Planul secret al Ungariei pentru anexarea Ardealului

În mai mult de 1.000 de localităţi din Ardeal au fost revendicate de către Ungaria (prin biserica romano-catolică, reformată, luterană şi unitariană, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice maghiare) şi numeroase persoane juridice ungare şi persoane fizice maghiare, inclusiv urmaşi ai foştilor grofi, peste 10.000 de clădiri şi mai mult de două milioane hectare de terenuri agricole şi păduri.
Guvernul României are date exacte privind cererile de revendicare şi restituirile în natură către Ungaria şi către unguri, dar încalcă principiul transparenţei şi ascunde Poporului Român ADEVĂRUL şi marele pericol al întabulării pentru Statul ungar şi pentru unguri, pe bază de acte false şi mită, a peste 50% din imobilele Ardealului !
Directiva Guvernului şi Parlamentului Ungariei pentru U.D.M.R. şi bisericile maghiare din Ardeal este foarte clară: cât mai multe terenuri agricole, păduri şi clădiri să fie întabulate pe persoane juridice şi fizice maghiare, prin orice mijloace.
În înţelegere sau nu cu autorităţile de la Budapesta, Regimurile alogenilor Constantinescu-Isărescu, Iliescu-Năstase, Băsescu-Tăriceanu au promovat şi susţinut mai multe acte normative (O.U.G.nr.94/2000, Legea nr.1/2000, Legea nr.10/2001 şi Legea nr.247/2005) care să faciliteze atingerea obiectivelor Ungariei în ceea ce priveşte împroprietărirea asupra Ardealului.
Este pentru prima dată în Europa şi în ultimii aproape 150 de ani (de când s-au introdus cărţile funciare) când un stat, Ungaria, duce o politică de cucerire în România, în judeţele din Ardeal, nu pe calea războiului şi nici a unui Diktat al Marilor Puteri, ci prin întabularea dreptului de proprietate obţinut pe cale a împroprietăririlor ilegale şi a retrocedărilor de imobile bazate pe acte false ! Ungaria a declanşat şi desfăşoară un război diabolic, un război atipic împotriva României, având ca obiectiv împroprietăriri masive în Ardeal ! În acest război parşiv, Ungaria acţionează împotriva României bazându-se pe U.D.M.R. şi bisericile maghiare care desfăşoară un „furt pios”.
Practic, se desfăşoară o ofensivă istorică a Ungariei, un atac concentrat asupra României, care vizează disoluţia Statului Naţional Unitar Român prin întabularea Ardealului de către unguri, atât pe cale laică, în beneficiul unor privaţi ori fundaţii, cât şi pe cale religioasă, în favoarea bisericilor maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană şi luterană).
În nicio altă provincie care a aparţinut Imperiului Austro-Ungar, în perioada 1867-1918, nu a fost declanşat un asemenea asediu, în fapt un război diabolic, pe tema retrocedărilor în natură. Cu imobilele care aparţin de drept Statului Român este împroprietărit ilegal Statusul romano-catolic, respectiv biserica romano-catolică, adică Ungaria.
Peste 80% din cererile de retrocedare şi din dosarele în care s-au dat soluţii de restituire în natură a imobilelor către Ungaria şi către unguri au la bază acte false, în special cărţi funciare falsificate în timpul ocupaţiei străine de după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. În localităţile unde primarul sau viceprimarul este de la U.D.M.R., Comisiile de retrocedare din cadrul primăriilor sunt formate în majoritate sau în totalitate din minoritari unguri. Aceste comisii au sprijinit şi ajută ca Ungaria să dobândească cât mai multe şi extinse proprietăţi în Ardeal, în mod ilegal, în temeiul unor acte false, mită şi trafic de influenţă. Autorităţile Statului Român sunt parte la aceste monstruoase complicităţi. Prefecţii şi subprefecţii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de Consilii judeţene din partea U.D.M.R. au acceptat tacit sau au chiar favorizat retrocedările ilegale către Ungaria şi către unguri din avuţia Poporului Român. S-a încercat de către unguri să fie mituit şi prefectul român al judeţului Mureş, dar nu au reuşit. S.R.I., Parchetul şi D.N.A. cunosc numeroase cazuri de retrocedări ilegale către bisericile ungureşti bazate pe documente false şi mituirea multor persoane implicate, dar nu acţionează pentru oprirea ilegalităţilor, cercetarea penală şi pedepsirea persoanelor vinovate de abuz în serviciu şi acte de corupţie. Parchetul şi D.N.A., cu toate că au suficiente probe privind retrocedările ilegale şi actele de corupţie, nu îndrăznesc să-i aresteze preventiv pe făptaşi şi „pe surse” să dea mass-mediei informaţiile necesare pentru aflarea ADEVĂRULUI de către Poporul Român.
Presa de la Budapesta scrie foarte mult despre împroprietăririle şi retrocedările reuşite de unguri în Ardeal. În anul 2007, presa din Ungaria scria că 1/3 din Ardeal este revendicat de nepoţii grofilor unguri, în numeroase procese de retrocedare.
Mass-media centrală din România, dar mai ales cea locală din judeţele din Ardeal a semnalat numeroase cazuri de împroprietăriri nelegale ale Statusului romano-catolic şi de retrocedări ilegale de imobile către bisericile maghiare, pe bază de acte false.
Parchetul şi Direcţia Naţională Anticorupţie nu se autosesizează, se fac că nu văd, nu aud, nu citesc presa şi nici nu vor să afle nimic despre miile de ilegalităţi din Ardeal pe tema retrocedărilor în natură.
De mai bine de 12 ani se desfăşoară acest război atipic al Ungariei împotriva României cu scopul dezmembrării ţării noastre şi al anexării Ardealului, iar la Bucureşti s-a refuzat sistematic să se analizeze această realitate în cadrul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, în şedinţele de Guvern şi în Parlamentul României. Preşedinţii şi primii-miniştri alogeni ai României, precum şi preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor au fost informaţi şi ştiu de la S.R.I. şi S.I.E. despre războiul atipic şi diabolic al Ungariei vizând masivele împroprietăriri ilegale din Ardeal, dar până acum nu au acţionat şi au ascuns Poporului Român ADEVĂRUL ! De ce au făcut-o şi o fac ? Nimeni nu-i întreabă, nici în Parlament, nici la Parchet, nici măcar la emisiunile posturilor centrale şi locale de televiziune şi radio. Cei 588 de parlamentari, mai ales cei care reprezintă colegiile electorale din Ardeal, cunosc numeroase cazuri de retrocedări ilegale de imobile către Ungaria şi către unguri, dar nu acţionează, făcând pe surdo-muţii, cei mai mulţi dintre ei.
Foarte mulţi români din ţară şi de pretutindeni abia acum află şi rămân şocaţi în legătură cu Statusul romano-catolic şi împroprietăririle ilegale, precum şi despre retrocedările nelegale către bisericile ungureşti, Ordinele călugăreşti maghiare şi urmaşii grofilor unguri. Nu le vine să creadă că pe căi ilegale Ungaria dobândeşte zilnic proprietăţi uriaşe ilegale în Ardeal şi autorităţile Statului Roman nici nu acţionează, nici măcar nu reacţionează. Românii nu înţeleg, deocamdată, complicitatea dintre autorităţile de la Bucureşti, Budapesta şi Bruxelles în privinţa Ardealului, Grădina sau Cetatea Domnului, moştenit de români de la geto-daci, de la Poporul Primordial pe planeta Pământ.
La situaţia de acum din Ardeal s-a ajuns astfel:
-Marea majoritate a cărţilor funciare referitoare la imobilele revendicate de bisericile maghiare şi cele care sunt pretinse pentru împroprietărire ilegală de Statusul romano-catolic au fost falsificate. Unele au fost falsificate până la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, dar cele mai multe după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. Ungurii au „umblat” la cărţile funciare ale imobilelor, le-au falsificat înscrierile, iar la fondurile tereziene au introdus o acoladă în cărţile funciare şi au adăugat că ele sunt proprietatea Statusului romano-catolic. Asemenea falsuri au fost publicate în cărţile prof.univ.dr.Onisifor Ghibu, în perioada interbelică. Un membru al Parlamentului Ungariei a declarat în plen: „Partea covârşitoare a bunurilor au ajuns în stăpânirea Bisericii catolice prin falsificare de documente.” Un jurist maghiar de renume, dr.I.Karacsony a inventariat 269 de documente falsificate la care se adaugă 302 nedatate şi cu diferite vicii de formă referitoare la donaţiuni, privilegii, transcrieri şi confirmări.
În partea din Ardeal ocupată de Ungaria, în perioada septembrie 1940-octombrie 1944, autorităţile ungare au falsificat majoritatea cărţilor funciare. Întâi au înscris în cărţile funciare, în lima română, că în anul 1938 imobilele (clădiri, terenuri agricole, păduri) au fost donate de proprietari la bisericile ungureşti, iar apoi au fost copiate şi înscrise în limba ungară falsurile respective. Copii după aceste cărţi funciare falsificate sunt depuse la dosarele de revendicare de către bisericile maghiare, Statusul romano-catolic, Ordinele călugăreşti catolice ungare şi urmaşii grofilor maghiari. Cu toate că Guvernul României cunoaşte că majoritatea cărţilor funciare pentru imobilele din Ardeal sunt falsificate nu a impus, printr-un cadru legal, Comisiilor de retrocedare şi instanţelor judecătoreşti, să pretindă revendicatorilor reconstituirea cărţilor funciare şi actele originale care au stat la baza înscrisurilor în aceste cărţi.
-După Legea agrară din anul 1921 au fost expropriate mari suprafeţe de teren şi au fost despăgubiţi foştii proprietari, în lei-aur, cu aproximativ 100 tone aur. Terenurile expropriate au fost atribuite în proprietate ţăranilor, şcolilor, primăriilor şi bisericilor. În Ardeal nu a fost obligatorie şi nici nu au fost evidenţiate exproprierile în cărţile funciare. Astfel, imobilele au rămas înscrise pe foştii proprietari dinaintea exproprierilor. Proprietăţile dobândite după Legea agrară nu au fost înscrise pe noii proprietari.
- În toamna anului 1940, Guvernul de la Budapesta a anulat prin ordonanţă consecinţele Reformei agrare din anul 1921 şi a dispus înscrierea în Ardealul ocupat a proprietăţilor pe numele foştilor deţinători unguri.
- În lunile septembrie şi octombrie 1944, nobilii sau grofii maghiari din Ardeal au fugit în Ungaria împreună cu trupele horthyste şi au dus, din foarte multe localităţi, inclusiv arhiva carţilor funciare.
