Prietenii sunt rudele tale de suflet ce nu uită să te întrebe din când în când pe care drum te afli.
joi, iulie 31, 2014
miercuri, iulie 30, 2014
Doctorii care se pleaca in fata unui copil ucis de cancer, imaginea care a emotionat o lume intreaga
Imaginea surprinsa intr-un spital din China a facut intreaga lume a Internetului sa lacrimeze, scrie China Daily.
Liang Yaoyi avea doar 11 ani si ar fi trebuit sa duca o viata fericita si normala. Din pacate, baietelul a fost diagnosticat cu cancer pe creier. Desi era doar un copil de clasa a V-a, Liang a reusit sa impresioneze pe toata lumea pentru ca si-a rugat parintii sa-i doneze organele dupa moarte.
"Sunt multi oameni care fac lucruri mari in lume", a spus baietelul de pe patul sau de spital, "vreau si eu sa fiu un copil grozav" le-a mai transmis parintilor.
Ficatul si rinichii lui Liang au ajuns la alti copii care pot duce acum o viata normala. Pe holurile spitalului, doctorii au facut o plecaciune in fata lui, in semn de respect pentru intelepciunea unui baiat atat de mic.
Sursa: http://www.bzc.ro
Liang Yaoyi avea doar 11 ani si ar fi trebuit sa duca o viata fericita si normala. Din pacate, baietelul a fost diagnosticat cu cancer pe creier. Desi era doar un copil de clasa a V-a, Liang a reusit sa impresioneze pe toata lumea pentru ca si-a rugat parintii sa-i doneze organele dupa moarte.
"Sunt multi oameni care fac lucruri mari in lume", a spus baietelul de pe patul sau de spital, "vreau si eu sa fiu un copil grozav" le-a mai transmis parintilor.
Ficatul si rinichii lui Liang au ajuns la alti copii care pot duce acum o viata normala. Pe holurile spitalului, doctorii au facut o plecaciune in fata lui, in semn de respect pentru intelepciunea unui baiat atat de mic.
Sursa: http://www.bzc.ro
duminică, iulie 27, 2014
Sfanta paine a vlahilor
Pentru vlahii din Serbia, painea nu este doar hrana sau pomana data pentru sufletele celor raposati, ci si un "document" de valoare istorica inestimabila. In sudul Dunarii, painea rituala a vlahilor poarta pe ea semne asemanatoare cu cele de pe tablitele de la Tartaria, Vinca sau Lepenski Vir. Colacii ce se impart la parastase si la sarbatorile mortilor nu au insemne crestine, ci simbolurile celei mai vechi scrieri de pe pamant |
Cea mai veche scriere din lume, pastrata in painea vlahilor
Marija Gimbutas, celebru arheolog si profesor la Universitatea Harvard din SUA, a fost primul aparator al ideii ca semnele incizate pe tablitele de lut descoperite in nordul Dunarii, la Tartaria, si in sudul Dunarii, la Vinca (Lepenski Vir), reprezinta cea mai veche scriere din lume. Semne despre care se credea ca ar avea origini in Mesopotamia s-au dovedit a fi mult mai vechi si apartinand Europei. "Romania", sustine cercetatoarea americana in lucrarea "Civilizatie si cultura", "este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i. Hr. [...] A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana o precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. [...] A fost o perioada de reala armonie, in deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. [...] Trebuie ca de acum incolo sa recunoastem importanta spiritualitatii Vechii Europe, ca pe o parte a istoriei noastre". Cativa ani mai tarziu, o noua descoperire avea sa faca senzatie in lumea pasionatilor de istorie: sarbul Paun Es. Durlic, etnolog si director al muzeului din Majdanpek, o localitate aflata in sudul Portilor de Fier, lansa ipoteza indrazneata ca o parte din semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbutas se regasesc pe painea rituala a vlahilor din Serbia (colacii nostri, din nordul Dunarii) preparata la parastase si la sarbatorile mortilor.
Comparate intre ele, semnele de pe tablitele de la Tartaria si Vinca sunt aceleasi cu cele de pe painile rituale ale vlahilor. Este incontestabil, afirma Paun Es. Durlic, in lucrarea sa, "Limba sfanta a painii vlahilor", ca spirala, crucea Sfantului Andrei, crucea, luna noua, soarele sau svastica se regasesc atat pe tablite cat si in decoratia painilor. Ele sunt prezente, de altfel, in tot spatiul carpato-danubian, semne similare existand, de pilda, si pe inscriptia dacica prezentata de Vasile Lovinescu in lucrarea sa, "Dacia Hiperboreana".
Svastica - lumina tainica a eternitatii
Dintre semnele sistematizate de Marija Gimbutas, cercetatorul sarb Paun Es. Durlic a identificat circa 40 de ideograme, prezente si pe painile rituale ale vlahilor. Iar intre toate, cel mai mult l-a impresionat svastica.
"Svastica
ocupa locul central printre simbolurile tanatice ale vlahilor", spune
el. Exista o literatura bogata despre svastica, pentru ca reprezinta
unul dintre cele mai vechi simboluri, care il urmareste pe om pe
intreaga planeta, timp de mai bine de douazeci de milenii. Cu toate
acestea, stiinta nu pomeneste nimic despre existenta ei in cultul
mortilor la vlahi. Aici, nu numai ca este simbolul principal, dar este
urmata de un sir de alte simboluri independente, care provin tot din ea.
Faptul ca o parte dintre aceste simboluri apar separate, chiar din
cultura Vinca, dovedeste ca desprinderea din svastica s-a petrecut cu
mult inaintea perioadei respective. Cred, in acelasi timp, ca
materialele etnografice din painea vlahilor vor anula, in final, iluzia
ca svastica ar fi venit de la est! La romanii de pe ambele maluri ale
Dunarii, svastica apare, in decursul timpului, atat in cimitire si
biserici, cat si pe pergamente voievodale sau pe broderii nationale,
insa prezinta o serie de variatii, care au fost observate si
inregistrate de Vasile Lovinescu.
In "Dacia preistorica", marele istoric Nicolae Densusianu aminteste si el, alaturi de cerc sau discul soarelui, de crucea Sfantului Andrei, "semnul misterios, insa favorabil, al svasticei". Considerandu-l simbol al divinitatii supreme a pelasgilor, al lui Jupiter Tonans, "reprezentand fulgerul sau peste tot lumina, viata, sanatatea si averea", semnul svasticii este identificat de Nicolae Densusianu si pe cusaturile romancelor din Transilvania. Desi a fost abuziv folosita in scopuri politice, in lumea satului autentic, svastica si-a pastrat aureolarea sacra. Pe aceasta tema, exista chiar si o anecdota, povestita de Vasile Lovinescu in "Dacia hiperboreana": "Un adversar al national-socialistilor romani voia sa-l convinga pe un taran batran ca svastica este un semn strain, importat". "Ba nu", raspunde omul nostru, "il avem de pe vremea uriasilor".
Numita si Lusafur (in romana, Luceafar), svastica reprezinta grafic planeta Venus, simbolul principal in cultul mortilor la vlahi, "lumina personala" pe care cel mort o poarta in mana cand trece prin regatul intunericului si merge dincolo. Astfel, vlahul trecut in dimensiunea eterna se afla sub protectia svasticii.
Muosul - pastrator al legaturii dintre geto-daci si vlahi
Cand firul vietii se rupe, iar vlahul trebuie sa paseasca in lumea cealalta, cei ramasi pe pamant fac o paine careia ii spun Muos. Denumirea muosi se refera la strabuni, acestia fiind rugati sa vina la pomana, sa petreaca si sa-l ajute pe cel care tocmai a murit sa se descurce in lumea de dincolo.
La nordul Dunarii, principalele sarbatori ce le sunt consacrate stramosilor morti, precum si pomenile facute pentru ei, se numesc mosi. Desi Biserica Ortodoxa nu recunoaste decat Mosii de vara (din sambata Rusaliilor) si Mosii de iarna (din sambata dinaintea Duminicii lasatului de sec de carne), totusi, in "Trilogia vietii", marele folclorist Simion Florea Marian mentioneaza ca "pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Pornind de la intelesul originar de "batran, om in varsta", termenul de mos este utilizat pe o arie destul de larga, nu doar pentru zilele mortilor, ci reprezinta numele popular al unor sfinti crestini sarbatoriti iarna: Mos Craciun, Mos Nicolae, Mos Andrei.
Marija Gimbutas, celebru arheolog si profesor la Universitatea Harvard din SUA, a fost primul aparator al ideii ca semnele incizate pe tablitele de lut descoperite in nordul Dunarii, la Tartaria, si in sudul Dunarii, la Vinca (Lepenski Vir), reprezinta cea mai veche scriere din lume. Semne despre care se credea ca ar avea origini in Mesopotamia s-au dovedit a fi mult mai vechi si apartinand Europei. "Romania", sustine cercetatoarea americana in lucrarea "Civilizatie si cultura", "este vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturala cuprinsa intre 6500-3500 i. Hr. [...] A devenit, de asemenea, evident ca aceasta straveche civilizatie europeana o precede cu cateva milenii pe cea sumeriana. [...] A fost o perioada de reala armonie, in deplin acord cu energiile creatoare ale naturii. [...] Trebuie ca de acum incolo sa recunoastem importanta spiritualitatii Vechii Europe, ca pe o parte a istoriei noastre". Cativa ani mai tarziu, o noua descoperire avea sa faca senzatie in lumea pasionatilor de istorie: sarbul Paun Es. Durlic, etnolog si director al muzeului din Majdanpek, o localitate aflata in sudul Portilor de Fier, lansa ipoteza indrazneata ca o parte din semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbutas se regasesc pe painea rituala a vlahilor din Serbia (colacii nostri, din nordul Dunarii) preparata la parastase si la sarbatorile mortilor.
Comparate intre ele, semnele de pe tablitele de la Tartaria si Vinca sunt aceleasi cu cele de pe painile rituale ale vlahilor. Este incontestabil, afirma Paun Es. Durlic, in lucrarea sa, "Limba sfanta a painii vlahilor", ca spirala, crucea Sfantului Andrei, crucea, luna noua, soarele sau svastica se regasesc atat pe tablite cat si in decoratia painilor. Ele sunt prezente, de altfel, in tot spatiul carpato-danubian, semne similare existand, de pilda, si pe inscriptia dacica prezentata de Vasile Lovinescu in lucrarea sa, "Dacia Hiperboreana".
Svastica - lumina tainica a eternitatii
Dintre semnele sistematizate de Marija Gimbutas, cercetatorul sarb Paun Es. Durlic a identificat circa 40 de ideograme, prezente si pe painile rituale ale vlahilor. Iar intre toate, cel mai mult l-a impresionat svastica.
In "Dacia preistorica", marele istoric Nicolae Densusianu aminteste si el, alaturi de cerc sau discul soarelui, de crucea Sfantului Andrei, "semnul misterios, insa favorabil, al svasticei". Considerandu-l simbol al divinitatii supreme a pelasgilor, al lui Jupiter Tonans, "reprezentand fulgerul sau peste tot lumina, viata, sanatatea si averea", semnul svasticii este identificat de Nicolae Densusianu si pe cusaturile romancelor din Transilvania. Desi a fost abuziv folosita in scopuri politice, in lumea satului autentic, svastica si-a pastrat aureolarea sacra. Pe aceasta tema, exista chiar si o anecdota, povestita de Vasile Lovinescu in "Dacia hiperboreana": "Un adversar al national-socialistilor romani voia sa-l convinga pe un taran batran ca svastica este un semn strain, importat". "Ba nu", raspunde omul nostru, "il avem de pe vremea uriasilor".
Numita si Lusafur (in romana, Luceafar), svastica reprezinta grafic planeta Venus, simbolul principal in cultul mortilor la vlahi, "lumina personala" pe care cel mort o poarta in mana cand trece prin regatul intunericului si merge dincolo. Astfel, vlahul trecut in dimensiunea eterna se afla sub protectia svasticii.
Muosul - pastrator al legaturii dintre geto-daci si vlahi
Cand firul vietii se rupe, iar vlahul trebuie sa paseasca in lumea cealalta, cei ramasi pe pamant fac o paine careia ii spun Muos. Denumirea muosi se refera la strabuni, acestia fiind rugati sa vina la pomana, sa petreaca si sa-l ajute pe cel care tocmai a murit sa se descurce in lumea de dincolo.
La nordul Dunarii, principalele sarbatori ce le sunt consacrate stramosilor morti, precum si pomenile facute pentru ei, se numesc mosi. Desi Biserica Ortodoxa nu recunoaste decat Mosii de vara (din sambata Rusaliilor) si Mosii de iarna (din sambata dinaintea Duminicii lasatului de sec de carne), totusi, in "Trilogia vietii", marele folclorist Simion Florea Marian mentioneaza ca "pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Pornind de la intelesul originar de "batran, om in varsta", termenul de mos este utilizat pe o arie destul de larga, nu doar pentru zilele mortilor, ci reprezinta numele popular al unor sfinti crestini sarbatoriti iarna: Mos Craciun, Mos Nicolae, Mos Andrei.
Provenind
din substratul geto-trac al limbii romane, cuvantul mos, cu derivatul
sau moasa, este, remarca DAN OLTEAN in cartea sa "Religia dacilor", "cel
mai semnificativ termen pastrat de limba romana din vocabularul
magico-religios al dacilor". In acelasi timp, Paun Es. Durlic considera
ca mos, unul dintre putinele cuvinte dacice care au supravietuit
romanizarii, se regaseste in numele celui mai mare zeu al dacilor,
Zalmoxis (Zalmas
Pe painea rituala numita Muos, impartita in sudul Dunarii, se afla doua simboluri stravechi, realizate din aluat: svastica (Lusafur) si crucea cu luna noua. Crucea cu cele patru semilune (prezenta si pe unele cruci vechi, de piatra, din cimitirele romanesti) il reprezinta pe cel care a murit, iar svastica sta pe pieptul lui pentru a-l invia pe lumea cealalta.
In cultura vlahilor (ca si in alte culturi arhaice), numarul 4 simbolizeaza zeul suprem. Coreland cu etimologia cuvantului muos (legat de substratul dacic si regasit de oamenii de stiinta in baza numelui zeului Zamolxe), este posibil ca in aceasta paine sa fie pastrata ipostaza Marelui Zeu, care, se pare, avea natura duala: solara si htoniana. Natura htoniana a lui Zamolxe reiese si din etimologia sustinuta de Ovidiu Drimba: in limba traca, cuvantul zamol inseamna pamant. Izvor al vietii, zeu al vegetatiei si al reinvierii naturii, Zamolxe era patron al roadelor pamantului (deci al graului si, implicit, al painii), insa domnea si asupra imparatiei mortilor.
Chiaia Raiului
Revenind la painea
numita Muos, pe care vlahii o fac pentru a-i chema pe strabunii adormiti
la masa celui plecat de curand, Paun Es. Durlic observa ca svastica
ocupa locul central pe aceasta paine si, pe langa rolul de calauza si
lumina pentru cel care a murit, are rolul de paznic al cheilor si
portilor de la lumea cealalta. Svastica este si judecator in lumea
mortilor pentru ca, dupa credintele vlahilor, ea hotaraste daca cel mort
merge in rai sau in iad.
Se crede ca cel care a murit fara lumanare nu poate deschide usa raiului fara cheia pe care o primeste la pomana. Secretul facerii painii este transmis din generatie in generatie, iar batranele respecta cu sfintenie traditia preluata de la mamele lor. Asa se explica de ce Chiaia Raiului (Cheia Raiului) seamana cu vechile chei de la portile de lemn ale caselor de munte. Vechimea obiceiului de a face pentru cel mort fara lumina o astfel de cheie, care sa-i asigure accesul la rai, se regaseste si in folclorul vlahilor sud-dunareni: "La rai, suflete, la rai,/ Baga sama cui mi-o dai,/ Ca la poarta raiului/ Sede floarea-soarelui/ si mirosul florilor!" - obisnuiesc sa-i cante batranele vlahe dalbului calator.
La fel de importanta pentru a proba vechimea acestei paini este si partea de jos a cheii, care are forma elipsoidala si este impartita in sapte zone: trimitere clara la cele sapte ceruri din credinta romaneasca. Sub forma de pasare, sufletul are de trecut prin sapte ceruri, care sunt tot mai greu de strapuns, si are de platit vama, la poarta fiecarui cer.
Desi nu exista nici o mentiune scrisa referitoare la cele sapte regiuni ceresti, totusi, Dan Oltean (Religia dacilor) deduce pe baza descoperirilor din incinta sacra a Sarmizegetusei, unde exista sapte sanctuare si un altar, precum si semicalotele din calcar, ce au pe suprafata lor sculptate orbitele celor sapte planete si pasarea sufletului, ca si dacii au avut, la fel ca si tracii sudici, grecii sau romanii, o conceptie similara asupra constructiei Universului.
Cifra a cosmosului si a totalitatii, sapte apare frecvent in painile rituale ale vlahilor din sudul Dunarii. Astfel, pe painea Sapce coturi (Sapte coturi), se pot vedea sapte bucati de svastica. In forma de S, acestea sunt legate intr-un cerc inchis, reprezentand toporafia lumii de apoi, despre care se crede ca ar fi heptagonala. Painea Sapce coturi se da paznicului raiului, cu rugamintea de a-l cauta pe cel adormit in cele sapte colturi ale lumii de apoi, sa-l scoata de acolo si sa-l lase sa vina acasa, la pomana.
Aripi de paine pentru lumea de apoi
Jumatatea de svastica se intalneste si in painea numita Arpiuara (Aripioara), unde ocupa locul central. In unele zone locuite de vlahi, exista si astazi credinta (care se pare ca a fost general raspandita), ca cel care moare pleaca pe lumea cealalta ca Zburator. "Al muort sa fase injir si zbuara!" - consemneaza in cartea sa Paun Es. Durlic. Pentru ca cel care paraseste aceasta lume sa poata zbura, nu i se acopera talpile. Sufletul, prefacut in pasare, se va odihni in pomul fructifer pe care rudele il vor planta la capul mormantului.
La vlahii estici (zona Vinca), pomana, care se aranjeaza pe o masa, in forma de om, fiind dublul celui mort, nu se inchide la picioare, pentru ca sa poata, si ea, merge. O asteapta drum lung, pana va ajunge la cel care a murit.
Ospatul nemuririi
In painea numita Voinisesc, svastica, ale carei patru elemente reprezinta cele patru pozitii anuale ale constelatiei Ursa minor, asa cum a fost ea vazuta, dupa teoria polara, de vechii indo-arieni, are inca un brat. Batranele de la Crna Reka cred ca svastica se preschimba si capata atribute barbatesti si un nou rol. Nu e lumina, nici ghid, nici cheie, ci paznic al mesei celui plecat. Spre deosebire de pomana care se imparte cu vecinii si cu familia celui mort, pomana de pe "masa" se pune intr-un loc diferit (intr-o alta camera) si este dedicata exclusiv celui care a murit.
In lucrarea sa, "Limba sfanta a painii vlahilor", Paun Es. Durlic observa ca aceasta pomana arata "ca o sfanta masa la care sta cel care a murit de parca, chiar in acest moment, ar fi incoronat ca rege sau zeu, pregatit fiind sa-si primeasca oaspetii din cealalta lume, care sunt importanti pentru noul sau statut". Luminat cu lumina svasticii triple si insotit de aceste fiinte vesnice, cel mort vede implinindu-se cel mai vechi vis pe care il are omul de cand este pe pamant, acela de a fi nemuritor si de a trai etern in rai. Dupa invatatura batranilor vlahi, drumul spre nemurire il poate afla oricine. Cu o conditie: sa cunoasca magia painii si limba sfanta a simbolurilor ei.
Continuare in numarul viitor
Pe painea rituala numita Muos, impartita in sudul Dunarii, se afla doua simboluri stravechi, realizate din aluat: svastica (Lusafur) si crucea cu luna noua. Crucea cu cele patru semilune (prezenta si pe unele cruci vechi, de piatra, din cimitirele romanesti) il reprezinta pe cel care a murit, iar svastica sta pe pieptul lui pentru a-l invia pe lumea cealalta.
In cultura vlahilor (ca si in alte culturi arhaice), numarul 4 simbolizeaza zeul suprem. Coreland cu etimologia cuvantului muos (legat de substratul dacic si regasit de oamenii de stiinta in baza numelui zeului Zamolxe), este posibil ca in aceasta paine sa fie pastrata ipostaza Marelui Zeu, care, se pare, avea natura duala: solara si htoniana. Natura htoniana a lui Zamolxe reiese si din etimologia sustinuta de Ovidiu Drimba: in limba traca, cuvantul zamol inseamna pamant. Izvor al vietii, zeu al vegetatiei si al reinvierii naturii, Zamolxe era patron al roadelor pamantului (deci al graului si, implicit, al painii), insa domnea si asupra imparatiei mortilor.
Chiaia Raiului
Se crede ca cel care a murit fara lumanare nu poate deschide usa raiului fara cheia pe care o primeste la pomana. Secretul facerii painii este transmis din generatie in generatie, iar batranele respecta cu sfintenie traditia preluata de la mamele lor. Asa se explica de ce Chiaia Raiului (Cheia Raiului) seamana cu vechile chei de la portile de lemn ale caselor de munte. Vechimea obiceiului de a face pentru cel mort fara lumina o astfel de cheie, care sa-i asigure accesul la rai, se regaseste si in folclorul vlahilor sud-dunareni: "La rai, suflete, la rai,/ Baga sama cui mi-o dai,/ Ca la poarta raiului/ Sede floarea-soarelui/ si mirosul florilor!" - obisnuiesc sa-i cante batranele vlahe dalbului calator.
La fel de importanta pentru a proba vechimea acestei paini este si partea de jos a cheii, care are forma elipsoidala si este impartita in sapte zone: trimitere clara la cele sapte ceruri din credinta romaneasca. Sub forma de pasare, sufletul are de trecut prin sapte ceruri, care sunt tot mai greu de strapuns, si are de platit vama, la poarta fiecarui cer.
Desi nu exista nici o mentiune scrisa referitoare la cele sapte regiuni ceresti, totusi, Dan Oltean (Religia dacilor) deduce pe baza descoperirilor din incinta sacra a Sarmizegetusei, unde exista sapte sanctuare si un altar, precum si semicalotele din calcar, ce au pe suprafata lor sculptate orbitele celor sapte planete si pasarea sufletului, ca si dacii au avut, la fel ca si tracii sudici, grecii sau romanii, o conceptie similara asupra constructiei Universului.
Cifra a cosmosului si a totalitatii, sapte apare frecvent in painile rituale ale vlahilor din sudul Dunarii. Astfel, pe painea Sapce coturi (Sapte coturi), se pot vedea sapte bucati de svastica. In forma de S, acestea sunt legate intr-un cerc inchis, reprezentand toporafia lumii de apoi, despre care se crede ca ar fi heptagonala. Painea Sapce coturi se da paznicului raiului, cu rugamintea de a-l cauta pe cel adormit in cele sapte colturi ale lumii de apoi, sa-l scoata de acolo si sa-l lase sa vina acasa, la pomana.
Aripi de paine pentru lumea de apoi
Jumatatea de svastica se intalneste si in painea numita Arpiuara (Aripioara), unde ocupa locul central. In unele zone locuite de vlahi, exista si astazi credinta (care se pare ca a fost general raspandita), ca cel care moare pleaca pe lumea cealalta ca Zburator. "Al muort sa fase injir si zbuara!" - consemneaza in cartea sa Paun Es. Durlic. Pentru ca cel care paraseste aceasta lume sa poata zbura, nu i se acopera talpile. Sufletul, prefacut in pasare, se va odihni in pomul fructifer pe care rudele il vor planta la capul mormantului.
La vlahii estici (zona Vinca), pomana, care se aranjeaza pe o masa, in forma de om, fiind dublul celui mort, nu se inchide la picioare, pentru ca sa poata, si ea, merge. O asteapta drum lung, pana va ajunge la cel care a murit.
Ospatul nemuririi
In painea numita Voinisesc, svastica, ale carei patru elemente reprezinta cele patru pozitii anuale ale constelatiei Ursa minor, asa cum a fost ea vazuta, dupa teoria polara, de vechii indo-arieni, are inca un brat. Batranele de la Crna Reka cred ca svastica se preschimba si capata atribute barbatesti si un nou rol. Nu e lumina, nici ghid, nici cheie, ci paznic al mesei celui plecat. Spre deosebire de pomana care se imparte cu vecinii si cu familia celui mort, pomana de pe "masa" se pune intr-un loc diferit (intr-o alta camera) si este dedicata exclusiv celui care a murit.
In lucrarea sa, "Limba sfanta a painii vlahilor", Paun Es. Durlic observa ca aceasta pomana arata "ca o sfanta masa la care sta cel care a murit de parca, chiar in acest moment, ar fi incoronat ca rege sau zeu, pregatit fiind sa-si primeasca oaspetii din cealalta lume, care sunt importanti pentru noul sau statut". Luminat cu lumina svasticii triple si insotit de aceste fiinte vesnice, cel mort vede implinindu-se cel mai vechi vis pe care il are omul de cand este pe pamant, acela de a fi nemuritor si de a trai etern in rai. Dupa invatatura batranilor vlahi, drumul spre nemurire il poate afla oricine. Cu o conditie: sa cunoasca magia painii si limba sfanta a simbolurilor ei.
Continuare in numarul viitor
Sursa: formula-as.ro
sâmbătă, iulie 26, 2014
Mihai Mălaimare: "Trăim în România – Dacia – Grădina Maicii Domnului. Dacia Preistorică a lui Densușianu este biblia sufletului românesc”
Mesaj postat ieri de actorul Mihai Mălaimare pe pagina sa de Facebook:
”Citesc cu interes cartile lui Eugen Delcea si consider si eu ca Dacia
preistorica a lui Densusianu este ” biblia sufletului romanesc”. Asa
este, asa trebuie sa fie, prea multe semne ma indeamna sa cred acest
lucru. Si, de foarte buni ani, mai exista unul cat se poate de
neindoielnic: prea multi ticalosi, prea multi tradatori de neam, prea
multi vanduti, prea multi nemernici, prea multi diavoli salasluiesc
intre noi, incearca sa ne curme gandirea,
credinta si viata. Acesta mi se pare cel mai plauzibil argument ca traim
in Romania – Dacia – Gradina Maicii Domnului, ca Densusianu avea
dreptate si ca, daca acum nu ne putem inca impune vointa intru apararea
drepturilor noastre sfinte, macar sa incercam sa fim mandri fie si in
sufletul nostru ca suntem urmasii celor care au faurit civilizatia umana
asa cum este ea cunoscuta. De foarte multa vreme, de la tradarea care a
facut sa cada Sarmisegetuza, deasupra noastra pluteste un nor intunecat
de ura, neintelegere si dezbinare. Cand ploua pacla aceasta se scurge
in pamant si iarba este mai verde si cerul este mai albastru decat
oricand. Asa va fi si viitorul acestei tari!”
Sursa: https://www.facebook.com/malaimare.mihai
joi, iulie 24, 2014
sâmbătă, iulie 19, 2014
miercuri, iulie 16, 2014
12 lucruri pe care oamenii fericiţi le fac diferit
Indiferent pe ce parte a drumului vieţii călătorim, aceste 12 “obiceiuri ale fericirii” vor fi întotdeauna aplicabile.
1. Exprimă recunoştinţa – Atunci când apreciezi ceea ce ai, ceea ce ai creşte în valoare. Destul de interesant nu-i aşa? Aşadar, practic, dacă eşti recunoscător pentru bunătatea care este deja evidentă în viaţa ta, această atitudine îţi va aduce un sentiment mai profund de fericire. Iar acest lucru se va produce fără a fi nevoit să cumperi ceva. Are sens. Dacă nu eşti recunoscător pentru ceea ce ai deja, o să îţi fie foarte greu să fii fericit.
2. Cultivă optimismul – Câştigătorii au abilitatea de a-şi fabrica propriul optimism. Indiferent de situaţie, diva cu cel mai mare succes este tipa care va găsi întotdeauna o modalitate de a da o nuanţă optimistă evenimentului. Aceasta interpretează eşecul doar ca pe o oportunitate de a creşte şi de a învăţa o nouă lecţie de la viaţă. Oamenii care gândesc optimist, văd lumea ca pe un loc presărat cu oportunităţi nenumărate, în special în vremurile grele.
3. Evită gândirea excesivă şi comparaţia socială – Acţiunea de a te compara cu altcineva poate fi extrem de otrăvitoare. Dacă eşti într-un anume fel mai “bun” decât persoana cu care te compari, această stare îţi va oferi un sentiment nesănătos de superioritate. Eul personal se amplifică şi până la urmă explodează! Dacă eşti mai “slab” decât cealaltă persoană, atunci începi să discreditezi progresul pe care l-ai făcut până atunci. În majoritatea situaţiilor, acest tip de comparaţie socială nu te conduce spre un rezultat sănătos. Dacă simţi neapărat nevoia să te compari cu ceva, fă o comparaţie între persoana ta de acum şi o versiune mai veche a ta.
4. Realizează acţiuni de binefacere – Împlinirea unei fapte bune determină eliberarea de serotonină în creierul tău. Serotonina este o substanţă care are beneficii nemaipomenite pentru sănătate, inclusiv te face să te simţi mult mai fericit. A ajuta pe cineva într-un mod dezinteresat este o modalitate puternică de a te simţi bine în interior. Ceea ce este şi mai interesant în ceea ce priveşte acest impuls de bunătate este că nu te va face doar pe tine să te simţi bine, dar şi pe cei care privesc acest act de bunătate.
“Spectatorii” vor fi recompensaţi cu o eliberare de serotonină doar dacă privesc ce se întâmplă. Aşadar, în locul antidepresivelor, ale căror scop este să elibereze mai multă serotonină, alegeţi bunătatea.
5. Hrăneşte relaţiile sociale – Cei mai fericiţi oameni de pe planetă sunt cei care au relaţii profunde, semnificative. Ştiai că studiile au arătat faptul că rata mortalităţii oamenilor se dublează atunci când aceştia sunt singuri? Un cerc activ de prieteni buni alături de care îţi poţi împărtăşi experienţele dă naştere unui sentiment plăcut şi călduros. Te simţi conectat şi devii o parte a unui întreg mult mai semnificativ decât existenţa ta singuratică.
6. Dezvoltă strategii pentru a putea face faţă situaţiilor – Modul în care răspunzi la momentele dificile este ceea ce îţi formează caracterul. Uneori au loc căderi în viaţă, este inevitabil acest lucru. Poate fi foarte greu să găseşti o soluţie viabilă atunci când lucrurile rele sunt pe cale să se răspândească. De aceea, te ajută foarte mult să fii pregătit şi să ai la îndemână câteva strategii sănătoase de a face faţă anumitor situaţii.
7. Învaţă să ierţi – A menţine şi a răspândi un sentiment de ură este ceva îngrozitor pentru starea ta interioară. Mintea nu ştie care este diferenţa între emoţiile trecute şi cele prezente. Atunci când “urăşti” pe cineva, şi te gândeşti permanent la acest lucru, emoţiile negative îţi consumă întreaga energie pe care ai putea să o canalizezi spre lucruri mai frumoase. Este un mod de a “te fraieri” de unul singur, iar în final tu vei fi marele perdant al acestei atitudini.
8. Creşte experienţele trăite cu intensitate - A fi prezent, în totalitate, este o stare în care simţi că timpul stă pe loc. Apare atunci când eşti atât de concentrat asupra lucrurilor pe care le faci încât devii una cu sarcina pe care o ai. Acţiunea şi conştientizarea sunt unite. Nu îţi este foame, nici somn şi nu eşti nici cuprins de emoţii. Pur şi simplu eşti implicat complet în activitatea pe care o faci. Nimic nu îţi distrage atenţia sau concurează pentru concentrarea ta.
9. Savurează plăcerile vieţii – Fericirea profundă nu poate exista dacă nu încetineşti ritmul şi dacă nu îţi permiţi să te bucuri de plăcerile vieţii. Într-o lume plină de stimuli nebuni şi de mişcare omniprezentă, este uşor să uiţi să te bucuri de experienţele plăcute ale vieţii. Atunci când uiţi să apreciezi, reuşeşti să furi magia momentului. Lucrurile simple din viaţă sunt cele care pot fi cele mai pline de satisfacţii, asta dacă nu uiţi să le experimentezi pe deplin.
