Mircea Diaconu: Sarmizegetusa a fost scanată… Ai un Acropole românesc acolo și nu dai pământul la o parte, ca prioritate zero?!? E de neînțeles!

Parlamentarul european Mircea Diaconu este de părere că autoritățile române trebuie să acorde mai multă atenție cetății Sarmizegetusa Regia, din Munții Orăștiei, fostul ministrul al Culturii apreciind că este nevoie de continuarea săpăturilor în fosta capitală a Daciei, pe care a apreciat-o ca pe un ‘Acropole românesc’.

‘Este o rană pentru mine, dar încercăm să răbdăm, să pansăm. În aceeași măsură, Sarmizegetusa Regia intră în logica asta, dar este, în primul rând, o chestiune de responsabilitate românească. Să ai acolo — s-a scanat și se știe — un fel de Acropole românesc și tu să nu dai pământul la o parte? Ca prioritate zero! Este neînțeles și de neconceput pentru mine’, a declarat miercuri, la Deva, deputatul european.

În opinia sa, săpăturile din perimetrul cetății dacice Sarmizegetusa Regia ar putea dezvălui lucruri importante pentru istoria României, în acest context Mircea Diaconu apreciind că o continuare a cercetărilor nu ar trebui să se lovească de problema finanțărilor.

‘S-ar putea, săpând acolo, să aflăm niște lucruri despre România, despre noi înșine, despre trecutul, devenirea noastră, pe care nu le bănuim în clipa asta. S-ar putea să se schimbe totalmente optica despre noi înșine și istoria noastră. Totul e posibil. Dar să nu sapi și să afli cine ești, nu pot să înțeleg’, a spus Diaconu.

El a mai anunțat că pregătește un proiect prin care dorește să arate un exemplu de bună practică legat de modul în care au fost puse în valoare mai multe mine de aur romane aflate pe teritoriul Spaniei, în contextul în care acestea sunt similare celor de la Roșia Montană. Mircea Diaconu a afirmat că are în plan să ducă în Spania autoritățile și mai multe organizații neguvernamentale pentru a vedea, la fața locului, ce se poate cu un proiect de turism cultural.

‘Ceva ce mă doare de multă vreme este Roșia Montană. Roșia Montană are o replică perfectă, ca perioadă, în Spania. Minele romane aurifere din Spania sunt o poveste de succes incontestabilă pe logica turismului cultural. Sunt în lucru, în pregătiri (la acest proiect, n.r.), o să încerc să iau pe cine contează, de aici — vorbesc de autoritățile locale, de ONG-uri de toate culorile și intențiile, să-i duc acolo și să vadă că se poate’, a menționat parlamentarul european.

Sursa: AGERPRES / (A, AS — autor: Sorin Blada, editor: Marius Frățilă)

Un american impresionat de România și-a botezat copilul… DACIAN

Se petrec lucruri din ce în ce mai interesante în aceste zile. Ceva plutește în aer dacă până și străinii veniți în România se conectează la lumea geto-dacilor, fiind vrăjiți de aceasta… Pentru că, nu-i așa, trebuie să se fi întâmplat ceva în sufletul tău dacă decizi să îți botezi copilul cu un nume ce face legătura cu strămoșii unui popor din care nu faci parte, dar pe ale cărui meleaguri ai colindat.

În ultima vreme le-am tot spus prietenilor că există un freamăt, o stare de așteptare, o nevoie de afirmare a identității noastre, prezentă la foarte mulți și că suntem destul de aproape de acea masă critică care va duce la schimbări radicale în această țară. E suficient să precizez că în luna februarie a acestui an siteul adevaruldespredaci.ro a fost accesat de pe 350.000 de IP-uri, ceea ce poate să însemne peste 500.000 de vizitatori. Și asta în condițiile în care se publică un articol pe zi și nu se investesc bani în publicitate. Pentru un site de nișă, cu puține resurse, este un lucru extraordinar, această situație aratând numărul foarte mare al celor interesați de istoria geto-dacilor, de recuperarea adevărului istoric.

În acest context, povestea americanului care își botează copilul cu numele DACIAN, nu e decât o subliniere a unei realități pe care mulți o simt în suflet: spiritul dacic se trezește, conexiunea cu rădăcinile noastre strămoșești s-a activat, pământul vechii Dacii vibrează din nou!…

În această dimineață, am primit pe adresa de e-mail a siteului www.dacia-art,ro următorul mesaj, în engleză, de la Scott, cetățean american: “Fiul nostru s-a născut acum câteva săptămâni și l-am numit Dacian. Am vizitat România recent, în timp ce soția mea era însărcinată cu el. Dorim să comandăm tricouri cu draconul și cu PUI DE DAC, pentru el…”

Tricoul pe care și-l dorește pentru copilul său:

Daniel Roxin

Sursa: http://adevaruldespredaci.ro/

5 secrete pentru mai multă energie

1. Energia vine din somn

În fiecare zi mergem la culcare cu mai puţină energie decât ne-am trezit şi ne intindem pentru 6,7, 8 sau mai multe ore pentru a ne reincarca bateriile. În mod ideal, acesta este modul în care corpul nostru ar trebui să funcţioneze.

Deşi există diferite teorii ştiinţifice cu privire la somn, suntem cu toţii de acord că este esenţial pentru bunăstarea noastră. Somnul este pentru reparare şi restaurare şi aceasta este adevărata noastra sursă de energie.

Alimentele nu ne dau energie. Alimentele furnizează combustibil şi alte materii prime pe care organismul le foloseste pentru a funcţiona. Avem nevoie de energie doar pentru a digera produsele alimentare şi din acest motiv atunci când cineva este privat de somn digestia ii este foarte lenta.

Masina ta poate avea un rezervor plin de benzina, dar dacă bateria este terminata, nu va porni. Acelaşi lucru este valabil si pentru noi. Putem mânca tot ce vrem, dar în cele din urmă, dacă nu dormim suficient pentru a reincarca bateriile nu vom mai avea energie.

Deci, de cât de mult somn avem nevoie? Nu există nici un număr stabilit de ore, cerintele fiecarei persoane sunt individuale. Avem nevoie de somn suficient.

Probabilitatea ca nu dormim suficient este foarte mare. 56% dintre adulţi se confrunta cu somnolenţă în timpul zilei.

Dacă vă confruntaţi cu somnolenta in timpul zilei sau dacă aveţi nevoie de un ceas cu alarmă la trezire dimineaţa, eşti lipsit de somn. Dacă acest lucru se întâmplă de o lungă perioada de timp, atunci s-a acumulat o mare „lipsa de somn.”

Soluţia? Acopera lipsa. Dormi mai mult.

 2. O dieta crudă cu continut redus de grasimi vă oferă mai multă energie

Ştiaţi că o masa traditionala bogata consuma multa energie pentru digestie? De aceea multi simt nevoia sa doarma dupa masa.

Pe de altă parte, digestia de fructe nu necesita nicio energie. Fructul contine zaharuri simple, care nu necesită digestie. Apa conţinuta, de asemenea, nu necesită digestie, la fel si fibrele care sunt evacuate.

De fapt, zaharuri din fructe încep să fie absorbite sub limbă de indata ce luam prima muşcătură de piersici sau pepene galben. Este cea mai noua „energie din alimente”: nu este necesara digestia, o multime de combustibil disponibil.

Legumele crude necesita, de asemenea o digestie mica, dar ceea ce ele ne dau in cea mai mare parte sunt vitamine şi minerale, precum şi de apă, dar foarte putine calorii.

Alimentele grase, precum şi alimente care conţin amidon necesită mai multă energie pentru a fi digerate. Ele necesită mai multe enzime digestive, stau mai mult în stomac şi au nevoie mai multa energie pentru a servi drept combustibil.

Aceasta a fost experienţa mea ca a manca o dieta saraca in grasimi compuse în principal din fructe şi legume ne oferă mai multă energie, atâta timp cât mâncam fructe suficiente pentru a satisface necesitatile noastre calorice.

 3. Exercitiul fizic ia din energie, dar avem nevoie de el oricum

Auzim adesea că miscarea dă energie. „Miscati-va mai mult”, spun specialistii, „veţi avea mai multă energie „ Dar există o mare neînţelegere. Cum ar putea efortul fizic sa iti dea energie? El consuma energie!

După o zi lungă de muncă fizică, suntem mai obositi decât atunci când ne-am trezit. Toata aceasta munca a necesitat energie pentru a fi facuta. Iar corpul va avea nevoie de o noapte buna de somn pentru a se recupera.

Oamenii care sunt activi fizic, precum şi sportivii, au nevoie de mai mult somn. Nevoia de somn creşte pe măsură ce creşte intensitatea antrenamentului.

Este foarte bine sa fim activi fizic deoarece nu obosim la fel de repede ca o persoană sedentară. Calitatea somnului de asemenea se va îmbunătăţi, deşi s-ar putea sa avem mai mult nevoie de el.

O persoană activa se va bucura de o digestie mai buna, de un somn imbunatatit si se va simti mai treaz în timpul zilei, cu condiţia sa doarma suficient pentru a se recupera in urma activităţilor fizice.

 4. Energia nu este Stimulare

Persoanele cu oboseala cronica şi cu nivel scăzut de energie sunt mereu în căutare de ceva care sa „le dea energie.” Ei confunda energia cu stimularea şi doresc o soluţie rapidă de a se simti mai bine acum, fără a se gândi la consecinţele pe termen lung.

Să luăm de exemplu cafeina, ţinând cont de faptul că aceleaşi principii se aplică si pentru alte stimulente, cum ar fi cele produse alimentare ca ciocolată sau cacao, drogurile, plante medicinale din China şi ciupercile, precum şi orice alt produs care este vândut, în scopul de a va oferi „un impuls rapid de energie”.

Cafeina nu iti da energie. Nu este posibil pentru a măsura ştiinţific orice creştere de energie atunci când este consumata cafeina. Ce pot fi măsurate sunt niveluri de stres mai mari. Acest lucru înseamnă că există o creştere a producţiei de hormoni de stres (cum ar fi adrenalina) şi există o creştere a tensiunii arteriale şi a pulsului inimii.

Acest lucru se datorează faptului că cafeina ne „stimulează„. Nu ne da energie. Am putea spune că cafeina „împrumută” din energia noatra, ceea ce trebuie să plătim înapoi în cele din urmă la un preţ ridicat in ceea ce priveste sănătatea.

Să adăugăm că atat cafeina cat si alte stimulente creeaza dependenta. Ele nu ne dau energie deloc.

 5. Trebuie sa evitam pierderile de energie

Dacă dorim mai multă energie, trebuie să evitam numeroasele pierderi de energie: toate acele lucruri care tind să ne lipseasca de energia fizica si emotionala, precum şi lucrurile care ne scad motivatia de a avea grijă de noi.

Desigur, uneori se intampla lucruri care nu este sub controlul nostru, cum ar fi moartea unei rude, dar din moment ce energia noastra este limitată ar trebui să fie obiectivul nostru sa scăpam de cat mai multe pierderi de energie pe cat posibil.

Pierderile de energie includ: relaţiile negative, locurile de muncă stresante, prieteni şi rude pesimiste sau cinice, ştirile de la televizor, datorii sau alte probleme financiare care cauzeaza stresului, traiul într-un mediu poluat şi multe altele.

Motivatiile pentru aceste pierderi pot fi: un birou dezordonat în care nu poţi găsi nimic, o listă lungă de obiective pe care ti le propui fara succes, lipsa scopului în viaţă, lipsa de respect de sine, nemultumire legata de aspectul fizic fara nicio dorinta de inbunatatire, trăind o viaţă care este contrara valorilor tale, şi aşa mai departe.

Acţiunile pe care le putem face acum pentru a obţine mai multă energie

– Du-te la culcare o oră mai devreme – s-ar putea să nu iti dai seama câta lipsa de somn ai acumulat. Începe să compensezi lipsa de somn cu o oră în plus in fiecare zi. Şi fara niciun sentiment de vina! Faci acest lucru pentru sanatatea ta.

– Incepe un program de fitness – Nefiind in forma scade motivaţia şi capacitatea de a îndeplini sarcinile de zi cu zi cu usurinta. În plus, nu poti fi sănătos dacă nu esti intr-o forma fizica buna. Cel mai bun mod de a începe un program de fitness este de a începe acum. Gaseste ceva ce poti face şi fa în fiecare zi.

– Inceteaza sa mai folosesti stimulente – Ce stimulente folosesti pentru o energie falsa? Alege sa intri in legătura cu adevarata sursa de energie, nu cu iluzia stimularii.

– Sa ai o dieta cu conţinutul de grăsime cat mai mic si mananca cat mai multe fructe – prin scăderea conţinutului de grăsime al dietei şi creşterea consumului de fructe vei avea mai multă energie disponibila. Pentru a afla cum sa faci asta, te rog sa consulti cartea mea „The Raw Secrets”(http://www.therawsecrets.com)

– Identifica o pierdere de energie şi scapa de ea – pierderile de energie sunt prea numeroase de a le aborda în acelaşi timp. În schimb, identifica o pierdere de energie, cum ar fi, de exemplu, o relaţie negativă, şi fa ceea ce este necesar pentru a scăpa de ea. Te vei simti mult mai bine.

Un citat final care să vă inspire: „Iubeste clipa si energia acelei clipe se va răspândi dincolo de toate graniţele” – Corita Kent (1874 – 1963)

Sursa: financiarul.ro

Medicina vibrationala recunoscuta in lumea medicala

„Practica medicală curentă se bazează pe modelul newtonian în ceea ce privește înțelegerea realității. Acest model ține de un punct de vedere potrivit căruia lumea reprezintă un mecanism complicat. Doctorii văd corpul ca pe un fel de mașină mare care este controlată de creier și de sistemul nervos periferic: computerul biologic. Dar oare reprezintă oamenii doar niște mașini, oricât ar fi de sofisticate? Sau niște mecanisme biologice complexe, interconectate în mod dinamic cu niște câmpuri de energie vitală… așa-numitele „spectre”?

(…) Rezultatul aplicării paradigmei einsteiniene în medicina vibrațională este faptul de a vedea omul ca pe un sistem de rețele formate din câmpuri complexe de energie care interferează cu sistemul celular sau fizic. Medicina vibrațională folosește forme specializate de energie cu scopul de a acționa asupra acestor sisteme energetice în momentul în care acestea suferă un dezechilibru din cauza stării de boală.” – fragment din cartea „Medicină vibrațională” scrisă de Richard Gerber (link).

***

Conceptul de medicină vibratională nu este unul nou, bazele acestuia pierzându-se în timpuri străvechi în vechile tradiții, chiar dacă forma și denumirea sub care a apărut nu au fost acestea. Acest domeniu reunește suma tuturor metodelor, tehnicilor, disciplinelor și practicilor care consideră omul un sistem energetic complex și utilizează pentru echilibrarea acestuia metode energetice.

Până în zilele noastre, sistemul medical a opus rezistență acceptării ideii că întreaga lumea fizică este energie condensată. Însă odată cu dezvoltarea conceptelor din fizica cuantică și formularea noilor teorii despre structura energetică a materiei iată că asistăm la schimbări profunde și în sistemul medical. Spun asta deoarece am fost încântată să aflu că doi autori români din sistemul de învățământ universitar(!) au scris o carte care cuprinde bazele teoretice ale comunicare intercelulară prin vibrații de tip electromagnetic – comunicare ce constituie limbajul codificat, analogic ṣi digital al tuturor ființelor vii. Este vorba despre cartea „Introducere în medicina vibrațională” (link) scrisă de domnul conf. univ. dr. Traian Trandafir și doamna lector univ. dr Mihaela Gheorghiu de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București. Cartea oferă o bază teoretică solidă pentru explicarea fenomenelor ce au loc în vindecare în cadrul tuturor ramurilor medicinei complementare, de la acupunctură, homeopatie, gemoterapie până la mai noile terapii cu biocâmpuri ṣi biorezonanță – aplicate în practica medicală curentă.

Pentru a înțelege principiile care stau la baza medicinei vibraționale, cercetările științifice care au condus la acceptarea în lumea medicală a acestui concept revoluționar și pentru a afla câteva relatări ale unor experimente deosebite, vă invit să vizionați una dintre edițiile emisiunii „Mistere la granițele cunoașterii” în care domnul Daniel Roxin o are ca invitată pe doamna lector univ. dr Mihaela Gheorghiu. Vizionare plăcută ♥

Sursa : adinaamironesei.blogspot.ro

Sursa: Blackjack's Blog

Dorel Vișan: avem nevoie de DACI! (…) Există un curent antiromânesc bine organizat, din afara țării!

Probabil că mulți dintre dumneavoastră ați sesizat lupta perversă care se duce prin mass media împotriva reperelor noastre naționale. Aproape că nu există personaje importante ale istoriei sau ale culturii românești cărora să nu le fie dedicate în presa centrală articole cu tentă denigratoare. Sub pretextul corectitudinii politice, a noului trend în care mizeria și urâtul sunt aduse în prim plan ca exercițiu de modernitate, tot felul de indivizi se întrec în a ne spune că Mihai Eminescu era sifilitic și bolnav psihic, că Mihai Viteazul a fost un aventurier fără conștiință națională, neiubit de popor, că Ștefan cel Mare era un flușturatic, că Ion Creangă își bătea nevasta, că, pe scurt, nu avem repere reale, că suntem un popor mic, nesemnificativ, un popor care nu a produs nimic important…

În acest context, pozițiile publice ale unor personalități importante ale culturii noastre, cum este și maestrul Dorel Vișan, au un rol de reală exorcizare. Pentru că micimea și reauavoință a acestor denigratori nu poate rezista șarjelor pline de conținut ale celor care sunt conectați la spiritul acestui neam și care mai au, în plus, forță de impact la un mare număr de români.

Invitat la una dintre emisiunile mele, actorul Dorel Vișan ne spune, ca reacție la aceste atacuri antiromânești, cuvinte pline de conținut, emoție și sens: “Lucrurile astea se fac fie din ignoranță, fie dintr-o atitudine voită, care are un scop ascuns și, în general, urât și murdar; pentru că nu se poate construi nimic pe gol. Orice faci, orice construcție, fie ea și socială, nu se poate face fără să se țină cont de ce s-a făcut înaintea noastră. Aceste personalități (eroii și marii noștri oameni de cultură – n.m.) au în ele suflul genialității, iar geniul acționează la convulsiile dintre libertate și necesitate… Geniul nu este negociabil, cu geniul nu poți negocia pentru că geniul are, în general, o atitudine despotică și dictatorială, pentru că are puterea de a lansa idei fundamentale. Aceste mari personalități, aceste mari spirite, ne-au fixat pe noi în istorie. (…) Există și un curent antiromânesc din afara țării care este foarte subtil și foarte bine organizat și care urmărește să creeze o piață de desfacere. Aceasta nu se poate realiza decât distrugând celelalte lucruri care îi fac pe oameni să-și păstreze o anumită formă de conștiință și de rezistență.”

Un susținător al proiectului de artă monumentală Deceneu și Dacii (propus de sculptorul Ivan Jinaru), Dorel Vișan ne mai spune: “Acest proiect este o binefacere pentru oraș, pentru neamul nostru și pentru istoria noastră. Realizarea acestui complex statuar este o datorie fundamentală față de trecutul nostru, față de bunii și străbunii noștri și față de aceste mari personalități ale istoriei noastre care au fost Decebal, Burebista și Deceneu.”

În 50 de minute pline de conținut, discuția avută cu maestrul Dorel Vișan ne poartă în multe locuri importante pentru noi, românii. O puteți urmări aici.

Vizionare cu folos!


Daniel Roxin

DE CE VOR SĂ NE IMPUNĂ EDUCAȚIA SEXUALĂ

Cu numai două luni în urmă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale anunţa într-o scrisoare de răspuns interpelărilor Asociaţiei „ProValori Media” că introducerea educaţiei sexuale în şcolile româneşti este cât se poate de oportună; și asta pentru motivul – susţine ministerul  – că există o creştere a ponderii fetelor care nasc copii până în vârsta de 18 ani şi a bolilor cu transmitere sexuală…

 Desigur, Doamna ministru Rovana Plumb susţine că această măsură va avea rezultate pozitive, după cum s-ar fi arătat în ţările occidentale. Ceea ce nu ştie doamna ministru – în modul cel mai probabil, fiind cât se poate de dezinformată – este faptul că nu există nici o dovadă până în prezent că introducerea materiei Educaţiei Sexuale ar fi contracarat efectele negative ale erotismului şi pornografiei de la televizor sau de pe Internet. Dimpotrivă, am putea spune în temeiul cercetărilor făcute până acum. Ceea ce mai uită să spună D-na Rovana Plumb este faptul că statul român, ca şi în alte cazuri, s-a angajat în faţa unor organisme europene să introducă educaţia sexuală în şcolile româneşti. Ba, mai mult, există un document al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care somează statele membre să introducă educaţia sexuală încă de la grădiniţă! Desigur, poporul român nu este poate pregătit pentru acest lucru, însă pornografia, ca şi persuasiunea mediatică, au grijă să-l pregătească.

Cu ajutorul Domnului Virgiliu Gheorghe, vom încerca să arătăm în cele ce urmează care este cu adevărat efectul introducerii educaţiei sexuale în şcolile româneşti, prin prisma cercetărilor şi a experienţei ţărilor occidentale. (M.C.)

 Promisiuni

Cel puţin din punctul de vedere al sănătăţii mentale şi al sexualităţii, secolul al XX-lea debutează printr-o mulţime de constatări revoluţionare, măsuri şi promisiuni. Una din cele mai importante a fost asocierea pe care o face Freud şi alţi „specialişti” în sănătate mentală ai timpului său între satisfacerea libidoului şi starea de sănătate mentală. Libertinajul sexual nu este un apanaj al modernităţii, însă aceste conexiuni şi această antropologie centrată pe satisfacerea sexuală sunt, cu siguranţă, o premieră la nivelul istoriei culturii şi civilizaţiei umane. Lui Freud i-au urmat Wilhelm Reich, Kinsey şi mulţi alţii, toţi validaţi şi trâmbiţaţi din răsputeri în presa vremii ca reprezentanţi ai unei ştiinţe care, iată, a găsit rezolvarea tuturor problemelor fiinţei umane în amplificarea şi satisfacerea la maximum a dorinţei sexuale. Atât problemele psihologice, nevrozele şi depresiile, cât şi problemele legate de fericirea personală şi binele social îşi vor găsi rezolvarea, în viziunea acestor așa-ziși cercetători, prin creşterea permisivităţii sexuale şi descătuşarea energiilor sexuale refulate în subconştient. Aceasta face ca, până astăzi, în ţările lumii dezvoltate, chiar şi în România, mulţi dintre doctorii psihiatri şi psihologi să încerce să rezolve problemele psihologice şi depresiile pacienţilor trimiţându-i la bărbaţi sau la femei, sau oferindu-se chiar ei să le rezolve această problemă pe care, de altfel, i-au ajutat să o descopere.

Realitatea însă nu a ţinut cu toţi cei care au promovat actele sexuale pe post de medicamente psihotrope. Bolile psihice s-au răspândit aproape epidemic exact în ţările unde liberalizarea sexuală a fost mai mare. Depresia la femeii a ajuns până la 25%, iar nevrozele şi alte tipuri de tulburări de dispoziţie cunosc o răspândire fără precedent. Oamenii, în general, sunt cu mult mai nefericiţi decât înaintea revoluţiei sexuale, iar aceste lucruri sunt constatate în toate statisticile realizate în ultimele decenii. De ce nu mai are putere sexul să rezolve problemele psihologice şi mentale ale populaţiei lumii? Sau ce ne poate face să credem că a avut vreodată în istorie această capacitate?

Oricum, studiile actuale demonstrează câteva fapte care ar trebui să-i pună pe gânduri  pe toţi „specialiştii” în educaţie şi sănătate mentală. Relaţiile sexuale în afara căsătoriei cresc de trei ori, adică cu 200%, rata depresiei; de cinci ori, adică cu 400%, rata sinuciderii la femei şi de şapte ori, adică cu 600%, rata sinuciderii la bărbaţi. Femeile cele mai satisfăcute sexual nu sunt cele care trăiesc în concubinaj şi care au o rată a relaţiilor sexuale extrem de ridicată (două-trei relaţii pe săptămână) sau care apelează la tot felul de mijloace de stimulare a libidoului şi satisfacere a lui, ci femeile căsătorite şi religioase, deci cele care au, potrivit statisticilor, cea mai mică frecvenţă a raporturilor sexuale.

Aşadar, promisiunea „specialiştilor” în sănătate mentală şi sexuală, ca şi a tuturor celor care i-au mediatizat de-a lungul timpului, nu a fost ţinută. Dar cine mai găsește răgazul să analizeze aceste fapte şi să tragă concluziile?!… Cine ar putea să tragă la răspundere, şi pe cine, pentru cea mai importantă fraudă intelectuală a secolului al XX-lea, care a dus la îmbolnăvirea mentală a sute de milioane de oameni şi la distrugerea căsniciei şi a vieţii a tot atâtora dintre ei?! Dimpotrivă, se minte în continuare, fie pentru că din sex se scot cei mai mulţi bani, fie pentru că sexul constituie una dintre cele mai bune arme psihologice prin care poate fi controlată populaţia. Oricum, sub valul imens de erotism şi pornografie care, prin mass-media, a acoperit lumea, cine mai găseşte forţa să pună la îndoială imensele „beneficii” pe care stimularea sexuală şi satisfacerea fantasmelor cărora le-au dat viaţă le vor avea pentru existența fiecăruia dintre noi?…

Contracepţia şi avortul nu şi-au ţinut promisiunea

În mod evident, revoluţia sexuală pe care a indus-o ideologia dominanţei libidoului în viaţa omului nu a întârziat să-şi arate efectele încă din primele decenii ale apariţiei ei. Tot mai multe femei întreţineau relaţii sexuale înaintea căsătoriei, tot mai mulţi copii se năşteau în afara căsătoriei, iar bolile cu transmitere sexuală (BTS) se răspândeau epidemic, contribuind major la afecţiunile aparatului genital la femei şi bărbaţi, la sterilitate, cancer şi multe alte afecţiuni.

Din nou, „specialiştii” în sănătate, susţinuţi de lobby-uri fantastice  a nenumărate organizaţii gen „Planned Parenthood” – care, de la controlul populaţiei, au devenit brusc foarte interesaţi de rezolvarea problemelor tinerilor noii generaţii – au venit cu soluţii şi promisiuni. Astfel că la începutul deceniului al 8-lea încep să se legalizeze în Statele Unite contracepţia şi avortul. Promisiunea era că avortul împreună cu sexul „protejat” vor oferi, în fine, pacea sexuală atât de căutată, asigurând o plăcere nelimitată de riscurile inerente actului sexual. Femeia şi bărbatul puteau să doarmă de-acum liniştiţi, protejaţi de riscul naşterii copilului nedorit, a contactării bolilor cu transmitere sexuală sau a altor „necazuri”.

Entuziaştii promotori ai acestor mijloace au pătruns în şcoli şi licee, au inundat societatea cu mesaje de promovare a prezervativelor şi a contraceptivelor. Nu mai este farmacie în care să nu poată fi găsite, nu mai este supermarket în care să nu afli, chiar şi la casă, „baloanele” cu care tinerii sunt invitaţi să se predea fără frică în braţele desfătărilor afrodisiace. Lumea a muşcat cu lăcomie şi din această nadă, sperând că va obţine ieftin stropul de fericire promis mediatic. Copiii au plecat cu prezervative acasă, mai în glumă, mai în serios promiţându-şi unii altora să le probeze, iar fetele şi-au făcut un obicei ca, după o anumită vârstă, să ia zilnic „doza de siguranţă” necesară asigurării fără riscuri a interziselor plăceri.

Rezultatele nu au întârziat să apară. Rata copiilor nedoriţi a început să crească brusc, ca şi cea a avorturilor. Astfel că, între 1969 şi 1984 – perioadă în care se răspândesc orele de educaţie sexuală şi se generalizează folosirea contraceptivelor şi a sexului protejat –, rata copiilor nedoriţi creşte în America cu 140%, iar rata copiilor avortaţi creşte cu 1529%. Scade, într-adevăr, numărul de naşteri la mia de locuitori. Însă consecinţa cea mai gravă a legalizării contraceptivelor şi a avortului, ca şi a promovării sexualităţii via educaţia sexuală în şcoală este scăderea vârstei primelor relaţii sexuale, crescând în acea perioadă cu 137% numărul fetelor care întreţin relaţii sexuale înainte de 16 ani.

Bineînţeles, activiştii revoluţiei sexuale nu s-au împiedicat nici de această evidenţă în a-şi continua campania. Eludând factorul raţional (analiza ştiinţifică a  efectelor educaţiei sexuale şi a campaniei pro-permisivitate sexuală în general), aceştia au început să se folosească persuasiv de noile constatări pentru a-şi susţine şi mai mult campania. Nu contează adevărul, ci doar cine ţipă mai tare – sau, mai curând, cine este mai puternic mediatizat în societate. Ce spun însă oamenii de ştiinţă?

Dreptul la propriul pântec condamnă femeia să-şi crească singură copilul

Într-un număr al revistei „The Quarterly Journal of Economics”, George Akerlof, profesor la Universitatea Berkeley din California, şi Janet Yellen, membru în conducerea Federal Reserve System, analizează cauzele naşterii a tot mai multor copii (nedoriţi) de către femei necăsătorite după anul 1970, fenomen care a contribuit major la înmulţirea fără precedent în istorie a copiilor americani (o treime din numărul total!) crescuţi doar de către un părinte sau, pur şi simplu, fără să aibă nici un părinte – cel mai grav lucru care se poate petrece în viaţa unui om.

Cei doi cercetători observă că atât contracepţia şi avortul, cât şi efectul mentalităţii feministe a egalităţii de gen au condus la acest efect complet contrar celui care era promovat. În esenţă, tehnologiile reproductive, ca şi egalitatea de gen nu au făcut decât să schimbe raporturile subînţelese dintre bărbat şi femeie şi ale amândurora faţă de copilul care putea fi conceput drept urmare a relaţiei lor. Înainte de apariţia contracepţiei şi a avortului, bărbatul se simţea cumva responsabil faţă de fata cu care avea o relație, astfel că, în cazul în care aceasta rămânea însărcinată, în mod foarte probabil o lua în căsătorie. Lucrul acesta era cumva de la sine înţeles, astfel că, şi dacă tânărul ar fi vrut să evite asumarea acestui fapt, morala socială şi părinţii fetei sau chiar ai lui l-ar fi constrâns cumva să o facă. De aceea, căsătoria care avea loc în aceste condiţii purta numele, anecdotic vorbind, de „nuntă cu puşca la tâmplă”(shotgun marriage).

Aşadar, „până la începutul anilor ’70, shotgun marriage a fost norma în relaţiile sexuale premaritale. Obiceiul este succint prezentat de un rezident în San Francisco la sfârşitul anilor ’60: «Dacă o fată rămânea însărcinată, trebuia să o iei de soţie. Nu aveai altă alegere. Aşa că eu m-am căsătorit cu ea»”.

„Ce îngrozitor!” – va putea spune cineva. Lucrurile nu stau deloc aşa. Cu totul altfel priveau tinerii relaţia sexuală înaintea apariţiei contracepţiei şi a legalizării avortului. Erau mult mai conştienţi şi mai responsabili, ştiind că, prin conceperea unui copil, relaţia lor va fi pecetluită. Astfel că şi femeia care accepta relaţia ştia că bărbatul respectiv, în mod foarte probabil, va fi bărbatul ei, deci era deja o alegere făcută sau subînţeleasă, în timp ce bărbatul nu numai că putea presupune acelaşi lucru, dar el se vedea într-o poziţie de putere şi responsabilitate, aceea de a-şi asuma protecţia femeii care-i purta pruncul în pântece, care altfel ar fi rămas lipsită de apărare şi vulnerabilă, în condiţiile în care el nu şi-ar fi asumat-o prin căsătorie. Deci obligativitatea avea şi un caracter moral, fiind în acelaşi timp o alegere responsabilă şi liberă, făcută cumva şi în faţa propriei conştiinţe.

Posibilitatea care i-a fost oferită femeii de a apela la contracepţie şi avort a dărâmat complet edificiul pe care se întemeia responsabilitatea bărbatului în faţa vulnerabilităţii femeii pe care a lăsat-o însărcinată. Pentru el a apărut o nouă opţiune, sesizată foarte bine de cei doi autori americani: „«Dacă ea nu vrea să folosească contraceptive sau să apeleze la avort», se gândeşte bărbatul, «de ce m-aş sacrifica eu căsătorindu-mă cu ea?». Făcând din naşterea copilului o alegere din punct de vedere fizic a mamei, revoluţia sexuală a făcut căsătoria şi asumarea creşterii unui copil o alegere socială a tatălui”.

Astfel că un nou drept primit de femeie, cel (așa-zis de activistele feministe) „la propriul pântec”, a însemnat de fapt condamnarea femeii la a-şi crește singură copilul, în cazul în care doreşte unul. Căci, după cum se observa pe un grup de susţinere a drepturilor taţilor pe Internet: „Din moment ce decizia de avea un copil este dreptul exclusiv al mamei, nu văd cum ambii părinţi trebuie să fie responsabili pentru copil”.

Tehnologiile reproductive au lăsat sute de milioane de copii fără familie

Din punct de vedere psihologic, legalizarea contracepţiei şi a avortului au produs o mutaţie profundă în mentalităţi, transformând aceste tehnologii anti-reproductive în mijloacele principale de şantaj, de constrângere şi, în final, de exploatare sexuală a femeii. Astfel, observă Akerlof şi Yellen, „femeile care doresc copii, care nu vor să facă avort din motive morale sau religioase sau care consideră nesigure contraceptivele se află în situaţia de a fi presate să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie, fără a avea o promisiune că, în cazul în care vor rămâne însărcinate, vor fi luate în căsătorie. Acestor femei le este frică, lucru de înţeles, să rişte să-şi piardă partenerul”. Desigur, acesta o va şantaja cu posibilitatea pe care o are de-a pleca după o altă femeie, care va accepta relaţiile sexuale premaritale, ca un fel de probă a unei posibile căsătorii.

În acest context, sub presiunea unei astfel de ameninţări, desigur că numărul femeilor care acceptă relaţiile sexuale fără promisiunea unei căsătorii a crescut tot mai mult de-a lungul anilor, constituind, până la urmă, acea masă critică care a schimbat complet viziunea privind opţiunea sexului premarital, acceptat chiar şi cu riscul conceperii şi naşterii unui copil nedorit. Practic, tehnologiile anti-reproductive care promiteau că vor proteja populaţia în faţa pericolului naşterii unor copii nedoriţi au constituit principalul instrument prin care copiii nedoriţi au ajuns un fapt comun sau chiar o modă în America şi în restul ţărilor care, promovând contracepţia şi avortul, au operat o schimbare majoră în mentalităţi. În America, de pildă, peste 75% din copii nedoriţi se datorează fenomenului descris anterior. Oare cine va răspunde în faţa acestor sute de milioane de copii care, de-a lungul timpului, au fost lipsiţi de căldura unei familii, pentru că părinţii lor au fost înşelaţi sau constrânşi să facă nişte alegeri greşite de o cultură sau o educaţie făcută în numele „binelui comun”?…

Virgiliu Gheorghe

Articol publicat în numărul 76 (Mai 2015) al revistei Familia Ortodoxă.

Sursa: FAMILIA ORTODOXĂ