Dragostea nu poate fi instituţionalizată

De vorbă cu Leonard Vancu, coordonatorul proiectului „Pro-Vita” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Constanţa

Ce deosebeşte o societate tradiţională, creştină de lumea zilelor noastre? Înainte, oamenii trăiau şi se simţeau ca într-o mare familie. Fiecăruia îi păsa de toţi ceilalţi, iar necazurile sau bolile fiecăruia erau împărtăşite de întreaga comunitate. Chiar şi căderile unora, păcatele mai grele, se răsfrângeau cumva în conştiinţa întregii colectivităţi în aşa fel încât nu puteai spune:fac ce vreau, pe voi nu vă priveşte.
        Astăzi, dimpotrivă. Până şi milostenia este instituţionalizată. Fiecare face ce vede la televizor şi nimeni nu-i zice nimic, nu se amestecă, căci, chipurile, e treaba lui. Încât, plecând de la această stare de spirit s-a ajuns ca să fie bătuţi până la a fi omorâţi oameni pe stradă, şi nimeni nu intervine. Despre necazurile şi stările de deznădejde ale altora, cine să mai aibă timp şi mărinimie de suflet să se intereseze. Acesta este rodul culturii de consum, al ideologiilor individualismului şi al plăcerilor egoiste. În fond, o lume în care Hristos a ajuns pentru mulţi doar un reper ideologic al unei iubiri abstracte. Una care trebuie să îmbrăţişeze toate ereziile şi perversităţile, dar nu şi pe aproapele care suferă sau rătăceşte alături de tine.
       Desigur că nu s-a ajuns ca toţi oamenii să fie fasonaţi după acelaşi calapod, deşi se fac eforturi în aceste sens. Prezenţa vie a credinţei ortodoxe, glasul conştiinţei îi aduc pe mulţi la o sensibilitate faţă de problemele aproapelui mai mare chiar decât în vremurile de demult. În acest spirit se înscriu membrii Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Constanţa, despre a căror grădiniţă şi şcoală am vorbit în numărul trecut. Vom stărui şi în acest număr asupra iniţiativelor lor pentru că probează nu numai marea dragoste faţă de om pe care ar trebui să o împărtăşim cu toţii, dar pot constitui şi model viu de lucrare creştină în vremea noastră.
       În acest număr, l-am rugat pe Leonard Vancu coordonatorul proiectului „Pro-Viaţă” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” să ne spună câteva cuvinte despre modul în care ei au înţeles că trebuie purtată lupta pentru salvarea vieţii pruncilor aflaţi încă în pântecele mamei lor.
       Cauza este cea care trebuie înlăturată în primul rând, pentru că, atunci când se ajunge la efect, este de multe ori prea târziu.
       Odată, într-o seară, într-o discuţie pe care am avut-o la fundaţie, am căutat un răspuns la întrebarea: care este momentul de cădere maximă atunci când se face un avort: în momentul în care fata se hotărăşte să facă chiuretaj, atunci când intră în sala de operaţie sau abia atunci când se face anestezia?
       Din frământarea noastră a reieşit că totul începe în momentul în care cei doi „parteneri” pun plăcerea trupească înaintea vieţii omeneşti, desfrânează, neluând în calcul că, potrivit firii, femeia s-ar putea să rămână însărcinată.
       În urma acestei constatări am conceput un program de educaţie informală în care le vorbim elevilor despre ce înseamnă viaţa care se naşte în pântecele femeii şi despre riscurile desfrânării, despre robia erotismului obsesiv la care aceasta te aduce. Au trecut de atunci trei ani, timp în care am făcut şi patru prezentări pe zi. În total am avut peste 200 de întâlniri cu elevi din toată ţară şi 6 cu profesori, părinţi şi oameni doritori să ni se alăture în acest proiect.
     - Cum reacţionează elevii când le prezentaţi astfel de subiecte, mai ales că, după cum ne arată statisticile, foarte mulţi întreţin relaţii trupeşti fără eu as fi scris: să aibă parte de binecuvântarea Bisericii prin Taina Cununiei
     - La început zâmbesc: „Au venit ăştia să ne vorbească de educaţie sexuală, să ne spună ce să facem!”; ceva de genul: „Noi le ştim pe toate!” Atunci eu le zic: „N-am venit să vă vorbesc despre educaţia sexuală care vă face să chicotiţi, ci am venit să vă prezentăm adevărul în ceea ce priveşte dragostea şi sexualitatea. Pe drumul pe care aţi apucat, veţi deveni în curând robi ai sexului”.
        Le explicăm că toate acţiunile de înfrumuseţare şi modelare trupească ori ideologică: stilist, nutriţionist, tatuaje, piersing, bodybuilding, culturism, modeling, portofolio, feminism, misoginism, diversitate sexuală, toleranţă, designer vestimentar, epilat, solar, masaj, lifting, modelare plastică, silicoane, jogging, tinning, implant estetic, lentile de contact, cure de slăbire, aerobic, fitness şi multe altele sunt mijloace care conduc la curvia trupească, mentală ori la sminteală.
       Aceşti copii – de la 13 la 19 ani – chiar dacă s-au întinat sau au căzut trupeşte într-o proporţie foarte mare, majoritară chiar, nu s-au pervertit şi sufleteşte, au fost manipulaţi, păcăliţi, înşelaţi. Am găsit clase întregi pline de candoare, elevi care plângeau la aceste prezentări, dar şi care dansau cu cafeaua şi ţigara, vorbeau obscenităţi făţiş, chiar profesoare cu cercel în nas, ori care tocmeau notele cu elevii.
      Când le vorbesc despre avort, le fac o simulare a unui avort cu un mulaj de copil şi o chiuretă. Treptat, devin foarte atenţi, pun întrebări, astfel încât la sfârşitul expunerii nu ne mai lasă să plecăm. Ne întreabă dacă putem prelungi discuţiile şi în ora următoare…
      - Aţi mers şi la cabinetele ginecologice?
      - Da. Am vorbit cu multe dintre femeile care nu mai doreau să devină mame, explicându-le că avortul este sinonim cu uciderea. Din discuţiile purtate cu aceste femei, ne-am dat seama că multe dintre ele nu conştientizau faptul că purtau în pântece un copil viu, o viaţă de om. Am reuşit să le convingem pe câteva – şi spun asta pentru că ulterior ne-am întâlnit cu ele pe stradă, plimbându-şi copilul.
       Cred că fiecare dintre noi ar trebui să facem ceva pentru a salva vieţilor pruncilor pe care mamele nu-i mai doresc. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine. În aceste cazuri, aproapele aflat în pântecele mamei – locul cel mai ferit şi nimerit ales de Ziditor – în loc să fie apărat cu preţul vieţii, ajunge să fie mărunţit de aparatele moderne de chiuretaj, aruncat apoi într-o găleată cu resturi umane, la toaletă, ori la crematoriu. Şi câţi dintre noi facem ceva pentru a împiedica acest măcel?
       Ne putem uşor informa despre ceea ce înseamnă avortul, pentru că acum sunt pe net o mulţime de materiale, sau putem găsi materiale la fundaţiile care au proiecte pro-viaţă: cărţi, pliante, CD-uri cu filme. Având o minimă pregătire, putem aborda acest subiect în orice mediu: în mijloacele de transport în comun, în magazine, cu vecinii, la serviciu, şi să încercăm să le arătăm unde greşesc celor pe care îi simţim că merg pe calea acesta a desfrânării sau a avortului – care probabil nu ştiu cât de greu păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu. Având credinţă în Dumnezeu, dragoste faţă de ceilalţi şi râvnă putem întoarce multe suflete ce merg pe calea cea rea a păcatului.
      - Povesteşte-ne, te rog, unul din cazurile în care aţi reuşit să o convingeţi pe mamă să ducă până la capăt sarcina.
      - O tânără, Ramona, locuia cu logodnicul ei într-o garsonieră şi avea un copil cu acesta. Era o fată care îşi schimba des prietenii, astfel că a rămas însărcinată cu un alt bărbat. După un timp, s-a certat cu acesta şi a început o altă relaţie – deşi, repet, locuia sub acelaşi acoperiş cu tatăl primului ei copil. Aflată într-o asemenea situaţie, Ramona voia să avorteze.
        După ce am aflat de la un prieten comun despre problemele Ramonei, am încercat de câteva ori să stabilim o întâlnire cu ea, dar de fiecare dată fugea. Nu o găseam acasă, nu o găseam la serviciul unde lucra. Până la urmă i-am trimis nişte materiale informative despre avort şi un prunc de plastic, aşa cum arată la 10 săptămâni în pântecele mamei.
       A rânduit Dumnezeu şi Ramona s-a uitat peste materiale. Ne-a transmis că ar fi vrut să ducă sarcina mai departe, dar pentru că nu era angajată cu carte de muncă se temea că nu va primi indemnizaţia care se acordă mămicilor după naştere. Deşi i-am propus să o angajăm la fundaţie, nu ne-a răspuns foarte rapid, dar, după vreo lună de tatonări, de schimburi de mesaje, a venit la noi.
       A acceptat propunerea de a lucra la fundaţie, dar era foarte labilă din punct de vedere emoţional – ştiu din experienţă că nu întotdeauna fetele aflate în situaţia ei se ţin de promisiune. Într-o primă fază i-am dat să plieze nişte coli imprimate despre avort.
        În acele pliante erau imagini mai dure, cu copiii tăiaţi în bucăţele în urma chiuretajelor. Noi distribuim aceste pliante prin policlinici, la cabinetele de ginecologie. După un timp, am trimis-o chiar pe Ramona să împartă aceste pliante.
        Citind şi recitind aceste pliante, şi-a dat seama cât de grav este păcatul avortului şi până la urmă a păstrat copilul. S-a despărţit, fireşte, de primul logodnic şi s-a mutat cu noul prieten. Chiar dacă nu s-a cununat încă religios cu acesta, important este că un copil a venit pe lume…
        - Văd că te implici cu multă dăruire în activităţi pro-viaţă. De ce?
        - Am ajuns să conduc proiectele pro-viaţă ale Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru că îmi doresc să fac bine în jurul meu. Am preluat proiectul „Pro-vita” de la Valea Plopului, de la Părintele Nicolae Tănase, şi am încercat să-l dezvoltăm aici.
         Noi am fi vrut să fie şi medici ginecologi care să ne susţină, dar absolut toţi cei pe care i-am abordat ne-au refuzat efectiv. În demersul nostru am avut şi experienţe neplăcute, dintr-o policlinică de stat ne-au dat afară cu bodyguarzii, strigând că din cauza noastră nu pot să câştige o pâine cinstită! Pâine cinstită?!
        Am văzut, am vorbit şi mi s-a povestit despre tineri şi tinere care făcuseră crime prin avorturi, prin accidente de maşină, care rămăseseră infertili, ori îşi mutilaseră trupurile în sensul hedonismului, cu uterul scos, ori cu cancer, ori HIV, ori cu sâni extirpaţi sau cu BTS pe viață. În mintea lor persistă mereu întrebarea: De ce nu ne-a spus nimeni nimic niciodată? De ce am fost mințiți?
        Având în vedere realitatea cruntă de la noi din ţară, precum şi faptul că vom fi judecaţi şi pentru binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut, cred că toţi trebuie să facem ceva pentru a opri crimele care se petrec în chiar trupul femeii; fiecare trebuie să lupte în felul şi cu posibilităţile sale, dar în primul rând cu inima, căci apoi vine şi sprijinul de la Dumnezeu. Să contestăm şi să demascăm această modă, acest stil de viaţă, în care curvia, crima, consumul nebunesc al plăcerii şi indiferenţa au devenit modele de urmat de către copilaşii noştri, smulşi din sânul familiei şi al Bisericii şi jertfiţi pe altarele patimilor.
        Să ştiţi că nici un efort nu e inutil, orice mică jertfă aduce însutit, unul singur din mii dacă se salvează, ori salvează pe altul la un moment dat, peste ani şi e mai mult decât lumea toată precum spune apostolul. Să ştiţi că merită să facem orice pentru această luptă, cu toate că ne aflăm pe contrasensul istoriei, al vremurilor şi al momentului. Trebuie să mergem mai departe, căci cu noi este Dumnezeu.

