Mai trece oare undeva prin alte lumi..faptura ta...

In gradina mea... printre spini si maracini... ai aparut tu. De unde? Nu stiu. Cum? Nici atat. Cine esti? Nici prin cap nu-mi trece.

Va rog sa-mi spuneti cei care stiti, ce nume are acesta superba floare. Nu stiu cum să-i spun pe nume, multumesc că exista pe acest frumos pamant. 

Trebuie sa stiu cum o cheama. S-ar putea sa nu o mai vad rasarind anul viitor. 

Multumesc de pe acum celor care vor sa ma ajute.

Publicat de Cristian Teodorescu

Enigma Coloanei Infinitului

O țară de o frumusețe rară, cu tradiții pierdute în negura timpului, România este încărcată de taine. Oare câte dintre secretele acestor pământuri i se revelaseră și lui Brâncuși?

Răspunzându-i Creatorului, care l-a făcut pe om din țărână, Constantin Brâncuși a muncit din răsputeri pentru a descoperi esența lucrurilor, suflul de viață ascuns în pântecele materiei.

Căutările lui l-au dus, în mod implacabil, către tradițiile românilor, către simbolurile milenare păstrate de un popor cu rădăcinile în Munții Carpați.

Puțini știu că semnificațiile Coloanei Infinitului ar trebui căutate cu mult timp înainte de geto-daci…

E uimitor să descoperim că tradiția precreștină a stâlpului funerar care a inspirat Coloana Infinitului, încă se păstrează vie în Transilvania, după mii de ani. Forța tradiției face ca astăzi, să descoperim în cimitirul creștin ortodox al satului Loman din județul Alba, peste 50 de stâlpi funerari cu origini precreștine. Ceea ce surpinde cel mai mult este faptul că există morminte fără cruci, doar cu stâlpi funerari, și că familiile de aici păstrează și acum această tradiție de înmormântare.

Printre stâlpii funerari pe care i-am cercetat în cimitirul din satul Loman am descoperit cu uimire unul aproape identic cu opera lui Brâncuși. Să se fi inspirat marele sculptor și de aici, după cum spun oamenii locului?

Înălțându-se spre cer, ca o scară pentru sufletul plecat din această lume, stâlpul funerar, transformat de Brâncuși în Coloană a Infinitului, ne vorbește despre veșnicia sufletului, cea în care au crezut și geto-dacii!

Vizionare cu folos!

Voi muri în ţara mea

„Colo-n zare se iveşte/

O clopotniţă lucind/

Şi pe culmea depărtată/

Vezi o casă înălbind.

Acea culme înverzită/

O revăd precum o ştiu/

Mi-a văzut copilă- ria/

Mână, mână, surugiu!

Dacă însă moartea crudă/

Ca să-mi iasă-n drum ar vrea,/

Facă-şi pofta cât îi place,/

Voi muri în ţara mea!”

Îţi vibrează fiecare colţişor al sufletului auzind balada lui Tudor Gheorghe, te tulbură versurile lui Macedonski despre cel dus de valurile vieţii în depărtatele străinătăţi, care îndeamnă surugiul să grăbească bidiviii pentru a ajunge mai repede în satul natal, la casa unde a răsărit la viaţă. Lipsa locurilor de muncă i-a dus pe numeroşi români la mii de kilometri, muncind pământuri străine şi lăsând în grija părinţilor bătrâni copiii care se topesc de dor, iar ei udă perna de lacrimi în fiece seară cu gândul acasă. Cu vreo 30 de ani în urmă, îmi povestea un căpitan de vapor; se stricase ceva la vas şi au trebuit să se ducă în portul New York pentru reparaţii. Întruna din zile, vine la dana cu vaporul românesc o limuzină, din care coboară un domn distins, cu părul alb. Îi roagă pe marinarii români să vorbească româneşte fiindcă el este ardelean care a plecat în America să facă bani şi chiar e destul de bogat. Le-a cerut un favor, să-l lase să locuiască în cea mai micuţă cabină cât timp vasul va sta în portul american. Medicii îi spuseseră că are cancer şi va trăi puţine săptămâni, nu mai avea cum să revină acasă şi, dacă nu poate muri pe pământ românesc, măcar să moară pe o bucată de fier românesc. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, marele savant român care a inventat avionul cu reacţie, Henry Coandă, s-a întors în Bucureşti, în Ţara lui, de unde s-a ridicat la cer. „E primăvară, iarăşi primă- vară/Pe fiecare margini de făgaş/ Îşi scot strămoşii degetele-afară/ De ghiocei, de crini, de toporaşi”.

