Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…

Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!

Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.

- Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine.

Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.
Batranul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Sursa: Glasul Iubirii

Nori negri deasupra României

Pe 20 mai 1990, când încă mai credeam că vor veni vremuri mai bune şi pentru poporul român, noi nefăcând nimic mai mult decât să ne uităm la televizor, bucurându-ne că am scăpat de comunism – aşa ni se părea pe atunci, că am scăpat –, poetul creştin Ioan Alexandru punea o întrebare esenţială pentru viitorul neamului nostru: Cum pot conlucra românii la mântuirea lor în situaţia de acum?
Interlocutorul era poate cel mai mare filozof român al sfârşitului de secol XX, Petre Ţuţea, spirit viu şi cunoscut mărturisitor creştin al închisorilor comuniste. Răspunsul acestuia a fost foarte clar:
„- Simplu, ducându-se la Biserică. Şi folosind ştiinţa ca peria de dinţi. Tot ce spune ştiinţa să nu-i lase cu gura căscată şi tot ce spune un popă de la Cucuieţii din Deal să considere adevăr ritualic. În Biserică se mântuiesc. Are un instrument de mântuire poporul român că are Biserică şi preoţi. Ce altceva să caute?!”
Au trecut aproape 21 de ani de la acest memorabil interviu, admirat de milioane de români. Am dat noi, oare, curs sfatului marelui gânditor creştin? În cine ne-am pus mai multă încredere: în Biserică şi în Dumnezeu sau în ştiinţă şi tehnologie, în SUA, Consiliul Europei sau Fondul Monetar Internaţional?
S-a început cu avortul, zis şi „dreptul femeii la propriul pântec”. Au fost torturaţi şi sfârtecaţi de vii peste 20 de milioane de români. Adică, o altă Românie a luat drumul crematoriilor sau, pur şi simplu, au fost aruncaţi la gunoi. Ştiinţa şi-a dat tot concursul, punând la dispoziţie cleştii şi cuţitele-chiuretă, precum şi pe torţionari – „personal medical”.
Ca o consecinţă imediată a instituţionalizării crimei, au fost liberalizate pornografia, pros­ti­tu­ţia şi homosexualitatea. Mai mult, mii de copii români au fost vânduţi, chipurile pentru adopţii, dar nimeni nu ştie unde au ajuns de fapt. Practica e veche, numai că turcii le dădeau o şansă la viaţă copiilor pe care-i luau ca haraci din ţările creştine. Acum însă, în era transplantului de organe şi a pedofililor, orice se poate întâmpla.
În timpul acesta, poporul visa în faţa tele­vi­zoa­relor la o promisă mai bună soartă, uitând că Dumnezeu, Singurul, poate să ne salveze şi nu integrarea europeană, împrumutul FMI sau nişte politicieni luaţi şi ei de valul diverselor patimi. Dar păcatul, adică lepădarea de Hristos prin mulţimea păcatelor acumulate, şi-a arătat lu­crarea sa putregăioasă. Românilor li s-a luat pe rând totul, oferindu-li-se în schimb po­si­bi­li­tatea împrumuturilor în bancă. Domnul a îngăduit toate acestea… doar, doar ne vom trezi, scuturându-ne de condiţia de spectatori la piesa în care se joacă sfârşitul omului creştin român.
Copiii, săracii, prinşi între televizor – favo­ritul bunicilor – şi calculator sau internet – substitutul afectivităţii părinţilor, au ajuns victimele ideale:
- nehrăniţi cu dragostea cea adevărată a pă­rinţilor şi a lui Dumnezeu, au fost răpiţi de în­şe­lătorul duh al desfrânării;
- neluminaţi la minte prin închinarea la Sfin­­­tele Icoane, au ajuns să se lase întinaţi de îm­brăţişarea omorâtoare de suflet a imaginilor pornografice;
- neînvăţaţi cu dulcea împărtăşire a Trupului şi Sângelui Mântuitorului, a harului Duhului Sfânt, au fost prinşi în capcana fericirii sintetice a drogurilor zise mai nou „etnobotanice”. Şi multe, multe alte lucrări ale celui rău au stricat mintea şi au spurcat sufletul copiilor noştri.
Dar noi unde eram în tot aceast timp? Sau unde ne aflăm încă? Indiferenţi sau in­con­ştienţi, am asistat la dezastrul propriilor comu­nităţi şi familii ca la un alt film horror, con­su­mând cu disperare ceea ce ni se propunea. Re­zultatul? Răul a continuat să se adâncească: de parcă nu era de ajuns, s-au legalizat şi drogurile sub numele de etnobotanice ca să nu mai scape nici un tânăr neatins de boala men­tală şi degenerare. În numai un an, cel care tocmai a trecut, am urcat pe locul patru în clasamentul ţărilor consumatoare de droguri din Uniunea Europeană. Noua generaţie este practic sacrificată pe altarul ne-putinţei, puţinei credinţe sau a ne-simţirii noastre sufleteşti. Oare dacă măcar cei care avem copii am lupta împotriva etnobotanicelor, nu credeţi că acestea ar putea fi interzise în cea mai scurtă vreme. Suntem milioane de părinţi. Dacă numai cei care se numesc creştini practicanţi s-ar ruga Domnului în mânăstiri şi biserici sau în odăile caselor noastre, oare nu va lua aminte la rugăciunea noastră Cel Care ne-a spus „Cereţi şi vi se va da”?
Unde ne puteau duce avorturile, pornografia şi drogurile decât la magie şi demonologie!? Aşa că cei care ne conduc, supuşi la rândul lor închinătorilor la idoli, au luat iniţiativa de a legaliza vrăjitoria. După 2000 de ani de societate creştină, trecută chiar şi prin focul comunismului, iată că magia este recunoscută ca ştiinţă cu drept de practică. Dacă continuăm în acelaşi spirit, foarte probabil că vrăjitoarele şi vrăjitorii vor ajunge să-şi revendice salarii de la stat, ca un fel de preoţi ai satanei, după cum homosexualii îşi revendică acum dreptul de a se căsători şi a înfia copii. Că doar pentru statul democratic, aşa cum se autodefineşte, în baza principiului diversităţii, este recunoscut şi satanei dreptul de a se autointitula „dumnezeu”.
Realizăm noi oare creştinii din România unde a ajuns ţara şi neamul nostru, poate şi pentru nepăsarea şi puţina noastră credinţă, pentru lipsa acelora care să-L mărturisească cu curaj pe Hristos peste tot în societate?!
Deşi familia românească a fost lovită sis­te­matic în ultimii 20 de ani, efectele nu au fost pe măsura eforturilor întreprinse. Românii, mă­car într-un punct, se situau pe un ultim loc în Europa în tristele statistici: rata scăzută a di­vor­ţurilor indica cel puţin până la începutul lui 2008 o familie românească destul de stabilă, chiar dacă nu şi foarte unită.
Situaţia părea însă in­to­lerabilă pentru „prie­te­nii” din umbră, aşa că, pentru a se conforma şi la acest capitol, s-a impus o cât mai mare în­lesnire a divorţului. Astfel că, în­ce­pând cu ianuarie 2011, printr-o simplă ce­re­re făcută la ofiţerul stării civile sau la orişice no­tariat, se poate obţine divorţul. Parcă statul abia ar aştepta să desfiinţeze familia, singura care mai poate garanta stabilitatea societăţii româneşti.
Ce ar mai trebui să se întâmple ca să ne trezim? Adevărat, nimic nu este cu desăvârşire pierdut, căci Mare este Dumnezeu, dar parcă noi aşteptăm ca altcineva să ia iniţiativa, altcineva să acţioneze în locul nostru, luptând pentru dreptul nostru de a trăi creştineşte pe pământul acesta îmbibat cu sângele creştin al strămoşilor.
Dacă vom continua tot aşa, urechi având, dar neauzind, ochi având, dar nevăzând, e foarte probabil să ne reîntoarcem în curând la vremea catacombelor. Atunci când numai cei care vor avea trezvie duhovnicească şi dispoziţia de a-şi da viaţa pentru Hristos vor mai rămâne să vieţuiască creştineşte. Ne vom afla şi noi printre aceia? Să ne rugăm la Dumnezeu să ne dea putere să ne întărim în mărturisirea credinţei încă de pe acum, când nimeni nu-ţi ia capul dacă-ţi afirmi credinţa în Hristos, luptând pentru adevărul Lui, pentru reîncreştinarea lumii româneşti.

Gheorghe Fecioru

Material aparut in nr. 25 al revistei “Familia Ortodoxa“

„Aveţi nădejde în Hristos, fiindcă cine nădăjduieşte în El nu dă greş niciodată”

Părintele Efrem Katunakiotul (†14 februarie 1998)

Mulţi dintre cei ce vin aici, la Katunakia, îmi zic: „Dă-ne un cuvânt de folos”. Ei, să vă spun unul: închinaţi rugăciunii lui Iisus măcar o jumătate de oră din douăzeci şi patru – după programul lumesc, pe la ora 10-11 înainte de miezul nopţii. Spuneţi Rugăciunea fără să luaţi metanierul în mână; rugător, cereţi cu lacrimi mila Sa: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” – aşa!…
Să o lucrezi, şi vei vedea ce roade îţi va aduce! Dacă izbuteşti jumătate de oră, fă mai apoi Rugăciunea o oră; numai să fii atent ca în ora aceea nici telefonul să nu sune, nici somnul sau vreun gând de hulă să nu te lovească. Nimic! Închide telefonul, sfârşeşte-ţi toate treburile şi fă lucrarea aceasta – măcar jumătate de oră, nu mai mult. Asta e! Şi vei vedea că sădeşti un pomişor, iar mâine-poimâine o să dea roadă. Şi Sfântul Ioan Gură-de-aur, şi Sfântul Vasile de la această lucrare au pornit – de la un pomişor, au ajuns luminătorii lumii!
Copiii mei, temelia vieţii în Hristos sunt cele două mari Taine: rugăciunea şi Dumnezeiasca Împărtăşanie. Să ascultaţi sfaturile şi poruncile duhovnicului, mai ales cu privire la aceste două mari Taine. Pentru a clădi o adevărată viaţă, este nevoie de o piatră adevărată, iar piatra este Hristos. Chemarea lui Hristos prin rugăciune şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele de-viaţă-făcător al lui Hristos este începutul şi sfâr­şi­tul vieţii în Hristos. Acesta este canonul pentru voi, cei ce vă aflaţi în lume. Hristos vă iubeşte! Să aveţi nădejde în El, fiindcă cine nădăjduieşte în Hristos nu dă greş niciodată.
În rugăciunea minţii „Doam­ne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” se găseşte rugăminte, mul­ţu­­mire, mângâiere, slăvire, po­că­in­ţă. Diavolul începe întâi să fiarbă, apoi să plesnească, iar mai încolo fuge departe.
Vrei să simţi negrăita bucurie atunci când plângi şi să spui: „Îţi mulţumesc, Doamne, că nu m-ai trecut cu vederea şi nu mi-ai dat după păcatele mele, ci îmi dai mereu atâta bucurie”? Vrei să vezi pe Hristos şi pe Maica Sa? Vrei să vezi Raiul încă din lumea aceasta? Rosteşte Rugăciunea lui Iisus, şi va veni ziua în care vei spune numai rugăciunea aceasta.

(din cartea „Părinţii contemporani ne vorbesc despre războiul cu metaniile în mână”, editura Familia Ortodoxă, 2011

Material aparut in nr. 25 al revistei “Familia Ortodoxa“

Ce se întâmplă în corpurile noastre când dormim prea puţin? Peste 700 de gene sunt afectate!

Probabil că deja ştiţi că somnul insuficient dăunează sănătăţii, dar acum, oamenii de ştiinţă au creat un nou studiu care arată şi cât de mult ne afectează lipsa de odihnă.

Cercetarea realizată de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Surrey demonstrează că funcţionarea a peste 700 de gene este perturbată atunci când dormim prost o săptămână. 

Studii anterioare au asociat privarea de somn cu obezitatea, boli de inimă, tulburări cognitive şi multe alte probleme de sănătate, însă până acum, mecanismul molecular care duce la astfel de declinuri nu a fost foarte clar. 

În unul dintre studiile care au urmărit efectele somnului asupra transcriptomului uman (setul de molecule mesagere ale genomului uman), cercetătorii britanici au demonstrat că de-a lungul timpului, somnul insuficient alterează expresia genelor responsabile pentru diferite procese precum răspunsul imunitar, stresul sau metabolismul. 

  În noul studiu, cercetătorii au examinat expresia genelor a 26 de indivizi clinic sănătoşi care au fost privaţi de somn. Mai exact, timp de 7 zile, participanţilor le-a fost permis să doarmă doar 6 ore pe noapte . În schimb, voluntarii dintr-un alt grup, de control, au fost lăsaţi să doarmă aproximativ 10 ore pe noapte. 

La sfârşitul săptămânii, toţi participanţii au fost ţinuţi treji timp de 40 de ore, perioadă în care le-au fost prelevate probe ARN din sânge. Apoi, subiecţilor li s-a permis să doarmă 12 ore fără oprire, astfel încât să se refacă. 

  Ambele grupuri au fost observate într-un centru de studiere de somnologie, iar calitatea somnului fiecăruia dintre participanţi a fost monitorizată prin mijloace polisomnografice. De asemenea, o serie de teste a analizat performanţele cognitive ale fiecărui individ, în timpul zilei. În acelaşi timp, cercetătorii au analizat nivelul de melatonină, hormonul care reglează ritmul biologic şi ciclurile somnului. 

Analizele ARN au arătat că cei care nu au avut parte de suficient somn aveau 711 gene a căror activitate nu funcţiona corect. Rezultatele sunt cu atât mai importante cu cât fiecare genă este responsabilă pentru crearea unei proteine implicată în procesele corpului. 

ARN este „mesagerul chimic” care duce de la ADN (codul genetic neschimbat), la crearea proteinelor. Dacă expresie genelor nu este normală, ci  este încetinită sau accelerată, atunci poate apărea efectul de domino care poate duce la schimbări dramatice în corpul uman. 

Multe dintre genele afectate de lipsa somnului sunt cele implicate în menţinerea ritmului circadian (ceasul biologic), cel care reglează procesele biologice care ar trebui să se desfăşoare de-a lungul unui ciclu de 24 de ore.  Altele erau implicate în cogniţie, memorie şi atenţie. 

Sursa: Medical Daily

Meteoritul din Rusia lovit din aer…

Rusii sunt convinsi ca extraterestrii au intervenit in ultima secunda si au spart asteroidul care a lovit in Chelyabinsk.
1100 de persoane au fost ranite si mai multe cladiri au fost distruse intr-un dezastru care a semanat cu sfarsitul lumii. Mai multe cladiri au fost afectate, iar telecomunicatiile au cazut din cauza numarului mare de apeluri pe care oamenii le-au facut in minutele de dupa prabusirea asteroidului.

Geneticianul care alarmează lumea. “Inteligenţa omului este în declin. Pesticidele, mâncarea şi chiar APA scad IQ-ul”

Este un paradox încurcat şi ciudat, iar mulţi oameni l-ar considera chiar neadevărat, însă dacă stai să analizezi la rece, rezultatele studiilor făcute de geneticianul Dr. Gerald Crabtree arată că în secolul super-tehnologizării inteligenţa oamenilor scade proporţional cu descoperirile ştiinţifice. Strâns legate de scăderea intelectului uman sunt mutaţiile genetice degenerative, care fac ravagii printre “oamenii secolului XXI”.
“Cred cu tărie că dacă un atenian din anul 1000 î.Hr. ar apărea în mijlocul nostru, ar fi unul dintre cei mai sclipitori gânditori, un orator de excepţie, un politician desăvârşit, care ar vedea de departe esenţa lucrurilor. Mai mult, dacă ar fi în cercul nostru de prieteni, ar fi persoana care ar avea cea mai mare stabilitate emoţională, nefiind nevoit să meargă la psiholog pentru terapii de ore întregi”, spunea geneticianul Crabtree.
Pornind de la articolul publicat de Dr. Crabtree, un grup de cercetători de la Harvard a descoperit că unul din elementele care duce la scăderea IQ-ului populaţiei este chiar fluorul, substanţa care este folosită frecvent în apa pe care o consumăm de la robinet.
“Fluorul care se găseşte în apă are efecte adverse în dezvoltarea cerebrală a copiilor”, spuneau cercetătorii în articolul publicat în revista de specialitate Environmental Health Perspectives.
Acesta este cel de-al 24-lea studiu care are acelaşi rezultat privind efectele pe care flourul din apă le are asupra IQ-ului copiilor.
Mai mult, revista Proceedings of the National Academy of Sciences a publicat un articol potrivit căruia pesticidele, care se găsesc peste tot în fructele şi legumele pe care le cumpărăm din comerţ, produc schimbări dramatice în structura creierului, iar cel mai şocant este scăderea inteligenţei populaţiei consumatoare de alimente astfel infestate.
Nu în ultimul rând, un studiu amplu, realizat pe 14.000 de copii arată legătura care există între alimentele procesate şi scăderea IQ-ului. Rezultatele acestui studiu, publicate în revista Natural Society, sunt de-a dreptul îngrijorătoare: dacă un copil începe să consume hrană procesată organic de la vârsta de 3 ani, în următorii cinci ani se va observa declinul IQ-ului său.

Sursa : antena3.ro

Vrei să ai o sănătate de fier și să trăiești mai mult? Atunci trebuie să îți faci un obicei din a dărui.

Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii americani, gesturile generoase protejează inima şi pot prelungi viaţa.
"Acest studiu reprezintă o contribuţie semnificativă la înţelegerea modului în care oferirea de ajutor celor din jur poate aduce beneficii asupra stării de sănătate prin combaterea efectelor negative ale stresului.
Am testat ipoteza conform căreia, ajutându-i pe alţii, am putea preveni asocierea dintre stresul si mortalitatea celor care fac fapte bune. Asta înseamnă că, în cei cinci ani cât a durat cercetarea, am observat că în cazul celor care treceau prin perioade foarte stresante mortalitatea era mai scăzută decât în cazul celor care nu obişnuiau să ofere ajutor", spune Michael J. Poulin, profesor la Universitatea Buffalo şi principal coordonator al studiului publicat în American Journal of Public Health, citat de Mediafax.


Sursa: Libertatea.ro