 A consemnat Raluca Tănăseanu Interviu aparut in nr 19 al revistei Familia Ortodoxa

Sursa: Familia ortodoxă

Este necesara o REVOLUTIE in educatie. Foarte creativ si amuzant... (video)

Sursa: Iesirea din Matrix

Stăpânii "din umbră" ai lumii. Planul ascuns din "Noul Testament al Satanei" răscoleşte prezentul (1)

Trecerea peste criza economică, lupta pentru supravieţuire, dorinţa de a reuşi în viaţă sunt gânduri care animă toţi oamenii de rând din această lume. Fiecare persoană îşi doreşte să facă mai bine, mai mult, iar trecerea lui prin această lume să nu fie acoperită de întuneric.

Însă acesta este doar vârful icebergului - grijile cotidiene care ne macină pe fiecare în parte sunt lucruri minuscule, care ne ţin ocupaţi. Sub "apă" se află însă forţa care conduce de fapt această lume, care ne decide destinul şi ne scrie evoluţia în viaţă.


Ne vom opri pentru a arăta o pagină din viaţa Iluminaţilor, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei. În istorie Iluminaţii au luat naştere ca şi organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi - scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita Frăţie a Şarpelui.

Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă.

Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoaşterii direct de la Stăpânul lor din Întuneric.

Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de puşcă şi a Renaşterii.

Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi.

Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei. Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic.

Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă. Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante.

In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”.

Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:
“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi. Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă vreo opinie personala cu privire la politică. Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare".
Va urma...

Sursa: Antena 1

Stopați atentatul la istoria străveche a neamului! Semnați petiția ACUM!

"Am luat act cu durere de lucrările la autostrada A1 și sprijinim inițiativa patriotică a Grupului "România Vie". Doar cei care n-au habar de însemnătatea unei istorii străvechi precum a traco-daco-geților pot iniția lucrări de asemenea anvergură demolatoare! O dovadă mai clară a imposturii politice și economice din partea celor aflați vremelnic la putere în România nici că se poate imagina! Toți intelectualii treji ai momentului, toți oamenii de cultură, toți cetățenii acestei suferinde țări sînt chemați să semneze acest demers de STOPARE IMEDIATĂ A LUCRĂRILOR DISTRUCTIVE DIN ZONA TURDAȘ-TĂRTĂRIA-CRISTIAN! Cei care nu știu, ignoră ori sfidează ISTORIA acestei țări, nu au nici dreptul să lucreze și să fie plătiți pentru munca lor în România! Strămoșii noștri, conduși de voievozi patrioți care și-au jertfit nu numai liniștea și averile, ci chiar și viețile pentru binele comun, s-ar răsuci în morminte asistînd la nepăsarea noastră! Să ne unim, dar, în numele adevărului istoric, pentru a stopa imediat pripitele și distructivele lucrări la autostrada A1!"

Semnează petiția aici: 

Stopați atentatul la istoria străveche a neamului!

2012 – Descoperiri arheologice exceptionale

Cercetarile arheologice desfasurate in acest an in diverse puncte din tara noastra au scos la lumina un numar impresionant de vestigii ce apartin unor perioade diverse, de la eneolitic pana in epoca moderna. Unele elemente descoperite de arheologi au o insemnatate exceptionala, mai ales atunci cand vorbim de placi care contin scriere sau asezari care pot fi catalogate drept printre cele mai vechi din Europa. Va propunem, in cele ce urmeaza, o sinteza a rapoartelor din teren la nivelul anului 2012.

Tartaria, descoperirile continua

Lucrările la autostrada Orăştie – Sibiu scot la iveală bogății arheologice de senzație. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI) a anunţat, recent, descoperirea unui depozit de piese de bronz şi fier, pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu, vestigiile datând din perioada epocii fierului.„În cadrul sitului 7 (km 14+100-km 14+500), identificat şi sub denumirea Tărtăria 1, a fost descoperit un depozit de piese de bronz şi fier datând din perioada epocii fierului (sec. IX–VIII a. Chr.). Este vorba despre peste 200 de obiecte de bronz şi fier (podoabe, arme şi piese de harnaşament), depuse într-un vas ceramic”, se arată într-un comunicat al instituţiei.

MTI menţionează că este pentru prima dată când un depozit de acest tip şi datat în epoca fierului a fost găsit în contextul unei cercetări arheologice, nefiind o descoperire întâmplatoare. Descoperirea este una excepţională şi cu o semnificaţie ştiinţifică deosebită, notează instituţia. Cercetările arheologice pe traseul viitoarei autostrăzi, de pe coridorul IV pan-european, sunt coordonate de către Muzeul Naţional de Istorie a României.

Pe tronsonul Orăştie-Sebeş lucrările de diagnostic arheologic au indicat, în toamna anului trecut, existenţa a 11 situri, iar în martie 2012 au fost lansate cercetări în 6 dintre acestea.

Astfel, în raza administrativă a satului Tărtăria, din comuna Săliştea, judeţul Alba, cercetările arheologice preventive au evidenţiat o aşezare datând din perioada epocii fierului. Datele preliminare arată că atât aşezarea – preponderent pe baza analizei ceramicii – cât şi depozitul de bronzuri datează din perioada primei epoci a fierului. Vestigiile au fost aduse la Bucureşti, pentru conservare şi restaurare.

Locuire neintrerupta de peste 2.000 de ani la Deva

Săpăturile efectuate cu ocazia lucrărilor de construire a lapidariumului muzeului de aici au scos la iveală vase dacice, o locuință de la începutul Epocii Bronzului, dar și obiecte aparținând Culturii Coțofeni

Statui, bucăți de zid dacic, coloane ori inscripții din marmură sau andezit, toate de dimensiuni mari și foarte valoroase, aflate în administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane (MCDR) din Deva vor fi găzduite începând cu luna decembrie într-o construcție din metal și sticlă.

Zona în care va fi construit lapidariumul arată deja ca un șantier, iar de câteva luni, aici se realizează săpături arheologice în urma cărora au fost scoase la iveală numeroase vase cu o vechime de până la 4.500 de ani, dar și o locuință de la începutul Epocii Bronzului. Arheologii sunt încântați de comorile pe care le scot la iveală din praful istoriei, multe dintre acestea fiind în stare foarte bună, unele doar bucăți, însă recuperarea lor, cel puțin parțială, este posibilă cu ajutorul restaurărilor.

“Pe lângă o serie de complexe medievale pe care le-am descoperit aici, am găsit și vestigii mai vechi, din epoca dacică. Printre ele se află și o groapă menajeră cu mai multe fragmente de vase dacice, dar și mai vechi, de la începutul Epocii Bronzului, aparținând culturii Coțofeni, chiar și o locuință din această perioadă. Deci putem spune că Dealul Cetății și platoul de la poalele ei sunt locuite de circa 4.500 – 5.000 de ani”, a afirmat arheologul Marius Barbu.

Tot la Deva, o echipa de arheologi  curăța circa 60 de blocuri din calcar cu care a fost placat un zid dacic, descoperite în zona Grădiște din Munții Orăștiei, în zona sacră a Sarmizegetusei Regia. O parte dintre aceste bucăți erau inscripiționate cu tot felul de litere grecești, însă specialiștii nu au reușit încă să le deslușească, însă se presupune că sunt marcaje de meșter. Piatra era curățată cu soluții, iar după finalizarea acestei acțiuni, plăcile cu o vechime de circa 2.500 de ani vor fi expuse în viitorul lapidarium.

Descoperiri in judetul Sibiu

O descoperire importanta care ne va face sa intelegem mai bine istoria a fost facuta in judetul Sibiu.

Vorbim despre sute de obiecte care arata ca stramosii nostrii nu erau deloc inapoiati. Se pricepeau sa prelucreze fierul si nu duceau lipsa de nimic, in locuintele lor primitive.

Vestigiile arheologice au fost descoperite de muncitorii care sapau la Autostrada Sibiu – Nadlac. Lucrarile au scos la iveala o asezare care se intinde pe 5 kilometri si de care nimeni nu a avut habar.

Arheologii au scos la lumina unelte, arme, chiar si ace de siguranta asemeni celor din zilele noastre. Cel mai pretios obiect a fost gasit insa intr-un mormant. Este vorba despre un car, in miniatura. Obiectul din fier, rupt in 80 de bucati, a fost reconstruit, asemeni unui puzzle de catre arheologi.

Arheologii au mai descoperit sute de banuti, majoritatea din argint, din vremea dacilor. Monedele grecesti au pe avers vaca alaptand vitel si numele magistratului monetar, iar pe revers un patrat instelat. Specialistii Muzeului Brukenthal spun ca de saptamana viitoare vor prezenta comoara si vizitatorilor.

Unul dintre cele mai vechi orase din Europa, identificat la Turdas

Cercetările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac au scos la iveală primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, judeţul Hunedoara, care era un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii.

Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, instituţie care a coordonat o parte din lucrările arheologice de pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Nădlac, a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că în punctul Luncă din judeţul Hunedoara, în apropierea râului Mureş, a fost descoperit primul oraş din Transilvania – aşezarea neolitică de la Turdaş, care datează “de dinainte de piramide”.

Suprafaţa cercetată de la arheologii sibieni, între lunile mai – noiembrie 2011, a fost de aproximativ 11 hectare, “o cercetare arheologică imensă, peste orice standard în Europa”.

Aşezarea de la Turdaş era cunoscută de arheologi încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, datorită materialului deosebit de bogat descoperit, inclusiv Sabin Luca conducând, din 1992, timp de opt ani, cercetări arheologice în zonă, împreună cu Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu, însă acestea au fost de mici dimensiuni.

“Primele cercetări s-au făcut în jurul anului 1850. Poate că e unul din primele situri cercetate în România. Iar prima cercetare sistematică s-a făcut în 1875, de prima femeie arheolog din zona aceasta a Europei, Zsofia Torma”, a spus Luca.

Explicaţia materialului arheologic foarte bogat, descoperit de-a lungul timpului în zonă, stă în faptul că această aşezare, estimată la 100 de hectare suprafaţă, era de fapt un oraş, lucru dovedit de existenţa fortificaţiilor din lemn, unul chiar consacrat religios, dovadă fiind sacrificiile umane descoperite.

“De ce spun că e primul oraş din Transilvania, ca să nu spun cel puţin din sud – estul Europei: pentru că am descoperit un sistem de fortificaţie, de împrejmuire, compus din 11 palisade şi şanţuri succesive, pe o profuzime de 200 de metri. Am descoperit două porţi de intrare în sistemul de fortificaţie, cu turnuri, totul din lemn. Acest sistem, de o aşa de mare dimensiune, nu s-a putut cerceta în Europa fiindcă costă foarte mult. Am surprins aceste palisade, şanţuri, turnuri, care ocroteau un nucleu care, din punctul meu de vedere, în stadiul iniţial avea cam 100 de hectare împrejmuit. Faptul că este consacrat după toate regulile vedem din faptul că, la distanţe de aproximativ 200 de metri, în interiorul primei sau celei de-a doua fortificaţii este pus câte un sacrificat. Am găsit vreo cinci (schelete – n.r.). Ceea este curios este că nici unul nu e în aceeaşi poziţie, deci e clar că e sacrificiu, nu este o înmormântare. I-au sacrificat în diverse ritualuri. Sunt puşi fie pe burtă cu mâinile şi picioarele legate, fie pe spate cu mâinile şi picioarele legate, fie cu capul tăiat şi pus pe piept”, a declarat directorul muzeului Brukenthal.

Potrivit acestuia, aşezarea de la Turdaş a fost un centru regional de producţie şi distribuţie a ceramicii, fapt dovedit de descoperirea unui număr foarte mare de cuptoare şi obiecte din ceramică, de la vase, în stilul Turdaşului, “unic în Europa”, până la statuete antropomorfe, zoomorfe, şi “statuete pe tron”, care exemplifică regalitatea şi care au mai fost găsite doar în “două – trei situri din Europa”.

“Trebuie să ne gândim la un mare centru regional al acelui moment. (…) Am găsit explicaţia asupra numărului mare de vase şi statuete de lut descoperite aici. Am găsit 60 de cuptoare pentru arderea obiectelor de mici dimensiuni şi singura concluzie care se poate trage este că aici se făcea plastica de statuete, idolii, pentru o ţară. Şi această mare aşezare sacră cu caracter urban livra aceste piese, consacrate deja, spre comunităţi. E singura aşezare din toate cele cercetate până acum din Europa neolitică care are un număr aşa mare de cuptoare. (…) Putem argumenta ideea că suntem în faţa unei aşezări protourbane aidoma marilor aşezări din Orient, o aşezare care avea sigur regi, datorită statuilor pe tron”, a explicat Sabin Luca.