- La 9 februarie 1945, prin Legea nr.91/1945 pentru înfiinţarea Casei de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (C.A.S.B.I.) au fost confiscate averile grofilor unguri şi ale altor persoane care în timpul războiului au acţionat împotriva Statului Român. Aceste confiscări de imobile nu au fost înscrise în cărţile funciare. După câteva săptămâni de la adoptarea Legii nr.91/1945, prin voinţa şi puterea Moscovei, la 6 martie 1945 a fost instaurat Guvernul Petru Groza şi Regimul comunist în România. Legile de retrocedare post-decembriste se referă la imobilele confiscate abuziv de Regimul comunist. Însă, cei care revendică ilegal imobile care nu au fost confiscate de Regimul comunist, ci în baza Legii nr.91/1945, prezintă la dosarul de retrocedare copii după cărţile funciare care nu au fost completate cu efectele Legii de confiscare a averilor. În perioada 1945-1989, Statul Român nu a acţionat pentru înscrierea în cărţile funciare a proprietăţilor sale, existând proprietatea întregului popor. Comuniştii nu credeau că roata istoriei se întoarce de la socialism la capitalism şi că va veni vremea când Ungaria să acţioneze pentru întabularea proprietăţilor din Ardeal pe bază de acte false sau neactualizate. De această neglijenţă a Statului Român profită din plin Ungaria, bisericile maghiare, diferite persoane juridice, şi multe persoane fizice ungare, ajutate de avocaţi maghiari şi de utilizarea unor uriaşe sume de bani pentru acte de corupţie.
-Bisericile maghiare, pe bază de cărţi funciare false sau falsificate, împreună cu Statusul romano-catolic, care niciodată nu a avut personalitate juridică din partea Ungariei, României şi Vaticanului, nici imobile în proprietate, precum şi Ordinele călugăreşti catolice maghiare, care nu au avut imobile în proprietate ci numai în administrare, revendică ilegal mii de clădiri şi milioane de hectare de terenuri agriocole şi păduri în Ardeal. Cea mai mare parte din imobilele revendicate le-au fost atribuite, până acum, ilegal. Cunoscuta avocată, doamna Paula Iacob, a declarat în ziua de 5 aprilie a.c., la o emisiune televizată, că „peste 50% dintre retrocedările din România s-au făcut ilegal.” În Ardeal procentul retrocedărilor ilegale este de 70%-90%, iar al împroprietăririlor ilegale este de 100% pentru Statusul romano-catolic şi Ordinele călugăreşti maghiare.
-Au apărut o mulţime asociaţii care doresc să fie recunoscute, unele fiind deja recunoscute, prin hotărâri judecătoreşti discutabile, drept continuatoare ale unor fundaţii şi asociaţii maghiare de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Noile asociaţii şi fundaţii au recurs la un truc subtil, respectiv şi-au luat acelaşi nume şi revendică imobilele care s-au aflat în trecut în administrarea şi nu în proprietatea vechilor asociaţii şi fundaţii maghiare.
-În mod ilegal şi fără respectarea Legii nr.21/1924, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia a fost recunoscută ca şi continuatoare a Statusului romano-catolic, o organizaţie de clerici şi civili catolici maghiari, care în secolul al XIX-lea a avut numai în administrare unele imobile construite din Fondurile de Stat. Consiliul Arhidiocezei Romano-Catolice Alba-Iulia a devenit (prin Sentinţa civilă nr.1.515 din 1 august 2001 pronunţată de către Judecătoria Miercurea- Ciuc) continuator al Statusului romano-catolic care nu a existat ca persoană juridică şi ca proprietar. S-a ajuns la o absurditate juridică şi logică, respectiv a apărut un continuator al celui care nu a existat nici ca persoană juridică şi nici ca proprietar. Niciodată, în existenţa sa, Statusul romano-catolic nu a avut imobile în proprietate ! În Ardeal, aproape toate clădirile din centrul municipiilor şi oraşelor sunt revendicate de Statusul romano-catolic, respectiv mai mult de 2.000 de construcţii. Din proprietatea Statului Roman au trecut ilegal şi sunt aşteptate să treacă în proprietatea Statusului romano-catolic, respectiv a bisericii romano-catolice, adică a Ungariei, numeroase şcoli, licee şi colegii naţionale, clădiri de facultăţi şi universităţi, spitale şi policlinici, muzee, biblioteci, grădiniţe, sedii de bănci, librării şi foarte multe locuinţe, toate cu o valoare de peste 5 miliarde euro.
Istoricul Vasile Lechinţan, de la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, a ajuns la concluzia că „prin aceste aşa-zise retrocedări…românii sunt scoşi din centrele oraşelor, întocmai ca pe vremea iobăgiei.”
- Falşii moştenitori ai imobilelor revendicate, inclusiv bastarzii şi urmaşii foştilor baroni, conţi şi duci unguri din Ardeal care şi-au vândut proprietăţile ori le-au pierdut la jocurile de noroc, înainte de instaurarea Guvernului Petru Groza, au depus la dosarele de retrocedare acte false sau documente contrafăcute. Parchetul refuză să facă cercetări penale şi să-i trimită în instanţă pe escroci. De ce ? Nimeni nu-i întreabă, dar nici nu-i trage la răspundere pe procurorii şi judecătorii complici ! În vara anului 2012, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, sute de procurori au intrat fără mandat în curţile şi casele a mii de români, care s-au prezentat la vot pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, efectuând cercetări penale. Împotriva bisericilor maghiare, a Statusului romano-catolic, a Ordinelor călugăreşti catolice ungare şi a urmaşilor grofilor unguri care pe bază de acte false au dobândit sau pretind peste 50% din imobilele din Ardeal, procurorii nu acţionează nici măcar de luni până vineri, deşi sunt foarte bine plătiţi de Poporul Român. De ce nu aplică legea şi de ce nu apără Interesul Naţional ? De ce nu sunt buni români şi patrioţi ? Poate noile personaje din conducerea Parchetului general şi a D.N.A., numite de cuplul alogen Băsescu-Ponta, vor îndrăzni să-i convoace şi să-i instruiască pe şefii Parchetelor din toată România pe tema retrocedărilor nelegale şi a împroprietăririlor ilegale din Ardeal, care pun în mare pericol integritatea teritorială şi viitorul ţării noastre.
-Ungaria, prin Fundaţia Teleki Laszlo din Budapesta, susţine financiar multe fundaţii maghiare din România, printre care se numără Partium-Bihor, Heltai-Gaspar Cluj-Napoca, Transilvania Trust Cluj-Napoca, Bolyai Cluj-Napoca, Analog Târgu Mureş, Castellum – Târgu Mureş. Puţini români şi membri ai Parlamentului şi Guvernului României ştiu că domeniul Teleki a fost unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a aparţinut contelui Adam Teleki, membru al Guvernului Ungariei, în timpul amiralului fără flotă Horthy Miklos. Acest conte a fost considerat, în anul 1945, trădător de ţară şi averea i-a fost confiscată în baza Legii nr.91/1945, înainte de venirea comuniştilor la putere. Prin încălcarea prevederilor legale, la urmaşii contelui Adam Teleki au fost retrocedate, într-o primă etapă, Castelul de la Gorneşti, 100 ha de pădure şi 100 ha teren arabil (în judeţul Mureş) şi domeniul Stoiceni (din judeţul Maramureş) cu tot cu apele minerale din zonă. Anual se analizează în Ungaria, la Băile Szecseny, rezultatele obţinute de fundaţiile maghiare din România în ceea ce priveşte dobândirea de imobile în Ardeal pe bază de documente false şi prin mituirea unor judecători, membri ai comisiilor de retrocedare, conducători ai unor direcţii judeţene şi ocoale silvice etc. pentru jefuirea şi înstrăinarea multor imobile din ţara noastră, în valoare de peste 100 miliarde euro.
În domeniul retrocedărilor, dintre fostele familii nobiliare maghiare se acordă de către Ungaria şi lobby-ul unguresc o importanţă deosebită la: Apafy, Bannfy, Bornemizsa, Wesseleny, Haller, Bethlen, Teleki, Apor-Bolmberg. Urmaşii acestor familii au revendicat castele în numeroase localităţi dintre care exemplificăm: Aghireş (judeţul Cluj), Cetatea de Baltă (judeţul Alba), Coplean (judeţul Cluj), Criş şi Gorneşti (judeţul Mureş), Hodod (judeţul Satu-Mare), Iernut (judeţul Mureş), Jibou (judeţul Sălaj), Mănăstirea (judeţul Cluj), Sânmiclăuş (judeţul Alba), Medieşu Aurit (judeţul Satu-Mare), Racoşu de Jos (judeţul Braşov), Bonţida (judeţul Cluj), Brâncoveneşti (judeţul Mureş), Satulung şi Coltău ( judeţul Maramureş) şi Gârbău (judeţul Cluj). Sunt peste 100 de castele, conace şi reşedinţe nobiliare revendicate de urmaşii foştilor grofi şi criminali unguri.
Sub masca religioasă maghiară este ascunsă politica diabolică şi antiromânească a Ungariei, susţinută de trădătorii de Neam şi Ţară. În Postul Paştelui, Guvernul Ponta II vrea să păcătuiască prin angajarea răspunderii, fără dezbateri şi vot în Parlament, pe ultima lege de retrocedare către Ungaria şi către unguri a majorităţii proprietăţilor româneşti din Ardeal.
Având în vedere războiul atipic declanşat de Ungaria cu scopul obţinerii pe căi ilegale a numeroase retrocedări în natură şi împroprietăriri masive în Ardeal este necesar ca partidele politice româneşti, Uniunea Naţională „Vatra Românesacă”, Asociaţia Naţională Cultural-Patriotică „Avram Iancu” , „Astra”, Forumul Românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică, precum şi O.N.G.-urile care apără drepturile omului să ceară Guvernului şi Parlamentului României următoarele:
1.Să fie abrogate sau măcar suspendate, pentru cel puţin cinci ani, toate actele normative privind retrocedările în natură.
2.Să renunţe la angajarea răspunderii Guvernului pe ultima Lege a retrocedărilor care este menită să accelereze retrocedările ilegale în natură şi împroprietăririle nelegale către Ungaria, fundaţiile şi asociaţiile ungureşti, precum şi urmaşii grofilor unguri.
3.Să dispună Parchetului şi D.N.A. să cerceteze toate dosarele care au avut şi au ca obiect cereri de revendicare în natură, în special cele ale persoanelor juridice şi fizice maghiare. Această discriminare pozitivă este aşteptată şi dorită de către Ungaria şi U.D.M.R., dar mai ales de români.
Sursa : cotidianul.ro

Cine ne spune ce să gândim?

Un articol publicat de Theeconomiccollapseblog.com aduce în prim plan o întrebare foarte bună: oamenii gândesc singuri sau, în realitate, există cineva care le spune cum să gândească?  „Din păcate, aproape toţi ne-am conectat de bună voie într-un sistem media colosal, care efectiv ne spune ce să gândim”, consideră autorul articolului, concluzionând că aceasta este una din cauzele pentru care „am devenit extrem de proşti, la nivel de societate”.

În SUA, americanul obişnuit petrece 153 de ore, într-o lună, în faţa televizorului. Oamenii petrec o bună perioadă de timp urmărind filme, navigând pe Internet, citind cărţi şi reviste, jucând diferite jocuri video şi ascultând muzică. Multe persoane suntdependente de ideea de a fi “conectate”, deoarece încep să se simtă incomod, din punct de vedere fizic, dacă sunt acasă şi sunt înconjurate de o linişte deplină. Din păcate, în jur de 90% din “informaţiile” care ne sunt pompate în permanenţă în creier sunt deţinute de doar şase corporaţii mass-media gigantice.

Aşadar, mijloacele de comunicare în masă au mai mult control asupra oamenilor decât s-ar crede?

Dimineaţa, în drum spre servici sau şcoală, despre ce vorbeşte toată lumea? De obicei, oamenii vorbesc despre ceva ce au văzut la televizor sau au auzit la ştiri. În societatea de azi, interacţiunile limitate pe care le avem cu cei din jur sunt de obicei definite de conexiunea noastră reciprocă cu mass-media.

Mass-media defineşte în locul nostru ceea ce este important şi ceea ce nu este.Dacă mass-media nu vorbeşte despre ceva, atunci acel lucru pur şi simplu nu contează. Adesea auzim invocat argumentul: “Dacă acel lucru ar fi fost adevărat, atunci am fi auzit la ştiri despre el.”

Tinerii din ziua de azi sunt dependenţi de ideea de a fi “conectaţi” în continuu la matricea media, care pune tot mai multă stăpânire nu doar pe spaţiul public, ci şi pe cel al vieţii private. Următorul fragment este o relatare scurtă dintr-un articol recent al lui Daniel Taylor:

“Potrivit unui raport din 2010 realizat de LA Times, persoanele tinere petrec în medie 53 de ore pe săptămână uitându-se la televizor, jucând jocuri video sau stând în faţa calculatorului. Utilizatorii Facebook petrec aproximativ 15 ore pe lună navigând pe reţeaua de socializare. Oamenii merg şi conduc orbeşte, în timp ce trimit un mesaj, ajungând fără să vrea în fântâni arteziene şi uneori chiar în prăpăstii.”

Această informaţie merită subliniată: tinerii petrec peste 200 de ore pe lună conectaţi la mass-media (în condiţiile în care, într-o lună, avem la dispoziţie aproximativ 480 de ore în care suntem treji şi în care putem munci).

În trecut, copiii se jucau împreună pe stradă, iar adulţii ieşeau din casă pentru a interacţiona cu cei din jur. Însă, în zilele noastre, ne petrecem aproape tot timpul liber stând în casă, privind insistent la nişte ecrane care pâlpâie.

• Este un semn al unei societăţi sănătoase?

Am fost creaţi fiinţe sociale. Am fost proiectaţi pentru a iubi şi pentru a fi iubiţi. Însă, în zilele noastre, oamenii îşi “iubesc” echipa favorită sau programul de televiziune preferat şi le este din ce în ce mai greu să construiască o relaţie reală, unul cu celălalt.

Între timp, elita globală se bazează pe mass-media pentru a ne distrage atenţia şi pentru a controla limitele discursului public. În cea mai mare parte a timpului, mass-media se concentrează asupra celor mai recente scandaluri cu vedete sau asupra “certurilor” dintre politicieni, şi ignoră în mod sistematic multe din lucrurile importante care se petrec în lumea reală.

Iată un exemplu. Timp de câteva decenii, a existat o linişte totală în media despre întâlnirile Grupului Bilderberg, care au avut loc în fiecare an. Directorii de top ai unor publicaţii importante iau parte la aceste întâlniri, însă nu scriu nici măcar un cuvânt despre ele.

Dacă cineva aduce vorba despre “Grupul Bilderberg”, atunci imediat este catalogat drept un “teoretician nebun al conspiraţiei”, în timp ce marile publicaţii se străduiesc să ignore complet acest subiect. În realitate, această „secretomanie” este foarte bine plănuită.

Iată ce a spus David Rockefeller, în timpul unei întâlniri din 1991 a Grupului Bilderberg:

“Suntem recunoscători publicaţiilor “The Washington Post”, “The New York Times”, “Time Magazine” şi altora, ai căror directori au participat la întâlnirile noastre şi şi-au respectat promisiunile privind discreţia totală, timp de aproape 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să dezvoltăm planul pe care l-am conturat pentru lumea noastră, dacă am fi fost subiectul unor articole în tot acest timp.”

Mai degrabă decât să relateze ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea în care trăim,mass-media ne distrage în permanenţă atenţia.

Este suficient să amintim doar câteva titluri de ştiri care pot fi descoperite pe primele pagini ale website-urilor marilor publicaţii:

- Michael Douglas se simte “bine”

- Turneu de golf amânat din cauza cangurilor

- Experienţa hamburgerului Rock ‘n’ roll

- Lady Gaga îşi amână turneul din cauza unei intervenţii chirurgicale

Ei bine, acestea sunt câteva mostre ale unui tip de jurnalism “cu un impact puternic asupra vieţii noastre”. Aşadar, de ce majoritatea persoanelor continuă să fie interesate de aceste subiecte?

Din păcate, unul din motive este acela că am devenit “extrem de proşti” la nivel de societate.

În momentul de faţă, sistemul de educaţie publică a devenit o glumă seacă. Mulţi dintre elevi au un nivel al inteligenţei extrem de scăzut, iar în SUA, 23% dintre toţi americanii nu mai ştiu să citească la un nivel de clasa a patra.

Bineînţeles că elita globală este are motive de mulţumire, deoarece o populaţie lipsită de inteligenţă este uşor de dominat şi manipulat. Atunci când un segment mare al populaţiei abia dacă poate citi, iar oamenii sunt obişnuiţi să îi lase pe alţii să gândească pentru ei, devine tot mai uşor să manevrezi informaţiile după bunul plac.

Din fericire, tot mai mulţi oameni devin din ce în ce mai nemulţumiţi de mass-media şi încep să caute surse alternative de informare. Potrivit unui sondaj Gallup, efectuat recent, nivelul de încredere a publicului larg în mass-media a ajuns acum la cel mai mic nivel din toate timpurile. Aşadar, poate există speranţă până la urmă… 

Sursa : financiarul.ro

Virgiliu Gheorghe: Impotriva familiei se duce un razboi, in care cuplurile cad, asa cum cad pe front soldatii

Sfinții Închisorilor

STUDIU - Prietenii te ajuta sa traiesti mai mult

A fi inconjurat de prieteni te binedispune, iar oamenii de stiinta au dovedit ca datorita lor esti si mai sanatos. Citeste cateva moduri in care amicii te ajut sa traiesti mai mult si mai bine.

Te protejeaza de dementa
Un studiu suedez realizat pe oameni de peste 75 de ani a aratat ca cei care au pastrat legatura cu mai multi prieteni si rude au prezentat un risc mai mic de a dezvolta dementa, arata Care2.

Oamenii in varsta pot sa faca si mai multe pentru a se feri de aceasta boala a batranetii. De exemplu, in loc sa stai de vorba pur si simplu cu prietenii, organizati jocuri care sa va puna creierul la treaba.

Prietenii te ajuta sa traiesti mai mult
Un grup de oameni de stiinta din Australia a studiat aproape un deceniu 1.500 de varstnici. Concluzia a fost ca cei cu multi prieteni buni si care se inteleg bine cu rudele au trait cu cateva procente mai mult decat cei izolati.

Ca sa ai sanse mai mari de reusita nu ar strica sa te imprietenesti cu cati mai multi oameni. Nicioadata nu esti prea batran pentru prieteni noi.

Mai putin stres
Unul dintre cel mai cunoscut beneficiu al relatiilor cu prietenii este reducerea stresului. Simplul fapt ca atunci cand ai o problema vorbesti cu cineva te va ajuta sa scapi de sentimentele negative.

Te ajuta sa ai obiceiuri bune
O persoana in varsta nu va vrea sa iasa singura la plimbare in parc, insa insotit de un prieten o va face mereu cu placere. Asta inseamna ca va socializa si va face miscare in acelasi timp, practiv doua lucruri care o va ajuta sa fie mai mult timp sanatoasa. 

 

Sursa: Bună Ziua Iaşi

Istoria ne este furată! Manualele de liceu îi ignoră pe geto-daci

             Unii au zâmbit ironic atunci când noi am spus că există o întreagă conspirație împotriva a tot ce înseamnă antichitatea noastră, mai ales asupra perioadei dacice și că mulți dintre cei ce ne scriu istoria au o calitate profesională și morală îndoielnică.
             Realitatea ne confirmă, încă o dată, afirmațiile, dacă ne raportăm la manualele de istorie studiate de liceenii noștri. În manualele respective, ordinul de serviciu al coordonatorilor lucrărilor pare să fi fost “nicio vorbă despre daci”.
              Începând cu anul 2007, Ministerul Educației a decis, cu de la sine putere, eliminarea aproape completă a oricărui element care face referire la strămoșii noștri reali, geto-dacii, din manualele de istorie, precum și a oricăror informații cu privire la istoria străveche, la epoca neolitică și la culturile materiale care fac din pământul României spațiul primordial al civilizației europene.

Pentru Zoe Petre istoria noastră începe din secolul II d.Hr

              În prezent, există mai multe manuale alternative de istorie, aprobate de Ministerul Educației, profesorii de liceu stabilinadu-și programa în funcție de conținutul acestora. Unul dintre aceste manuale, de altfel cel care a “ucis” din start tot ce înseamnă perioadă străveche și perioadă geto-dacică din istoria noastră, este cel apărut în 2008 la Editura Corint din București, coordonat fiind de Zoe Petre.

                 Primul capitol al acestui pseudo-manual (pentru că altfel nu poate fi numit) este intitulat “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”, iar primul paragraf al acestuia spune că “procesul de romanizare lingvistică și culturală din secolele II-III d.Hr., când o mare parte a teritoriului României de azi era cuprins în provinciile Moesia și Dacia, a avut o mare intensitate, astfel că limba latină a pătruns foarte repede nu numai în zonele urbane, ci și la sate, în viața comunităților de agricultori și de păstori care ocupau cea mai mare parte a teritoriului”. De aici începe, pentru doamna Zoe Petre, istoria noastră…

                   A “uitat” domnia sa de Cucuteni, de Hamangia, de Gumelnița, de Starcevo-Criș și de alte culturi atestate pe acest pământ, recunoscute la nivel mondial ca fiind unele dintre cele mai însemnat din spațiul european cu mii de ani înainte ca Roma și Atena să existe sau Egiptul să apară în istorie. De asemenea, nicio vorbă nu spune istoricul Zoe Petre despre Tărtăria, Turdaș (poate prima așezare proto-urbană a Europei) și alte zeci de situri neolitice atestate, de pildă, în Valea Mureșului).
                   Pentru Zoe Petre nu există Dromihete, Burebista, Oroles și nici Decebal (amintit, în acel așa-zis manual, într-un singur citat preluat din Iordanes, potrivit căruia regela dac a fost…omorât), nu există medicină și ceramică geto-dacă, nu există organizare statală, instituții, obieceiuri funerare și nici vastele cunoștințe de astronomie și medicină deținute de strămoșii noștri și confirmate de o multitudine de autori antici.
                   Prima pagină a lucrării la care facem referire aici conține trei poze: una a lupoaicei cu pruncii Romulus și Remus, o hartă a Imperiului Roman și una care înfățișează niște legionari ai Romei. După o serie întreagă de argumente deja răsuflate, care, în lumina noilor dovezi apar ca fiind mai mult decât puerile, Zoe Petre concluzionează că, citez, “Romanitatea românilor nu mai are a fi demonstrată și cu atât mai puțin contestată, poate fi recunoscută acum ca un fapt istoric cert”.
                   Uite că noi o contestăm, doamnă Petre, considerând că nu e deloc un fapt istoric cert și că dumneavoastră, alături de alți istorici, ați preluat doar informați care se pliază pe teză romanizării ignorând cu bună știință toată pleiadă de surse literare, arheologice și paleogenetice care susțin contrariul.

Ioan Scurtu sau cum așezi 5.000 de ani de istorie într-o jumătate de pagină

                Analizând un alt așa-zis manual, din seria celor aprobate de Ministerul Educației, constatăm cu uimire cum unii istorici au o “capacitate’ de sinteză a informatilor ce depășește orice imaginație. Astfel, domnul Ioan Scurtu, în manualul apărut la Editura Gimnasium în 2007, doboară orice record, comprimând, într-o jumătate de pagină, toată perioada neolitică și cea geto-dacică (aproximativ 5.000 de ani), până la Traian.

