Când te îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, uiţi tot ce este
mai frumos şi cât eşti de preţios. Atunci dai crezare temerilor,
grijilor, slăbiciunilor și gurilor, care îţi amintesc că dacă ceilalți
nu au reuşit sau nici măcar nu au încercat, nu vei reuşi nici tu. În
realitate fiecare om este un învingător, nici nu ştii. Începem!
Când
eşti adolescent deteşti să stai cu tine însuţi în prezent, însă îţi
concentrezi toată atenţia către viitor, reacție pe care o resimți drept
evadare din prezentul pe care îl urăşti. Ceea ce crezi că eşti îţi
displace și nu te uiţi niciodată în ochii tăi profund, în oglindă, chiar
dacă îţi petreci minim două ore pe zi perfecționându-ți aspectul pentru
alții.
Douăzeci şi patru de ore pe zi, trei sute şaizeci şi cinci
de zile pe an, aştepţi să se întâmple Ceva care îţi va schimba viaţa,
starea, energia, în adolescență, încât să începi să trăieşti cu
adevărat. Și totuși, nu se întâmplă, nu apare nicio crăpătură prin care
să pătrundă un strop de lumină.
Cu cât înaintezi în vârstă ori te
maturizezi, cele trei părţi care îţi alcătuiesc fiinţa se apropie şi
începi să te simţi mai întreg, mai prezent și devii mai sensibil. Atunci
reușești să te bucuri când te joci cu o pisică, când stai întins la
plajă sau când ninge afară şi doar priveşti.
Atunci reușești să te
bucuri de o seară magică de iarnă fără să contactezi repede pe cineva
în scopul de a te face să uiţi de singurătatea care te-a fugărit până ai
obosit. În schimb tu eşti împăcat aşa, admiri oamenii şi natura, și
simți recunoștința. Abia atunci începi să trăieşti şi pentru tine în
adevăratul sens al cuvântului.
Iarna simţi nevoia să te apropii de
casă, să îţi cumperi un milion de lucruri, care îţi asigură confortul
și te cuibărești lângă persoana iubită. Primăvara simţi nevoia să te
detaşezi de ele ori de întreaga poluare psihică pe care o emană lumea
nefericită din jur. Și vrei să zbori.
O dată am întâlnit o femeie
extrem de frumoasă, îmi plăcea mult de ea. Îmi scrisese, fiindcă citea
articolele pe care le postez pe
Facebook iar ceva mi-a șoptit că trebuie să o cunosc, dorința de a experimenta.
Avea
părul perfect, ochii mari şi privirea pătrunzătoare. Era matură în
gândire, dornică de mai mult, și interesată de valori reale. Oare cum
m-aş simţi în prezenţa ei, ce voce are? O, Doamne, pe ea trebuie să o
întâlnesc cu orice preţ!
Era prematur să îi propun ceva, i-am spus
că îi trimit prin FAN Courier o îngheţată iar, ea, răzând, mi-a zis să o
aduc personal ca să nu se topească. Locuia la circa două sute de
kilometri distanţă, asta nu m-a oprit să fac ce am simţit. I-am propus
să ne întâlnim și ea a acceptat, din prima.
Şi aşa a fost. Am
întâmpinat-o în oraşul ei, pe care mi l-a prezentat. Am cumpărat o
cafea, am stat pe o bancă unde am trăit câteva ore plăcute împreună.
Parcă a fost ireal, ne cunoşteam abia de două zile, în care comunicasem
doar prin mesaje scrise.
Întâmplarea a făcut ca ea să nu mă placă
în felul în care o plăceam eu sau, nu s-a simțit pregătită să se implice
dar în ceva nou pentru ea, aşa că am decis să nu încerc să o conving că
simte ceva ce nu simte. Aceasta nu m-a oprit să fiu recunoscător și să
îmi amintesc cu emoţie de experienţa în care am trăit prezentul cu toată
fiinţa.
Viaţa este minunată, oamenii sunt minunaţi și eu sunt
minunat pentru că îi iubesc aşa cum sunt. Einstein afirma că oamenii îl
iubesc și fără să îl înţeleagă. Charlie Chaplin simțea că oamenii îl
iubesc privindu-l, fără să vorbească ori să le explice ceva. Pe mine
oamenii mă iubesc privindu-mă dar şi înţelegându-mă.
Când te
îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, omiţi faptul că trăim într-o
lume în care actori celebri au renunţat la carieră ca să trăiască
simplu împreună cu familia. Avem oameni faimoşi care au rămas faimoşi şi
bogaţi, alegând să trăiască simplu, împreună cu familia. Avem oameni
care au avut tot dar au pierdut tot, şi oameni care nu au avut nimic dar
nu au pierdut nimic.
Când te îndrăgosteşti doar tu și crezi că nu
te adoră şi viaţa pe tine, omiţi faptul că avem munţi, mări, peşteri,
râuri, păduri şi câmpii, şi junglă, şi deşert. Avem sporturi de iarnă,
activităţi de vară, fie terestre, acvatice sau aeronautice.
Când te îndrăgostești doar tu, uiți
Când
te îndrăgostești doar tu și consideri că ești o victimă, uiți că avem
librării, cafenele, baruri, târguri, petreceri şi vacanţe în jurul lumii
ori toate condiţiile necesare unor vieţi trăite în stil modern. Avem
oraşe uriaşe în lume, peste tot. Tehnologia a explodat. Parcă pentru
prima dată în istorie am hotărât să o folosim în scop productiv,
prosper, de pace. Astăzi avem şansa de a ne face văzuţi şi auziţi.
Când
te îndrăgosteşti doar tu, nu şi viaţa de tine, uiţi că putem frecventa
resorturi cu tratamente termale, că putem practica nenumărate sporturi
în săli special amenajate și dansuri, urmând lecţii de cha cha, putem
zbura cu avionul sau cu balonul, cu elicopterul sau cu parapanta.
Ne
putem plimba cu bicicletele, cu trotinetele, cu plăcile de skateboard,
cu rolele. Noi putem naviga cu yachturi pe mare, putem vâsli cu caiacul
pe râuri, ne putem petrece sfârşitul de săptămână la munte, în cabane
dotate cu toate condiţiile.
Putem prepara mâncăruri, băuturi,
deserturi, putem personaliza reţete și înălţa ştafeta. Noi filtrăm apa.
Compunem melodii pe care atunci când le ascultăm ne dau lacrimile.
Producem filme artistice atât de fermecătoare ori, scriem cărţi
pătrunzătoare, vorbim cu Dumnezeu, revizuim viziuni, înţelegem istoria
și o acceptăm, descifrăm legi cosmice, ne autocunoaştem şi împlinim.
Când
te îndrăgosteşti doar tu şi crezi că eşti o victimă, omiţi că nu mai
suntem fiinţe ale cavernelor chiar dacă încă mai învăţăm să comunicăm,
să ne apreciem şi să ne respectăm. Noi am devenit oameni, tot ce mai
avem de făcut e să ne-o demonstrăm. Simte liber!
Astăzi am devenit oameni, tot ce mai avem de făcut este să ne-o demonstrăm.
Alberto Bacoi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com