Poate nu ai atins acea stare de împlinire sufletească, fiorul care te pătrunde seara când te întorci la familia ta acasă. Poate mai ai de lucrat cu tine pe plan emoțional. Poate nu te mulțumesc banii pe care îi câștigi sau poate îți petreci sărbătorile de unul singur, trist.
De fiecare dată când mă întâlnesc cu un cititor minunat, un tânăr dedicat, onest și familist, las viziunea mea și ceea ce cred că știu despre viață și mă las inspirat. El spune că se simte onorat să servească o cafea în compania mea, că învață de la mine citind articolele și îmi cumpără cărțile. Adevărul este că învățăm unii de la alții, toată viața.
Vorbesc de un bărbat de admirat, care își iubește soția însă mai întâi de toate o înțelege sau o respectă. Ea ia dăruit două fetițe minunate, iar împreună au reușit să construiască o casă, așa cum visez eu să îmi construiesc de când mă știu, cu dormitoare mansardate și încălzire în pardoseală, undeva în libertate, la țară.
Analizându-l, îl ador. Tot așa mi-am imaginat și eu să fiu, când eram copil. Un om conștient, matur și prezentabil, cu o latură sensibilă de artist, antrenor de sport, nu ca mine, un om trist, care a eșuat pe toate planurile, i-a dezamăgit pe toți. Dar în lumea aceasta mare fiecare om are locul său, inclusiv eu.
Întotdeauna mi-a plăcut să particip la lume, nu să fiu spectator la ea, de aceea, prima jumătate a vieții am luptat să agonisesc pentru mine, azi îndepărtez de la mine, împart cunoaștere cu porția celor ce au nevoie de ea. Eu sunt așa cum sunt, tu ești așa cum ești, gândul că cineva are nevoie de noi în cea mai reală variantă a noastră îmi dă fiori.
Așa am învățat să simt liber și să trăiesc prin oameni Victoria mea. Din slăbiciuni îmi extrag puterea, ca să descopăr înțelepciunea. Eu nu am nevoie să mi se îndeplinească o dorință ca să fiu fericit, chiar dacă mă străduiesc să trăiesc frumos, în continuare. Obsedat de destinație, va trebui să rezist pe tot parcursul călătoriei, în loc să mă bucur de ea. Și tu te poți bucura, sunt aici pentru tine.
Fiecare om are locul său în lume, altfel nu se năștea în ea, însă ca să îl găsească are nevoie să se prăbușească. Apoi să renască. Primul pas în a schimba ceva, este să îți accepți situația, să încetezi să mai opui rezistență în fața a ceea ce nu poți schimba încă. Acceptarea este înălțarea.
Este în regulă să eșuezi cu visul tău. Este în regulă să eșuezi în ceea ce ține de imaginea ta. Este în regulă să eșuezi în căsnicie sau în relație, în creșterea copiilor, în carieră sau viață. În aceeași măsură este în regulă să te ridici peste eșecurile tale. Fiecare om are locul său și e prețios în felul său. Gândul că ți-ai dat silința îți oferă satisfacția.
Personal, am dăruit atât cât am putut și m-au văzut atâția. Am mângâiat jumătate de milion de suflete, doar în anul care e pe cale să se încheie. Acest sentiment îmi transmite un fior de zici că zbor. Aș putea părăsi lumea chiar acum, împlinit.
Am citit un articol despre un adolescent care până la vârsta de cinsprezece ani nu își găsise locul dar se grăbea. Nu credea că fiecare om are locul său, spunea că lui nu i-a pregătit nimic viața. După câteva tentative de suicid nu mai comunica nici măcar cu familia sa, care îl îngrijea și hrănea. Stătea în camera lui săptămâni întregi, degeaba.
Arunca bilețele de la fereastră pe care scria că urăște pe toată lumea, că urăște viața, pe Dumnezeu. Se ura inclusiv pe sine pentru că se născuse. Cu toate astea într-o zi parcă s-a făcut lumină, a simțit o atracție nemaiîntâlnită către școala de pilotaj, așa că a hotărât să se pună pe picioare ca mai târziu să se înscrie în armată.
Fiecare om are șansa sa
Trebuia ca Dumnezeu să îi fi auzit suferința și hotărâse dar să îl smulgă din mocirla care îi măcina din interior către exterior ființa. Căci fiecare om are locul său în lumea aceasta blestemată, se gândea.În urma procedurii de înscriere la Academia Forțelor Aeriene, tânărul, a cărui unică dorință a fost să devină pilot de avion de război, a aflat că are daltonism, și a fost respins. Iar vestea că nu va putea zbura niciodată m-a zdruncinat, apoi m-am trezit din vis.
Uneori parcă cineva își bate joc de noi. Viața atunci când implori o înghițitură de apă ca să îți dai ultima suflare, pe cruce, îți dă oțet, oțet. Totuși, în ciuda aparențelor ea a fost singura soluție care a putut să îl pună pe adolescent pe picioare.
Nu te teme să iei o decizie, nu îți lăsa viața pe mâine, fii responsabil! Inspiră-te de la toți dar trăiește așa cum crezi tu că e mai bine. Ascultă-ți intuiția, prin ea îți vorbește inima. În clipele tale cele mai cenușii ea îți aduce aminte că fiecare om are locul său și că ai un scop nobil, că nu te-ai născut aici degeaba.
Sunt convins că ești o persoană sinceră și minunată, căutătoare de mai bine, altfel nu te aflai acum pe Pagina mea! Ar fi mult mai uşor să depăşim un moment care ne clatină încrederea în sine dacă am reuşi să ne rezervăm energia şi timpul pentru oamenii cărora le pasă cu adevărat de noi, nu să le dăruim, pur şi simplu, celui care ne refuză.
Dacă eu am putut poți și tu, să faci ceea ce iubești și să trăiești așa cum îți place. Astăzi călătoresc, scriu, este locul care mă aștepta dintotdeauna. Mă uit la eforturile depuse, număr ușile închise, dar nu mă mai apasă supărările, îmi amintesc doar bucuriile.
Ne-am uitat prea mult la alții, de aceea nu ne mai cunoaștem pe noi înșine.
Alberto Bacoi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com