În situl de la Turdaş au fost descoperite şase orizonturi diferite, datate în neoliticul timpuriu, eneoliticul timpuriu şi dezvoltat, perioada dacică şi cea medievală, în jurul secolului XII.

Potrivit lui Luca, aşezările neolitice descoperite aici erau suspendate, la şase-opt metri înălţime, datorită inundaţii, localnicii dovedind cunoştinţe inginereşti şi datorită sistemului de fortificaţii care a rezistat calamităţilor. De asemenea, s-a putut dovedi existenţa în acea perioadă a “metalurgiei cuprului, lucru ce toată lumea bănuia până acum”.

“Săpăturile din ultimul an şi jumătate au creat un nou muzeu, avem deja mii de piese întregi restaurate, extrem de reprezentative, unicat, de la ceramică la metal, de la piatră la os. La cercetarea aceasta se va mai lucra patru-cinci ani până când vom tipări volumele. (…) Până acum s-a cercetat un eşantion ceramic de doi-trei la sută şi s-a cercetat cam trei-patru la sută din oase. La cea mai mare cercetare din Europa nu poţi să estimezi nimic, decât că la final vom raporta cel mai mare eşantion ceramic cercetat în Europa, cel mai mare eşantion osteologic cercetat în Europa, cel mai mare, pentru că ăsta a fost norocul nostru”, a adăugat Sabin Luca.

Morminte din Epoca Bronzului, gasite langa Ploiesti

Un mormânt din Epoca Bronzului, vechi de aproximativ 5.000 de ani, a fost descoperit de arheologi la ieşirea din municipiul Ploieşti spre Târgovişte. În interiorul mormântului, care se afla sub o movilă de 1,1 metri, au fost descoperite rămăşiţele unei persoane tinere, resturile umane nefiind însoţite de alte obiecte.

De asemenea, în apropiere de zona în care a fost descoperit acest mormânt se mai află încă cinci tumuli.

Alte trei morminte din Epoca Bronzului au fost descoperite în luna septembrie a anului trecut în localitatea prahoveană Păuleşti, la câţiva kilometri de municipiul Ploieşti, iar un alt mormânt, vechi de 4.500 de ani, a fost descoperit în luna iunie a anului 2011 la Ariceştii Rahtivani.

Noi descoperiri si la Buridava

Specialiştii Muzeului Judeţean Vâlcea, în urma cercetărilor efectuate în aşezarea dacică „Buridava”, de la Ocnele Mari, au făcut o serie de descoperiri arheologice.

Despre aceste descoperiri, Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Judeţean Vâlcea, a spus: “În urma cercetărilor arheologice întreprinse de Muzeul Judeţean Vâlcea, în colaborare cu Universitatea Piteşti -Facultatea de Istorie, au fost descoperite la poalele dealului Cosota, în aşezarea dacică „Buridava”, de la Ocnele Mari, o serie de fragmente ceramice. Este vorba de ceramică lucrată la roată, dar şi ceramică făcută cu mâna. Avem şi ceramică uzuală, care se folosea în viaţa de zi cu zi, dar şi ceramică de bună calitate folosită de aristocraţia dacică”.

Există un singur nivel de locuire de epocă geto-dacică. De asemenea, au mai fost descoperite opt vetre de locuire, cu două gropi, pe care le considerăm că ar fi gropi ritualice (de cult). S-au mai descoperit două lame de cuţit, două fibule de secol I d. Hr, şi o formă ceramică imitaţie Khantaros datată tot secol I d. Hr.

“Cercetările arheologice din acest an s-au încheiat săptămâna trecută şi sperăm ca în 2013, în funcţie de fondurile de care va dispune atât Universitatea din Piteşti, cât şi Muzeul Judeţean Vâlcea, să continuam cercetările arheologice”, a mai precizat Claudiu Tulugea.

Sebes, o zona intens populata in neolitic

Pe traseul viitoarei autostrăzi Deva-Sibiu, tronsoanele dintre Orăştie-Sebeş şi Sebeş-Miercurea Sibiu lucrează şi arheologi de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
În urma solicitării ziarului nostru, specialiştii de la muzeul albaiulian ne-au pus la dispoziţie informaţii noi privind săpăturile arheologice din zona viitoarei autostrăzi Deva-Orăştie-Sebeş-Sibiu. Iată următoarele lucruri constatate de arheologii albaiulieni:

I. Situl arheologic Sebeş/Lancrăm – Glod (sector 1 – km 26+990 – 27+120, sector 2 – sens giratoriu bretea Lancrăm Nord). În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitoarei autostrăzi, mai precis între km 26+990 şi 27+120, pentru primul sector şi viitorul sens giratoriu de pe breteaua Lancrăm N, pentru cel de-al doilea, la ieşire din Lancrăm, spre Sebeş, pe partea dreaptă, au fost descoperite vestigii aparţinând unor aşezări din prima epocă a fierului şi epoca medieval timpurie.

Este vorba de două sate de agricultori care au ocupat, la o diferenţă de aproape 2000 de ani, aceeaşi terasă aflată în marginea unui pârâu care se vărsa în râul Mureş. Primul sat era locuit acum 2500-3000 (începutul primei epoci a fierului, cultura Gava) de ani, oamenii micii comunităţi de aici locuind în colibe construite din lemn şi lut, acoperite cu stuf. Mâncarea era adăpostită în gropi săpate în pământ. Ei se ocupau cu creşterea animalelor, cultivarea plantelor, vânătoarea.

Mai târziu (acum 900 de ani, epoca medievală timpurie), altă comunitate de oameni îşi întemeiază un alt sat, având ocupaţii asemănătoare. Locuinţele sunt tipice acestei perioade, de formă patrulateră, cu dimensiuni considerabile, prevăzute cu vetre (instalaţii de încălzire). Cea mai mare parte a materialului arheologic descoperit constă în ceramică, aparţinând categoriei uzuale.

Ca elemente de inventar mai deosebite putem enumera 2 lame de cuţit, două pandantive de bronz, două inele de buclă, din argint, fusaiole. Printre obiectele speciale se numără şi un idol fragmentar.

