Lady Gaga în România. Nu doar muzică.

 Pe 16 august, imediat după marele praznic al Adormirii Maicii Domnului şi chiar în ziua Sfinţilor Mucenici Brâncoveni, la Bucureşti este programat concertul celei mai în vogă vedete internaţionale din show-biz: Lady Gaga. Concertul face parte din cel de-al treilea turneu internaţional de promovare a albumului „Born this way” („Născut astfel”), care începe din Asia (Seul) şi va traversa continentul european, trecând prin capitalele ţărilor răsăritene şi baltice (Sofia, Bucureşti, Tallinn, Riga, Vilnius), înainte de a ajunge în Occident, unde se va încheia la Barcelona. În anumite regiuni, au apărut proteste faţă de acest turneu şi faţă de controversata lui vedetă. Astfel, în Jakarta (capitala Indoneziei), concertul a fost anulat – din cauza insecurităţii, poliţia a refuzat să elibereze permisul necesar desfăşurării evenimentului: grupările religioase islamice din această ţară (care, oficial, e un stat secular) au ameninţat că nici măcar nu o vor lăsa pe „Lady” să coboare din avion. Şi, totuşi, peste 50.000 de oameni îşi cumpăraseră deja bilete. Proteste au existat şi în Filipine, de această dată grupările creştine fiind cele care au acuzat-o pe vedetă de blasfemie.
Din regiunea răsăriteană a Europei, o reacţie a venit din Bulgaria: Preasfinţitul Ioan, episcop vicar al Mitropoliei din Sofia, a arătat că Biserica nu e de acord cu desfăşurarea concertului şi că, cel mai probabil, Sfântul Sinod va lua în discuţie acest subiect. Sinodul bulgăresc are un precedent de acest gen, condamnând în 2009 concertul ţinut de Madonna la Sofia. Motivul pentru care Sinodul din Bulgaria respinge concertul „Born this way” este legat, mai ales, de promovarea homosexualităţii: „Niciodată nu vom putea să încuviinţăm ceva ce încalcă hotarele puse de Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a lăsat bărbat şi femeie”, a explicat episcopul Ioan, adăugând: „Păcatul nu trebuie promovat în societatea noastră. Aşa ceva este periculos”.
Într-adevăr, promovarea homosexualităţii este o constantă a industriei muzicale marca „Lady Gaga”. Vedeta nu este doar o simplă celebritate, iar promovarea homosexualităţii (fapt des întâlnit în lumea show-biz-ului) face parte, de fapt, dintr-o întreagă filosofie asupra vieţii, pe care o vom detalia în continuare. Lady Gaga este considerată de revista „Times” drept a 73-a din rândul celor 100 cele mai influente personalităţi ale lumii din ultimul deceniu, iar „Forbes” a poziţionat-o pe locul 7 pe lista celor mai influente femei din lume. Aşadar, avem în faţă o vedetă care nu ţine doar de industria show-biz-ului, ci are o influenţă globală, generând un fenomen cu ramificaţii politice, întreţinut de o puternică activitate de lobby, ce are în spate o psihoterapie de tip yoga şi se manifestă printr-un simulacru cvasi-cultic. Asupra acestor aspect ne vom apleca în rândurile următoare.

O anti-divă deviantă
Scriam în numărul 34 al revistei noastre, în articolul „Românii – între credinţa părinţilor şi magia tehnologiilor media”, că tinerii sunt pândiţi în special de surogatul magico-tehnologic al industriei de divertisment, care are capacităţi din ce în ce mai hipnotice şi pătrunde tot mai adânc în sufletul maleabil al adolescenţilor, invadându-i cu ritmurile, vibraţiile, imaginile (iconice, cum sunt numite chiar de această industrie!) şi mai ales cu senzaţiile lumii show-biz-ului.
Astfel, spectacolele marilor vedete nu mai sunt de mult simple concerte de muzică, ci puneri în scenă complexe, în care tehnologiile media sunt folosite din plin, conferind o puternică dimensiune dramatizată, cu scene în care dansul e folosit nu doar ca mişcare antrenantă, ci pentru a transmite un mesaj de cele mai multe ori politic – nu de puţine ori legat de promovarea drepturilor gay. Alături de dans sunt folosite şi imaginile, mişcarea scenică fiind dublată de videoclipuri încărcate cu simboluri, care transmit la rândul lor un mesaj manifest politic sau implicit ocult. Lady Gaga, de pildă, foloseşte din plin simboluri oculte, precum: ochiul lui Horus, piramida, inorogul, triunghiul etc. – toate reprezentări folosite în cadrul masoneriei. De altfel, una din piesele aflate pe albumul „Born this way” se intitulează chiar „Mother G.O.A.T.” („Mama-Capră”). Simbolul e evident, ţapul fiind un binecunoscut simbol demonic, iar capra este folosită în opoziţie cu oaia – simbolul creştinilor prin excelenţă.
Din acest punct de vedere, Lady Gaga constituie un caz paradigmatic, cu menţiunea că, în ceea ce o priveşte, dimensiunea ocultă („mistică”) este mult mai pronunţată. Identitatea vedetei şi a turneului „Born this way” este inspirată după imaginea preoteselor antice care săvârşeau misterele cultice, fiind intermediare între zei şi oameni, receptacule ale energiilor supranaturale şi transmiţătoare preţuite ale „vocilor” zeilor. Turneul este conceput ca o manifestare cu motive explicit cultice chiar din posterul de promovare: Lady Gaga este acoperită (doar) de un plastic, aflându-se în faţa unor porţi monumentale ale „Capelei Electrice” („Electric Chapel”). Într-o altă imagine se poate vedea că scena pe care are loc show-ul este reprezentată sub forma unui templu grandios, de un simbolism eclectic, spectatorii făcându-se părtaşi unui act cvasi-cultic.
Aşadar, a participa la un astfel de concert este un act care trece dincolo de latura divertismentului, ajungând până la dimensiunea de adorare din ritualurile mistice (templu, zeiţă, adoratorii-închinătorii ei). În plus, dacă ne aplecăm puţin peste istoria antică, vom vedea că închinările la idoli se petreceau tot în temple aflate în aer liber, iar preotesele Afroditei practicau prostituţia sacră şi lesbianismul. De asemenea, cultul lui Dionisos implica ritualuri manifestate prin cântece şi dansuri cu caracter orgiastic, iar imaginea ţapului era una centrală, fiind considerat un animal sacru. Oare toate acestea însumate nu trimit către o adevărată închinare la idoli programatică, la care spectatorii iau parte cu mai multă sau mai puţină naivitate?
De fapt, în cazul „Lady Gaga” asistăm la o imagine iconică, arhetipală, care însumează toate tendinţele de gen din industria show-biz-ului, marcând, în acelaşi timp, o „evoluţie” faţă de precedenta figură-simbol: Madonna. Trebuie menţionat că, atât în cazul Madonnei, cât şi în cazul Lady Gaga, sunt folosite imagini explicite din simbolistica creştină. Astfel, Madonna a fost reprezentată sub forma „Marii Desfrânate” Apoc. cap. 12, „zeiţa” senzualităţii şi a materialismului, încă în melodia de debut a acesteia: „Material Girl”. De altfel, chiar supra-numele „Madonna” a fost special ales pentru a şoca (de reţinut că ambele vedete provin din familii catolice, iar Lady Gaga, în videoclipurile ei, a profanat elemente de cult catolic, cum ar fi rozariul). În plus, trecerea Madonnei la o sectă kabalistică a fost prezentată ca un eveniment mediatic, „misticismul” fiind la modă în industria show-biz-ului – cu condiţia de a fi cât mai oriental, eclectic şi provocator pentru o conştiinţă religioasă tradiţională.
Dar cine credea că Madonna este reprezentarea maximă a acestor tendinţe neo-păgâne, s-a înşelat. Căci, dacă Madonna mai păstra încă dimensiunile unei dive (idol feminin care atinge statutul de semi-zeiţă pentru fani), Lady Gaga este o anti-divă, proiectată să aibă apariţii cât mai groteşti cu putinţă. Deja, în acest caz nu mai vorbim despre dorinţa de a şoca, ci de a hipnotiza, de a paraliza, aşa cum un şarpe îşi hipnotizează prada înainte de a o înghiţi. Astfel, sunt folosite costumaţiile cele mai excentrice cu putinţă, ajungându-se până la o „rochie din carne”, la ţinute dezgolite sau transparente, ba chiar la montarea unor „coarne” pe obrajii şi umerii vedetei.
De fapt, ce se promovează prin Lady Gaga? Deviantul, tot ce înseamnă anormal, tot ceea ce, până nu demult, simţul comun recepta – inclusiv în Occident, chiar şi în show-biz –, drept grotesc, de neimaginat. Astfel, s-a marcat o „evoluţie” de la imaginea Madonnei ca „Marea Desfrânată” la imaginea lui Lady Gaga de „Marea Deviantă”. Promovarea agresivă a deviantului nu este însă doar un simptom al degradării divertismentului, ci ţine de un proces care, în realitate, este mult mai calculat decât pare.
Căci rolul lui Lady Gaga este acela de a imprima în sufletele adolescenţilor deviantul, anormalul ca atitudine de viaţă sau ca tip de personalitate. La mijloc este o relaţie cu dublu sens: adolescentului nu i se propune pur şi simplu un model deviant exterior lui, ci i se induce simţământul că propriile sale tendinţe deviante, ce se manifestă puternic în timpul adolescenţei, mai ales sub presiunea modelelor mediatice, reprezintă ceea ce este el cu adevărat. Căci, dacă ar fi confruntat cu un model sinistru, adolescentul ar putea opune, totuşi, o rezistenţă. Dar „fenomenul Gaga” se sprijină pe o lucrare mult mai subtilă, prin care tendinţele auto-distructive, forţele pătimaşe ale sufletului, toată murdăria din subconştientul unui adolescent sunt scoase la suprafaţă, „valorizate” şi propuse ca adevărată identitate de sine. La mijloc este o reeducare în toată regula, în care sinele pervertit al tânărului este identificat drept adevăratul sine, cu preţul sufocării sinelui real, cel de chip al lui Dumnezeu…
Născut homosexual?
„Born this way” („Născut astfel”) transmite mesajul că a fi deviant nu este un lucru nefiresc şi nu constituie un atac distructiv la adresa personalităţii, ci este „revelaţia” propriei personalităţi. Anti-personalitatea, sau sinele deviant, este idolatrizat – şi nu doar printr-o declaraţie de afirmare de sine, ci într-un cadru cu elemente cultice, aşa cum am văzut că sunt concertele Lady Gaga. Versurile devin adevărate incantaţii, menite să contribuie la această „revelaţie de sine” şi la această închinare idolatră la sine. Iată câteva citate din „Born this way”: „Mama mi-a spus, atunci când eram mică/ Că toţi ne naştem superstaruri (…)/ «Nu e nimic greşit în a te iubi aşa cum eşti»/ A spus ea, „Căci El te-a făcut perfectă, iubito. (…)/ Ascultă-mă ce-ţi spun,/ Sunt frumoasă în felul meu,/ Căci Dumnezeu nu face greşeli,/ Sunt pe calea cea bună,/ Sunt născută astfel! (…)/ Nu te ascunde în regrete,/ Doar iubeşte-te pe tine şi gata (…)/ Nu contează dacă eşti homo(sexual), hetero(sexual) sau bi(sexual)/ Lesbiană sau trans-sexual/ Sunt pe calea cea bună,/ M-am născut pentru a supravieţui”.
Versurile sunt cât se poate de simple şi de efect pentru adolescentul nesigur pe sine, bântuit de complexe, în căutarea unui model – cel mai adesea în lumea show-biz-ului, care se îmbracă, se poartă, se tunde şi-i copiază în toate pe idolii săi. Unui astfel de adolescent i se spune că, de fapt, acest comportament, dublat de o personalitate dispusă, practic, la orice – de la droguri, la relaţii sexuale deviante – este astfel „din naştere” şi că, fiind astfel, este special, tot la fel de special ca idolul său. Mai presus de toate perversiunile sugerate însă, mesajul ajunge să fie o blasfemie atunci când se afirmă că a fi deviant este voia lui Dumnezeu! (căci „Dumnezeu l-a făcut astfel”).
În acest context de semnificaţii, Lady Gaga promovează homosexualitatea. Adolescentul – cu înclinaţii homosexuale reale sau induse – este „pecetluit” şi convins că, dacă „s-a născut” homosexual, aceasta este adevărata sa natură şi nu are nici un sens să fie altfel, din moment ce oricum este desăvârşit, fiind făcut astfel de Însuşi Dumnezeu. Homosexualitatea nu mai este prezentată ca o patimă (nici măcar, aşa cum spune propaganda gay, ca o trăsătură înnăscută), ci ca fiind sădită de Dumnezeu în persoana umană, lucru care contrazice flagrant Sfânta Scriptură, dar şi toate studiile făcute până în prezent.
Luciferismul mesajului este manifest. Versurile nu sunt doar o răzvrătire împotriva concepţiei tradiţionale de viaţă, aşa cum deseori este cazul în muzica de astăzi, ci sunt o răsturnare, o întoarcere pe dos completă a fundamentelor creştine ale personalităţii umane. Semnificativ este şi faptul că Lady Gaga a declarat presei că a scris versurile într-o stare de „inspiraţie bruscă”, similară unei revelaţii, în numai câteva minute. Fenomenul ne aminteşte de cazul aceloraşi preotese ale templelor din antichitate de care am amintit – care, în transă fiind, descopereau păgânilor voia idolilor la care se închinau.
Cu toată aparenţa pozitivă şi, din păcate, cu toată similaritatea pe care aceste versuri o au cu unele teorii psihologice de tip „gândire pozitivă” care circulă chiar şi printre creştini, iubirea de sine este păcatul de căpătâi – după Sfântul Maxim Mărturisitorul şi după întreaga tradiţie filocalică. Nu poţi ieşi din „robia sufletului” propriu, cum ne rugăm de Rusalii, dacă te iubeşti în căderea ta, în patimile şi în starea căzută a personalităţii, care, de altfel, te falsifică şi te ciunteşte, îndepărtându-te de chemarea lăuntrică de a fi asemenea lui Dumnezeu.
Nu, nu suntem deloc desăvârşiţi, nici nu suntem născuţi desăvârşiţi, ci suntem născuţi spre desăvârşire – stare la care ajungem, însă, atunci când ieşim din păcat, prin osândirea de sine şi prin iubirea celuilalt, nu prin iubirea de noi înşine. Osândirea de sine nefiind doar o virtute, ci o terapie, o dinamică pe calea despătimirii, adică a dobândirii deplinătăţii sănătăţii sufleteşti şi duhovniceşti. Cât despre proclamarea iubirii de sine până la acest nivel al auto-adorării, putem spune că este perfect compatibilă cu homosexualitatea. Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard arăta că homosexualitatea este, în ultimă instanţă, consecinţa ultimă a idolatriei, inversiunea teologică a adorării de sine traducându-se în refuzul alterităţii, în autosuficienţă şi, pe plan fizic, în inversiunea homosexuală.
Vom continua însă dezvoltarea acestor idei, cu revelarea psihoterapiei de tip yoghin din spatele cântecelor şi cu mesajul antihristic explicit din alte „hituri”, precum şi conexiunile politice ale vedetei, în numărul următor.


În prima parte a materialului (publicată în numărul trecut), cu privire la concertul „Born this way” („Născut astfel”) al vedetei Lady Gaga, ce va avea loc pe 16 august la Bucureşti, am arătat care este esenţa profilului acestui produs al industriei de divertisment: antidiva ca arhetip al deviantului şi, totodată, „mare preoteasă” care, prin punerile în scenă ale spectacolelor sale încărcate de simboluri şi mesaje oculte, promovează „religia” auto-adorării de sine. În continuare, vom arăta că Lady Gaga nu este doar o simplă vedetă, ci are conexiuni politice şi sociale importante. De asemenea, vom scoate în evidenţă implicaţiile auto-adorării practicate şi promovate de aceasta.
Fundaţia „Born this way” şi… Universitatea Harvard
Lady Gaga este nu doar o vedetă, ci şi o figură publică cu o ferventă activitate socială dusă în favoarea homosexualilor din S.U.A. Actualul preşedinte Obama, susţinător declarat al „căsătoriilor” homosexuale, şi-a asociat deseori imaginea cu a vedetei, iar Lady Gaga, la rândul său, s-a declarat entuziastă de ultimele acţiuni ale „preşedintelui homosexualilor”, cum mai este numit acesta. De altfel, în S.U.A., industria politică şi industria divertismentului sunt strâns legate şi promovează o agendă comună, folosindu-se de vectori de imagine eficienţi – în cazul de faţă fiind vorba despre agenda promovării homosexualităţii.
Legăturile dintre Lady Gaga şi politica americană nu se reduc însă doar la asocieri de imagine. Vedeta şi-a lansat, pe 29 februarie 2012, o fundaţie proprie, ce poartă acelaşi nume ca turneul – „Born this way”. Şocant este că lansarea acestei fundaţii a avut loc la Universitatea Harvard, mai precis la Harvard Graduate School of Education, una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din lume în domeniul educaţiei(!). Evenimentul a fost promovat şi prezentat pe larg pe pagina de Internet a instituţiei[1], dorindu-se, de fapt, transmiterea unui mesaj anume către tinerii studenţi, potenţiali agenţi ai schimbării culturale de tip „Lady Gaga”. La eveniment a participat şi un alt mare nume al industriei de divertisment, cu o mare notorietate: Oprah Winfrey, realizatoare americană de talk-show-uri, implicată în diverse acţiuni filantropice. De asemenea, au mai participat Kathleen Sebelius, secretar de stat al Sănătăţii şi Serviciilor (rang echivalent cu cel al unui ministru de la noi), doctorul indian şi „sfătuitorul spiritual” yoghin, Deepak Chopra, precum şi profesorul de drept de la Harvard, Charles Ogletree. Acesta din urmă, specializat pe chestiuni de drepturi civile şi identitate rasială, i-a avut ca studenţi, cu ani în urmă, chiar pe Barack şi Michelle Obama, actualul cuplu prezidenţial. De altfel, Ogletree l-a susţinut pe Obama în campania sa prezidenţială. În ce-l priveşte pe Deepak Chopra, acesta a fost solicitat de Lady Gaga să o ajute să scape de coşmarurile frecvente pe care le avea legate de apariţii demonice.
Care este mesajul fundaţiei? Winfrey a explicat că „fiecare om care vine pe această planetă aduce cu el dreptul divin şi moştenit de a fi el însuşi”. Mai departe, vedeta a enumerat „principiile” fundaţiei: „bunătate, compasiune, împuternicire (empowerment), acceptare”. Lady Gaga a făcut o pledoarie pentru „schimbarea lumii”, care nu ar fi aşa de greu de realizat, sperând că, în această privinţă, fundaţia va servi drept „familie nucleară” pentru alţii. Adresându-se tinerilor voluntari, Gaga le-a spus că demersul său ţinteşte schimbarea în timp a culturii: „Cultura iubirii nu se va schimba peste noapte, aşa că am început treptat. Dar voi sunteţi răspunsul, voi sunteţi viitorul!”.
Aşadar, iubire, acceptare, protecţie şi redare a siguranţei – şi chiar a sentimentului puterii proprii pentru… cine? Pentru homosexuali şi pentru toţi cei care nu se simt siguri pe identitatea lor sexuală şi, astfel, îşi găsesc o protecţie pentru devianţa lor în acest tip de discurs „iubirist” sau, poate, chiar o nouă „familie nucleară” – dacă a lor nu le acceptă obiceiurile sodomite. De altfel, ideea fundaţiei i-a venit vedetei după un incident: un adolescent, fan Lady Gaga, s-a sinucis fiindcă era batjocorit de colegii de şcoală pentru îndoielile pe care le avea legat de identitatea sa sexuală. Ca reacţie la acest incident, Lady Gaga a declarat că ar trebui introdusă o lege care să incrimineze agresiunile de acest tip, renunţând însă la idee în favoarea activismului „schimbării” promovat prin fundaţia sa.
După cum vedem, media americană nu numai că nu a ridicat un semn de întrebare asupra efectelor nocive ale muzicii vedetei asupra adolescenţilor (care ajung, iată, să fie nesiguri până şi pe propriul dat natural al sexualităţii lor, mergând până la sinucidere), ci a promovat mai departe mesajul acesteia – căci, nu-i aşa, ce este rău în a fi „bun” şi „tolerant”, în a da dovadă de „iubire”?…
De fapt, asistăm la o completă întoarcere pe dos a cuvintelor şi semnificaţiilor acestora. Astfel, „a fi tu însuţi” înseamnă a te identifica cu toate pulsiunile deviante ale sexualităţii, pulsiuni ce se pot manifesta (mai ales atunci când sunt stârnite prin impulsuri externe) la adolescenţii care traversează, oricum, o perioadă dificilă din acest punct de vedere. „A fi tu însuţi” devine opusul îndemnului nostru românesc „Vino-ţi în fire!”, care cheamă la adevărata fire a omului, aceea de a fi chip al lui Dumnezeu şi păstrător al daturilor fireşti pe care Acesta le-a sădit în el. „Acceptare” înseamnă, desigur, să accepţi drept „fireşti” toate perversiunile şi să nu accepţi viziunea normală despre om, nici pe cei care o promovează. În ceea ce priveşte „cultura iubirii”, aici avem de-a face, de fapt, cu o adorare de sine.

Jamey Rodemeyer, adolescentul de 14 ani care s-a sinucis: „Lady Gaga mă face atât de fericit. Mi-a arătat că m-am născut astfel. Şi ăsta-i sfatul pe care vi-l dau, de la ea: «Eşti născut astfel. Tot ce-ţi rămâne de făcut este să-ţi ţii fruntea sus şi vei ajunge departe…»”

Atunci când vorbeşte despre „compasiune” şi „iubire”, semnificaţia acestor cuvinte este, la Lady Gaga, mai confuză decât ne-am putea aştepta: nu compătimirea şi iubirea celuilalt primează în mentalitatea discursului ideologic pe care-l promovează, ci compătimirea şi iubirea de sine. Aflăm aceasta tot de la un profesor de la Harvard, psihoterapeuta Jean Fain, autoarea unui volum intitulat „The Self-Compassion Diet” („Dieta auto-compătimirii”) şi publicist online pe blogul de largă audienţă mondială huffingtonpost.com. În articolul „Instructorul de yoga al lui Lady Gaga despre auto-compătimire”, Jean Fain prezintă exerciţiile de acest fel practicate de vedetă: „Tricia, instructorul meu de yoga, îmi spune mereu: «Te rog să încerci în fiecare zi, timp de cincisprezece minute, să ai gânduri de compasiune faţă de tine». Am scăzut însă la cinci minute, pentru că la cincisprezece o iau razna. Este foarte folositor!”.
Tricia Donegan, instructorul de yoga la care se referă Lady Gaga, a explicat astfel principiul auto-compătimirii: „Cei mai mulţi americani nu au prea multă auto-compătimire. Pentru a avea succes, a se îmbunătăţi, ei încearcă să se motiveze prin auto-critică. Nu cred ca auto-critica este o motivaţie pentru schimbare. (…) Cred ca auto-compătimirea este motivaţia de care avem nevoie. (…) În fiecare dimineaţă, când te trezeşti, înainte să ajungi la Facebook, să stai înaintea unei ceşti de apă fierbinte cu lămâie şi să dezvolţi gânduri auto-compătimitoare despre tine. Dacă te blochezi în gânduri critice, să repeţi ultimul gând de auto-compătimire ca o mantră (neîncetat). Fă asta pentru cinci minute, 21 zile la rând”.
Aşadar, auto-compătimirea ca exerciţiu mental nu înseamnă a-ţi plânge de milă, banal şi emoţional. Dimpotrivă, presupune gânduri pozitive articulate despre sine, adică auto-programare mentală, prin care îţi furnizezi motive în plus pentru a te iubi. Principiul este întâlnit şi în programarea neurolingvistică (NLP), unde există câteva reguli axiomatice, care sună similar versurilor din cântecele lui Lady Gaga: „Fiecare comportament are la bază o intenţie pozitivă, în cadrul hărţii despre lume a persoanei în cauză. Nu există greşeli, există doar răspuns (feed-back). Oamenii se comportă perfect, iar comportamentul lor prezintă o structură anume. Oamenii deţin deja toate resursele necesare dezvoltării personale”. Aşadar, pentru cei care construiesc mesajul cântecelor lui Lady Gaga, omul trebuie convins că nu există intenţii rele, nu există greşeli; eşti perfect aşa cum eşti, trebuie doar „să te programezi” pentru a fi eficient; nu ai nevoie de ajutor exterior ţie, deci nu ai nevoie de ajutor de la celălalt, fie el aproapele tău, fie el… Dumnezeu.
În plus, repetarea, ca o mantră, a gândurilor de auto-compătimire este echivalentul unei rugăciuni. De aceea este atât de intens şi consumul nervos sau mental, de vreme ce repetarea acestui exerciţiu timp de cincisprezece minute este prea mult chiar şi pentru Lady Gaga! O rugăciune adusă nu unei divinităţi exterioare, nici măcar unui idol, ci propriului sine: auto-adorare. Este un exerciţiu epuizant şi pentru că la mijloc are loc o inversiune psihologică, care trimite, printre altele, la corespondentul său fizic: inversiunea sexuală.
Auto-compătimirea ca exerciţiu mental este prin excelenţă demonică, negând nevoia omului de a fi în comuniune cu Hristos. Făptură zidită de Dumnezeu, omul are sădită în sine aspiraţia către desăvârşire, către mântuire, tinde să se izbăvească din starea de cădere reflectată la nivelul conştiinţei de simţământul vinovăţiei – al făptuirii păcatului. Omul are nevoie de Dumnezeu pentru a-i ierta păcatele, pentru a-l odihni sufleteşte, pentru a fi capabil să-l iubească pe celălalt.
Însă întregul demers al tehnicii de auto-adorare propusă de yoghinii lui Gaga are ca scop anihilarea glasului conştiinţei – glasul lui Dumnezeu, cum o numesc Sfinţii Părinţi. Se neagă însăşi existenţa păcatului; ba, mai mult, chiar posibilitatea omului de a greşi şi păcătui. Auto-compătimirea se instituie, prin repetiţie mantrică, ca un glas lăuntric ce se substituie glasului conştiinţei. Astfel, conştiinţa este înlocuită de acel „guru interior” despre care vorbesc adepţii New Age, care „linişteşte” înşelător omul în privinţa păcatelor săvârşite. Evident că în spatele auto-divinizării propuse se află acelaşi tată al minciunii şi ucigaş de oameni dintru început: diavolul. Astfel, auto-compătimirea este o inversiune a fiinţei umane, un exerciţiu de negare sistematică a naturii umane, o întoarcere pe dos în sens spiritual, o reprogramare.
De la inversiunea existenţială la cea sexuală nu mai este decât un pas. De altfel, homosexualitatea se mai numeşte, tehnic, şi inversiune, iar homosexualul invertit este întors asupra lui însuşi, ca un cerc perfect, asemenea figurii antice a şarpelui Uroburos, cel ce îşi înghiţea propria coadă (simbol folosit adesea de alchimişti, gnostici şi mari psihanalişti precum Carl Jung).
De aceea, homosexualul, mai cu seamă cel militant, întâmpină mari probleme în deschiderea reală faţă de celălalt, pe care-l caută obsesiv în spasmul excitaţiei sexuale – aşadar, exclusiv ca obiect al patimii, nu ca persoană umană. Îl caută acolo unde nu-l va putea găsi niciodată şi, odată ce se complace în spurcăciunea numită homosexualitate, nu-L mai poate primi în sufletul său pe Dumnezeul Cel Adevărat (sau Şi-l închipuie, potrivit patimilor care-l stăpânesc). Din perspectivă teologică, după cum observa Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard, homosexualitatea constituie consecinţa ultimă a idolatriei.
Fireşte că o asemenea auto-adorare este genul de psihologie/viziune de viaţă care astăzi atrage cel mai mult, iar tehnicile NLP sunt folosite din plin în industria de divertisment, ba chiar şi în politică, unde acelaşi Preşedinte Obama, în timpul campaniei electorale, avea o abordare hipnotizantă şi pe alocuri incantatorie, pe tema sloganului său: „Change” („Schimbare”).
Auto-adorarea este o cale subtilă de răspândire a perversiunilor, căci ele nu sunt promovate ca atare, ci ca parte a unei concepţii despre om. Înlocuirea dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele cu iubirea de sine (cea care, după Sfinţii Părinţi, este una din cauzele tuturor păcatelor omeneşti), nu constituie decât mesajul unei evanghelii întoarsă pe dos. Aceasta este cea mai bună pregătire pentru antihrist.
Auto-adorarea şi, de altfel, toate tehnicile NLP şi ale „psihologiei pozitive” nasc adevăraţi monştri morali. Complet opaci la realitatea din jur şi, mai ales, la reacţiile celorlalţi, închişi etanş într-o permanentă îndreptăţire de sine faţă de orice gând şi faptă (şi, de aceea, imposibil de îndreptat prin discuţie raţională), cei care se auto-adoră ajung „dumnezei” ai propriei vieţi – tirani nemiloşi (de vreme ce întreaga milă este îndreptată doar către sine) şi intoleranţi cu orice şi oricine le stă în cale. Într-un mod sfidător, Lady Gaga se autointitulează „Mother Monster” („Mama-Monstru”), iar fanii săi sunt numiţi „little monsters” („micii monştri”). Aşadar, orice fan Lady Gaga care îşi împropriază filosofia din versurile acesteia ajunge un „om nou”, reprogramat prin auto-adorare: un monstru.

Iuda
Tabloul mesajului pe care produsul industrial „Lady Gaga” îl perpetuează în lume pentru a declanşa „schimbarea culturală”, atrăgând spre sine tinerii, pentru a-i transforma în agenţi ai schimbării, este foarte bine sintetizat de versurile unei melodii incluse în concertul „Born this way”.
Este vorba despre cântecul „Judas” („Iuda”), în care Gaga face o stranie declaraţie de dragoste vânzătorului lui Hristos. Cântecul nu este o glumă, după cum subliniază însăşi cântăreaţa – şi ne putem întreba dacă nu cumva fredonarea acestei melodii poate fi considerată o lepădare rituală de Hristos. Iată şi câteva versuri: „Iuda, Iuda, Iuda… Sunt îndrăgostită de Iuda/ Când vine la mine, eu sunt gata/ Îi voi spăla picioarele cu părul meu/ Chiar şi după ce, de trei ori, el mă trădează…/ În sensul cel mai biblic, sunt dincolo de pocăinţă/ Curvă vestită, târfă prostituată ce-şi vomită mintea… Iuda este demonul de care mă lipesc… Iuda, Gaga…”

Lady Gaga nu este pur şi simplu o cântăreaţă nebună, ci un simbol al transformării fundamentale la nivel religios şi cultural către care este împinsă lumea astăzi. Ea nu constituie decât expresia artistică a presiunii fantastice pe care o suportă omenirea de a conferi homosexualităţii dreptul nu atât la existenţă, cât la guvernare – empowering („întărire”, dar şi „venire la putere”). În fapt, mafia homosexualilor a infiltrat deja toate structurile puterii la nivel global. Războaie, nedreptăţi, dictaturi şi chiar perversiuni au fost de când e lumea. Niciodată însă, până în zilele noastre, istoria nu a cunoscut o asemenea dictatură a perversiunii şi o divinizare a homosexualităţii – poate doar în cetăţile Sodoma şi Gomora.
Articulată perfect la mesajul Apocalipsei, Lady Gaga personifică însăşi desfrânarea, o desfrânată aflată „dincolo de pocăinţă”, pentru că îşi trăieşte şi îşi promovează desfrânarea nu ca un păcat, ci ca un vin al „aprinderii”, din care să bea „toate neamurile şi împăraţii pământului” ^{Apocalipsa 18:3}.
Într-adevăr, Lady Gaga, profet de serviciu al societăţii globale, vesteşte păşirea într-o nouă eră, cea a auto-adorării şi a inversiunii, o lume care nu mai este dispusă să-L primească pe Hristos – pentru că este teribil de îndrăgostită de fostul Său ucenic, apostatul, vânzătorul şi sinucigaşul Iuda. Este o sfidare a puternicilor acestei lumi, care „toată întru cel viclean zace” ^{1 Ioan 5:19}.
Dar nouă Hristos ne-a spus că a biruit lumea prin jertfa sa pe Cruce – şi, de atunci, puterea Celui rău este zăgăzuită de puterea Crucii, în măsura în care ne-o asumăm prin pocăinţă. Căci „iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc” ^{Matei 3:10}…

Ioan Bucur

Articol aparut in nr 43 al revistei Familia Ortodoxa

Dacii, Noi dezvăluiri – documentar, iunie 2012 HD

Poporul român este continuatorul dacilor, nu și al romanilor, iar filmul “Dacii – Noi dezvăluiri”, prin dovezile istorice și probele materiale pe care le prezinta, considerăm că va dovedi acest lucru.

Realizat prin contribuția mai multor personalități, inclusiv doi istorici, documentarul pe care îl oferim astăzi spre vizionare, completează într-o manieră mai riguroasă, mai științifică filmul “Dacii – Adevăruri tulburătoare”, demolând teoria falsă a romanizării Daciei.

Cu siguranță, multe dintre lucrurile prezentate în acest film vor fi, pentru publicul larg, surprize de proporții...

Câți dintre români știu oare că dacii liberi i-au atacat, după anul 106, pe romanii din provincia cucerită și că au obținut și victorii asupra lor? Că retragerea romanilor din Dacia a fost făcută ca urmare a presiunilor dacilor liberi? Că aceștia au atacat Imperiul Roman, la sud de Dunăre, și după retragerea aureliană din anul 271?... Sau câți știu că în secolul III după Christos, dacii liberi au reușit, pentru o scurtă perioadă, să unifice zona sudică, din Balcani, a Daciei lui Burebista? Cam cât de romanizați puteau să fie dacii ca să facă aceste lucruri? Pentru că este o aberație colosală să pretinzi că dacii “cu o mână” se luptau să îi alunge pe romani, iar “cu cealaltă” preluau limba, tradițiile și cultura acestora, ba mai își și ofereau femeile romanilor ca să se nască “noul popor”!

Cercetătorii ruşi au dovedit că ADN-ul poate fi reprogramat prin cuvinte

- ADN-ul uman este un “internet biologic”, superior în multe privinţe celui artificial. Studiul cercetătorilor din Rusia explică direct sau indirect fenomene precum clarviziunea, intuiţia, vindecarea spontană sau de durată, autovindecarea, tehnicile de afirmare, aurele/luminile neobişnuite din jurul oamenilor (sau a maeştrilor spirituali), influenţa minţii asupra tiparelor vremii şi multe altele. În plus, există dovezi pentru un nou tip de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat prin cuvinte şi frecvenţe, fără a tăia şi înlocui nici o geană.

Doar 10% din ADN-ul nostru este folosit pentru producerea proteinelor. Acest subansamblu al ADN-ului a fost examinat şi înţeles, cel puţin în aparenţă. Restul de 90% este considerat ADN nefolosit. Cercetătorii ruşi sunt convinşi că natura nu a fost atât de ignorantă, şi, alături de lingvişti şi geneticieni, au pornit în călătoria explorării celor 90 de procente de ADN aruncat la gunoi.
Rezultatele, descoperirile şi concluziile au fost pur şi simplu revoluţionare! Potrivit lor, ADN-ul nostru nu este doar responsabil pentru alcătuirea corpului nostru, ci stochează şi datele, având un rol semnificativ în comunicare.
Lingviştii ruşi au descoperit că cele 90 de procente nefolosite din codul genetic urmează aceleaşi reguli ca şi limbile umane. Plecând de la această constatare au comparat regulile sintaxei (modul în care cuvintele sunt alăturate pentru a forma propoziţii şi fraze), semanticii (studiul semnificaţiilor în formele limbii) şi regulile de bază în gramatică.
Aceştia au aflat că alcalinele din ADN urmează o gramatică strictă şi au stabilite reguli la fel ca şi limbilile noastre. Aşa că limbile umane nu apar accidental, ci sunt o reflecţie a ADN-ului propriu.
Biofizicienii ruşi au explorat şi comportamentul vibrator al ADN-ului. Cromozomii vii funcţionează la fel ca un computer solitonic sau holografic folosind radiaţii ADN endogene.
Asta înseamnă că au putut să moduleze anumite tipare de frecvenţă pe o rază laser şi astfel au influenţat frecvenţa ADN-ului şi implicit informaţia genetică. Cum structura de bază a perechilor alcaline de ADN este aceeaşi, nu este necesară decodarea acestuia. O persoană poate pur şi simplu folosi cuvinte şi propoziţii ale limbajului uman.
Substanţa de ADN în viaţă, în ţesut, nu în vitro, va reacţiona întotdeauna la razele laser ce modulează limbajul şi chiar şi la razele radio, dacă sunt folosite frecvenţele corespunzătoare.
Se explică astfel ştiinţific de ce afirmaţiile şi hipnoza poate avea efecte puternice asupra oamenilor şi a corpurilor acestora. Este normal şi firesc ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbă.
În vreme ce oamenii de ştiinţă din vest au tăiat gene din secvenţele ADN şi le-au mutat în altă parte, ruşii au lucrat cu entuziasm cu dispozitive care pot influenţa metabolismul prin frecvenţe radio şi de lumină modulate corespunzător şi astfel repară defectele genetice.
Grupul de cercetare al lui Garjajev a dovedit cu succes că, prin această metodă, cromozomii deterioraţi de către razele x, de exemplu, pot fi reparaţi.
Aceştia au obţinut informaţii chiar despre un tipar anume al ADN-ului şi le-au transmis altora, reprogramând astfel celulele în alt genom. Au transformat embrioane de broaşte în salamandre, doar transmiţând informaţiile din tiparele de ADN. Astfel toată informaţia a fost transmisă fără să apară nici un efect secundar sau dizarmonii atunci când erau tăiate şi reintroduse genele individuale din ADN.
Experiementul reprezintă un val imens de transformare în lumea geneticii, care are în mod cert o influenţă mai mare asupra formării organismelor decât au procesele biochimice ale secvenţelor alcaline.
Profesorii esoterici si spirituali ştiu de foarte mult timp că organismul nostru poate fi programat prin intermediului limbajului, al cuvintelor şi al gândurilor.
Iar acum acest lucru a fost demonstrat şi explicat ştiinţific. Evident, frecvenţa trebuie să fie corectă. De aceea nu toată lumea are la fel de mult succes sau nu poate face lucrurile întotdeauna cu aceeaşi putere.
Individul trebuie să muncească pentru a se maturiza şi a stabili o comunicare conştientă cu ADN-ul. Cercetătorii ruşi au creat o metodă care să nu depindă de aceşti factori şi care să funcţioneze tot timpul, cu restricţia în vigoare ca individul să folosească frecvenţa corectă.
Dar cu cât individul îşi dezvoltă mai mult conştiinţa, cu atât mai puţin există nevoia pentru orice tip de dispozitiv! Fiecare dintre noi poate ajunge la aceste rezultat pe cont propriu, iar ştiinţa nu va mai râde de asemenea idei şi le va confirma şi explica cum trebuie.
Cercetătorii ruşi au mai descoperit şi că ADN-ul nostru poate cauza modele perturbatoare în vacuum/vid, producând găuri magnetizate. Aceste găuri sunt echivalente aşa numitelor poduri Einstein-Rosen din apropierea găurilor negre.
Ele sunt tunele de conexiuni dintre diferite zone ale universului prin care informaţia poate fi folosită în afara spaţiului şi a timpului. ADN-ul extrage aceste frânturi de informaţii şi le trece în conştiinţa noastră. Acest proces de hiper comunicare este cel mai eficient în starea de relaxare. Stresul, grijile şi intelectul hiper activ împiedică hiper comunicarea, iar informaţia va fi distorsioantă şi nefolositoare.

Dr. Rath: “Lăcomia insațiabilă a cartelului chimic și farmaceutic a cauzat suferință pentru milioane de oameni”

La conferința cu tema “O lume fără cancer”, susținută la Berlin la 13 martie 2012, Dr.Rath a făcut apel la poporul german și popoarele Europei să-și asume responsabilitatea de a construi o Europă democratică, pentru Oameni dinspre Oameni. El a descris în ce măsură rezultatele disponibile ale cercetărilor asupra remediilor naturale pot reduce incidența bolilor comune la doar o fracțiune din nivelul lor actual și a explicat că acum este posibilă construirea unui nou sistem de asistență medicală, bazat pe prevenirea și eliminarea bolilor. Totuși, Dr.Rath a subliniat că această minunată “lume fără boli” nu ne va fi oferită pe tavă, deoarece fiecare boală reprezintă o piață de miliarde de dolari pentru Cartelul Farmaceutic și acționarii săi din biroul politic de la Bruxelles UE.

3 descoperiri ale fizicii cuantice, cu impact major asupra vieţii noastre

- Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.
Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.
Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.
Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.
Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.
Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.
Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi.
Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.
Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.
Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.
Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.
Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.
Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.
Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

2. ADN-ul uman are o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare

Există încă o descoperire ştiinţifică importantă care ne arată cum influenţăm realitatea în care trăim.
Ştim, teoretic, că totul este interconectat şi în mod tainic interdependent. Dar să vedem cum se traduce această lege, la nivelul micro-universului nostru.
Studiile de laborator au arătat că ADN-ul uman influenţează direct particulele elementare responsabile pentru toate fenomenele electromagnetice, numite fotoni (fotonul fiind denumit şi cuantă de lumină).
Fizicianul rus Vladimir Poponin a realizat nişte experimente faimoase la începutul anilor ’90. El a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, dorind să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Dintr-una dintre eprubete s-a extras tot aerul, pentru a obţine “vid” (vidul este un termen care induce în eroare, deoarece el nu este un spaţiu gol, ci este plin de informaţii şi energie). Într-un astfel de spaţiu există fotoni care pot fi măsuraţi destul de exact cu unele aparate specifice.
În experimentul lui Poponin, aceşti fotoni s-au distribuit, aşa cum era de aşteptat, în mod dezordonat, fără să respecte o anumită ordine.
Apoi a fost introdus ADN uman în această eprubetă vidată. Şi acum s-a produs un lucru foarte surprinzător. ADN-ul uman avea o influenţă directă asupra fotonilor: printr-o forţă misterioasă, el ordona fotonii în forme regulate.
Acest aspect este foarte, foarte profund, deoarece arată că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea înconjurătoare, adică fotonii atomilor. Este prima dată când ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi au spus cu mult timp în urmă: suntem parte integrantă din această lume şi o influenţăm în permanenţă.
Iar experimentul nu se opreşte aici… Când ADN-ul uman a fost extras din eprubetă, fotonii s-au comportat ca şi cum ADN-ul era încă prezent acolo. Şi-au păstrat poziţia lor ordonată. Fotonii şi ADN-ul uman încă mai păstrau legătura, deşi fuseseră separaţi fizic. Părea că un anume câmp subtil încă le ţinea conectate.
Concluzia experimentului lui Poponin a fost aceea că există un câmp cuantic care ne uneşte cu tot ceea ce există în jurul nostru. Prin intermediul acestui câmp, suntem mereu în legătură cu toţi şi cu toate, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

3. ADN-ul uman este influenţat, la rândul său, de sentimente

Senimentele umane care izvorăsc din inimă, având în spate convingerile noastre puternice, modifică efectiv forma ADN-ului, iar acesta influenţează atomii, după cum am văzut.
S-au testat efectele sentimentelor pure asupra ADN-ului. Pentru aceasta a fost izolat ADN de la diferite persoane în câte o eprubetă. Aceste eprubete cu ADN au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale. Pentru aceasta, subiecţii experimentului au folosit diferite tehnici emoţionale şi spirituale.
S-a observat un lucru care, protrivit vechilor legi ale fizicii, nu ar fi trebuit să se petreacă. În timp ce participantul emitea un câmp emoţional puternic, au putut fi măsurate reacţii electrice la nivelul ADN-ului. Persoanele care au participat la acest test puteau influenţa molecula de ADN din eprubetă doar prin intermediul emoţiilor lor puternice.
Când subiecţii experimentului emiteau stări de iubire, recunoştinţă, molecula de ADN se dilata, lanţurile ADN-ului se deschideau, se măreau.
Când subiecţii respectivi trăiau stări de furie, frustrare, stres, molecula de ADN se micşora şi bloca astfel multe din codurile sale, răspunzând emoţiilor negative printr-o evidentă contracţie.
S-a observat astfel, în mod empiric, cum emoţiile, convingerile, sentimentele noastre pot modifica structura moleculei de ADN, precum şi ordonarea acesteia în celule.
Mai mult chiar, oamenii de ştiinţă au remarcat că această blocare a codurilor ADN putea fi anulată deîndată ce experimentatorii emiteau din nou stări de recunoştinţă, iubire şi fericire.
Aceste descoperiri, care au arătat că genele ADN-ului sunt modificate de energiile din exterior, stau la baza întemeierii unei noi ştiinţe, denumită Epigenetică. Creierul este un centru de comandă care interpretează evenimentele din exterior şi apoi trimite în trup semnale corespunzătoare. Printre aceste semnale se numără atât reacţiile biochimice, cât şi undele electromagnetice. Aceste semnale influenţează în mod direct celulele şi produc astfel modificări ale codurilor lor genetice.
Cu ajutorul unui ceas atomic foarte precis, s-a măsurat diferenţa de timp dintre emiterea unei emoţii şi reacţia ADN-ului. S-a observat că reacţia ADN-ului avea loc întotdeauna simultan.
Tot ceea ce gândim şi simţim, ADN-ul nostru percepe în mai puţin de o nanosecundă (0,000000001 secunde), iar aceasta indiferent dacă mostra de ADN se află lângă noi sau pe cealaltă parte a Pământului.
Concluzia?
Gândurile şi sentimentele noastre pot modifica ADN-ul, iar ADN-ul modifică în mod direct materia din care este structurată lumea.
Atunci când trăim anumite stări, cum ar fi, de exemplu, compasiune, iertare, dragoste, dar şi stări negative, ca de exemplu mânie ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura ADN-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră pe distanţe extraordinar de mari, datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Filmul - Legea rezonanței - ROsub

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MDo8dO6hnjo

A fost descoperit UN ALIMENT care omoară toate bacteriile cu care intră în contact

- Cercetătorii australieni au fost uimiţi să descopere un remediu general chiar sub nasul lor – mierea de albine naturală – pe care au catalogat-o drept “cel mai eficient” medicament natural

Noul studiu a arătat că mierea de albine omoară fiecare tip de bacterie pe care cercetătorii le-au pus în contact cu acest aliment, inclusiv “superbacteriile” rezistente la antibiotice care ameninţă spitalele şi care omoară pacienţii din întreaga lume.
Unele bacterii au devenit rezistente la fiecare medicament antibacterian prescris în mod obişnuit. Însă, oamenii de ştiinţă au descoperit că mierea de albine Manuka, aşa cum este cunoscută în Noua Zeelandă, sau mierea de albine de tufiş, aşa cum este cunoscută în Australia, a ucis fiecare bacterie sau patogen cu care a fost testată.
Această miere de albine se aplică extern şi acţionează asupra infecţiilor pielii, a muşcăturilor şi a tăieturilor.
Acest tip de miere provine doar de la albinele care se hrănesc din copacii de tei nativi din Australia şi Noua Zeelandă. Descoperirea are un impact major asupra medicinei moderne şi poate duce la apariţia unei întregi game de produse bazate pe miere pentru a înlocui antibioticele şi cremele antiseptice.

Proprietăţile curative ale diferitelor tipuri de miere au fost cunoscute de culturile indigene de mii de ani şi acoperirea rănilor cu acest produs era o practică obişnuită înainte de apariţia antibioticelor.
Majoritatea bacteriilor ce cauzează infecţii în spitale sunt rezistente la cel puţin un antibiotic şi există o nevoie urgentă pentru noi moduri de a trata şi controla infecţiile de suprafaţă. Noile antibiotice au tendinţa de a dispărea de pe rafturi pe măsură ce bacteria pe care o atacă devine rapid rezistentă. Multe companii farmaceutice au abandonat producţia antibioticului din cauza dificultăţii de recuperare a costurilor. Dezvoltarea unor alternative eficiente ar putea însemna salvarea mai multor vieţi.
Cercetătătorii au declarat că lucrul fascinant era că nici o bacterie pe care oamenii de ştiinţă au testat-o pe miere, inclusiv superbacteriile precum cea mâncătoare de carne, nu a reuşit să dezvolte o imunitate. Aceştia au spus că un compus din miere numit metilglyyoxal, toxic în esenţa sa, combinat într-un mod necunoscut cu alţi compuşi neidentificaţi din miere, provoacă bacteriilor “o insuficienţă la mai multe sisteme”.

Există posibilitatea SĂ ŞTERGI COMPLET orice DATE PERSONALE pe care le-ai postat vreodată pe Internet. Iată cum

Peisajul minelor de date personale şi al exploatării lor se schimbă mai rapid ca niciodată. Să încerci să-ţi protejezi singur datele personale de pe web este ca şi cum ai vrea să-ţi dezvolţi propriul program antivirus - deci foarte dificil. Există însă o metodă uşoară – scrie Business Insider - prin care le puteţi şterge.

„Oamenii iau decizii importante unii despre alţii pe baza informaţiilor găsite online înainte de a se întâlni în viaţa reală. Aceste decizii, adeseori importante, se răsfrâng asupra carierei, legăturilor amoroase sau demnitaţii unui om“, spune Michael Fertik, CEO şi fondator al ReputationDefender, companie americană specializată în verificarea datele ce pot fi găsite online despre fiecare.
Dacă cei care lucrează în companiei lui pot „farda“, pe bani frumoşi, imaginea unei persoane online, pornind de la rezultate nedorite pe Google până la poze compromiţătoare de pe net, Business Insider scrie că există un site - Safe Sheperd -, lansat lansat în octombrie 2011 care oferă utilizatorilor posibilitatea de a identifica şi a şterge datele personale postate pe formularele online, fie că sunt pentru un cont de e-mail fie pentru o comandă online.
Serviciul este gratuit însă este disponibil doar membrilor înregistraţi pe Safe Shepherd. Iată paşii care trebuie urmaţi pentru a şterge complet datele personale pe care le-aţi postat pe Internet:

1. Intraţi pe safeshepherd.com şi înregistraţi-vă gratuit cu opţiunea ""Sign Up Free".

2. Completaţi informaţiile de bază cerute.

3. Site-ul scanează internetul în bazele de date publice în care figuraţi.

4. După câteva secunde vor apărea rezultatele cu datele personale care ar putea să vă aparţină. Pentru a şterge o înregistrare, selectaţi opţiunea "Block This Record".

5.Safe Shepherd trimite un e-mail după ce datele au fost şterse.

6. După ştergerea datelor veţi primi un indicator cu gradul de siguranţă online al profilului dumneavoastră

De asemena, pentru protecţia online a datelor personale, aveţi mare atenţie la serviciile de geolocaţie. Smartphone-urile, aplicaţiile şi serviciile web marchează în mod frecvent poziţia voastră în timp. Încă nu cunoaştem toate implicaţiile acestor servicii asupra intimităţii şi este posibil să mai dureze până le vom afla. Deocamdată, gândiţi-vă de două ori cum folosiţi caracteristicile „Tocmai am intrat în restaurantul XYZ“. Şi dacă nu ştiţi ce înseamnă geolocaţie, închideţi imediat funcţia de pe telefon. Ca regulă primordială, nu ar trebui să lăsăm nişte terţi să colecteze informaţii despre noi fără să ştim despre ce fel de informaţii e vorba şi cum sunt colectate.

Şi nu în ultimul rând, închideţi conturile vechi. Dacă nu mai folosiţi Netlog, Twitter, Hi5, Facebook, Friendster sau MySpace, închideţi-vă conturile de acolo. O curăţenie digitală la anumite intervale de timp vă ajută să reduceţi cantitatea de informaţii personale vechi care plutesc în eter. Reducând amprenta voastră digitală, reduceţi riscul ca profilul vostru digital să fie construit, catalogat şi exploatat.