Oamenii vindecaţi complet: ce trăsături au în comun?

A devenit foarte clar pentru mine, după ani de interviuri cu oameni care au experimentat recuperări şi vindecări spontane, faptul că majoritatea dintre ei au patru calităţi specifice în comun. Aceste persoane au experimentat aceleaşi coincidenţe, relatează doctorul Joe Dispenza, specialist în mecanismele de funcţionare a creierului uman.

Înainte de a descrie cele patru puncte comune, aş vrea să notez câţiva dintre factorii care nu se numără printre caracteristicile comune ale persoanelor analizate. Nu toţi aveau aceeaşi religie, unii dintre ei chiar nu erau afiliaţi la nicio religie. Nu toţi trăiseră până atunci vieţi de preoţi, rabini, călugări sau alte înclinaţii spirituale. Aveau vârstă, rasă, cultură, statut educaţional şi profesie diferită. Aveau tipuri diferite de corpuri.
Doar unii făceau exerciţii fizice în fiecare zi şi urmau acelaşi regim alimentar. Aveau obiceiuri diferite, şi în ceea ce priveşte consumul de alcool, ţigări, televizor şi alte forme media. Interviurile mele nu au găsit nicio situaţie externă comună care să determine schimbări măsurabile în statul sănătăţii lor.

Coincidenţa nr. 1: O inteligenţă superioară ne dă viaţă şi poate să ne vindece corpul
Persoanele cu care am vorbit şi care au experimentat o vindecare spontană credeau că o inteligenţă superioară se afla în interiorul lor. Fie că o numeau Dumnezeu, Sinele superior sau mintea lor divină, spirituală sau subconştientă, aceştia au acceptat ideea că o putere interioară le dădea viaţă în fiecare moment, şi această “inteligenţă superioară” cunoştea mai multe lucruri decât puteau ei, ca şi oameni, să ştie vreodată. Mai mult, ei au înţeles că dacă vor putea să acceseze această inteligenţă, atunci vor putea să o direcţioneze spre vindecarea lor.
Am ajuns să înţeleg că nu există nimic mistic legat de această minte incredibilă. Este aceeaşi inteligenţă care organizează şi reglează toate funcţiile corpului.
Această putere face ca inima să bată fără întrerupere de peste 100.000 de ori pe zi, fără ca noi să ne oprim şi să ne gândim la acest aspect. Asta înseamnă peste 40 de milioane de bătăi ale inimiii pe an, adică aproape trei miliarde de pulsaţii de-a lungul unei vieţi de 70-80 de ani. Toate aceste lucruri se întâmplă automat, fără îngrijire sau curăţare, reparaţii sau înlocuire.
O conştiinţă superioară face dovada unei voinţe mult mai puternice decât propria noastră voinţă.
Vă rog, opriţi-vă o clipă din citit. Chiar în acest moment, au loc circa 100.000 de reacţii chimice în fiecare celulă din voi. Acum, înmulţiţi 100.000 de reacţii chimice cu 70-100 de trilioane de celule care alcătuiesc corpul vostru. Răspunsul are mai multe zerouri decât pot calculatoarele să afişeze pe ecran, şi totuşi, în fiecare secundă, acest număr uluitor de reacţii chimice se produce în interiorul vostru.
Trebuie oare să gândiţi pentru a efectua vreuna din aceste reacţii? Mulţi dintre noi nu-şi pot urmări agendele de lucru sau nu pot reţine mai mult de şapte lucruri aflate pe lista de cumpărături, astfel că ne putem simţi norocoşi că cineva mai “inteligent” decât mintea noastră conştientă se află “la cârmă”.