                      Într-un spațiu atât de restrâns, îi “lămurește” pe elevi ce reprezintă Cucuteni și Hamangia, cine au fost tracii și cum au ajuns dacii să fie învinși de romani. Nimic, nici de data asta, despre cultura materială a geto-dacilor sau spiritualitatea lor.
                     Evident, partea cu teza romanizării se bucură de ceva mai mult spațiu, anume aproximativ patru pagini. De altfel, primul capitol poartă numele de “Etnogeneza românească”…, urmat de capitolul “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”.
                      Într-un alt pretins manual, apărut tot în 2007 la Editura Economia Preuniversitară, același domn Ioan Scurtu așează în prima pagină două fotografii: Columna lui Traian din Roma și Lupoaica cu pruncii. Domnule istoric, acestea sunt simboluri romane și ale Italiei de astăzi, nu ale țării noastre! Și de data aceasta, în primul capitol, istoria străveche și antică sunt comprimate într-o jumătate de pagină…

Valentin Băluțoiu și Maria Grecu – istoria făcută din citate

                     Dacă Ioan Scurtu a avut măcar ‘amabilitatea” se ne informeze, fie și într-o jumătate de pagină, asupra stravechimii noastre, coordonatorii unui alt manual (apărut în 2008 la Editura Didactică și Pedagogică), anume Valentin Băluțoiu și Maria Grecu, au ales ca, în primul capitol (care poartă același nume, de “Romanitatea românilor în viziunea istoricilor”) se prezinte câteva citate și atât.
                    Nicio sinteză, nicio analiză, nimic, doar niște citate. Păi, dragi istoric, dacă e pe citate de ce nu le-ați inserat și pe cele ce contestă romanizarea? Ah, am uitat, nu permite titlul capitolului…
                    În ceea ce privește ilustrarea primelor pagini din acest așa-zis manual, autorii au ales o reprezentare a lui…Papa Pius al II-lea ?!? și una a unei imagini de pe Columna lui Traian. Și pentru cei doi istorici Dromihete, Burebista, Cucuteni, Hamangia, Gumelnița sunt necunoscute în ecuație.


În 10 ani ni s-a furat descendența geto-dacică

                    Să ne întoarcem în timp, în preajma anului 2000, să vedem ce spuneau atunci manualele de istorie. Evident, și la acea vreme teza romanizării era cea oficială, însă autorii de manuale de pe atunci acordau, totuși, atenție și peroadei dacice, pre-romane. De pildă, în manualul apărut în anul 2000 la Editura Humanitas (reeditat în 2006), coordonatorii aceștia, Gheorghe Vlad Nistor și Angela Bălan au denumit prima parte a lucrării “Geto-dacii, strămoși ai poporului român”, acestora fiindu-le acordate patru pagini. Sunt referiri la limbă, la religie, la principalii lideri geto-daci, la organizare statală etc. Nu sunt foarte multe, dar măcar elevul își putea face o idee asupra culturii geto-dace.
                    Într-un alt manual, apărut în anul 2000 la Editura Carminis, coordonatorul Iulian Cartana acordă, în primul capitol, denumit “Civilizația și istoria geto-dacilor”, șase pagini perioadei geto-dacice a istoriei noastre, ba chiar începe prezentarea capitolului spunând că ‘Geto-dacii, unul dintre cele mai vechi popoare europene, au avut o istorie bogată și au dezvoltat o civilizație înfloritoare”.
                    Așadar, în urmă cu 10-13 ani, se putea trata și cultura geto-dacă, însă acum, după cum ne confirmă manualele existente, nu se mai poate. Asta pentru că persoane precum Zoe Petre sau Ioan Scurtu au decis, pur și simplu, că nu este important să știm cine suntem și de unde venim. Sau este important doar în măsura în care am accepta că suntem urmașii coloniștilor și soldaților romani însoțiți cu femeile dace.
                     În mod evident, cu cât apar mai multe dovezi ce combat romanizarea, ba chiar anulează această aberantă teză, cu atât mai mult se încrâncenează apărătorii ei în a susține falsul. Nu ar fi nicio problemă dacă ar face asta în cercul lor de ‘specialiști’, însă, în contextul în care acțiunile lor vizează procesul de aducare și informare al tinerelor generații, atunci avem o problemă, una gravă chiar.

                   Cei mai mulți coordonatori de manuale din prezent nu suflă o vorbă despre razboaiele daco-romane sau despre seria de conflicte ulterioare anului 106. Nu se amintește nimic despre revigorarea culturii geto-dacice după anul 271 sau despre lipsa aproape cu desăvârșire a elementelor materiale care să susțină teza romanizării nord-dunărene după acest moment (de pildă, dacă în intervalul 106-271 avem peste 3.500 de inscripții în latină pe teritoriul Daciei, creații, evident, ale unor coloniști, pentru că nu există nicio dovadă c-ar fi fost realizate de băștinași, după momentul retragerii administrației romane abia mai sunt atestate câteva, semn al faptului că autohtonii geto-daci nu își însușiseră practica scrierii în piatră, în limba latină).

                    În concluzie, dincolo de veridicitatea sau nu a tezei romanizării, asupra căreia discuția rămâne deschisă, o mână de oameni, cu de la ei putere, decide ce și cât învață copiii noștri la orele de istorie. În doar câțiva ani s-a creat o prăpastie între noi, cei de azi, și geto-daci, o prăpastie creată intenționat de oameni al căror scop este distrugerea conexiunii noastre cu antichitatea. CĂROR INTERESE SERVIȚI, STIMAȚI ISTORICI CE NE SCRIEȚI MANUALELE?

un articol de Valentin Roman

Sursa: blog Daniel Roxin

Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

- Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.

Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.
Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: Glasul Iubirii