10. Dedică tot obiectivelor tale – Atunci când eşti implicat complet în acţiunea de a face ceva, această stare vine echipată complet cu o forţă inefabilă. Lucruri minunate încep să se întâmple atunci când te angajezi complet să faci orice este nevoie pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti.
11. Practică spiritualitatea – Atunci când practici spiritualitatea sau religia, recunoşti că Viaţa este o forţă mai mare decât tine. Renunţi la ideea că tu eşti cel atotputernic. Această practică te determină să te conectezi cu sursa creaţiei şi să accepţi o conexiune cu tot ceea ce există în jurul tău. Unii dintre cei mai realizaţi oameni simt că se află pe Pământ pentru a face ceva “ce sunt meniţi să facă”.
12. Ai grijă de corpul tău – Pentru a fi cea mai fericită persoană este vital să ai grijă de corpul tău. Dacă energia ta fizică nu este într-o formă bună, atunci energia ta mentală (concentrarea), energia emoţională (sentimentele) şi cea spirituală (scopul) vor fi afectate într-un mod negativ.
Ştiai că studiile realizate pe oameni deprimaţi au arătat că exerciţiile fizice constante creşteau nivelul fericirii la fel de mult ca şi medicamentele? Însă, partea cea mai interesantă este că, după şase luni, persoanele care au participat la acest experiment aveau mult mai puţine şanse să recidiveze, deoarece acestea aveau un sentiment mai puternic al auto-realizării şi al auto-valorii.
Sursa: Financiarul.ro
Fericirea are o formula foarte simpla...
“Sa razi des si mult; sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; sa castigi aprecierea criticilor onesti si sa induri tradarea prietenilor falsi; sa apreciezi frumusetea; sa vezi ce e mai bun in ceilalti; sa faci lumea un pic mai buna, fie printr-un copil sanatos, un petic de gradina sau o izbavire a conditiei sociale; sa stii ca macar viata unei singure alte persoane a fost mai usoara pentru ca tu ai trait. Asta inseamna sa reusesti”.
Idei benefice si intelepte
Motto: "Cand incetezi sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"
Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite.
Viata este prea scurta, pentru a o petrece cu oameni care nu merita.
Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa
te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa
te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe
care o ai. Aminteste-ti mereu ca
prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit,
ci cei care iti sunt aproape, cand ti-e cel mai greu.
Nu mai fugi de probleme.
Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in
lume care poate depasi, fara greseala, toate complicatiile cu care viata
ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate
probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne
suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem.
Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii – sa ne infruntam
problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in
timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.
Nu te mai minti. Poti
minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.
Vietile ni se imbunatatesc, numai cand acceptam provocarile care ne apar
in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.
Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel
mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand
iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da,
ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata
vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care
conteaza pentru tine, acel moment e acum.
Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una
dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti,
intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi
intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar – insa nimeni
nu poate fi ca tine. Nu te schimba, ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.
Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.
Nu iti mai fie frica sa gresesti. A
face ceva si a obtine un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu
faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei – si orice
esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut, decat pe cele pe care le-ai facut.
Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem
iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite,
insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile
ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite
pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite
lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.
Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc, cu adevarat, fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.
Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata, inainte de a o impartasi cu altcineva.
Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu
mai analiza asa de mult la fiecare situatie, caci vei crea probleme
care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti
schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica
riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.
Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni
nu se simte niciodata 100% pregatit, cand apare o noua sansa. Asta,
pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem
dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti
intai insuficient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i
asa?
Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile
trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur, decat intr-o
companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se
intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si
din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.
Nu mai respinge relatii noi, doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei
invata ca, in viata, oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un
scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata
cate ceva. Dar, cel mai important lucru este ca vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.
Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri, zilnic. Succesul este, pana la urma, o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.
Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".
Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele
neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti
netezeasca calea, in directia care era menita pentru tine. Poate nu
intelegi si nu vezi asta, in momentul in care lucrurile rele se petrec –
si poate ca iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri
negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca
fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai
buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca,
zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si asa vei si fi.
Nu mai tine suparare. Nu
iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe
tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce
mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa
imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.
Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.
Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.
Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te
de lucrurile marunte, pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei
descoperi ca ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune
perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante,
pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.
Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.
Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.
Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate - atunci cand nu sunt. Este
in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci
sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat
nici de ceea ce cred ceilalti; plangi, daca simti nevoia - este sanatos
sa versi lacrimi. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.
Nu ii mai invinui pe altii, pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele, in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii, pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.
Nu iti mai face atatea griji. Grijile
nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face
ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa
te ingrijorezi pentru o situatie, intreba-te urmatorul lucru: "Oare situatia asta va mai conta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.
Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca
te trezesti in fiecare dimineata, gandindu-te ca ceva minunat, ti se va
intampla in ziua respectiva si daca esti putin atent, vei observa
destul de des ca ai avut dreptate.
Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost, pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce tu ai si le lipseste altora.
Sursa: http://spiritliber.blogspot.ro
vineri, iulie 11, 2014
Beneficiile imbratisarii si ale atingerii
“Milioane si milioane de ani si tot nu mi-ar putea da jumatate din timpul suficient pentru a descrie acea mica clipa de eternitate cand iti pui bratele in jurul meu si eu imi pun bratele in jurul tau.” – Jacques Prevert
Imbratisarea… un gest mic, banal, facut doar pe
jumatate sau din obisnuinta, un gest pe care il luam de cele mai multe
ori ca atare… Dar acest gest mic poate face minuni mari pentru fiecare
dintre noi. Lasati-va imbratisati cand simtiti nevoia. Acordati o
imbratisare daca cel de langa voi are nevoie de ea. Imbratisarea este un
medicament universal. Uneori o raza de soare. O consolare… O mangaiere…
O speranta… Un gest usor prin care ii amintesti celuilalt ca ii esti
alaturi, la bine si la rau …
Imaginati-va ca doua inimi isi strig mainile cu caldura… Este ceea ce se intampla in timpul unei imbratisari. Distanta dintre oameni si inimi se scurteaza considerabil in timpul unei imbratisari autentice. Suntem cel mai aproape de latura noastra umana. Imbratisati cu sinceritate si din toata inima! Imbratisati fara un motiv anume. Imbratiseaza pe cineva cel putin o data pe zi. Imbratiseaza de doua ori intr-o zi ploioasa. Imbratiseaza cu un zambet. A tine ochii inchisi este optional. ‘Cuibareala’ este o imbratisare prelungita. Imbratisarile de dinainte de culcare alunga visele rele. Nu imbratisa niciodata maine o persoana pe care ai putea sa o imbratisezi astazi. Nu poti da o imbratisare fara sa primesti una inapoi.
De ce sa oferim si sa primim imbratisari?
Beneficiile imbratisarii si ale atingerii:
… ne face sa ne simtim bine
… risipeste sentimentul de singuratate
… ne ajuta sa ne depasim fricile
… ne ajuta sa ne construim stima de sine
… favorizeaza altruismul
… controleaza apetitul
… scade tensiunea arteriala
… ne ajuta sa luptam impotriva insomniei
… ne confirma existenta noastra fizica
… scade riscul aparitiei bolilor de inima
… ajuta la scaderea nivelului de cortizol, mai ales in cazul femeilor
… regleaza productia de hemoglobina
… ofera o alternativa sanatoasa si sigura la alcool si droguri
… transmite sentimentul de ‘a apartine’
… efectele imbratisarii au loc chiar si atunci cand imbratisarea inceteaza. Imbunatatirile fizice si emotionale pe care imbratisarea le aduce organismului dureaza mai mult decat imbratisarea in sine
…ajuta la eliberarea durerii fizice
… imbratisarea vindeca
Imbratisarea, acest schimb minunat de afectiune, caldura si sprijin, nu este specific doar fiintei umane. Gesturi similare au fost observate si la alte specii de animale. Insa alte animale precum cainii, au tendinta de a se bucura mai putin decat oamenii sau alte primate de placerea pe care o ofera o imbratisare. Cainii, spre exemplu, interpreteaza asezarea unei labute peste alt caine drept semn de dominanta si nu ii acorda aceeasi semnificatie de protectie, afectiune si sprijin.
O simpla imbratisare poate face din aceasta lume un loc mai bun.
Sursa: suntsanatos.ro
Imaginati-va ca doua inimi isi strig mainile cu caldura… Este ceea ce se intampla in timpul unei imbratisari. Distanta dintre oameni si inimi se scurteaza considerabil in timpul unei imbratisari autentice. Suntem cel mai aproape de latura noastra umana. Imbratisati cu sinceritate si din toata inima! Imbratisati fara un motiv anume. Imbratiseaza pe cineva cel putin o data pe zi. Imbratiseaza de doua ori intr-o zi ploioasa. Imbratiseaza cu un zambet. A tine ochii inchisi este optional. ‘Cuibareala’ este o imbratisare prelungita. Imbratisarile de dinainte de culcare alunga visele rele. Nu imbratisa niciodata maine o persoana pe care ai putea sa o imbratisezi astazi. Nu poti da o imbratisare fara sa primesti una inapoi.
De ce sa oferim si sa primim imbratisari?
Beneficiile imbratisarii si ale atingerii:
- Imbratisarea reuseste, mai pregnant si mai vizibil decat multe din lucrurile care ne inconjoara, sa ne imbunatateasca starea de spirit si sa scada in schimb nivelul de stres. Conform unui studiu efectuat in cadrul Universitatii Carolina de Nord, nivelul cortizolului, un hormon secretat de glandele suprarenale in conditii de stres si tensiune, a scazut semnificativ cand persoanele participante la studiu au fost imbratisate de partenerii lor pentru minim 20 de secunde. Un nivel mare al cortizolului poate determina cresterea tensiunii si a nivelului de zahar din sange.
- Imbratisarea reduce tensiunea arteriala, avand astfel un efect benefic asupra inimii si prevenind instalarea anumitor boli ale inimii. Studii recente au demonstrat ca in timpul imbratisarii are loc o eliberare semnificativa de oxitocina, hormonul atasamentului si al iubirii, cel care determina sentimentul de afectiune si de apropiere fata de cineva. Tot oxitocina joaca un rol esential in relatia dintre mama si copil, creand legatura unica dintre cei doi.
- Imbratisarea are un efect calmant, avand rolul de a regla bataile inimii. Conform unui alt studiu, frecventa cardiaca a celor care se imbratiseaza se reduce cu 5-10 batai pe minut. Un alt studiu efectuat in 2000 arata ca bebelusii care au fost imbratisati in timp ce li se efectuau anumite teste la sange au plans mai putin si au avut un ritm al inimii mai regulat decat cei care nu au fost imbratisati.
- Obiceiul de a imbratisa o persoana si de a-i freca usor spatele faciliteaza circulatia sangelui catre organele vitale, contribuind astfel la prevenirea atacurilor de inima
- Imbratisarea are un efect stimulant pozitiv si asupra sistemului nervos, fiind folosit de multe ori ca si tehnica terapeutica de catre multi psihologi.
- In timpul imbratisarii, se elibereaza in mod natural si alte substante chimice benefice, dopamina fiind una dintre ele. Dopamina este o substanta secretata de creier, responsabila de starea de bine si de buna dispozitie a unei persoane.
… ne face sa ne simtim bine
… risipeste sentimentul de singuratate
… ne ajuta sa ne depasim fricile
… ne ajuta sa ne construim stima de sine
… favorizeaza altruismul
… controleaza apetitul
… scade tensiunea arteriala
… ne ajuta sa luptam impotriva insomniei
… ne confirma existenta noastra fizica
… scade riscul aparitiei bolilor de inima
… ajuta la scaderea nivelului de cortizol, mai ales in cazul femeilor
… regleaza productia de hemoglobina
… ofera o alternativa sanatoasa si sigura la alcool si droguri
… transmite sentimentul de ‘a apartine’
… efectele imbratisarii au loc chiar si atunci cand imbratisarea inceteaza. Imbunatatirile fizice si emotionale pe care imbratisarea le aduce organismului dureaza mai mult decat imbratisarea in sine
…ajuta la eliberarea durerii fizice
… imbratisarea vindeca
Imbratisarea, acest schimb minunat de afectiune, caldura si sprijin, nu este specific doar fiintei umane. Gesturi similare au fost observate si la alte specii de animale. Insa alte animale precum cainii, au tendinta de a se bucura mai putin decat oamenii sau alte primate de placerea pe care o ofera o imbratisare. Cainii, spre exemplu, interpreteaza asezarea unei labute peste alt caine drept semn de dominanta si nu ii acorda aceeasi semnificatie de protectie, afectiune si sprijin.
O simpla imbratisare poate face din aceasta lume un loc mai bun.
Sursa: suntsanatos.ro
EVITATI CU TOATA PUTEREA MINTII GANDURILE, AFIRMATIILE SI SITUATIILE NEGATIVE
Desi se
crede ca mintea este un analizator al gandurilor, de fapt, aceasta este
un emitator al acestora, astfel incat, calitatea vietii noastre si,
implicit, starea de sanatate, depind de gandurile si trairile noastre. Desi
majoritatea dintre noi nu suntem capabili sa ne fixam mintea , mult
timp, pe o idee, pe care apoi sa o transpunem in realitate, putem cel
putin sa evitam afirmatiile negative, afirmatii pe care in mod
inconstient, le scoatem pe gura in fiecare clipa.
Mai jos am facut o lista a celor mai importante afirmatii negative, sau situatii, pe care trebuie sa le excludem din comportamentul, mintea si vocabularul nostru.
1-NU POT-evitati sa spuneti nu pot.In final,veti sfarsi prin a atrage in aura voastra energiile negative care va vor impiedica sa actionati.
2-SARACA/SARACUL DE TINE-Atunci cand cineva ni se plange privind o problema personala, obisnuim sa compatimim acea persoana dand aceasta replica, crezand ca facem bine, ca o putem ajuta, consola.Dimpotriva, nu facem decat sa atragem spre acea persoana saracia sineputinta.Cam la fel se intampla si aunci cand voi insiva sunteti apostrofati cu aceasta replica.
Ca atare: interziceti categoric altora sa va compatimeasca folosind aceasta expresie.
3-MI-E MILA DE TINE-Atunci cand spuneti ca va este mila de cineva, automat vi se deschide chakra inimii, care in mod involuntar va ceda din energie, dar va prelua si negativitatea persoaneicompatimite.Si nici sa nu permiteti altora sa vi se adreseze cu expresia de mai sus.In afara de Ego-ul vostru care se va simti “gadilat”, alte beneficii nu veti avea.Dimpotriva! Psihic veti deveni mai slab, mai vulnerabil, lasandu-va la “mila” altora, iar energia voastra va deveni “vegetativa” in loc sa fie activa.
4-EVITATI SA VA IMPLICATI EMOTIONAL IN PROBLEMELE ALTORA-Persoanele hipersensibile sau instabile emotional, ar face bine sa comute telecomanda pe alt post de televiziune atunci cand se transmit stiri cu impact emotional.
3-MI-E MILA DE TINE-Atunci cand spuneti ca va este mila de cineva, automat vi se deschide chakra inimii, care in mod involuntar va ceda din energie, dar va prelua si negativitatea persoaneicompatimite.Si nici sa nu permiteti altora sa vi se adreseze cu expresia de mai sus.In afara de Ego-ul vostru care se va simti “gadilat”, alte beneficii nu veti avea.Dimpotriva! Psihic veti deveni mai slab, mai vulnerabil, lasandu-va la “mila” altora, iar energia voastra va deveni “vegetativa” in loc sa fie activa.
4-EVITATI SA VA IMPLICATI EMOTIONAL IN PROBLEMELE ALTORA-Persoanele hipersensibile sau instabile emotional, ar face bine sa comute telecomanda pe alt post de televiziune atunci cand se transmit stiri cu impact emotional.
Iar
atunci cand o alta persoana va povesteste o intamplare trista/tragica,
sau va vorbeste despre propriile neajunsuri,evitati sa va implicati
emotional daca nu vreti sa preluati o parte din grijile si durerile
aflate..si care vor patrunde in subconsientul vostru fara sa va dati
seama, dar si in aura voastra energetica.
5-NU ANTICIPATI NICIODATA REZULATUL NEGATIV AL UNEI ACTIUNI-Deseori, cand avem cate o problema de rezolvat, obisnuim sa anticipam rezultatul negativ prin ganduri sau expresii precum: NU O SA REUSESC, ESTE IMPOSIBIL SA OBTIN…,NU O SA VREA/ACCEPTE,Etc.Odata emanate aceste ganduri veti crea un “zid” energetic negativ intre voi si persoana sau situatia respectiva si, in final ,chiar veti esua…
6-INCETATI CU SUPERSTIILE-Multi dintre noi dau crezare unor superstitii precum: daca te intorci din drum nu-ti va merge bine, daca iti apare in cale o pisica-in special neagra-vei avea ghinion, daca pleci la drum intr-o zi de 13(mai ales daca aceasta cade intr-o zi de vineri) veti intampina obstacole sau esecuri, precum si credinta ca in ziua de marti sunt trei ceasuri rele.
7-IGNORATI APRECIERILE NEGATIVE LA ADRESA VOASTRA-Cei din jurul nostru, din rautate, invidie, gelozie sau inconstienta, obisnuiesc sa ne jigneasca in mod direct cu expresii precum:” esti urat/a”, “esti prost”, “esti incapabil”,”nu esti bun de nimic”. Iar aceste aprecieri vin de cele mai multe ori in copilarie, din partea parintilor, sau chiar la maturitate, din partea partenerilor de viata sau prietenilor.
5-NU ANTICIPATI NICIODATA REZULATUL NEGATIV AL UNEI ACTIUNI-Deseori, cand avem cate o problema de rezolvat, obisnuim sa anticipam rezultatul negativ prin ganduri sau expresii precum: NU O SA REUSESC, ESTE IMPOSIBIL SA OBTIN…,NU O SA VREA/ACCEPTE,Etc.Odata emanate aceste ganduri veti crea un “zid” energetic negativ intre voi si persoana sau situatia respectiva si, in final ,chiar veti esua…
6-INCETATI CU SUPERSTIILE-Multi dintre noi dau crezare unor superstitii precum: daca te intorci din drum nu-ti va merge bine, daca iti apare in cale o pisica-in special neagra-vei avea ghinion, daca pleci la drum intr-o zi de 13(mai ales daca aceasta cade intr-o zi de vineri) veti intampina obstacole sau esecuri, precum si credinta ca in ziua de marti sunt trei ceasuri rele.
7-IGNORATI APRECIERILE NEGATIVE LA ADRESA VOASTRA-Cei din jurul nostru, din rautate, invidie, gelozie sau inconstienta, obisnuiesc sa ne jigneasca in mod direct cu expresii precum:” esti urat/a”, “esti prost”, “esti incapabil”,”nu esti bun de nimic”. Iar aceste aprecieri vin de cele mai multe ori in copilarie, din partea parintilor, sau chiar la maturitate, din partea partenerilor de viata sau prietenilor.
Repetarea
constanta a acestor expresii total negative sunt preluate de
subconstient si, in final, veti crede ca sunteti exact asa cum vi se
spune, adica urat, prost, incapabil.Insa nu
numai subconstientul va v-a crea probleme ci si aura energetica care va
suferi niste “gauri”, “fisuri”, ce vor permite energiilor negative sa
se manifeste in voie, nedand voie energiilor universale sa va penetreze
sistemul energetic(atentie! este diferenta intre aura energetica si
sistemul energetic!), cu scopul de a va duce viata la parametrii optimi.
8-EVITATI SA VA PLANGETI-Atunci cand avem diverse probleme-de ordin material, sentimental, profesional, de sanatate, sufleteasca, relationala, etc-obisnuim sa ne plangem de mila sau altora, crezand ca prin aceasta ne vom elibera de durere si de energiile negative acumulate.
8-EVITATI SA VA PLANGETI-Atunci cand avem diverse probleme-de ordin material, sentimental, profesional, de sanatate, sufleteasca, relationala, etc-obisnuim sa ne plangem de mila sau altora, crezand ca prin aceasta ne vom elibera de durere si de energiile negative acumulate.
Numai
ca situatia nu sta chiar asa.Atunci cand va plangeti singur de mila
prin expresii de genul:” vai ce amarat/a sunt”, “ce nefericit/a sunt”,
“ce lipsit de noroc si sansa sunt”,”ce bolnav sunt”, “ce obosit sunt”,
etc.. nu faceti decat sa atrageti spre voi ceea ce ganditi sau
pronuntati cu voce tare, adica: amaraciunea, nefericirea, nenorocul,
boala si oboseala…lucruri enuntate in expresiile de mai sus.
Iar atunci cand va plangeti altora-in speranta ca va veti elibera, ca veti fi ajutati sau compatimiti-nu faceti decat sa va extindeti problema cu care va confruntati si s-o faceti sa persiste.Pe langa asta, nu toti cei carora le veti impartasi problema voastra se vor intrista sincer, dimpotriva, s-ar putea sa aveti dusmani ascunsi care sa se bucure de ceea ce vi se intampla, sau persoane apropiate care prin ingrijorarea manifestata sa amplifice energetic problema/situatia cu care va confruntati.
-Multi dintre noi ne confruntam cu un sentiment acut de teama: de intuneric, spatii inchise, aglomeratie, singuratate, inaltime, saracie, durere, responsabilitate etc. Desi teama sta ghemuita in subconstientul si uneori in sufletul nostru, abia asteptand sa se manifeste, ea va iesi la suprafata la momentuloportun.Sa luam un exemplu: va este teama sa zburati cu avionul dar aveti de facut o calatorie cu acesta, neexistand un alt mijloc de transport pana la destinatie. Cum este si firesc, in ajunul plecarii va veti framanta sufleteste, va veti intreba daca veti ajunge cu bine la destinatie sau daca veti suporta calatoria, iar unora le va trece prin minte si ideea ca avionul s-ar putea prabusi…ceea ce s-ar si putea intampla cu adevarat daca gandul emis va atrage din Univers o cantitate mare de energii negative.
Iar atunci cand va plangeti altora-in speranta ca va veti elibera, ca veti fi ajutati sau compatimiti-nu faceti decat sa va extindeti problema cu care va confruntati si s-o faceti sa persiste.Pe langa asta, nu toti cei carora le veti impartasi problema voastra se vor intrista sincer, dimpotriva, s-ar putea sa aveti dusmani ascunsi care sa se bucure de ceea ce vi se intampla, sau persoane apropiate care prin ingrijorarea manifestata sa amplifice energetic problema/situatia cu care va confruntati.
-Multi dintre noi ne confruntam cu un sentiment acut de teama: de intuneric, spatii inchise, aglomeratie, singuratate, inaltime, saracie, durere, responsabilitate etc. Desi teama sta ghemuita in subconstientul si uneori in sufletul nostru, abia asteptand sa se manifeste, ea va iesi la suprafata la momentuloportun.Sa luam un exemplu: va este teama sa zburati cu avionul dar aveti de facut o calatorie cu acesta, neexistand un alt mijloc de transport pana la destinatie. Cum este si firesc, in ajunul plecarii va veti framanta sufleteste, va veti intreba daca veti ajunge cu bine la destinatie sau daca veti suporta calatoria, iar unora le va trece prin minte si ideea ca avionul s-ar putea prabusi…ceea ce s-ar si putea intampla cu adevarat daca gandul emis va atrage din Univers o cantitate mare de energii negative.
Leacul
pentru vindecarea de frica maladiva fata de ceva, consta in a infrunta,
in a intra cu curaj in acel ceva, in acea situatie, problema.
10-EVITATI ASOCIEREA CU PERSOANE NEGATIVISTE
Se spune ca extremele se atrag.Este adevarat, dar nu si in cazul in care trebuie sa pornesti la drum/intr-o actiune sau asociere, cu o persoana negativista, prapastioasa. Prin natura sa, omul are tendinta de a gandi negativ mult mai rapid si mai usor decat de a gandi pozitiv, astfel incat, energiile negative, stagnante, sunt eliberate mult mai usor, mult mai repede si intr-o cantitate mult mai mare decat cele pozitive.Din aceasta cauza, persoana negativista va v-a “invalui”,iar actiunea va esua din start.Daca se intampla sa aveti alaturi-in viata de zi cu zi sau in afaceri- o asemenea persoana, va voi invata o mica smecherie.Ea se numeste MANIPULARE…insa una in sens si cu final pozitiv. Daca traiti alaturi de o persoana negativista, in timp ce aceasta doarme profund…adica pe la orele 2:00-3:00 din noapte,mergeti langa patul sau si rostiti cu voce tare cateva “formule magice” pozitive.
10-EVITATI ASOCIEREA CU PERSOANE NEGATIVISTE
Se spune ca extremele se atrag.Este adevarat, dar nu si in cazul in care trebuie sa pornesti la drum/intr-o actiune sau asociere, cu o persoana negativista, prapastioasa. Prin natura sa, omul are tendinta de a gandi negativ mult mai rapid si mai usor decat de a gandi pozitiv, astfel incat, energiile negative, stagnante, sunt eliberate mult mai usor, mult mai repede si intr-o cantitate mult mai mare decat cele pozitive.Din aceasta cauza, persoana negativista va v-a “invalui”,iar actiunea va esua din start.Daca se intampla sa aveti alaturi-in viata de zi cu zi sau in afaceri- o asemenea persoana, va voi invata o mica smecherie.Ea se numeste MANIPULARE…insa una in sens si cu final pozitiv. Daca traiti alaturi de o persoana negativista, in timp ce aceasta doarme profund…adica pe la orele 2:00-3:00 din noapte,mergeti langa patul sau si rostiti cu voce tare cateva “formule magice” pozitive.
Sa luam cateva exemple practice:
Traiti langa un sot caruia ii este frica de saracie.Repetati cu voce tare de 20 de ori urmatoarea formula” incepand de astazi nu-ti va mai fi frica de saracie.Vei uita ce este saracia si vei actiona cu curaj ori de cate ori aceasta ne ameninta”.
Daca aveti un asociat care, orice i-ati spune sau i-ati propune, el vine cu contra argumente cu tenta negativa, procedati intr-un mod similar privind ora de “actiune”M.
Imaginati-va
acea persoana dormind, vizualizandu-i corpul si pozitia in somn(cu
ochii mintii), si imaginandu-va ca sunteti langa patul sau, concepeti o
formula pozitiva pe care s-o repetati cu voce tare de 20 de ori.
Formula o concepeti in functie de situatie si de rezultatul dorit.
Insa: va avertizez! nu cautati sa manipulati pe cineva in acest mod doar pentru a o domina, a o subjuga in beneficiul vostru exclusiv.Nu uitati
de Legea Rezonantei care va actiona de 3 ori impotriva voastra.Durata
acestei proceduri nu este “standard”…o practicati pana cand veti obtine
rezultate pozitive.
11-NU VA EXPUNETI PLANURILE PANA CAND NU LE REALIZATI
Am sa vorbesc pe scurt despre acest subiect.Atunci cand avem in minte un plan, o dorinta de realizat…si chiar cand suntem pe punctul de a inchega o relatie cu cineva, avem tendinta sa trancanim in stanga si in dreapta,si sa vorbim despre planurile noastre oricui este dispus sa ne asculte. Unii o fac din naivitate, altii ca sa se laude.Mare greseala!
Un plan sau o dorinta draga inimii este ca o samanta, ca un germene care va da nastere unei plante.Dar nu numai atat: planul sau dorinta voastra sunt impregnate cu energia voastra, si le putem compara cu un ou pus la clocit-voi fiind gaina.:))). Alimentand cu cat mai multa energie psihica acel plan/dorinta, exista sansa reala sa capete finalitate.
11-NU VA EXPUNETI PLANURILE PANA CAND NU LE REALIZATI
Am sa vorbesc pe scurt despre acest subiect.Atunci cand avem in minte un plan, o dorinta de realizat…si chiar cand suntem pe punctul de a inchega o relatie cu cineva, avem tendinta sa trancanim in stanga si in dreapta,si sa vorbim despre planurile noastre oricui este dispus sa ne asculte. Unii o fac din naivitate, altii ca sa se laude.Mare greseala!
Un plan sau o dorinta draga inimii este ca o samanta, ca un germene care va da nastere unei plante.Dar nu numai atat: planul sau dorinta voastra sunt impregnate cu energia voastra, si le putem compara cu un ou pus la clocit-voi fiind gaina.:))). Alimentand cu cat mai multa energie psihica acel plan/dorinta, exista sansa reala sa capete finalitate.
In
momentul in care veti vorbi si altora despre planul/dorinta voastra,
automat, energia voastra psihica interfereaza cu energia persoanei sau
persoanelor carora le veti vorbi despre micul vostru secret, iar aceasta
interferenta va avea ca rezultat niste energii
amestecate/incompatibile, de slaba calitate, ceea ce va conduce la esec.Este ca si cum voi va dati cu parfum de iasomie si vine unul care va stropeste cu parfum de trandafir.Va rezulta un parfum greu, nedefinit ca miros.Sapresupunem ca va veti impartasiti planul/dorinta, parintilor vostrii.La incepu se vor bucura dar dupa aceea vor incepe sa-si puna intrebari privind reusita planului vostru.
Aceste intrebari reprezinta de fapt grijile pe care si le fac, si care vor emite energii negative ce va vor distorsiona campul energetic propriu, influentandu-va in mod direct sau indirect, si care vor conduce fie la esec, fie la renuntare.
Acelasi plan expus prietenilor/cunostiintelor are acelasi rezultat.Unii se vor bucura sincer, altii se vor indoi de reusita voastra, iar cei din urma va vor invidia in sinea lor.
Rezultatul va fi acelasi.Asa ca..procedati precum gaina…”clociti” in liniste planul/dorinta voastra, si expuneti-le doar atunci cand ele s-au concretizat, cand au capatat forma.
12-EVITATI SA SPUNETI “ITI TIN PUMNII STRANSI”
Nu stiu de ce, romanii au nesanatosul obicei ca atunci cand trebuie sa sustina pe cineva,dau replica” am sa-ti tin pumnii stransi”!? .Aceasta replica si uneori concretizata in actiune, trebuie eliminata din start, pentru ca, a tine pumnii cuiva, inseamna a-i bloca energiile fizice si psihice, energii care se interfereaza cu starea emotionala a sustinatorului..iar rezultatul nu poate fi decat negativ.
Nu toti ce va sustin in actiunea voastra gandesc pozitiv, nu toti au viziunea unei reusite, astfel incat, marea majoritate va transmit starile lor tensionate, pesimismul si lipsa de incredere intr-un rezultat pozitiv.
Aceste intrebari reprezinta de fapt grijile pe care si le fac, si care vor emite energii negative ce va vor distorsiona campul energetic propriu, influentandu-va in mod direct sau indirect, si care vor conduce fie la esec, fie la renuntare.
Acelasi plan expus prietenilor/cunostiintelor are acelasi rezultat.Unii se vor bucura sincer, altii se vor indoi de reusita voastra, iar cei din urma va vor invidia in sinea lor.
Rezultatul va fi acelasi.Asa ca..procedati precum gaina…”clociti” in liniste planul/dorinta voastra, si expuneti-le doar atunci cand ele s-au concretizat, cand au capatat forma.
12-EVITATI SA SPUNETI “ITI TIN PUMNII STRANSI”
Nu stiu de ce, romanii au nesanatosul obicei ca atunci cand trebuie sa sustina pe cineva,dau replica” am sa-ti tin pumnii stransi”!? .Aceasta replica si uneori concretizata in actiune, trebuie eliminata din start, pentru ca, a tine pumnii cuiva, inseamna a-i bloca energiile fizice si psihice, energii care se interfereaza cu starea emotionala a sustinatorului..iar rezultatul nu poate fi decat negativ.
Nu toti ce va sustin in actiunea voastra gandesc pozitiv, nu toti au viziunea unei reusite, astfel incat, marea majoritate va transmit starile lor tensionate, pesimismul si lipsa de incredere intr-un rezultat pozitiv.
marți, iulie 08, 2014
Părintele Dumitru Stăniloae în 1939: “Statele Unite ale Europei?”
Prezentam mai jos un articol scris de Parintele Dumitru Staniloae in anul 1939, si aparut atunci in “Telegraful roman”, LXXXVII, nr. 47, p. 1. Este interesant de vazut cum era privita atunci Europa, ca organizatie statala, si ceea ce a ajuns ea astazi.
“Statele Unite ale Europei?”
Un ziarist din capitala a pomenit recent, de aceasta idee, ca de o dorinta ce ar aveea sa puna treptat stapanire pe suflete, pentru ca la sfarsitul razboiului sa serveasca drept idee conducatoare la noua organizare a Europei. Ziaristul pleca de la constatarea ca razboaiele sunt astazi atat de costisitoare, incat numai statele mari pot sa le faca fata, cele mici fiind in neputinta abosluta de a-si procura armamentul urias care sa le faca in stare sa reziste agresiunii si sa-si salveze independenta. Numai incadrarea tuturor statelor europene intr-un singur organism politic ar inlatura posibilitatea razboaielor in viitor si epuizarea popoarelor in cheltuielile fara margini pentru inarmare.
Formula a fost lansata prima data pe la 1928 de Cudenhove-Kalergi, un cunoscut francmason vienez.
Dar ideea este, in generalitatea ei, in intelesul nu atat de organizatie unitara a Europei, ci de infratire intre oameni, de origine crestina. Unitatea cat mai stransa si mai armonioasa intre oameni face parte integranta din orice vis frumos inchinat fericirii viitoare a omenirii. Nimenea nu-si poate cugeta paradisul, fie ca-l crede realizabil pe pamant, fie ca-l amana pentru viata de dincolo de moarte, fara sa vada in el un lucru dintre cele mai esentiale, fratia intima dintre oameni, pacea, ingaduinta, armonia, lipsa dezbinarilor, a certurilor si luptelor. Ideea este cat se poate de nobila si de crestina. Si ca tot ce e nobil si crestin, ca tot ce poate contribui la usurarea greutatilor vietii omenesti, ea trebuie sa formeze o tinta scumpa de urmarit pentru stradaniile tuturor oamenilor de bine, chiar daca, cugetand lucid, ne dam seama ca nu va putea fi niciodata infaptuita integral atata vreme cat traim pe pamant. Un crestin bun, tot ce asteapta de la viata viitoare, urmareste sa obtina macar ca o arvuna inca din viata aceasta.
Acesta este motivul pentru care ideea unei oarecare organizari suprastatale a Europei e sustinuta de lumea crestina anglicana. De pilda, Arhiepiscopul de York a declarat de curand ca “lumea trebuie sa aleaga intre suveranitatea nationala si securitatea colectiva. Actiunea colectiva contra unui agresor, pe care Liga Natiunilor n-a fost destul de puternica s-o initieze, implica o infrangere a suveranitatii nationale”. Arhiepiscopul numit vorbeste de o Uniune federala a Europei care sa se dezvolte de la o schema generala la o organizatie tot mai detaliata ( “The Church Times”, 27 Octombrie 1939).
Dar noi am vrea sa atragem atentia asupra faptului ca pe cat de idealist este crestinul, pe atat este si de realist. Ca si Iisus Hristos, care pe de-o parte cere oamenilor sa fie desavarsiti ca Tatal din ceruri, iar pe de alta profeteste ca timpurile din urma vor fi mai triste sub raportul credintei si al armoniei intre oameni ca cele dinainte de ele, asa si crestinul, oricat de insufletit propovaduieste idealurile armoniei sociale, isi da seama ca ele nu se pot realiza atat de usor, ca sunt necesare pentru infaptuirea lor cateva conditii prealabile foarte importante si care, dupa toate probabilitatile, nu vor fi niciodata implinite.
De pilda, pentru realizarea organizatiei Statelor Unite ale Europei, e necesara in prealabil o profunda increstinare a sufletelor. Europa are in Liga Natiunilor o experienta recenta ca prin simple paragrafe statutare sau pe fratii sustinute de alte idei decat cele crestine, nu se poate intemeia o unitate si o pace durabila intre popoarele europene. Demonul din sufletul individual omenesc isi arata puterea si in manifestarile sentimentelor de grup, deviindu-le si exagerandu-le. Sentimentul national devine sub inspiratia si influeneta egoismului si mandriei omenesti o patima exclusivista, imperialista, o dorinta de ingenunchere a neamurilor straine. Cine garanteaza ca in Statele Unite ale Europei cele cateva popoare mari, dca nu se vor ciocni intre ele in lupta pentru suprematie, nu vor cauta sa inlature de la orice drepturi reale popoarele mici, nu vor cauta sa le atraga cat mai mult in sfera lor de influenta, nu le vor impiedica in orice miscare de afirmare a lor?
Statele Unite ale Americii nu-i pot servi de model care sa arate ca e posibila o astfel de organizare si in Europa, pentru ca la temelia lor sta o premisa de unitate, care nu credem ca ar fi acceptata de popoarele europene: Statele Unite ale Americii au la baza o singura limba, cea engleza. Cetatenii ei s-au contopit sau se contopesc neincetat intr-un singur popor de limba engleza, datorita faptului ca elementul etnic englezesc a predominat de la inceput.
Exemplul Statelor Unite ale Americii, departe de a ne vorbi de posibilitatea infiintarii unor State Unite ale Europei cu salvarea diferitelor popoare in etnicitatea lor, ne demonstreaza tocmai contrariul: nu se pot infiinta State Unite fara perspectiva de periclitare a diferitelor popoare, mai ales a celor mici. Numai intr-un caz s-ar putea: cand o forta morala uriasa, lucrand in sufletul fiecarui popor, l-ar opri de la tendinta de-a se extinde spiritual, juridic, economic, si geografic in paguba altor popoare mai mici. Dar, aceasta forta, numai prin propovaduire crestina se poate salaslui in suflete, si nici prin aceasta deplin.
De aceea, intai trebuie sa se porneasca ofensiva de increstinare adanca a popoarelor. Si numai in masura in care aceasta, fiind extraordinar de puternica, de durabila si ajutata de toti factorii buni si cu autoritate ai omenirii, realizeaza progrese, se poate pasi pe urma ei la crearea treptata si precauta a unor forme juridice prin care sa se faca posibila o mai stransa unitate intre diferitele state.
Cacialtceva e propovaduirea si altceva e organizarea. Poti sa propovaduiesti cele mai frumoase idealuri, dar nu poti pasi la organizare in vederea starilor ce le propovaduiesti decat cu mare precautie, tinand seama nu de idealurile ce le propovaduiesti oamenilor, ci de cat s-au insusit ele trainic in sufletul lor. E o naivitate si un mare pericol sa creezi organizatie nu pe baza a ceea ce este omul acum, ci pe baza a ce visezi tu ca trebuie sa fie. In curand realitatea se razbuna si te matura cu organizatie cu tot, aducand pe urma un sentimet de mare descurajare.
Propovaduriea trebuie sa fie idealista, organizarea realista. Propovaduitorul trebuie sa creada mult in om, in putinta de infaptuire a celor mai frumoase idealuri, caci numai asa poate incalzi pe oameni, ca acestia sa se apropie macar putin de ele; organizatorul trebuie sa tina seama de realitatea de acum si din viitorul apropiat. Unul trebuie sa se sprijine pe celalalt. Organizatorul, daca nu cere ajutorul propovaduitorului, nu va face niciun progres in perfectionarea raporturilor vietii omenesti. Propovaduitorul, daca nu e urmat de organizator, nu va vedea trainicindu-se nimic din starile sufletesti mai bune pe care a reusit sa le produca.
De cate ori propovaduitorul vrea sa ia locul organizatorului, organizand societatea dupa principiile avansate ale idealurilor sale, sau organizatorul substituie pe propovaduitor facand acelasi lucru, se violenteaza realitatea, creandu-se organizari utopice, care totdeauna produc tulburari si haos indelungat in suflete si in societate.
Pentru ca precizarea formelor juridice ale unor mai bune raporturi sociale intra in competenta organizatorului, propovaduitorul vorbind oamenilor de idealurile mai indepartate, se va feri sa precizeze prea mult forma juridica in care se vor cristaliza. Crestinismul, cu alte cuvinte, va indemna popoarele in general la mai multa fratie, dar nu va preciza ca urmareste realizarea organizatiei juridice a Statelor Unite ale Europei de pilda, decat atunci cand omenirea s-ar dovedi sufleteste suficient de pregatita pentru asemenea lucru.
Sa speram ca omenirea, invatata de experienta celor douazeci de ani dintre razboiul mondial si cel actual, nu va repeta aceeasi greseala de-a crea vreun suprastat european, fara chemarea in ajutor a crestinismului, factorul de cea mai mare importanta cand se lucreaza pentru apropierea si pacea intre oameni.
Pr Dumitru Stăniloae
Sursa: Ziaristi online
Sensul vieţii noastre
Din pântecele mamei noastre iubim viaţa; ne luptăm pentru a ieşi
la lumină, căci intuim că există cineva către care suntem chemaţi. Toată
zbaterea, toată căutarea omului este îndreptată (deşi puţini
conştientizează aceasta) către descoperirea, către realizarea sensului
pentru care ne-am născut. Există această intuiţie – că fiecare are un
rost al lui, aşa cum omenitatea, în ansamblul ei, are un sens în marşul
ei prin istorie. Este vorba de o neîncetată năzuinţă, o aspiraţie mută,
nerostită, către un sens mai înalt, cu mirarea că, până la urmă, trebuie
să fie un motiv pentru care a avut cineva nevoie de noi de-am ajuns pe
lumea aceasta.
Când suntem mici, pentru că ne aflăm la începutul căutării noastre şi
simţurile ne sunt încă curate, iar mintea nu s-a descurajat în faţa
atâtor alegeri greşite, ne aruncăm cu toată puterea în braţele mamei şi
ale tatălui, cu certitudinea (prima şi cea mai importantă din viaţa
noastră) că celălalt, omul – mai ales când este vorba de părinţi, de cei
din familie sau cei pe care îi iubeşti şi te iubesc – e unul din
rosturile principale ale existenţei noastre în lume. Dar nu ne mulţumim
numai cu atât, căci intuim că există altceva, cu totul altceva, înrudit,
de altfel, cu ideea de familie, care ne deschide către infinit. Astfel
începe ceea ce se numeşte aventura cunoaşterii, adică, în fond, a
aflării raţiunii prime şi ultime pentru care am venit la această mare
întâlnire cu viaţa.
Mai întâi ne obişnuim cu lucrurile care ne înconjoară, încercăm să
prindem logica existenţei şi a manifestării lor. Pe urmă, ne îndreptăm
cu mare curiozitate asupra naturii, a tot ceea ce ne uimeşte prin
manifestarea vieţii şi prin solemnitatea prezenţei. Ca să sfârşim prin a
investi tot mai multă energie şi atenţie în relaţia cu oamenii, care,
de altfel, ne-au însoţit, bunăoară, din primele clipe de viaţă. Dar acum
este o altfel de raportare, una care poate să nu mai implice o relaţie
de sânge, una familială şi copilărească, ci o întâlnire personală a două
universuri de simţire şi gândire, de dorinţe, aşteptări şi năzuinţe.
Oricât de curioşi şi implicaţi am fi însă în acest proces de
explorare a lumii şi a persoanei umane, rămâne totdeauna un rest, o
neîmplinire, care ne nelinişteşte şi ne aruncă într-o permanentă
frământare, într-o goană neîncetată către altceva, întru care din nou încercăm să vedem de este cu adevărat ceea ce ne odihneşte, dându-ne sentimentul împăcării cu noi înşine.
Aceasta este, în câteva cuvinte, drama existenţei omului în lume, pe
care singură viaţa în Hristos a rezolvat-o de-a lungul istoriei.
Societatea de după Darwin nu mai încearcă însă să o soluţioneze altfel
decât profitând de această sete infinită a omului, pentru a-l amăgi şi a
i-o stinge în tot felul de acte şi promisiuni care au ca sens doar
extragerea folosului maxim de pe urma individului – cu alte cuvinte,
exploatarea sa.
Creştinismul ne-a deschis bunăoară nu numai perspectivele unei
relaţii cu infinitul, cu Dumnezeu, posibilitatea depăşirii condiţiei
umane, a imanentismului vieţii cotidiene, dar şi şansa cunoaşterii,
dezvoltării unei relaţii personale, faţă către Faţă, cu un Dumnezeu Care
ne iubeşte. Hristos a venit în mijlocul nostru, S-a jertfit pentru noi
spre a ne scoate din toată minciuna unei vieţi lipsită de sens şi a ne
uni cu El.
La primirea Fiului lui Dumnezeu, omul s-a trezit ca dintr-un vis care
a durat milenii, pentru a înţelege toată înşelarea în care a trăit.
Dintr-odată a văzut şi a pătruns raţiunile adevărate ale lucrurilor
înmănunchiate în Hristos, Cel prin Care a fost făcută lumea.
Dintr-odată, şi pentru prima oară de la Adam încoace, omul a cunoscut
Adevărul faţă către Faţă – şi aceasta i-a fost destul. Nu a mai dorit
toată bogăţia lumii acesteia, nu a mai simţit nevoia să-i stăpânească pe
ceilalţi oameni pentru a se simţi „cineva”, nu a mai trăit acea foame
existenţială care-l făcea să-şi hrănească pântecul cu mâncare şi trupul
prin plăceri, cu acea lăcomie infinită pe care o conferă sentimentul de
insaţietate existenţială indus de lipsa de sens. Vieţile sfinţilor, mai
ales ale martirilor primelor secole, sunt pline de astfel de mărturii.
Aşa trăiau creştinii în primele secole după Hristos. Îşi împărţeau
surplusul la săraci, lucrau cu toată sârguinţa, se dedicau vieţii de
familie şi creşterii copiilor în frica lui Dumnezeu. În rest, se bucurau
de Domnul, de viaţa minunată trăită împreună cu El. Căci, într-adevăr,
viaţa creştină înseamnă o tot mai mare apropiere şi unire cu Hristos
prin primirea Duhului Sfânt.
„Setea de infinit a fost dirijată către satisfacerea patimilor”
După oficializarea creştinismului însă – când a fi creştin nu mai
presupunea o alegere pentru care trebuia să fii dispus să-ţi jertfeşti
viaţa, ba dimpotrivă, putea să-ţi ofere chiar ceva avantaje sociale –
mulţi dintre aşa-zişii creştini au pierdut sensul mai adânc al păcii pe
care o dobândeşte sufletul prin unirea cu Hristos. Viaţa creştină a
ajuns în foarte multe cazuri o cutumă comunitară, o deprindere cu nişte
reguli şi ritualuri, însă o tot mai fragilă relaţie personală cu
Dumnezeul Cel Viu. Astfel că iarăşi a intrat neliniştea în lume, deşi nu
cu aceeaşi intensitate ca înaintea venirii lui Hristos. Păcatele s-au
înmulţit între creştini – însă acum exista o diferenţă: aceea că oamenii
aveau, într-o măsură mai mare sau mai mică, conştiinţa că acestea sunt
păcate, căderi ale vieţii creştine, iar prin mărturisirea lor în faţa
lui Dumnezeu, prin duhovnic, puteai primi iertarea lor şi reînnodarea
unei relaţii mai apropiate cu Hristos.
Au sosit şi ereziile. Toate, fără excepţie, nu făceau altceva decât
să-l despartă pe om de Dumnezeu, să-i taie omului perspectivele,
posibilitatea unirii vii şi reale cu Dumnezeul său, singura cale ce
poate ostoi setea de infinit a fiinţei umane. Astfel că, odată cu
răspândirea ereziei, mai ales în Occident, odată cu transformarea lui
Dumnezeu într-o realitate abstractă, de care nu te poţi apropia decât cu
intelectul, mintea umană însetată de infinit s-a întors la căutarea ei
de dinainte, la rătăcirea în spaţiul opiniilor, al imaginaţiei şi al
părerii de sine, al lucrurilor şi al plăcerilor. Este aşa-zisul
„Iluminism”, în care cultura începe să adâncească tot mai mult prăpastia
dintre societatea creştină şi Dumnezeu. Astfel că de aici şi până la a
declara că omul este un urmaş al maimuţei, produs al evoluţiei naturale,
nu a mai fost decât un singur pas.
De atunci încoace, în nebunia adusă de credinţa în om şi în cele
aşa-zise infinite puteri ale sale, s-a dezvoltat exponenţial societatea
tehnologică, dar şi doctrinele totalitare, pentru care omul nu-i decât
un „accident” la nivelul evoluţiei cosmosului, un număr care poate fi
şters cu guma din caietul vieţii. Astfel că, prin comunism şi nazism,
omenirea a sacrificat câteva zeci de milioane de oameni pe altarul
credinţei atee care propovăduieşte că omul ar fi urmaş al maimuţei.
Războiul a trecut, însă omenirea, condusă ca turma încoace şi încolo,
nu a înţeles că îndepărtarea de Dumnezeul Cel Adevărat a costat-o atâta
suferinţă, atâta ură şi chin, atâtea morţi năprasnice şi îngrozitoare.
Dimpotrivă, pentru a uita cât mai repede, a investit enorm în
divertisment. De la radio, cinematografie şi televizor, până la
contemporanul Internet, a construit o cultură a spectacolului şi a
distracţiei, a drogului şi a erotismului. Setea de infinit, de sens
absolut a fost dirijată către satisfacerea patimilor, cu acea infinită
insaţietate pe care acestea o cultivă: pentru unii, şi cei mai
inofensivi, pur şi simplu plăcerea de „a trăi prin procură”, uitându-te
pe tine în faţa televizorului; pentru alţii, posibilitatea de a consuma
şi iar a consuma, indiferent ce, de la mâncare la lucruri şi tehnologii;
alţii preferă băutura, petrecerile, desfrânările cele mai bizare sau
drogurile, cu stările lor alterate de conştiinţă, care-ţi dau
sentimentul că te-ai „îndumnezeit”, fiind de fapt o legumă ce-şi
aşteaptă moartea, care încet sau mai repede îţi cucereşte fiinţa. În
cursa aceasta intră cu un tot mai mare succes evadările în spaţiul
virtual: reţelele de (de)socializare şi jocurile pe calculator,
pornografia şi megaspectacolele – unde se pun în scenă miturile sau
misterele zilelor noastre, în care cântăreţi la modă sunt lansaţi ca noi
„preoţi” ai cultului desfrânării sau ai uciderii simbolice.
„Suntem chemaţi să dobândim Duhul cel Sfânt”
Lumea înşelată din nou se întoarce, de fapt, la cultele păgâne, cu o
înverşunare care nu poate fi explicată decât de uriaşa lipsă de sens, de
o sete existenţială care nu mai este potolită nici măcar prin relaţia
firească cu natura sau cu familia, pentru că omul modern s-a despărţit
chiar şi de acestea. Astfel se explică irascibilitatea şi anxietățile,
nevrozele şi depresiile devenite parcă nota comună a omului zilelor
noastre, care a ratat întâlnirea cu Dumnezeu.
Aceasta este lecţia pe care ne-o dă istoria, dar oamenii – parcă
într-o îndârjire sinucigaşă de a demonstra cu mândrie că nu s-au înşelat
– nu mai vor să o înţeleagă. Aceasta, probabil, pentru a se adeveri
cuvântul Scripturii, care spune că „ochi au şi nu vor vedea” şi „urechi
au şi nu vor auzi” Psalm 113:13-14.
Noi însă, numindu-ne încă creştini, să înţelegem înainte de a nu fi
prea târziu că sensul real, fundamental, singurul care ne poate ostoi
setea de infinit nu este altul decât Dumnezeu.
Dar nu acel „dumnezeu” trăit abstract, pe care îl cauţi doar cu
intelectul. Nici acel „dumnezeu” la care ne raportăm ritualistic,
formal, cu convingerea că ne-am făcut datoria dacă mai intrăm din când
în când în biserică să aprindem o lumânare sau chiar frecventând
Duminica biserica, simţindu-ne însă cam străini de ceea ce se întâmplă
acolo. Şi nici acel „dumnezeu” trăit emoţional şi pietist în imaginaţia
noastră, crezându-ne cu adevărat credincioşi, chiar dacă la ieşirea din
biserică îi bruscăm pe alţii şi nu ne putem împăca cu fratele sau cu un
prieten sau apropiat de ani de zile.
Nu. Nu la această întâlnire ne-a chemat Hristos prin Evanghelia Sa, ci la împreuna-vieţuire cu El.
La cultivarea inimii, fără de care suntem doar cu numele creştini. La
curăţirea de patimi printr-o spovedanie cât mai deasă şi mai amănunțită.
La o împărtăşire cu Trupul şi Sângele Său, fără de care tot El ne spune
că nu vom avea viaţă în veci cf. Ioan 6:53. Şi tot atât de
important, dincolo de toate acestea, suntem chemaţi să dobândim Duhul
cel Sfânt, de fapt sensul real şi ultim al omului în lumea aceasta. Când
ai dobândit Duhul Sfânt, atunci, în sfârşit, pacea lui Dumnezeu se
pogoară în suflet şi nu-ţi mai trebuie nimic altceva. Pe toate poţi să
le ai, fără să-ţi lipeşti inima de nici una dintre ele, căci ai dobândit
„mărgăritarul cel de mult preţ” Matei 13:46.
Cât timp însă mintea noastră însetează încă să se adape din izvoarele
impure, necurate ale culturii de consum şi ale divertismentului, când
încă mai simţim nevoia acută de a fi la curent cu minciunile zilei şi cu
ultimele tehnologii, cu ultimele spectacole şi noile mode, suntem
departe de Dumnezeu, riscând să ne întoarcem la toate cele ale omului
vechi şi să cădem în disperarea pe care o aduce lipsa de sens, epuizanta
cursă de hrănire a patimilor. Cine a ajuns până acolo ştie la ce ne
referim.
Hristos însă ne aşteaptă încă, cu braţele deschise – şi, dacă încă
mai trăim, înseamnă că există şansa întoarcerii, a schimbării cu
adevărat a vieţii noastre, a dobândirii Duhului celui Sfânt, arvună a
intrării în Împărăţia lui Dumnezeu încă de aici de pe pământ. Şi cum se
va împlini acest lucru? Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide Matei 7:7.
Virgiliu Gheorghe
Foto: Andrei Baciu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)