“Educaţia trece printr-o criză fără precedent în istorie. Elevii se
simt daţi la o parte, nu se concentrează, nu au plăcerea de a învăţa şi
sunt agitaţi. A cui este vina? A elevilor sau a părinţilor? Nici a
unora, nici a celorlalţi. Cauzele sunt mai profunde.
Principalele cauze sunt produsul sistemului social care a stimulat,
într-un mod înspăimântător, fenomenele care construiesc gândurile.
Mintea tinerilor de astăzi este diferită de cea a tinerilor din trecut.
Fenomenele care se află în culisele minţii lor şi care generează
gândurile sunt aceleaşi, dar actorii de pe scenă sunt diferiţi.
Calitatea şi viteza gândirii s-au schimbat.
Prima deprindere a unui profesor este aceea de a înţelege mintea
elevului şi de a găsi răspunsuri deosebite, diferite de cele cu care
elevul este obişnuit. Ultimul secol este caracterizat de sociologi ca
fiind un secol al hedonismului, a omului căzut sub robia simţurilor.
Consecinţele pervertirii simţurilor sunt obezitatea, bolile metabolice
etc. Un caz particular îl reprezintă efectul imagisticii asupra
dezvoltării intelecuale şi psihice a copilului. Mai concret, efectul
imagisticii TV.
Virgiliu Gheorghe în cartea sa – Efectele televiziunii asupra minţii
umane dezbate magistral acest subiect. Privitul îndelung la televizor
excită şi dezvoltă activitatea emisferului cerebral drept răspunzător de
activitatea şi atitudinea pur emoţională –adică reacţie fără gândire
prea multă. În acelaşi timp emisferul cerebral stâng – cel răspunzător
de gândirea critică – este inhibat; astfel analiza, comparaţia, sinteza,
decizia devin procese psihice şterse, ineficiente.
Pe masură ce imaginea ocupă tot mai mult loc în viaţa omului,
capacitatea de pricepere şi folosire a informaţiei sonore şi scrise
scade. Rezultatele inconştiente ale acestui fapt sunt grave.
Profesorii pierd capacitatea de a influenţa lumea psihică e elevilor.
Gesturile şi cuvintele lor nu au impact emoţional şi, în consecinţă, nu
sunt arhivate în mod privilegiat, astfel încât să producă mii de alte
emoţii care să stimuleze dezvoltarea inteligenţei. Cea mai mare
consecinţă a excesului de stimuli de le televizor este contribuţia la
apariţia sindromului gândirii accelerate, S.G.A. Viteza gândurilor nu
poate fi crescută în mod permanent. Dacă am face-o, s-ar produce o
diminuare a concentrării şi o creştere a anxietăţii. Este exact ceea ce
se întâmplă cu elevii nostri. Anxietatea din sindromul S.G.A. generează
nevoia de noi stimuli. Principiul este acelaşi cu cel din cazul
dependenţei de droguri. Dependenţii de droguri folosesc mereu alte doze
încercând să diminueze anxietatea generată de dependență. Cu cât doza e
mai mare, cu atât devin mai dependenţi. În agenda Consiliului Naţional
al profesorilor de matematică şi a asociaţiei de supervizare și
dezvoltare curriculară din America, incapacitatea concentrării elevilor
pe o durată minimă necesară rezolvării unei probleme, a ajuns să ocupe
un loc central. Problema este tratată cu foarte multă seriozitate,
pentru că aproape nici o activitate nu poate fi desfăşurată fără o
anumită concentrare a minţii şi urmărirea cu atenţie a procesului
respectiv. Elevii care suferă de sindromul S.G.A. prezintă următoarele
comportamente :
1) Neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută.
2) Incapacitatea de a asculta şi urmări.
3) Dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate.
5) Tendinţa de a acţiona înainte de a gândi.
6) Alternarea rapidă a unei activităţi cu alta.
7) Dificultatea organizării şi planificării acţiunilor.
8) Dificultatea de a-şi aştepta rândul.
9) Pasivitatea –până la inactivitate, la lene.
10) Tulburări de comunicare, vorbire incoerentă.
11) Insomnie şi somnolenţă.
12) Dificultate de a-şi exprima ideile în scris.