Sursa : jurnalul.ro

Preluat de pe: https://2blackjack1.wordpress.com

TE IERT !

Matei 5, 23-24: "Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau".

TE IERT!

Te iert, desi nu mi-ai cerut iertare...

Nu mi-ai cerut iertare desi pe mine m-ai dezamagit!

Nu mie mi-ai spus..."Te rog, iarta-ma!", desi pe mine m-ai ranit.

Mie nu mi-ai recunoscut incapacitatea ta de a face fata luminii, cum ai putea spune ca am fost ispita...

Ai cerut iertare de la oricine ti-a iesit in cale si tocmai mie, cea care ti-a daruit cu generozitate lumina UNIMII nu. 

M-am uitat bine la tine. Si nu faci parte din legiunile de ingeri. Imi pare rau, dar nu. 

Iti doresti enorm sa faci ceva, sa-ti aduci contribuita la spectacolul acesta fabulos, da. 

Vad asta, simt asta, aud, miros si gust asta. 

Dar a te avanta in zbor inainte de a-ti recunoaste vina te va aduce mereu in locul in care ti-ai incercat aripile.

Cum poti sa incerci sa atingi neatinsul cat timp nu ti-ai inteles greseala?

Nu o vei putea face, crede-ma! 

Ti-ai ars aripile. Nu una, ci amandoua. Eu vad mai bine decat tine si stiu. 

Si desi stiu ca ceri iertare altora, nu mie TE IERT! 

Chiar tie insuti ti-ai cerut iertare, nu mie, si totusi TE IERT!

Ingerul Iertarii imi sta alaturi. De la el stiu ca iubind adevarul trebuie sa iert greseala, de la el am aflat ca iert atat cat iubesc si iertandu-te sunt mai puternica in iubirea infinita care sunt si inundata mi-e fiinta de lumina LUI.

Iertandu-te ma purific, caci am acest gand. 

Si iertand cat iubesc, te iubesc pe tine, desi nu ai inteles ca ai gresit fata de lumina LUI dinlauntrul meu. 

Ar fi trebuit sa rostesti acel cuvant de recunoastere a scanteii divine din mine si nu ai facut-o! 

Ar fi trebuit sa intelegi ca eu te vad asa cum esti, fara mastile pe care le schimbi!

Nu exista pacat in iubire. daca erai inger al legiunii, precum spui, stiai asta!

Stiai si ca iubirea este infinitul, ca a crede nu are legatura cu nici un studiu, cu nici o religie, cu nici un fel de opinii ale celor care manipuleaza. Si asta faci si tu, din cand in cand. E complicat de simplu... nu o vei recunoaste niciodata!

Si totusi, TE IERT!

Dumnezeu este iubirea insasi, este cel care ne-a dat acest exemplu, prin chiar sacrificiul de sine. Mai stii: "Iarta-i, Tata, caci nu stiu ce fac!". Asa a spus Fiul Lui iubit... 

EL care a patimit, El a iertat.

Fii deci binecuvantat, inger cu aripi arse de iubire, traieste de acum inainte curat!

Nu te uita in urma, ci priveste cu tot curajul ceea ce ti-a harazit soarta!

Mergi inainte cu bucurie, aduna-ti toate puterile si alege binele din tot ce vei avea de infruntat! 

Te iert pentru ca te iubesc si recunosc scanteia divina din tine!

Si de cate ori te vei trezi scaldat in lumina sa stii ca este de la ingerii trimisi de mine sa te vegheze!

Te iert, desi nu mi-ai cerut iertare si lacrima aceasta ramane pe genele mele, nu va cadea, caci este mult prea grea! 

Publicat de Ion Cristian Emilian

Sursa: http://spiritliber.blogspot.ro/