II. Situl arheologic Sebeş – între km 29+850 şi 30+090. În punctul Între Răstoace au fost cercetate vestigii din trei epoci diferite: 1. Necropolă cu 62 de morminte de incineraţie din Epoca Bronzului (cultura Wietenberg, aprox. 2000 Î. Chr.), cea mai mare cunoscută până în prezent aparţinând acestei culturi; arderea mortului se făcea în afara necropolei, probabil. Resturile cinerare erau adunate după răcirea rugului funerar, practicându-se o selecţie a oaselor.

Acest fapt este demonstrat de lipsa cenuşei şi a cărbunelui din urne. În cele mai multe cazuri, oasele se regăsesc la baza vasului urnă. Peste urnă era aşezat un vas cu rol de capac, în cele mai multe morminte fiind depus cu gura în sus; 2. O aşezare din Epoca Fierului, din care au fost identificate şi cercetate 6 complexe arheologice, între care şi locuinţe (cultura Gava, aprox. sec. XI-IX Î. Chr.).

Printre materialele arheologice din această perioadă se remarcă diferite tipuri de vase din lut ars (vase bitronconice, străchini, căni), căţei de vatră din lut ars, un ac de păr şi o daltă cu toc de înmănuşare (ambele confecţionate din bronz); 3. Două complexe arheologice din epoca migraţiilor, de fapt două locuinţe din această perioadă, cu o amenajare din pietre care par să le delimiteze. Ca inventar arheologic au fost descoperite fragmente ceramice şi vase de animale. De asemenea, a mai fost descoperit un complex cu funcţionalitate şi datare incertă (în stadiul actual al cercetării).

III. Situl arheologic Sebeş – Podul Pripocului, între km 32+250 şi 32+550. În urma săpăturilor arheologice desfăşurate pe traseul viitorului tronson de autostradă Orăştie-Sibiu, în locul numit Podul Pripocului din localitatea Sebeş, au fost descoperite vestigii care se întind pe un larg palier cronologic, respectiv din perioada eneoliticului, Epocii Bronzului, La Tene, epoca post-romană, evului mediu timpuriu şi chiar modernă şi contemporană.

Din perioada de tranziţie a Epocii Pietrei spre cea a Bronzului avem descoperite gropi menajere, care conţineau fragmente ceramice. Cele mai spectaculoase descoperiri sunt mormintele de inhumaţie descoperite în stare bună de conservare, apartinând epocii migraţiilor. Două şanţuri, din epoci recente, ne confirmă continuarea practicării agriculturii în această zonă.

IV. Răhău – între km 35+150 şi 36+500. Cercetările arheologice preventive de aici nu s-au încheiat, ele fiind în curs de desfăşurare. Principalele descoperiri: gropi menajere şi de provizii, un şanţ (cel mai probabil de împrejmuire sau, eventual, şi de apărare), care înconjoară aşezarea, bordeie, locuinţe de suprafaţă de formă aproximativ patrulateră, de mari dimensiuni, cu foarte mult chirpic ars şi multă ceramică, o parte din ea ornamentată cu pictură.

Sub podinele (sparte) ale unora dintre construcţii aflau depuse schelete umane aparţinând epocii migraţiilor (gepide). toate acestea (cu excepţia mormintelor gepide) aparţin epocii eneolitice, cultura Petreşti (cca. 4500 Î. Chr.). Vorbind de cultura Petreşti, cele mai spectaculoase descoperiri sunt construcţiile de suprafaţă, de mari dimensiuni (unele dintre ele ajungând chiar la o lungime de aproape 20 de m şi o lăţime de 10 m, îndeplinind, cel mai probabil, rolul de „temple”, „sanctuare” sau „case ale comunităţii”). Acestea erau împodobite cu capete de animale (de taur în special), realizate tot din lut ars, aşa cum ne arată, spre exemplu, un bot aparţinând acestui animal descoperit la demontarea uneia dintre aceste construcţii.

Idolii, atât antropomorfi cât şi zoomorfi, nu lipsesc nici ei, la fel ca și protomele zoomorfe de pe anumite vase. De asemenea, au fost descoperite unelte de os şi de silex. Alte construcţii, tot de suprafaţă, dar de dimensiuni ceva mai mici, îndeplineau rolul de locuinţe. Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că aici a existat o foarte importantă aşezare a culturii Petreşti, nu numai din punct de vedere economic, dar mai ales spiritual, un adevărat „centru” în acest sens.

În plus, în imediata vecinătate a aşezării a fost descoperită şi este în curs de cercetare, prima necropolă a acestei culturi descoperită vreodată (de fapt cimitirul care deservea așezarea succint descrisă mai sus). În jurul km 36 a fost descoperită o aşezare medievală, cu gropi de provizii şi menajere, locuinţe, dar şi morminte aparţinând Epocii Bronzului (cultura Noua) si epocii migraţiilor (Gepide).

În prezent, descoperirile rezultate (şi care vor rezulta în continuare) în urma cercetărilor arheologice preventive efectuate de Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia în cele patru situri enumerate mai sus sunt în curs de restaurare şi prelucrare ştiinţifică de către membrii colectivului de cercetare, cele mai reprezentative urmând să-şi ocupe locul în expoziţia de bază a instituţiei noastre. De asemenea, după finalizarea prelucrării ştiinţifice a acestor descoperiri, ele vor vedea lumina tiparului prin apariţia unor volume şi studii de specialitate, intrând astfel în circuitul ştiinţific românesc şi internaţional.

un articol de Valentin Roman

Sursa: Adevarul despre daci

Descoperire arheologica senzationala la Iasi

profesorul Mihai Vasilencu

• Descoperirea facuta de un profesor intr-o localitate din judetul Iasi naste uimitoarea intrebare: primele forme de scriere din istoria lumii au fost folosite de o populatie care locuia pe aceste meleaguri? • Este vorba de doua tablite din piatra, ce prezinta inscriptii vechi de mii de ani  • "Cele doua tablite de piatra descoperite de mine in localitatea Handresti au o inscriptie care se aseamana cu «alfabetul» getilor! Ele par a fi ca cele de la Tartaria (vechi de peste 5.500 ani - n.r.). In viitor, specialistii vor descifra scrierea si vechimea lor pentru a stabili adevarul istoric. Mai mult, am descoperit si unelte din silex care sunt unice in aceasta zona. Cercetatorii vor merge tocmai in Ucraina pentru a vedea despre ce este vorba", dezvaluie Mihai Vasilencu
Descoperire unica si revolutionara la nivel mondial facuta de un arheolog iesean. Zilele trecute, profesorul Mihai Vasilencu a gasit, in localitatea Handresti, comuna Oteleni, o serie de tablite cu inscriptii misterioase. Alaturi de acestea au fost scoase la iveala si o serie de unelte din silex (n.r. - o varietate de cuart microcristalin sau criptocristalin gasit în creta) care nu par sa provina din aceasta parte a lumii. Deja, cercetatorii au inceput sa demareze investigatii de amploare pentru a descifra originea acestora.

