marți, decembrie 25, 2012

Povestea lui Moş Crăciun. De la ciobanul hain la idolul occidental al copiilor


Până să ajungă moşul bucălat tras de reni, bătrânul Crăciun a fost pe rând ciobanul care nu o lăsa pe Fecioara Maria să nască în staulul lui, Moş Nicolae cu infl uenţe ruseşti şi băutorul înrăit care speria copiii. Haina roşie s-a născut dintr-o eroare tehnică
1
Legendarul Moş Crăciun a apărut cu mult timp înaintea Naşterii lui Iisus Christos, cultul lui fiind mult mai vechi decât cel al zeului Mithra, luat de romani de la perşi şi introdus şi în Dacia, în perioada romanizării. Crăciun este o făptură sacră, simbolizând timpul creaţiei, numele lui însemnând în latină- naşterea, în slavă- sărbătoarea solstiţiului de iarnă, iar în albaneză- buturugă.
În cultura laică, Crăciun nu deţine puteri miraculoase, ci este un om bătrân, care se ocupa cu creşterea vitelor, fiind vecin cu fratele său mai mic, Moş Ajun. Crăciun s-a născut înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste toţi ciobanii din satul în care s-a născut Christos.
Crăciuneasa a moşit-o pe Fecioara Maria
Este un om înstărit, cu case mari şi multe grajduri, alături de pământuri întinse pentru cultivat şi pentru păscut vitele. Mitul arhaic al acestui cioban bătrân s-a transformat la creştini în mitul unui cioban hain care nu voia s-o primească pe Fecioara Maria să nască într-unul din staulele sale. Soţia sa, Baba Iova, cunoscută şi sub numele de Crăciuneasa, în lipsa soţului ei, care era plecat cu douăsprezece care la moară, o lasă pe Maica Domnului să nască în casa ei.
Drept mulţumire, Fecioara Maria le ajută pe cele două fete ale lui Crăciun: celei şchioape i-a pus un picior de aur, iar celei oarbe- alţi ochi pentru a putea vedea. Când Crăciun se întoarce acasă, o pedepseşte însă pe soţia sa, pentru că a adăpostit-o pe Maica Domnului, tăindu-i mâinile de la cot. Numai că Fecioara Maria i le pune la loc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Când bătrânul Crăciun află că cel care s-a născut în grajdul sau este chiar isus Christos, fiul lui Dumnezeu, merge şi-i cere iertare soţiei, după care se duce în staul şi se închina Fecioarei Maria şi lui Iisus Christos, pe care îl recunoşte drept fiul lui Dumnezeu. De bucurie, Crăciun a dat o petrecere la care au poftit şi slugile şi a împărţit Fecioarei Maria şi pruncului daruri ciobăneşti: lapte, urdă şi brânză, de unde s-a născut tradiţia darurilor de Crăciun. Obiceiul se suprapune momentului oferirii darurilor de către cei trei regi magi noului Mesia.
Se spune că Fecioara Maria l-a născut pe Isus în unul dintre grajdurile celui pe care îl cunoaştem astăzi drept Moş Crăciun
O altă legendă din care s-a născut povestea lui Moş Crăciun circula în Scandinavia. Vikingii aveau un zeu numit Ordin, care călătorea iarna pe un cal cu opt picioare, pentru a împărţi cadouri. În lumea păgână, Odin este considerat străbunicul lui Santa Claus, Moşul occidental. Odată cu răspândirea creştinismului, multe dintre aceste legende păgâne s-au pierdut.
Columb a dus legenda peste Ocean
Cel care stă la baza naşterii lui Moş Crăciun este Sfântul Nicolae, patronul spiritual al Rusiei şi al Greciei, care-i protejază pe marinari, judecători, brutari şi pe săraci.

Precursorul lui Moş Crăciun a fost Moş Nicolae, patronul spiritual al Rusiei
Legenda Sfântului Nicolae a fost dusă în America de Cristofor Columb si de oamenii săi, în 1492. În timpul Reformei religioase, din secolul al XVI-lea, unii protestanţi nu l-au dorit pe Sfântul Nicolae, pentru că numele lui era legat de biserica catolică. De aceea, fiecare ţară sau regiune şi-a găsit propriul împărţitor de daruri: Franţa pe Peter Noel sau Petit, Marea Britanie pe Santa Claus, Germania pe Kriss Kringle, iar ţara noastră pe Moş Crăciun...
„Santa Claus” s-a născut dintr-o greşeală de tipar
Imaginea moşului de astăzi a apărut în SUA unde, în 1823, fiul reverendului Clement Clarke Moore a semnat poezia „O vizită a Sfântului Nicolae”. Desenul care o însoţea trebuia să-l reprezinte într-un costum cărămiziu, însă dificultăţile de tipărire au făcut ca în varianta imprimată, costumul moşului să apară roşu. Aceasta eroare tehnică l-a transformat pe Sfântul Nicolae într-un personaj mai profan, care renunţă la toiag. Acest personaj compozit, numit Santa claus – o deformare a numelui olandez al Sfântului Nicolae – este un moş cu obraji bucălaţi şi aprinşi de ger, cu o barbă albă, care soseşte la casele copiilor într-o sanie trasă de reni şi coboară prin coş pentru a pune jucării sub brad.
După modelul unui vânzător pensionar
Peste 40 de an, Thomas Nast, unul din celebrii ilustratori americani ai vremii, impune figura bine cunoscută: un bătrân rotofei, cu barbă albă, cu costum roşu, tivit cu alb, bonetă roşie îmblănită, cu lulea în gură şi cu un sac plin de jucării, pe scurt, imaginea pe care imigrantul german, a păstrat-o despre Pelze Nicol din copilăria sa. În anii următori, revista ”Harper s Weekley”, în numerele de Crăciun, a publicat imaginea moşului, îmbunătăţită de la an la an, până în 1886, când Nast e concediat. Preşedintele SUA, Theodore Roosevelit, admirator al desenelor lui, i-a oferit acestuia un post de consul în Ecuador.
Haddon Sundblom a creat o imagine îmbunătăţită a lui Moş Crăciun, care nu mai are lulea, în schimb, mantia lui roşie e prinsă cu o curea lată. Personajul creat, care îl are drept model pe cel mai bun prieten al său – un vânzător pensionar- a apărut, între 1931 şi 1966, în 40 de variante, raspândinde-se în toată lumea pe ambalajele de Coca-Cola sau pe reclamele de băuturi.
Contribuţia decisivă la crearea Moş Crăciunului modern pare a fi adusă de John Tenniel, caricaturist la revista satirică engleza” Punch”, care l-a imaginat pe Old Christmas ca pe un bătrân cu obraji roşii, barbă albă şi lungă, palton tivit cu blană şi cu o cunună de stejar pe cap.
Desenele unui american au apărut pe ambalajele de Coca-Cola din întreaga lume
Scriitorul care l-a făcut pe Moş Crăciun mai comercial
În Europa Occidentală, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Moş Crăciun era perceput ca un personaj fioros, care ameninţa copiii. În Anglia, era numit Old Christmas, un ins cu barbă şi pelerină lungă, închipuit ca un băutor înrăit, care participa la chefuri monstruoase. Într-un muzeu din Londra se mai păstrează şi azi un desen din acea perioadă, în care copiii se ascund în spatele părinţilor, când un bătrân cu glugă şi pelerină şi cu un sac în spinare intră pe uşă.
Charles Dickens a animat Crăciunul britanicilor
Moş Crăciun era însoţit de un personaj înspăimântător-mâncător de copii, şi pentru a menţine atmosfera de groază, în perioada Crăciunului, în Marea Britanie, toate librăriile erau invadate de cărţi despre fantome. Cel care s-a abătut de la tradiţie a fost marele scriitor englez Charles Dickens (1812-1870). În nuvela „A Christmas Carol” (Poveste de Crăciun), bine primită de public şi apreciată de critici, a modernizat Crăciunul, introducându- l ca pe o sărbătoare populară.
Transformarea lui Moş Crăciun într-un bătrânel vesel cu barbă, ce nu înfricoşează, cu căciulă şi haină roşie, având bordura albă, cu ochii jucăuşi, binevoitor şi generos, s-ar datora factorului comercial, acest personaj fiind o adevărată binecuvântare pentru industriaşi şi comercianţi.
Protestanţii şi catolicii, anti-Crăciun
La început, biserica catolică şi protestantă nu au privit cu ochi buni evoluţia moşului, care, pe nesimţite, s-a substituit pruncului Iisus, şi nu au acceptat prea uşor laicizarea Sărbătorii.
În zadar însă, pentru că Moş Crăciun, din patria sa, Cristmasland, aflată undeva în Finlanda (în realitate un orăşel situat în preajma Cercului Polar arctic), pleacă la fiecare sfârşit de an, cu sania trasă de reni şi cu sacul plin de daruri, pentru a-i face fericiţi pe copiii de pretutindeni.

Sursa: EVZ.ro

Vă urez tuturor un Crăciun fericit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu