Perspectiva pe care o aveau anticii asupra lumii geto-dacice era foarte diferită de cea care le este transmisă astăzi românilor prin cărțile de istorie. Din păcate, încă există istorici români care se cred mari sau importanți și care pretind că geto-dacii erau mai primitivi, mai înapoiați. Noroc că au venit romanii să îi învețe să se spele, nu-i așa?!…
Această imagine este contrazisă nu numai de impresionantele construcții romane în care dacii sunt evidențiați într-o manieră fără precedent – a se vedea Columna lui Traian, cel mai spectaculos monument artistic al antichității, și uimitoarea colecție de statui impunătoare de daci (toate în poziții demne), peste 100, care decorează marile muzee ale lumii.
Alături de aceste probe, izvoarele istorice arată cu claritate că geto-dacii erau foarte respectați din punct de vedere militar, forța lor inspirând în multe perioade teamă conducătorilor Republicii Romane și apoi ai Imperiului Roman. Și ca să dovedim că este așa, vă prezentăm câteva izvoare antice edificatoare:
Horațiu, despre pericolul dacic în secolul I î.Ch. (Ode):
“Puțin a lipsit ca Roma, sfâșiată de lupte interne, să fie nimicită de către daci și etiopieni (egipteni, n.n.): aceștia sunt de temut prin flota lor, iar aceia (dacii, n.n.) se pricep mai bine decât toți la aruncarea săgeții.”
Paulus Orosius, despre geți (Împotriva păgânilor în șapte cărți):
“…geţii aceia, care acum sunt (numiți) goţi şi despre care Alexandru (cel Mare, n.n.) declarase că trebuie să te fereşti, de care Pyrrhus (Lisimah, n.n.) se îngrozise şi pe care şi Caesar i-a evitat…”
Lucan, despre pericolul dacic (Epopeea Farsalia):
“Zei cerești, țineți departe de mine această nebunie și anume ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mișcare pe daci și pe geți, Roma să cadă iar eu să rămân liniștit…”
“Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât, în câţiva ani, a făurit un Stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani.”
Synessos, despre geți și masageți (Fontes)
„Geții și masageții, care obișnuiesc să-și pună alt nume, ba chiar unii dintre ei își schimbă trăsăturile feței printr-o anume dibăcie, ca să pară că s-a născut din pământ un neam mare și îngrozitor, aceștia vă înspăimântă astăzi. Ei trec Istrul și cer plată pentru pacea pe care ne-o îngăduie.”
Ovidiu, despre geți (Scrisori din Pont):
„Cei mai mulți oameni de aici nu se sinchisesc de tine, prea frumoasă Romă, și nu se tem de armele soldatului ausonic. Le dau inimă arcurile și tolbele lor pline de săgeți și caii lor în stare să suporte curse oricât de lungi, deprinderea de a îndura îndelung setea și foamea și faptul că dușmanul care i-ar urmări nu va găsi apă.”
Dio Crisostomus, despre armata geților (Discursuri):
„Am ajuns la niște oameni întreprinzători, care nu aveau răgazul să asculte cuvântări, ci erau agitați și tulburați ca niște cai de curse la potou, înainte de plecare, nerăbdători să treacă vremea, cai pe care râvna și înfocarea îi fac să lovească pământul cu copitele. Acolo, la ei, puteai să vezi peste tot săbii, platoșe, lănci, toate locurile fiind pline de cai, arme și oameni înarmați.”
De altfel, înainte de războaiele dintre Decebal și Traian, geto-dacii au reușit în mai multe rânduri să îi învingă pe romani. Mai jos, un citat edificator:
Paulus Orosius, despre războiul daco-roman din anul 87 d. Chr. (Istorii împotriva păgânilor în șapte cărți):
„Căci cât de mari au fost luptele lui Durpaneus (Decebal, n.n.), regele dacilor, cu Fuscus, şi cât de mari dezastrele romanilor… Domiţian, umflat de cea mai nebunească vanitate, sub pretextul înfrângerii duşmanilor, triumfa (pretindea in mod fals triumful, n.n.) pentru legiunile distruse”
Sursa: Daniel Roxin