Alfabet vechi de mii de ani 

Pasiunea si dorinta de a cunoaste trecutul acestor teritorii, alaturi de multa munca si talent l-au ajutat pe tanarul profesor Vasilencu sa faca aceasta descoperire senzationala. Este foarte probabil ca inscriptiile de pe tablitele gasite de istoric sa reprezinte o forma de scriere asemanatoare cu cea de la Tartaria, veche de peste 5.500 ani sau cu un alfabet al getilor (popor tracic, care în jurul anului 339, inainte de Hristos, locuia pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunarii - n.r.). "In aceasta vara am continuat sa dau atentie vestigiilor care se afla pe teritoriul si împrejurul satului Hândresti din judetul Iasi. Aceasta preocupare a mea este legata de faptul ca aceasta zona este putin cunoscuta din punct de vedere istoric dar este foarte bogata în vestigii ce apartin Neoliticului, Eneoliticului, Bronzului sau Epocii Fierului. Unele piese atrag atentia de la o prima vedere datorita raritatii si frumusetii lor. Înca de la început mi-au atras atentia doua tablite de piatra ce au o inscriptie care se aseamana mai mult cu  «alfabetul getilor», la o prima vedere dar si cu tablitele de la Tartaria. Poate fi vorba si de o forma de scriere paleocrestina. Specialistii probabil vor descifra scrierea si vechimea ei pentru a stabili adevarul istoric. Aceste tablite au forma dreptunghiulara. Interesant este faptul ca aceste tablite provin dintr-o asezare din jurul satului Hândresti. Alte piese remarcabile gasite de mine sunt si doua nuclee de silex de marimi impresionante, cel mai mare are o lungime de 18 centimetri si o latime de opt, lame de silex, topoare de silex, topoare de piatra cu perforatie, de tip ciocan, fusaiole, greutati si capete de piatra ce erau atat ale unor maciuci, daltite, razuitoare, vârfuri de lance si sageata sau râsnite. Aceste piese provin din mai multe asezari si din perioade de acum peste trei mii de ani", dezvaluie Mihai Vasilencu. 

Vechi drum comercial ce mergea in nordul Europei

Conform datelor preliminare, se pare ca in aceasta zona exista, acum mii de ani, un drum comercial important ce facea legatura intre zona Moldovei si Ucrania, Polonia sau nordul Europei. Astfel, tocmai pentru a se realiza o cercetare de amploare, prof. univ. dr. Dumitru Boghian de la Universitatea Stefan cel Mare din Suceava va pleca in tara vecina pentru a se consulta in legatura cu vestigiile de la Handresti. "Profesorul Boghian, seful catedrei de Istorie Veche de la Universitatea din Suceava, va merge in Ucraina pentru a face cercetari in legatura cu ce am descoperit eu la Handresti. Eu vreau sa va spun ca aceste nuclee de silex nu sunt originare din aceasta zona. Aici, acum mii de ani, era un drum comercial important si aceste obiecte ar putea fi aduse din tara vecina ca obiecte de schimb. Eu, ca profesor de istorie al Scolii Generale din Oteleni, locatia Hândresti, m-am gândit sa amenajez si un spatiu muzeal în cadrul scolii pentru a-l folosi si în scop didactic. Am primit tot sprijinul autoritatilor, astfel ca am reusit în toamna aceasta sa amenajez un mic muzeu care va contribui la dezvoltarea interesului elevilor pentru izvoarele Istoriei Vechi. Am facut si un parteneriat de colaborare între Universitatea Stefan cel Mare din Suceava si Scoala Oteleni", spera ambitiosul profesor.

Nu e la prima descoperire

Dincolo de toate acestea trebuie mentionat ca, la inceputul acestui an, Vasilencu a mai facut o descoperire de senzatie. Atunci, gasirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arata ca in zona Handresti - Oteleni exista dovezi ale civilizatiei umane ce ajung pana in Epoca Bronzului (4.500 - 5000 de ani i.Hr. - n.r.). "Atunci, in urma cercetarilor de suprafata am gasit foarte mult material arheologic, respectiv statuete zoomorfe sau antropomorfe, ceramica de trei tipuri: fina, semifina, grosiera. De asemenea, am gasit si urmele locuintelor, acestea fiind de forma dreptunghiulara, cu podina din lutuiala arsa, cuptoare de ardere a ceramicii, suflatoare, fusaiole, topoare de piatra sau varfuri de lance si de sageata din silex. Asezarea neolitica, de aici, se intinde pe aproximativ sase kilometri", concluzioneaza profesorul.

Teritoriu cercetat de marii arheologi ai Romaniei

Vasilencu are in plan sa realizeze, in viitor, si o monografie a satului Handresti. In plus, vrea ca istoria locului sa fie cunoscuta la nivel national. "Eu vreau sa realizez si monografia satului Hândresti si, in acest sens, am cercetat aceasta localitate folosind izvoare scrise dar am încercat sa cunosc si vechea vatra  Astfel ca, în primavara acestui an, facând unele cercetari de teren mi-am dat seama ca aici sunt asezari foarte vechi ce apartin mai multor epoci istorice si care ajung pana acum cinci mii de ani. De asemenea, in urma prospectiunilor arheologice am reusit sa adun mai multe vestigii, din mai multe zone ale satului, si din perioade istorice diferite în scopul realizarii unui «repertoriu arheologic». Sper, cu ajutorul unor specialisti, sa pot face o periodizare cât mai verosimila a asezarilor. Ca un exemplu pentru faptul ca marii arheologi ai Romaniei s-au interesat de zona este legat de anii 1949 - 1950. Atunci, o comisie formata din Radu Vulpe, Hortensia Dumitrescu sau Vladimir Dumitrescu si altii au cercetat aici", spune acesta. 

