Cum influenţează televizorul creierul copiilor – VIDEO

Dimitri Christakis este medic pediatru, cercetător şi părinte. Descoperirile sale sunt foarte utile în a înţelege care sunt efectele televizorului asupra creierului în dezvoltare al copiilor.



Sursa: Blackjack's Blog

România este sub asediu (I): Pământul

România este sub asediu! Nu cred că spun vreo noutate cu asta, o simțim cu toții zilnic. Pământul nostru este dorit de mii de ani de străini, de la perșii și romanii antici până la turcii și maghiarii de mai târziu. Valuri peste valuri s-au năpustit peste poporul nostru, popor de oameni sedentari, adânc înrădăcinați în glia în care își odihnesc oasele sute de generații de înaintași.

Acum popoarele nu mai sunt subjugate sau asediate neapărat cu forța, pe calea armelor sau prin izolare comercială, ci mai degrabă prin sărăcirea autohtonilor până la pragul în care ajung să-și vândă pământul pe bani de nimic anumitor străini ce așteaptă ca niște hiene la hotare. Strategiile s-au schimbat, inamicul nu mai este vizibil, nu-l mai știi după nume și nu te mai confrunți cu el pe câmpul de bătălie, unde cel mai destoinic în mânuirea spadei câștiga. Acum banii și informația sunt armele ce asigură victoria.

Țara asta nu avea voie să cunoască criza economică, iar locuitorii ei nu aveau voie să fie săraci. Geme pământul de sub noi de resurse, de la fier până la cele mai rare metale, iar la suprafață codrii și apele abundă. Cu toate astea, suntem în criză. Nu sunt economist, nu mă pricep la finanțe și nu am înțeles nici azi definiția termenului “criză economică”. Știu doar că țara mea nu are voie să fie în criză. Pe de altă parte, dacă ne gândim tocmai la aceste resurse, la localizarea geografică a României, la întreg contextul, atunci lucrurile se limpezesc, iar scenariul se clarifica…

 Nu mai vindeți pământul !

Unul dintre efectele invocatei crize a fost și este reprezentat de ieftinirea până la absurd a terenurilor agricole, element a cărui gravitate nu cred că este înțeleasă precum ar trebui. Agriculturoul român, oricum deja discriminat pe piața alimentelor prin faptul că accesul îi este restricționat din considerente pe care nu ni le explică nimeni, a ajuns în punctul în care faptul că deține pământ nu reprezintă nimic. Și decide să-l vândă. Cui? Celor ce au așteptat cuminței la graniță și care acum cumpără compact, zeci și sute de hectare în aceeași localitate.

Așadar, nu avem de-a face cu achiziții individuale, acolo, cât să fie pentru un loc de casă, ci de cumpărări masive de pământ. Oare ce face străinul cu pământul ăsta? Agricultură? Greu de crezut, că agricultura pe aici nu este sutinuta și nu e deloc rentabilă, au avut grijă unii s-o distrugă. Străinul care cumpără are bani, nu este nevoit să sape glia pentru a însămânța porumb, el este dispus să țină terenul la păstrare, să aștepte, că dacă azi a vândut nea Vasile, sigur mâine ajunge și nea Ion la sapă de lemn și-i poate cumpăra și lui terenul pe bani de nimic. Aceeași strategie se aplică și în cazul pășunilor și pădurilor.

Pământul mai are și resurse, multe, unele din ele aflate pe aici în cantintati cu multe peste cele disponibile în solul altor țări. E nevoie și de alea, dar nu pentru noi, ci pentru alții, din aceeași categorie a celor ce pândesc momentul oportun pentru a veni cu ofertă de plată. Iar liderii noștri vând sau concesioneaza, de vreo 23 de ani, cam tot ce se poate, fără a se gândi că, în acest ritm, generațiile viitoare de români vor fi văduvițe de șansa de a face din această țară una bogată și respectată în relația cu alte state.

Efectele prezente ale distrugerii agriculturii românești sunt vizibile pentru fiecare dintre noi. În rafturile magazinelor oferta concentrează peste 80% produse străine. Se pare că roșia românească n-are ce caută în compania celei spaniole, de pildă, cu gust fad, arătoasă, dar părând din plastic. Fasolea vine din Egipt, țara care, dintr-o fâșie de pământ fertil care există doar în preajma malurilor Nilului reușește să facă export. Iar exemplele pot continua. Tot un efect prezent este cel al sărăcirii țăranilor și agricultorilor români, a locuitorilor din satele românești care își au vetrele pe unul dintre cele mai fertile soluri din lume. Paradoxal, nu? O fi un întreg plan de distrugere a potențialului nostru agricol? Noi credem deja că da, dar nu strică să mai întrebăm o dată…

Pe termen lung, cu prețurile terenurilor ajunse la un minim îngrijorător, țara va fi cumpărată, bucată cu bucată până într-o zi când românii se vor trezi chiriași în propria lor țara și dependenți de străinii care pozează azi în “investitori”. Nu, nu sunt investitori, sunt coloniști moderni ai lumii, oameni fără de țară și pământ pentru care România este El Dorado, un loc unde autohtonii sunt prea săraci și fără putere pentru a reacționa, iar liderii lor au sufltele vândute demult oricărui alt interes numai celui național nu. Dar despre acești lideri consider că este inutl să discutăm. Atât timp cât ei continuă să conducă destinele țării, asta arată că românii încă nu s-au trezit.

Nu mai vindeți pământul! Voi, cei care aveți terenuri agricole, pășuni, păduri, nu le mai vindeți străinilor! Nu mai acționați în funcție doar de nevoile momentului, ci vedeți imaginea în perspectivă și efectele pe care unele decizii de azi le pot avea asupra copiilor și nepoților voștri.Ei, din pricină unor decizii nerealiste, pot deveni robii, la propriu, ai acelor coloniști moderni, care vin cu bani, cu ignoranță, interesați doar de propria bunăstare, care nu au suflet și care privesc orice individ care nu este de-al lor drept o persoană inferioară.

Nu vă mai vindeți pământurile străinilor. Încercați să le păstrați cât mai mult posibil. Nu le mai puteți apăra cu sabia. Lupta nu se mai da acolo. Sigur că puteți spune că nu-l duc nicăieri. Așa e, nu-l duc însă n-o să-l mai puteți călca și n-o să mai puteți spune că pământul asta “este al vostru”. Degeaba ne batem împotriva regionalizarii. Dacă vor să ne împartă ne vor împarți. Și nu vom putea face nimic, sau mai nimic. Am mai fost despărțiți și tot ne-am reunit. Dacă însă vă veți vinde pământurile atunci o să mai uniți doar o idee, un crez lipsit de conținut. Nu vă mai vindeți pămanturile pentru că nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor voștri. Le-ați luat împrumut de la ei și trebuie să le dați cândva înapoi. Ce-o să mai dați dacă ați vândut pământul și-ați păpat banii ? ” Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.”

Cultivați cât puteți, exploatați cât și cum puteți, organizați-vă după modelul obștilor sătești, promovați-vă produsele, luptați cu birocrația, moblizati-vă și spuneți ce vă deranjează, alăturați-vă și altora ce vor să stopeze un fenomen care deja ia amploare și nu cedați presiunilor. Gândiți-vă la cel puțin un singur exemplu, pentru a realiza amploarea acțiunilor acestor coloniști moderni ce ne vânează pământul: recent, niște investitori străini au achizionat aproape 200 de hectare într-o zonă montană a României având ca scop construirea unui întreg orășel. Scopul oficial al investiției: crearea unei stațiuni turistice. Scopul bănuit de noi: crearea unui model de colonie…Dacă ne vindem pământul, curând vom cerși pâinea altora.

 

Sursa:  Daniel Roxin Blog

Colorantul minune al lui Danone

Multi il mananca, multi il apreciaza, insa putini stiu ce contine.

Ca foarte multe alte mancaruri pe care le consumam, iaurtul Casa Buna de la Danone, pe langa laptele praf, emulgatori, contine si….“fructe”…in poze, pentru ca in realitate contine doar colorant natural.

Pentru a nu speria consumatorii, producatorul Danone s-a gandit sa inlocuiasca denumirea standard E120 cu numele real Cosenilã.

Cosenila este de fapt o specie de gandaci din familia Dactylopius coccus (sau Coccus cacti) ce traiesc in Mexic, Peru pe anumite specii de cactusi. Din acesti gandaci se extrage un colorant rosu aprins, ce apoi este transformat in cosenila, carmin sau acid carminic.

Carmin – colorant produs din pulberea obtinuta prin zdrobirea femelei unei insecte numite: cosenila (coccus cacti) originara din Mexic sau din ouale (gogosi de cosenila) acesteia; a fost folosit de secole ca un colorant natural in tesatorii; in prezent este folosit si in alimentatie, in industria carnii, sau in patiserie. Este de un galben-portocaliu, in special rosu, mov sau roz. Se mai obtine si din planta numita carmaz (phytolacca decandra).

Problema este ca unii oameni sunt extrem de alergici la acidul carminic pe care il contine colorantul. Acest lucru a fost remarcat in 1998 in urma unor plangeri ale pasagerilor care consumau produse alimentare continand carmin, servite in timpul calatoriilor cu avionul.

FDA a cerut rapoarte asupra acestui “colorant adaugat“, in urma plangerilor consumatorilor de produse care contin carmin. FDA a incercat sa interzica acest produs dar CSPIS a replicat ca acest colorant este benefic pentru cei care sunt la o dieta ori pentru cei care au un regim de viata deosebit, cum ar fi: musulmanii, evreii sau vegetarienii.

In prezent carminul este ascuns sub denumiri gen “culoare adaugata” sau “colorant artificial“. Prin lege, producatorii sunt nevoiti sa tipareasca pe ambalaj daca produsul contine carmin de provenienta naturala (din cosenila) sau obtinut pe cale sintetica; din pacate multi producatori scriu doar: “contine carmin” (la carne tocata, jeleuri, prajituri s.a.). Atat FDA cat si CSPIS declara ca nu vor elimina total folosirea carminului pana nu se aduc dovezi clare ca reactiile alergice de care se plang consumatorii sunt produse de acest colorant.

Daca veti constata ca in urma consumului de produse alimentare care contin carmin apar reactii alergice, adresati-va medicului pentru un diagnostic corect.

• Producerea colorantului natural

Acesta se poate extrage doar din gandacul femela .Deoarece cererea a devenit tot mai mare odata cu interzicerea de UE si SUA a colorantilor sintetici in alimente, in tari precum Mexic sau Australia au luat nastere ferme de gandaci cosenila.  Sub invelisul alb-cenusiu ca de bumbac corpul gandacilor este rosu. Ajunse la maturitate, aprox 90 zile, femelele sunt recoltate.

Sunt ucise prin innecare in apa, iar apoi sunt puse la uscare(artificiala sau solara).Cand ajung la aprox. 30% din greutate pot fi prelucrate pentru obtinerea colorantului prin strivire sau stoarcere. In functie de cantitate si alti aditivi colorantul poate lua mai multe nuante de la violet, rosu aprins pana la orange. Pentru producere unui kg de cosenila sunt necesare aprox 100.000-150.000 de insecte.

In trecut acest colorant era folosit doar pentru colorarea tesaturilor si de catre pictori. In prezent este folosit atat in industria cosmeticelor cat si in cea alimentara. In cosmetice, cosenila este folosita in fabricarea rujurilor, pudrelor, lipstick-urilor samd.

In industria alimentara este folosit in fabricarea sucurilor acidulate, “naturale”(vezi Prigat) sau orice bauturi ce au la baza “fructe”. De asemenea se gaseste si in mezeluri, salamuri, carnati, carne(vezi produsele Meda), colorantii de oua, iaurt(Danone-fructe), lapte(Fulga-fructe), produse de patiserie, deserturi, gemuri, gelatina, toppinguri, diverse varietati de branza.

• Recomandari:

Deoarece este extras din gandaci/insecte, toate produsele ce contin acest colorant nu sunt recomandate vegetarienilor sau oamenilor carora religia le interzice(ex musulmanii). Nu este recomandat copiilor sau persoanelor cu hipertensiune. S-au constatat putine reactii adverse, in general alergii sau in unele cazuri aparitia astmului.

Pentru sanatatea dumneavoastra, e bine sa verificati eticheta produselor si sa le evitati pe cele care contin carmin. Sursa : financiarul.ro

Misterele timpului şi secretele percepţiei noastre asupra realităţii I

Până la începutul secolului al XX-lea, majoritatea oamenilor considerau timpul un element universal, ce se manifestă în acelaşi fel oriunde şi pentru oricine. Albert Einstein a fost cel care a schimbat radical perspectiva asupra timpului, explicând că acesta este relativ, nu absolut, aşa cum susţinea Isaac Newton. Experienţa timpului este pur subiectivă, fiecare om percepându-l în funcţie de viteza cu care călătoreşte prin spaţiu şi de distanţa faţă de un câmp gravitaţional (cu cât este mai departe un ceas de sursa de gravitaţie, cu atât timpul trece mai repede, aşadar timpul se scurge mai repede pe Everest decât pe malul mării). 
Chiar dacă lumea fizicii a acceptat încă de la începutul secolului al XX-lea trecerea de la perspectiva newtoniană asupra timpului la cea a lui Einstein, motivele pentru care timpul este perceput diferit de fiecare dintre noi nu a fost studiat în detaliu decât în ultimii ani. Astăzi, specialiştii în neuroştiinţe şi psihologie înţeleg mai bine ca niciodată modul în care oamenii percep timpul şi consecinţele pe care acest lucru le are asupra realităţii umane. 

Oamenii trăiesc în trecut 

Dacă eraţi de părere că doar persoanele nostalgice trăiesc în trecut, vă înşelaţi. De fapt, fiecare om trăieşte în trecut, acest lucru fiind demonstrat pentru prima dată în cadrul unui studiu realizat în anul 2000 la Institutul Salk pentru Studii Biologice.

Conform acestei cercetări, oamenii trăiesc cu cel puţin 80 de milisecunde în trecut, o perioadă puţin mai lungă decât durează să clipim. „Ceea ce credeţi că vedeţi într-un anume moment este, de fapt, influenţat de viitor”, a explicat David Eagleman, autorul studiului. Acest lucru se întâmplă deoarece percepem lucrurile cu un uşor decalaj, creierul jucând un rol similar celui pe care îl are un producător TV ce transmite o emisiune live cu o scurtă întârziere pentru a putea edita în cazul unei întâmplări neaşteptate. „Creierul face acelaşi lucru”, a explicat Eagleman.

Cercetătorii au identificat acest fapt cu ajutorul iluziei „flash-lag”,

ce a fost descoperită în 1958. Un exemplu al iluziei poate fi un cerc aflat în mişcare, în centrul căruia apare un flash luminos. „Deşi flash-ul are loc fix în centrul cercului, oamenii îl percep puţin în urma cercului. Această iluzie poate fi studiată noaptea, observând avioanele care survolează cerul - uneori, semnalele luminoase ale aeronavelor par să vină cu o oarecare întârziere după avion”, a explicat Eagleman.

Motivul pentru creierul reacţionează cu întârziere este acela că senzorii prin care corpul uman interacţionează cu lumea exterioară nu funcţionează cu aceeaşi viteză. Acest lucru a fost identificat pentru prima dată de inginerii ce se ocupau de primele transmisiuni TV şi aveau sarcina de a sincroniza fluxul de imagini cu cel de sunet. Experimentând, aceştia au descoperit că sincronizarea nu trebuie să fie perfectă. Atâta timp cât între fluxul de sunet şi cel de imagine nu este o diferenţă mai mare de 80 de milisecunde, creierul telespectatorului le va sincroniza fără ca acesta să realizeze. Acest lucru poate fi testat şi de posesorii de automobile: dacă portiera este închisă în forţă, sunetul şi imaginea vor fi percepute ca fiind simultane dacă acţiunea este privită de la mai puţin de 30 de metri distanţă. Dacă distanţa este de 30 de metri sau mai mare, imaginea şi sunetul vor părea nesincronizate, deoarece diferenţa dintre viteza luminii şi cea a sunetului va duce la perceperea celor două elemente la o distanţă mai mare de 80 de milisecunde între ele.

Cercetătorii care au studiat discrepanţa dintre momentul în care un eveniment are loc şi momentul în care creierul îl percepe în mod conştient au ajuns la concluzia că această întârziere a reprezentat un avantaj evoluţionar pentru om, facilitând supravieţuirea şi reproducerea acestuia. Mai exact, prin decalarea perceperii realităţii vizuale cu aproximativ 80 de milisecunde, creierul poate crea o imagine unitară a tuturor informaţiilor recepţionate de simţuri, ceea ce îmbunătăţeşte capacitatea de identificare a potenţialelor ameninţări.

David Eagleman, unul dintre cercetătorii care au studiat diferitele moduri în care creierul uman percepe realitatea, a identificat şi alte cazuri în care creierul sincronizează informaţiile percepute de simţuri. „Dacă cineva vă atinge pe nas şi pe degetul mare de la picior în acelaşi timp, creierul va percepe cele două acţiuni ca fiind simultane, deşi semnalul de la nas ajunge la creier mult mai repede decât cel de la capătul piciorului”, explică specialistul în neuroştiinţe. Eagleman crede că decalajul de timp cu care percepem realitatea este esenţial, deoarece permite creierului să creeze o percepţie unitară a realităţii. Această concluzie are şi consecinţe inedite: este posibil ca persoanele înalte să trăiască ceva mai în trecut decât persoanele scunde, dat fiind că timpul în care cel mai lent semnal ajunge la creier este mai mare din cauza membrelor mai lungi.

Aveţi vreodată senzaţia că timpul trece mai repede decât atunci când eraţi copii? Dacă da, aflaţi că acesta este un nou aspect al modului subiectiv în care creierul percepe timpul.

Dacă în copilărie vacanţa de vară părea să dureze o eternitate, pe măsură ce avansăm în vârstă anotimpurile şi anii par să se scurgă cu o viteză tot mai mare. Cercetătorii au descoperit că aceasta este o senzaţie universală, existând diferenţe de percepţie a timpului în funcţie de vârstă. Atunci când oamenii de ştiinţă solicită unui adolescent şi unei persoane în vârstă de 70 de ani să estimeze, fără a număra, în cât timp a trecut un minut, persoana mai tânără oferă răspunsuri mai apropiate de adevăr, pe când cea de vârsta a treia anunţă mai repede scurgerea celor 60 de secunde.

Motivul pentru care apare acest efect nu are legătură atât de mult cu vârsta, cât cu felul în care creierul procesează informaţiile. „Timpul este foarte elastic”, explică David Eagleman. „Acesta se «întinde» atunci când resursele creierului sunt folosite intens, însă când experienţele pe care le trăim nu ne oferă nicio surpriză şi creierul nu este solicitat, timpul se comprimă”, a adăugat specialistul.

Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din Leeds, afirmă că, pentru un copil, 6 ore petrecute la joacă sunt echivalentul unei zile de 20 de ore pentru un adult. „Copiii trăiesc totul pentru prima dată, toate experienţele lor sunt noi. Pentru ei, timpul trece mai greu ca urmare a faptului că percep în mod constant informaţii noi despre lume. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii trăiesc din ce în ce mai puţine experienţe noi, devenind mai obişnuiţi cu lumea înconjurătoare, care pare familiară. Astfel, percepem mai puţine informaţii despre lume, iar timpul nu se mai dilată”, explică Taylor.

Faptul că informaţiile noi au efect de „dilatare” a timpului atunci când sunt percepute de creier poate fi demonstrat prin testele de laborator. Un exemplu simplu este afişarea în mod repetat unei imagini pe ecranul unui computer. Într-un experiment efectuat de David Eagleman, voluntarii au urmărit un ecran pe care era afişată la un interval fix de timp o imagine cu un pantof, ce rămânea pe ecran o perioadă identică de timp. După ce imaginea cu pantoful era afişată repetat, voluntarii vedeau o imagine nouă, cu o floare. Deşi imaginea cu pantoful (cu care creierul era deja obişnuit) şi cea cu floarea (conţinând o informaţie nouă) rămâneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzaţia că imaginea conţinând floarea era afişată pentru o perioadă mai lungă.

Din acest motiv, profesorul Taylor recomandă oamenilor să facă un efort să caute cât mai mult experienţe noi cu putinţă. „Dacă trăieşti o viaţă dominată de rutină, atunci timpul va continua să se accelereze, însă dacă depui un efort pentru a călători în medii noi, pentru a te expune la situaţii şi provocări noi, chiar dacă e vorba de ceva simplu ca alegerea unei rute noi în drumul spre serviciu, acest element de noutate va încetini timpul”, explică Taylor. „Mulţi oameni încearcă să îşi prelungească viaţa menţinându-se în formă şi urmând o dietă sănătoasă, ceea ce este foarte bine, însă trebuie să conştientizăm că putem să ne prelungim viaţa prin modificarea modului în care percepem timpul, căutând mai multe experienţe noi şi petrecând mai mult timp trăind în prezent”, a concluzionat Taylor.

Percepţia asupra timpului în situaţiile critice

O altă experienţă pe care au trăit-o numeroase persoane este sentimentul de încetinire a curgerii timpului în situaţiile critice. Fie că este vorba de un moment în care respectivii oameni au văzut moartea cu ochii sau doar de o întâmplare înfricoşătoare, toţi au relatat aceeaşi senzaţie: timpul „se desfăşura” cu încetinitorul.

David Eagleman a colecţionat numeroase mărturii de la oameni din întreaga lume care au trăit această senzaţie. Un muzeograf care a dărâmat din greşeală un vas Ming extraordinar de valoros a declarat că „a durat o eternitate” din momentul în care a atins vasul până când acesta a lovit podeaua. O altă mărturie a venit de la un motociclist implicat într-un accident rutier, care a fost aruncat pe carosabil în urma impactului cu un automobil şi s-a lovit în mod repetat cu casca de asfalt. În acel moment, motociclistul avea senzaţia că timpul se scurgea atât de încet, încât a compus în mintea sa o melodie pe ritmul creat de impactul repetat cu carosabilul.

Pentru a reproduce această senzaţie, cercetătorul a apelat la Suspended Catch Air Device, un dispozitiv inedit dintr-un parc de distracţii din Dallas. Doritorii de senzaţii tari sunt ridicaţi la o înălţime de 45 de metri deasupra solului, apoi lăsaţi să cadă în gol 30 de metri, căderea fiind atenuată de o plasă. Din momentul în care participanţilor li se dă drumul în gol şi până când ei ating plasa trec 2,6 secunde, însă majoritatea estimează apoi timpul de cădere la 4 secunde.

Pentru a verifica dacă această „încetinire” a curgerii timpului permite oamenilor să perceapă detalii pe care nu le-ar observa în mod normal, Eagleman a dotat voluntarii care au acceptat să treacă prin această experienţă palpitantă cu un ceas digital special. Ceasul era programat să afişeze un număr şi apoi să închidă display-ul după foarte puţin timp. În mod normal, oamenii nu au suficient timp pentru a percepe numărul afişat astfel, însă acest lucru ar putea fi posibil dacă timpul ar încetini cu adevărat.

Experimentul a arătat că, în ciuda faptului că oamenii au avut senzaţia că timpul trece mai greu, capacitatea lor de a percepe numerele afişate nu s-a îmbunătăţit. „Aşadar, atunci când cazi, nu vezi în slow-motion”, a explicat Eagleman. „Ceea ce se întâmplă de fapt ţine de memorie, nu de accelerarea percepţiei. În mod normal, amintirile noastre sunt ca o sită. Gândiţi-vă la momentele în care mergeţi pe o stradă aglomerată şi vedeţi multe chipuri, afişe stradale şi alţi stimuli. Deşi percepeţi toate aceste detalii, ele nu devin parte a amintirii. Atunci când una din maşinile de pe stradă virează brusc spre dumneavoastră, atunci începeţi să memoraţi fiecare detaliu perceput”, susţine cercetătorul. Astfel, în momentele de şoc, oamenii acumulează o cantitate extraordinară de amintiri într-un timp foarte scurt. „Efectul de dilatare a timpului ar putea fi pur şi simplu metoda prin care creierul gestionează toate aceste informaţii în plus”, conclude cercetătorul.

Relaţia dintre percepţia timpului şi senzaţia de satisfacţie

Este binecunoscut faptul că atunci când ne simţim bine avem senzaţia că timpul trece foarte repede. Câteva studii recente au arătat ceva surprinzător: atunci când oamenilor li se spune că timpul a trecut mai repede decât s-a întâmplat în realitate, ei tind să creadă că s-au simţit foarte bine.

Acest lucru a fost demonstrat de câteva experimente efectuate de Aaron Sackett, psiholog cercetător la Universitatea St. Thomas din Minneapolis, SUA. În cadrul primului experiment, Sackett şi colegii săi au cerut voluntarilor să renunţe temporar la ceasuri şi la telefoane mobile pentru a se concentra asupra rezolvării unei sarcini simple: lecturarea unui text şi sublinierea cuvintelor în care existau litere dublate (vaccin, spre exemplu).

Toţi participanţii au desfăşurat această activitate vreme de 10 minute, însă ei nu ştiau acest lucru. Jumătate dintre participanţi ştiau de la Sackett că sarcina urma să dureze 5 minute, iar ceilalţi ştiau de 20 de minute. Atunci când participanţii au fost anunţaţi că perioada dedicată experimentului se încheiase, participanţii au fost surprinşi. „Cei care credeau că lucrau la această sarcină de 5 minute s-au gândit «Dumnezeule, am avut senzaţia că a durat de două ori mai mult», iar cei care au crezut că sarcina a durat 20 de minute s-au gândit «Oau, ce repede au trecut cele 20 de minute, am simţit că timpul zboară”,  a explicat Sackett.

Atunci când coordonatorii experimentului au rugat participanţii să detalieze cât de mult le-a plăcut să efectueze exerciţiul, cei care au crezut că durase 20 de minute l-au evaluat ca fiind mult mai plăcut şi mai distractiv în comparaţie cu participanţii care au crezut că timpul s-a scurs cu lentoare, în ciuda faptului că toţi voluntarii au făcut exact acelaşi lucru pentru aceeaşi durată de timp.

Pentru a verifica dacă efectul este real, cercetătorii au conceput un nou experiment în cadrul căruia să identifice dacă activităţile deja plăcute pot fi făcute chiar şi mai plăcute. Oamenii de ştiinţă le-au cerut voluntarilor să indice melodia lor preferată, iar apoi le-au redat-o cu ajutorul unui player muzical special. Acesta era dotat cu un cronometru ce număra secundele melodiei, cronometru ce avea un secret: în cazul a jumătate dintre participanţii la studiu, acesta număra secundele ceva mai repede decât în mod normal, iar în cazul celorlalţi, secundele treceau un pic mai lent decât în realitate. Rezultatele au fost similare: voluntarii care au avut senzaţia că timpul „zboară” au relatat că au avut o experienţă mai satisfăcătoare. Într-un alt test, Sackett şi echipa sa au descoperit că experienţele neplăcute sunt mai uşor de tolerat atunci când sunt însoţite de senzaţia de „timp care trece repede”.

Cel mai important lucru pe care profesorul Sackett l-a explicat a fost acela că „manipularea modului în care oamenii percepeau timpul a fost extrem de facilă”. Concluzia cercetătorului este confirmată în ultimii ani de tot mai multe studii, însă cel care a explicat acest lucru cel mai bine a fost însuşi geniul ce a spulberat iluzia universalităţii timpului, Albert Einstein. Legenda spune că acesta a fost rugat de către elevi pe când vizita o şcoală să explice pe înţelesul lor ce este relativitatea. Răspunsul laureatului Nobel a intrat în istorie: „Puneţi o mână pe o plită încinsă pentru un minut şi vi se va părea că a trecut o oră. Staţi lângă o fată drăguţă timp de o oră şi veţi avea impresia că a trecut un singur minut. Aceasta este relativitatea”.

 Sursa: Pentru o lume mai frumoasa

Război pe autostrada comorilor! Dezvăluiri: procese penale și ceramică veche de 10.000 de ani!!

 (VIDEO)

Noi descoperiri uimitoare de pe autostrada Sibiu - Orăștie vin să bulverseze istoria: ceramică veche de 8.000 - 10.000 de ani, testată cu Carbon 14, în Geneva. Nu răstoarnă această descoperire istoria cunoscută a Europei? Evident că da! Cu toate acestea, buldozerele Strabagului, constructorul autostrăzii, au măturat zeci de situri arheologice.

Conform invitaților acestei emisiuni, domnii Nick Teodoreanu și Cătălin Berenghi, cei care au descoperit vechimea incredibilă a unor bucăți de ceramică din zona Șibot, a început războiul pe autostrada comorilor - mai multe plângeri penale declanșate deja împotriva Strabag și o serie de dezvăluiri prezentate în emisiune vor tulbura foarte tare apele anului 2013.

Daniel Roxin

Vizionează alte 22 de emisiuni despre traco-geto-daci pe acest canal YouTube:
http://www.youtube.com/user/roxindaniel

Asculta Radio Vocea Sufletului! Muzica si emisiuni pentru sufletul tau.
http://radiovoceasufletului.ro

Sursasa: Blog DanielRoxin

De ce Rusia a interzis carnea produsă în SUA

În ultimii ani, am aflat informaţii despre ceea ce conţine “pasta roz”(carnea reconstituită) şi cum funcţionează înşelătoria lipiciului de carne. Am mai aflat că mâncărurile fast-food, cum ar fi hamburgerii de la McDonalds, conţin atât de multe chimicale şi atât de puţine ingrediente reale încât burgerul nu arată semne de descompunere nici măcar după ani de zile.
Faimosul sandwich cu costiţă de la McDonalds, McRib, a devenit subiect de analiză, relatează Mercola.com.
Sandwichul din carne de porc este descris a fi o costiţă de porc îmbibată în sos de grătar, cu ceapă şi murături acrişoare, servite pe o chiflă alungită. Pare a fi perfect normal, dar, din ce este făcut cu adevărat? Într-un articol din noiembrie 2011, CBS Chicago a dezvăluit adevărata faţă a acestui sandwich popular:
“Peste 70 de ingrediente formează McRib şi da, unul din ingrediente este porcul. Însă, aşa cum declară reporterul Vince Gerasole, printre aceste ingrediente există unul care poate fi găsit şi în fabricarea papucilor. După o analiză mai atentă a produsului s-a descoperit azodicarbonamidă, o substanţă folosită pentru înălbirea făinii din pâine. Însă mai are şi alte utilităţi. Poate fi folosită pe salteaua de yoga, în papucii de sport, în aproape orice este de cauciuc.
Apoi este carnea de porc, care de fapt este un produs din carne amestecată. Cu alte cuvinte, sandwichul este făcut din toate măruntaiele şi resturile mai puţin costisitoare ale porcului. Lista ingredientelor sandwichului McRib îmi aminteşte de laboratorul de chimie.”

• În orice caz, ce este “mâncarea”?

În urmă cu doi ani, organizaţia non-profit Comitetul Doctorilor pentru o Medicină Responsabilă au realizat o reclamă împotriva deceselor asociate cu obezitatea în care au atras atenţia asupra produselor McDonalds. Aşa cum indică clipul publicitar, obezitatea, dibaetul, colesterolul ridicat, hipertensiunea şi atacurile cardiace sunt boli simptomatice asociate cu o alimentaţie pe bază de fast-food, un indicator clar că acest tip de mâncare nu furnizează organismului o nutriţie corespunzătoare.
Aşadar, produsele McDonalds pot fi numite cu adevărat “mâncare”?
Atunci când te gândeşti la faptul că un număr mare de ingrediente dintr-o mâncare fast-food nu există nicăieri în natură, ci mai degrabă sunt realizate într-un laborator, răspunsul este în mod clar “NU!”.
După cum s-a raportat anul trecut, aproximativ 70% din carnea de vită vândută în supermarketurile americane conţine “pastă roz” adaugată ca un element ieftin de umplere.
Amestecul colorat cu Pepto-Bismol este alcătuit din resturi de carne de vită şi ţesuturi conjuctive din vacă, care au fost tratate cu hidroxid de amoniu (în principal o soluţie din amoniac în apă). În mod legal, acest amestec poate reprezenta 15% din orice produs din carne de vacă, care scade aproximativ trei cenţi din costul pe kilogram al cărnii de vită. Garniturile folosite provin din părţi de vacă care sunt cel mai probabil contaminate cu bacteria periculoasă E.coli, motiv pentru care trebuie tratate cu amoniac pentru a ucide agenţii patogeni.
În principal, sănătatea umană este ameninţată de astfel de practici alimentare industriale şi nu de produsele lactate crude şi nepasteurizate sau alte alimente integrale neprocesate.

• Rusia aruncă înapoi în SUA carnea otrăvitoare

În ceea ce privesc ştirile referitoare la “alimentele îndoielnice”, Rusia a interzis mărfurile din carne americană după ce a descoperit că acestea conţin ractopamină, un medicament beta care creşte sinteza de proteine, şi prin urmare masa musculară a animalului. Acest medicament reduce conţinutul de grăsime din carne.
Potrivit informaţiilor furnizate de Pravada, Rusia este cel de-al patrulea cel mai mare importator de carne din SUA, achiziţionând anual carne de vită şi de porc în valoare de 500 de milioane de dolari.
Utilizarea medicamentului este interzisă în 160 de ţări, inclusiv China şi Rusia, dar este permisă în 24 de state, inclusiv Canada şi SUA.
Potrivit New York Times, interdicţia a intrat în vigoare începând cu data de 7 decembrie 2012, iar agenţiile de reglementare a sănătăţii din Rusia au declarat că, deşi iniţial vor realiza propriile teste, ţările străine vor trebui în curând să certifice faptul că produsele lor din carne nu conţin ractopamină, dacă doresc să o exporte în Rusia.
Inspectorul şef al Rusiei, Gennady Onishchenko, susţine că există “întrebări serioase” referitoare la siguranţa medicamentului. Acesta a declarat pentru New York Times:
“De exemplu, utilizarea ractopaminei este însoţită de o reducere a masei corporale, suprimarea funcţiei reproductive, creşterea mastitelor în rândul vacilor de lapte, ceea ce duce către un declin semnificativ al calităţii şi siguranţei laptelui.”
Ractopamina afectează sistemul cardiovascular uman şi poate provoca toxiinfecţii alimentare. De asemenea, medicamentul este responsabil pentru hiperactivitate, degradare musculară şi o rată mare a deceselor şi dizabilităţilor în rândul efectivelor de animale. În timp ce alte medicamente necesită o perioadă de curăţare de două săptămâni, pentru a asigura faptul că acei compuşi chimici sunt eliminaţi din carne înainte de tăiere(şi prin urmare se reduc resturile de reziduuri pentru consumul uman), nu există nicio perioadă de curăţare pentru ractopamină. De fapt, crescătorii de animale folosesc în mod intenţionat medicamentul în ultimele zile înainte de tăiere pentru a creşte eficacitatea.
Potrivit veterinarului Michael W. Fox, aproximativ 20% din ractopamină rămâne în carnea pe care o cumpărăm de la supermarket. În ciuda potenţialelor riscuri pentru sănătate, medicamentul este folosit în 45% dintre porcii din SUA, în 30% dintre vitele şi în cazul unui procentaj necunoscut de curcani.
Mexic şi Brazilia au anunţat că vor respecta cererea Rusiei privind carnea fără ractopamină. Totuşi, SUA nu a arătat niciun semn că urmează a ajunge la o înţelegere. În schimb, SUA au acuzat Rusia de încălcarea regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), o acuzaţie pe care vicepremierul Rusiei Arkady Dvorkovich a respins-o ca fiind o parte a afacerii, din moment ce “toţi membrii OMC încalcă regulile”.

• Cum să identifici mâncarea REALĂ

Iată o listă cu caracteristicile şi trăsăturile alimentelor reale faţă de “produsele alimentare” procesate.

Mâncare reală	Produse procesate asemănătoare alimentelor
Crescute şi vândute ca fiind “integrale”	Produse, fabricate într-o fabrică şi vândute în ambalaje frumos colorate
Calitate variabilă	Întotdeauna la fel (nu există nici o variaţie a calităţii sau a gustului)
Se strică repede	Rămân “proaspete” pentru perioade lungi de timp
Necesită preparat	Nu este nevoie de niciun fel de preparare, trebuie doar încălzite şi consumate
Culori vii şi texturi bogate	Conţin materiale de umplutură, aditivi şi conservanţi pentru a face atractiv un amestec insipid şi mat
Aromate în mod autentic	Aromate în mod artificial
Conexiuni puternice cu solul şi cultura	Nicio conexiune cu solul sau cultura

• Ghid de achiziţionare a alimentelor reale şi care promovează sănătatea

Având în vedere modul în care funcţionează acum industria agriculturii, antibioticele, pesticidele, ingredientele modificate genetic, hormonii şi nenumărate medicamente au foarte mari şanse să fie incluse în alimentele pe care le consumi. Aşadar, dacă îţi cumperi mâncarea de la un supermarket obişnuit, îţi asumi riscul ca alimentele tale să fie pline de substanţe chimice şi medicamente.
Aşadar, fă un bine sănătăţii tale şi sprijină micii ţărani din zona ta. Vei obţine alimente nutritive de la o sursă în care poţi avea încredere şi vei sprijini munca cinstită a unei familii de agricultori reali.
Totul se rezumă la următorul aspect: dacă vrei să îţi îmbunătăţeşti sănătatea, trebuie să revii la elementele fundamentale ale unor alegeri alimentare sănătoase. Concentrează-ţi atenţia asupra alimentelor integrale, a celor cultivate sau crescute aşa cum e dat de la natură, fără a folosi aditivi chimici, medicamente, hormoni, pesticide, îngrăşăminte şi “amestecuri misterioase” din resturi de carne.

• Chiar este simplu!

Indiferent de locul în care îţi faci cumpărăturile, iată care sunt caracteristicile pe care trebuie să le urmăreşti în ceea ce priveşte achiziţionarea unor alimente de înaltă calitate şi sănătoase:
1. Sunt crescute fără pesticide sau îngrăşământ chimic (alimentele organice corespund acestei descrieri, însă există şi unele alimente non-organice crescute în acest fel).
2. Nu sunt modificate genetic.
3. Nu conţin hormoni de creştere adăugaţi, antibiotice sau alte medicamente.
4. Nu conţin ingrediente artificiale, inclusiv conservanţi chimici.
5. Sunt proaspete (reţine faptul că dacă trebuie să alegi între produse organice veştejite sau produse convenţionale proaspete, ultimele ar putea fi opţiunea mai bună).
6. Nu provin de la o fabrică agricolă.
7. Sunt crescute respectând legile naturii (acest lucru înseamnă că animalele sunt hrănite cu alimente native, nu cu un amestec de cereale şi produse secundare de origine animală şi au acces la exterior).
8. Sunt crescute într-un mod sustenabil (folosind cantităţi minime de apă, protejând solul de epuizare şi transformarea deşeurilor animale în îngrăşăminte naturale în loc de poluanţi ecologici).
Dacă mâncarea îndeplineşte aceste criterii, cel mai probabil este o alegere inteligentă şi se va încadra în categoria “mâncării reale”.
Iar dacă eşti “prins în mrejele” fast-food-ului şi ale alimentelor procesate, trebuie să îţi aminteşti că adoptarea unei alimentaţii sănătoase este cea mai pozitivă schimbare pe care o poţi face în viaţa ta!

Sursa : Financiarul.ro

Hormonii de crestere din carnea de pui – riscuri pentru sanatate

In ultimii 30 de ani a existat o creste graduala a consumului de carne de pui la nivel mondial. Majoritatea oamenilor considera ca includerea in meniul zilnic a carnii albe aduce multiple beneficii sanatatii, in plus gustul este placut, iar pretul acceptabil. In aceeasi perioada, riscul dezvoltarii obezitatii s-a amplificat foarte mult, iar una dintre cauzele cele mai importante se considera a fi consumul de carne de pui. In urma studiilor s-a constatat ca puiul crescut cu actuala tehnologie, chiar si cel ecologic, vandut pentru consum uman, ofera mai multa energie din grasimi decat din proteine. Aceasta este o descoperire esentiala intrucat puiul a fost considerat a fi una dintre sursele principale de proteine.
Potrivit cercetarilor, intre 1870 si 2004 continutul de grasime a crescut de la 36Kcal/100g la 207 Kcal/100g. In aceasta perioada de timp, nivelul de proteine a scazut de la 84kcal/100g la 64kcal/100g. In urma rezultatelor s-a considerat ca puiul nu mai poate fi considerat un tip de carne cu un continut scazut de grasimi.
Cat de des se consuma carnea de pui?
Majoritatea oamenilor consuma in meniul zilnic carne de pui, in speranta ca aceasta este o sursa delicioasa de proteine slabe. Totusi, se pare ca acest tip de carne are o multime de calitati, dar contine putine proteine slabe.
Iata motivele pentru care carnea de pui este o sursa modiala de proteine animale:
- potential culinar – carnea de pui poate fi prajita in tigaie, fiarta, facuta la gratar, la cuptor cu aproape orice fel de combinatie de mirodenii.
- proteine slabe – 120 grame de carne de pui furnizeaza 23% din doza zilnica recomandata de proteine. Necesarul adecvat de proteine poate preveni pierderea de masa osoasa la persoanele in varsta.
- imunitate – 120 grame de carne de pui ofera jumatate din doza zilnica recomandata de seleniu, mineral esential pentru producerea de glutation, un stimulent imunitar puternic si o enzima care contribuie in lupta impotriva cancerului.
- protectie impotriva cancerului si a bolii Alzheimer – o portie de pui ofera 72% din doza zilnica recomandata de niacina, un tip de vitamina B care protejeaza ADN-ul de deteriorare si contribuie la prevenirea cancerului. Carnea de pui este un aliment indicat pentru prevenirea Alzheimer, iar oamenii in varsta care consuma niacina din alimente sunt mai putini susceptibili de a dezvolta aceasta boala.
- energizant – vitamina B din carnea de pui ajuta la procesarea carbohidratilor si ajuta la reglarea zaharului din sange.
Carnea de pui este cunoscuta pentru beneficiile pe care le ofera sanatatii si placerea pentru papilele gustative, dar inainte de a o achizitiona din comert oricine trebuie sa se informeze legat de modul in care poate achizitiona cea mai sanatoasa carne de pui pentru sine si intreaga familie.
Hormonii de crestere sunt oferiti animalelor in scopul de a le face sa castige cat mai repede in greutate, aceasta fiind o metoda prin care producatorii le pot furniza consumatorilor carnea, intr-un ritm cat mai rapid.
Hormonii de crestere contribuie la marirea productiei de lapte. Chiar daca industria produselor lactate si a celor din carne depinde de utilizarea hormonilor de crestere pentru marirea productivitatii si a profitului, hormonii de crestere pot avea repercusiuni asupra sanatatii oamenilor.
Pubertatea precoce la fete
Pubertatea precoce poate fi determinata de hormonii de crestere care se regasesc in carne si produsele lactate. Este dificil de stabilit care ar putea fi impactul specific al hormonilor de crestere din produsele alimentare asupra dezvoltarii tinerelor femei.
Cu toate acestea, unii cercetatori considera ca steroizii (in mod special), declanseaza pubertate prematura si cresc riscul de cancer de san, mai tarziu, in viata. Persoanele preocupate de acest potential efect secundar, ar trebui sa consume carne sau produse lactate fara hormoni de crestere sau sa evite carnea si produsele lactate.
Risc crescut de cancer la san
Cercetatorii si consumatorii sunt preocupati de faptul ca riscul de cancer de san poate creste ca urmare a utilizarii de hormoni de crestere in produsele alimentare. Potrivit expertilor, preocuparea este realista, intrucat resturile hormonale din anumite alimente pot creste, intr-adevar riscul pentru dezvotlarea cancerului de san.
Cu toate acestea, in multe state, nu este permisa utilizarea hormonilor pentru cresterea porcilor, gainilor, curcanilor si a altori pasari.
Hormonii de crestere (mai ales estrogenul) sunt utilizati la bovine si ovine. Daca totusi se doreste consumul de prodse derivate de la ovine si bovine se va cauta ca pe eticheta sa fie inscrisa specificatia “nu au fost administrati hormoni”.
Carnea rosie si laptele integral contin grasimi saturate care cresc riscul aparitiei bolilor de inima
dar si a altor conditii, de aceea trebuie consumate doar ocazional si cu moderatie.
Riscul crescut pentru cancerul de prostata
O alta preocupare a cercetatorilor si consumatorilor legata de hormonii de crestere din alimentatie este ca acestia pot creste riscul aparitiei cancerului de prostata.
In urma unor studii, s-a constatat ca evitarea anumitor hormoni de crestere poate reduce riscul decalnsarii anumitor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de prostata.
Astfel, consumul de alimente care contin reziduri hormonale poate predispune la producerea cancerului de prostata.
Desi sunt necesare cercetari suplimentare pentru a determina cat de mare ar putea fi impactul hormonilor de crestere in cazul dezvoltarii cancerului de prostata, indicat ar fi sa se evite sau sa se limiteze consumul de alimente care contin hormoni de crestere.
Expertii considera ca o marire a aportului de fructe, legume, cereale, carne si produse lactate consumate cu moderatie, carne gatita fara a fi arsa si consumul de carne slaba, sunt masuri care ar putea sa reduca aportul de hormoni de crestere si sa imbunatateasca starea generala de sanatate.
Sursa: Sfatul Medicului