13) Dependenţa de TV.
S.G.A. face ca teorii educaţionale şi psihologice ale trecutului să
nu mai funcţioneze –pentru că, în timp ce profesorii vorbesc, elevii
sunt agitaţi, neliniştiţi, nu se concentrează şi, pe deasupra, sunt
furaţi de gânduri. Profesorii sunt prezenţi in sala de clasă şi elevii
sunt în alte lumi.
Profesorul Augusto Curry identifică trei cauze ale S.G.A.
1) Excesul de stimuli vizuali produşi de TV care atacă teritoriul emoţiei.
2) Excesul de informaţie.
3) Excesul de culori.
O pesoană cu S.G.A. nu reuşeşte să-şi administreze gândurile in
totalitate şi să-şi liniştească mintea. Ameninţarea cea mai mare pentru
calitatea vieţii omului moden este excesul de gândire.
S.G.A compromite sănătatea psihică sub trei forme:
- amintirea excesivă a ceea ce a fost în trecut ,ceea ce dezvoltă sentimente de vinovăţie
- preocupări şi griji legate de probleme existenţiale
- suferinţa prin anticipaţie
Ca să fii un profesor bun , trebuie să cunoşti sufletul copilului
pentru a descoperi instrumentele pedagogice capabile să transforme sala
de clasă într-o oază , şi nu intr-o sursă de stress. Este o chestiune
supravieţuire. Profesorul Augusto Curry în excelenta carte” Părinţi
străluciţi, profesori fascinanţi” propune câteva tehnici care implică
schimbări în ambientul social psihic al profesorilor şi elevilor.
1) Muzica ambientală în sala de curs: are ca scop dezaccelerarea
gândirii, calmarea neliniştii, îmbunătăţirea concentrării, dezvoltarea
plăcerii de a învăţa,educarea emoţiei.
2) Asezarea în cerc: are ca scop dezvoltarea siguranţei, promovarea
educaţiei participative, îmbunătăţirea concentrării, diminuarea
conflictelor în sala de clasă, reducerea conversaţiilor între elevi.
3) Expunerea interogativă: are ca scop amelorarea SGA, reaprinderea
motivaţiei,dezvoltarea capacităţii de a-şi pune întrebări,îmbogăţirea
interpretării de texte şi enunţuri,deschiderea ferestrelor inteligenţei.
4) Expunerea prin dialog are ca scop dezvoltarea conştiinţei critice,
promovarea dezbaterii de idei, stimularea educaţiei participative,
depăşirea nesiguranţei, învingerea timidităţii,îmbunătăţirea
concentrării.
5) Umanizarea cunoaşterii are ca scop stimularea îndrăznelii,
promovarea perspicacităţii, cultivarea creativităţii, stimularea
înţelepciunii, creşterea capacităţii critice, formarea de persoane care
găndesc.
6) Umanizarea profesorului are ca scop dezvoltarea socializării, stimularea afectivităţii, stimularea înţelepciunii.
7) Educarea respectului de sine are ca scop rezolvarea conflictelor din clasă, promovarea cooperării a solidarităţii.
Sarcina cea mai importantă a educaţiei este transformarea fiinţei
umane în propriul ei lider-lider al gândurilor si emoţiei sale. Şcolile
din toată lumea îi învaţă pe elevi să conducă firme şi aparate, dar nu-i
pregătesc pentru a-şi controla şi să-şi ţină în frâu gândurile. Sunt
nenumăraţi cei care au succes profesional, dar sunt sclavii propriilor
gânduri. Viaţa lor emoţională este mizerabilă. Ei înfruntă lumea, dar nu
ştiu să-şi înlăture din minte ceea ce este inutil. La ce le foloseşte
tinerilor să inveţe să rezolve probleme de matematica dacă nu ştiu să
rezolve probleme de viaţă? Tinerii au nevoie de o educaţie deosebită.
Timpul trece, şi noi vom purta toată viaţa o frântură din fiinţa
tinerilor pe care, cu atâta greutate, încercăm să-i educăm.
Prof.SUSCA DANIELA
Director, S.A.M. MAGURA ILVEI”Sursa: http://www.rasunetul.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu