Până să ajungă moşul bucălat tras de reni,
bătrânul Crăciun a fost pe rând ciobanul care nu o lăsa pe Fecioara Maria să
nască în staulul lui, Moş Nicolae cu infl uenţe ruseşti şi băutorul înrăit care
speria copiii. Haina roşie s-a născut dintr-o eroare tehnică
Legendarul Moş Crăciun a apărut cu mult timp înaintea Naşterii
lui Iisus Christos, cultul lui fiind mult mai vechi decât cel al zeului Mithra,
luat de romani de la perşi şi introdus şi în Dacia, în perioada romanizării.
Crăciun este o făptură sacră, simbolizând timpul creaţiei, numele lui însemnând
în latină- naşterea, în slavă- sărbătoarea solstiţiului de iarnă, iar în
albaneză- buturugă.
În cultura laică, Crăciun nu
deţine puteri miraculoase, ci este un om bătrân, care se ocupa cu creşterea
vitelor, fiind vecin cu fratele său mai mic, Moş Ajun. Crăciun s-a născut
înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste toţi ciobanii din satul în
care s-a născut Christos.
Este un om înstărit, cu case mari şi multe grajduri,
alături de pământuri întinse pentru cultivat şi pentru păscut vitele. Mitul
arhaic al acestui cioban bătrân s-a transformat la creştini în mitul unui cioban hain care nu voia s-o primească pe Fecioara
Maria să nască într-unul din staulele sale. Soţia sa, Baba Iova, cunoscută şi
sub numele de Crăciuneasa, în lipsa soţului ei, care era plecat cu douăsprezece
care la moară, o lasă pe Maica Domnului să nască în casa ei.
Drept mulţumire, Fecioara Maria le ajută pe cele
două fete ale lui Crăciun: celei şchioape i-a pus un picior de aur, iar celei oarbe- alţi ochi
pentru a putea vedea. Când Crăciun se întoarce acasă, o pedepseşte însă pe soţia
sa, pentru că a adăpostit-o pe Maica Domnului, tăindu-i mâinile de la cot. Numai
că Fecioara Maria i le pune la loc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Când bătrânul Crăciun află că cel
care s-a născut în grajdul sau este chiar isus Christos, fiul lui Dumnezeu,
merge şi-i cere iertare soţiei, după care se duce în staul şi se închina
Fecioarei Maria şi lui Iisus Christos, pe care îl recunoşte drept fiul lui
Dumnezeu. De bucurie, Crăciun a dat o petrecere la care au
poftit şi slugile şi a împărţit Fecioarei Maria şi pruncului daruri
ciobăneşti: lapte, urdă şi brânză, de unde s-a născut tradiţia darurilor de
Crăciun. Obiceiul se suprapune momentului oferirii darurilor de către cei trei
regi magi noului Mesia.
Se spune că Fecioara Maria
l-a născut pe Isus în unul dintre grajdurile celui pe care îl cunoaştem astăzi
drept Moş Crăciun
O altă legendă din care s-a născut povestea lui Moş
Crăciun circula în Scandinavia. Vikingii aveau un zeu numit
Ordin, care călătorea iarna pe un cal cu opt picioare, pentru a împărţi
cadouri. În lumea păgână, Odin este considerat străbunicul lui Santa Claus,
Moşul occidental. Odată cu răspândirea creştinismului, multe
dintre aceste legende păgâne s-au pierdut.
Columb a dus legenda peste Ocean
Cel care stă la baza naşterii lui
Moş Crăciun este Sfântul Nicolae, patronul spiritual al Rusiei şi al
Greciei, care-i protejază pe marinari, judecători, brutari şi pe săraci.
Precursorul lui Moş Crăciun a fost Moş Nicolae, patronul spiritual al Rusiei
Legenda Sfântului Nicolae a fost
dusă în America de Cristofor Columb si de oamenii săi, în 1492. În timpul
Reformei religioase, din secolul al XVI-lea, unii protestanţi nu l-au dorit pe
Sfântul Nicolae, pentru că numele lui era legat de biserica catolică. De aceea,
fiecare ţară sau regiune şi-a găsit propriul împărţitor de daruri: Franţa pe Peter Noel sau Petit, Marea Britanie pe Santa Claus,
Germania pe Kriss Kringle, iar ţara noastră pe Moş Crăciun...
„Santa Claus” s-a născut dintr-o
greşeală de tipar
Imaginea moşului de astăzi a apărut în SUA unde, în
1823, fiul reverendului Clement Clarke Moore a semnat poezia „O vizită a
Sfântului Nicolae”. Desenul care o însoţea trebuia să-l
reprezinte într-un costum cărămiziu, însă dificultăţile de tipărire au făcut ca
în varianta imprimată, costumul moşului să apară roşu. Aceasta eroare
tehnică l-a transformat pe Sfântul Nicolae într-un personaj mai profan, care
renunţă la toiag. Acest personaj compozit, numit Santa claus – o deformare a
numelui olandez al Sfântului Nicolae – este un moş cu obraji
bucălaţi şi aprinşi de ger, cu o barbă albă, care soseşte la casele copiilor
într-o sanie trasă de reni şi coboară prin coş pentru a pune jucării sub
brad.
După modelul unui vânzător
pensionar
Peste 40 de an, Thomas Nast,
unul din celebrii ilustratori americani ai vremii, impune figura bine cunoscută:
un bătrân rotofei, cu barbă albă, cu costum roşu, tivit cu alb, bonetă roşie
îmblănită, cu lulea în gură şi cu un sac plin de jucării, pe scurt, imaginea pe
care imigrantul german, a păstrat-o despre Pelze Nicol din copilăria sa. În anii
următori, revista ”Harper s Weekley”, în numerele de Crăciun, a publicat
imaginea moşului, îmbunătăţită de la an la an, până în 1886, când Nast e
concediat. Preşedintele SUA, Theodore Roosevelit, admirator al desenelor lui,
i-a oferit acestuia un post de consul în Ecuador.
Haddon Sundblom a creat o imagine
îmbunătăţită a lui Moş Crăciun, care nu mai are lulea, în schimb, mantia lui
roşie e prinsă cu o curea lată. Personajul creat, care îl are drept model pe
cel mai bun prieten al său – un vânzător pensionar- a apărut,
între 1931 şi 1966, în 40 de variante, raspândinde-se în toată lumea pe
ambalajele de Coca-Cola sau pe reclamele de băuturi.
Contribuţia decisivă la crearea Moş Crăciunului modern pare a
fi adusă de John Tenniel, caricaturist la revista satirică engleza” Punch”, care
l-a imaginat pe Old Christmas ca pe un bătrân cu obraji roşii, barbă albă şi
lungă, palton tivit cu blană şi cu o cunună de stejar pe cap.
Desenele unui american au
apărut pe ambalajele de Coca-Cola din întreaga lume
Scriitorul care l-a făcut pe Moş
Crăciun mai comercial
În Europa Occidentală, spre sfârşitul secolului al
XIX-lea, Moş Crăciun era perceput ca un personaj fioros, care ameninţa copiii. În Anglia, era numit Old Christmas, un ins cu barbă şi pelerină
lungă, închipuit ca un băutor înrăit, care participa la chefuri monstruoase.
Într-un muzeu din Londra se mai păstrează şi azi un desen din acea perioadă, în
care copiii se ascund în spatele părinţilor, când un bătrân cu glugă şi pelerină
şi cu un sac în spinare intră pe uşă.
Charles Dickens a animat Crăciunul
britanicilor
Moş Crăciun era însoţit de un personaj
înspăimântător-mâncător de copii, şi pentru a menţine atmosfera de groază, în
perioada Crăciunului, în Marea Britanie, toate librăriile erau invadate de cărţi
despre fantome. Cel care s-a abătut de la tradiţie a fost
marele scriitor englez Charles Dickens (1812-1870). În nuvela „A Christmas
Carol” (Poveste de Crăciun), bine primită de public şi apreciată de critici, a
modernizat Crăciunul, introducându- l ca pe o sărbătoare populară.
Transformarea lui Moş Crăciun într-un bătrânel
vesel cu barbă, ce nu înfricoşează, cu căciulă şi haină roşie, având bordura
albă, cu ochii jucăuşi, binevoitor şi generos, s-ar datora factorului comercial,
acest personaj fiind o adevărată binecuvântare pentru
industriaşi şi comercianţi.
Protestanţii şi catolicii,
anti-Crăciun
La început, biserica catolică şi protestantă nu au privit cu ochi buni evoluţia moşului, care, pe nesimţite,
s-a substituit pruncului Iisus, şi nu au acceptat prea uşor laicizarea
Sărbătorii.
În zadar însă, pentru că Moş Crăciun, din patria sa,
Cristmasland, aflată undeva în Finlanda (în realitate un orăşel situat în
preajma Cercului Polar arctic), pleacă la fiecare sfârşit de an, cu sania trasă
de reni şi cu sacul plin de daruri, pentru a-i face fericiţi pe copiii de
pretutindeni.
Sursa: EVZ.ro
Vă urez tuturor un Crăciun fericit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu