalitie, in capitala germana.
Referendumul a fost precedat de o petitie de succes, in care initiativa cetatenilor numita “Lista Apei Berlinului” a strans in termen de sase luni mai mult de 320.000 de semnaturi – din care 280.887 au fost valabile – in sprijinul cererii sale.
Nu mai mult de 172.000 de semnaturi au fost necesare pentru campania acestei initiative. Totodata, in Germania au aparut o serie de documentare si reportaje, menite sa informeze cetatenii in legatura cu problema privatizarii apei si sa declanseze dezbateri publice pe marginea acestui subiect, asa cum este si cazul urmatorului reportaj, difuzat pe postul national german de televiziune.
Trebuie sa mai lamurim un lucru. Privatizarea apei presupune doar distributia sau si dreptul de proprietate asupra resursei in sine? Pentru ca, daca se privatizeaza asa cum s-a procedat in Bolivia de exemplu, oamenii nu vor mai avea dreptul sa foloseasca in gospodarie nici macar apa de ploaie care se scurge de pe streasina, deoarece aceasta va deveni proprietatea firmei private care o administreaza.
Un alt aspect interesant este acela ca privatizarea apei vine la pachet cu exploatarea gazelor de sist, procedeu care, dupa cum se stie, este un mare consumator si poluator al resurselor naturale de apa. In timp, din cauza poluarii, apa va deveni o marfa de lux si asta va urca pana la cer profitul firmelor private care o vor distribui populatiei.
Revenind la biata noastra tarisoara, dupa cum se vede, subiectul privatizarii apei si lucrurile grave care se intampla in Europa nu exista, nici pentru presa, nici pentru autoritatile de la Bucuresti. In schimb avem zilnic in mass-media dezbateri aprinse despre bisnitari si animalele lor salbatice, divorturi de celebritati, scandaluri generate de moartea unor vedete, clovneriile lui Basescu, carnea de cal, eliberarea lui Nastase din puscarie si alte idiotenii fara importanta.
Iar postul national de televiziune nu numai ca nu informeaza corect cetatenii si nu supune dezbaterii nationale problemele importante legate de privatizari, securitatea cetateanului si a bunurilor publice, ba dimpotriva, prezinta privatizarile, liberalizarile, regionalizarea si acordurile cu FMI, ca fiind solutiile cele mai bune de urmat si calea sigura pentru redresare economica si prosperitate!
Daca statul si presa ne-au tradat, singura solutie este aceea sa ne ajutam singuri si sa trecem la actiuni civice concrete. Legat de privatizarea apei la nivel european exista deja o miscare cetateneasca, care a strans pana acum 1,2 milioane de semnaturi si care lupta pentru pastrarea accesului la apa si salubrizare pentru fiecare cetatean, ca serviciu public, nesupus controlului privat.
Daca doriti sa semnati petitii si sa va implicati, puteti descarca materialele necesare de aici:
www.right2water.eu/material
Scopul real a gazelor de sist este de a otravi apa pe toata planeta
Nu va inselati ! Planul este de a otravi apa pe toata planeta, ca apoi, rezervele de apa potabila, sa aiba un pret enorm! Aici vorbim de lacomie, dar mai mult de atat, e vorba despre control, pentru ca daca o grupare reuseste sa polueze toate rezervele de apa potabila, dar in acelasi timp se asigura ca a “privatizat” in propriul beneficiu ce a ramas neotravit [toate izvoarele de apa curata ale natiunilor], si le are sub control strict prin intermediul ONG-urilor de “protectia mediului” si agentiilor criminale ale ONU, atunci… acea grupare conduce TOT!
Or sa fie razboaie pentru acces la apa daca le vom permite asa ceva, iar razboaiele acelea vor fi devastatoare. Trebuie sa ne opunem cu orice pret, pentru ca acesti indivizi sunt psihopati, nu le pasa daca ucid milioane de oameni, ba chiar ei isi doresc asta, ca apoi, cei putini din noi, cei care supravietuiesc, sa fie mai usor controlabili, prin implantari de microcipuri sau tatuaje electronice vizibile sau invizibile pe mana dreapta sau pe frunte (microcipurile au ajuns la dimensiunea unui ADN, insesizabile) si alte nenorociri tehnologice ce deja le-au pregatit!
Cat de curand va incepe “razboiul pentru apa” !
Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poata purta liberi arme. Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.
Comisia Europeana pregateste de mai multi ani, pe usa din dos, privatizarea resurselor de apa in toata Europa. Numai ca, dupa privatizare, pretul apei a explodat, iar calitatea apei a scazut. In Portugalia in uma privatizarii apei, pretul ei a crescut cu 400% si continua sa creasca cu 6% in fiecare an, iar apa a devenit in unele locuri atat de proasta incat nu mai poate fi bauta.
Asta i-a speriat pe nemti care au inceput sa rascumpere actiunile de la firmele privatizate, pentru ca autoritatile sa reia controlul asupra apei, care este un bun public. La Berlin a avut loc in 2011, in urma unei petitii a cetatenilor, un referendum pentru desecretizarea contractului de privatizare partiala a companiei BWB, iar in Portugalia au mereu loc ample proteste de strada. In Romania nu se aude nimic despre asta, pentru ca presa e cenzurata si aservita, iar guvernantii ne tradeaza si ne vand cu mare drag. Asa ca tot ce putem face este sa ne ajutam noi intre noi, sa dam informatia mai departe si sa participam la actiunile civice care se desfasoara la nivel european.
Este o REALITATE: in Romania, un numar covarsitor de oameni traiesc in conditii de auto-suficienta: pot, prin resurse proprii sa se hraneasca tot anul, sa vanda produse pentru a cumpara altele necesare, au sursa de APA in curte, le mai lipseste doar sa aiba si energie gratis ca sa fie complet INDEPENDENTI de un sistem (guvern)… iar asta explica oarecum si indiferenta romanilor la ce se intampla.
Ei, aceasta NU MAI ESTE REALITATEA in multe state din vest! Si atunci, te intrebi, cat de importanta este APA pentru a mentine aceste sute de mii de gospodarii independente? Sa ne amintim ca din ianuarie se numara cate vaci/oi, etc are fiecare, ba chiar si mp de solare din curte spre a fi impozitate!
Intradevar, nu prea pot sa controleze cat castiga un taran, cate legaturi de ceapa si ridichi a vandut… Si ajungi la aceeasi concluzie, Agricultura si Turismul (mai exact agro-turismul) au un potential URIAS in Romania, si se pot dezvolta prin resurse proprii oamenilor, independente de stat! Ei bine, asta nu se vrea! Oamenii din Romania sunt mai liberi decat intelegem noi, comparativ cu SUA, chiar UK. Aceasta libertate poate fi luata in termen de cateva luni, prin explorari dupa gaze de sist! “Hopa, scuze… tocmai v-am otravit apa”…
Sursa:
Active Information Media
Peter Brabeck, CEO al companiei Nestlé: “Accesul la apa NU ar trebui sa fie un drept public”