Galerie foto

Sursa: BunaziuaIasi

Cerealele ecologice romanesti, solicitate in SUA si Canada la preturi fara precedent

Cerealele ecologice romanesti solicitate in SUA si Canada
 la preturi fara precedent 

Cerealele romanesti certificate ecologic sunt la mare cautare in aceste zile in Statele Unite ale Americii, unde se desfasoara unul din cele mai mari targuri de agricultura ecologica de pe continentul american - Biofach Baltimore, preturile oferite depasind cele mai optimiste asteptari ale fermierilor romani, a declarat presedintele Asociatiei Operatorilor din Agricultura Ecologica - "Bio Romania", Marian Cioceanu.

"Fermierii romani au fost asaltati, inca din prima zi a expozitiei, de catre mari companii de import cereale, de asociatii ale crescatorilor de animale din SUA si Canada, cu solicitari de cumparare cereale certificate ecologic. Cantitatile cerute sunt enorme, imposibil de acoperit de agricultura ecologica romaneasca, iar preturile oferite au depasit cele mai optimiste asteptari ale fermierilor romani prezenti la targ", a precizat Cioceanu.

Pentru a valorifica aceasta oportunitate in favoarea fermierilor romani, presedintele Bio Romania considera ca Ministerul Agriculturii trebuie sa solicite Uniunii Europene posibilitatea de a oferi sprijin financiar fermierilor mijlocii si mari aflati in perioada de conversie, respectiv pentru minimum doi ani in care se face trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica.

"Lipsa acestei forme de sprijin face ca suprafata de teren arabil certificat ecologic, sa ramana inca redusa, pana in 200.000 de hectare. Prin certificarea a unui milion de hectare in Baragan si Campia de Vest, Romania poate deveni in cativa ani tara cu una dintre cele mai performante agriculturi ale Uniunii Europene, in paralel cu dezvoltarea sectoarelor certificate ecologic de legume-fructe si viti-vinicol", a explicat Cioceanu.

Potrivit sursei citate, cresterea preturilor fara precedent la cerealele certificate ecologic, pe piata mondiala, se datoreaza nu numai secetei care a afectat culturile agricole, ci si utilizarii culturilor agricole pentru producerea biodieselului.

"Cresterea preturilor fara precedent se datoreaza mai multor factori si anume secetei, culturilor pentru producerea biodieselului, dar si cererii foarte mari a alimentelor ecologice, in special a produselor de origine animala. Toate au facut ca preturile cerealelor furajere certificate ecologic sa explodeze. Agricultura din SUA a avut parte de o seceta severa anul acesta, ceea ce a facut sa aiba o productie mica de cereale. Aceasta seceta se suprapune insa peste o criza alimentara cronica, care a inceput de la jumatatea deceniului trecut, si nu atat din cauza cresterii populatiei planetei, cat mai ales scoaterii unor imense suprafete de teren agricol din cel mai fertil, inclusiv din Europa, din circuitul agricol al productiei alimentare pentru producerea de combustibil pentru transport. O eroare strategica enorma", a explicat seful asociatiei patronale.

Acesta a subliniat ca Uniunea Europeana a recunoscut oficial aceasta strategie gresita, pe care o va corecta insa, in noua Politica Agricola Comuna, prin interzicerea productiei de biocombustibil in UE pana in 2020.

"Pe acest fond de crestere a preturilor materiilor prime si a alimentelor conventionale s-au majorat si preturile produselor certificate ecologic, iar o particularitate a SUA a fost cresterea exploziva a cererii de alimente ecologice si in special de produse de origine animala. Seceta din acest an a influentat semnificativ zootehnia ecologica din SUA si Canada, care are un mare deficit de furaje certificate ecologic", a adaugat Cioceanu.

Romania este prezenta la editia din acest an a manifestarii internationale 'Natural Products Expo East'- Biofach Baltimore cu un pavilion national ce reuneste pe o suprafata de 72 de metri patrati 11 companii din acest domeniu, respectiv cu Apiprodex, Vladalex Impex, Agroexim Grup, Ecopet, Bio-Terra, Buculei, Asociatia Cetatea lui Bucur 7 Centre, Manor Impex, Placerea Naturii, Senator Wine, Shalom Bio Food.

Participarea romanesca se inscrie in Programul national de promovare a exporturilor cu finantare de la bugetul de stat si a fost organizata de Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri impreuna cu Centrul Roman pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Straine si Asociatia operatorilor din agricultura ecologica din Romania 'Bio Romania'.

Seful Bio Romania a mentionat ca potentialul agriculturii ecologice romanesti a fost remarcat de oficialitatile din UE, SUA si IFOAM (International Federation of Organic Agriculture Movement) si de Autoritatea Internationala de Reglementare a Agriculturii, unde Bio Romania este membru activ. Pavilionul national al Romaniei a fost vizitat de catre presedintele in exercitiu al IFOAM, Andre Leu, care a apreciat calitatea si diversitatea produselor expuse si si-a manifestat intentia de a vizita fermierii romani la ei acasa, el unul fiind un vechi fermier practicant al agriculturii ecologice.

De asemenea, delegatia SUA a fost reprezentata de conducerea celei mai puternice asociatii de profil din SUA - Organic Trade Asociation, fondata in 1985, cu care Bio Romania are un parteneriat strategic. Nu in ultimul rand, consilierul pe probleme de agricultura al delegatiei UE in SUA, Giulio Menato, a inmanat tuturor expozantilor sigla UE pentru agricultura ecologica, promovarea produselor europene certificate ecologic in SUA fiind necesara dupa intrarea in vigoare la 1 iunie 2012 a acordului de echivalare a certificarii produselor ecologice intre SUA si UE.

Oaspetii straini au fost intampinati de consilierul MECMA, Valentin Brebenel, consilier CPRCIS, Nicoleta Iosif si de reprezentantul Biroului Economic din cadrul Ambasadei Romaniei la Washington, ministru consilier Viorel Onel.
sursa: capital.ro