În aceeaşi secundă, 10 milioane din celulele voastre mor, şi în imediat următoarea secundă alte 10 milioane de noi celule le iau locul. Pancreasul îşi regenerează singur aproape toate celulele pe parcursul unei zile. Şi cu toate acestea, noi nu-i acordăm nici un moment de gândire… Propriul nostru “comandament” de agenţi de securitate ştie să lupte cu mii de bacterii şi viruşi fără ca noi măcar să ne dăm seama că suntem atacaţi. Mai mult, îi ţine minte pe aceşti invadatori, astfel încât, dacă vor mai îndrăzni să atace vreodată, sistemul imunitar să fie mai bine pregătit.
Toate acestea sunt expresii ale miracolului vieţii.
Este impresionant când realizezi că această forţă superioară ştie cum să pornească viaţa din doar două celule, un spermatozoid şi un ovul, şi să creeze apoi cele 100 de trilioane de celule specializate ale corpului. După ce ne-a dat viaţă, continuă să regenereze acea viaţă şi să regleze un număr impresionant de procese. Poate nu observăm modul în care lucrează această minte superioară, dar în momentul în care murim, corpul nostru începe să se descompună, tocmai pentru că această putere interioară a plecat.
Acest aspect al sinelui este obiectiv şi necondiţionat. Dacă suntem în viaţă, această forţă inteligentă se exprimă prin noi. Cu toţii împărtăşim această ordine interioară, independent de sex, vârstă sau zestre genetică. Această inteligenţă transcende rasa, cultura, poziţia socială, statutul economic şi convingerile religioase. Oferă viaţă tuturor, fie că ne gândim la ea sau nu, indiferent dacă suntem treji sau dormim, fericiţi sau trişti.
O forţă superioară ne oferă libertatea să credem în ceea ce vrem, să discernem între bine şi rău, să fim înţelegători sau să judecăm. Această fiinţă dătătoare de viaţă ne oferă puterea de a exprima viaţa în felul în care noi alegem să o exprimăm.
Această inteligenţă ştie cum să menţină ordinea între celule, ţesuturi, organe şi sisteme ale corpului, deoarece ea este cea care a “construit” corpul din două celule individuale. Din nou, puterea care a creat corpul este puterea care menţine şi vindecă trupul.
Boala subiecţilor mei a însemnat că, într-o oarecare măsură, aceştia au ieşit din raza de acţiune şi s-au distanţat de conexiunea cu această ordine superioară. Poate propria lor gândire a direcţionat într-un anumit fel această inteligenţă înspre boală şi dezechilibru.
Însă, au ajuns să înţeleagă că dacă se reconectează la această inteligenţa superioară şi o direcţionează în mod conştient, atunci aceasta va şti singură cum să le vindece corpurile bolnave.
Puterea acestui tip de inteligenţă înnăscută, minte divină sau natură spirituală, este cu mult desupra oricărui medicament, terapie sau tratament, şi aşteaptă doar permisiunea noastră de a acţiona direct. Mai plastic, am spune că suntem călare pe spatele unui uriaş şi nu trebuie să plătim nimic pentru această călătorie.


Coincidenţa nr. 2: Gândurile afectează în mod direct corpul
Modul în care gândim afectează corpul nostru, precum şi viaţa noastră. Persoanele pe care le-am intervievat nu numai că au împărtăşit această convingere, dar au folosit-o şi ca o bază pentru a face schimbări conştiente în propriile minţi, trupuri şi vieţi personale.
Există un domeniu emergent de ştiinţă numit psihoneuroimunologie care a demonstrat această conexiune între minte şi corp. Fiecare gând al tău produce o reacţie biochimică în creier. Creierul eliberează apoi semnale chimice care sunt transmise în organism, unde funcţionează ca şi mesageri ai gândului.
Gândurile care produc aceste chimicale în creier permit trupului să se simtă exact în modul în care gândeşti. Aşadar, fiecare gând produce o substanţă chimică care este acompaniată de un sentiment în corpul tău.

Atunci când organismul răspunde la un gând prin experimentarea unui sentiment, acesta iniţiază un răspuns în creier. Creierul, care monitorizează şi evaluează constant starea corpului tău, observă faptul că organismul se simte într-un anume fel. Ca răspuns al acelui sentiment, creierul generează gânduri care produc mesageri chimici corespunzători: începi să gândeşti în acelaşi mod în care te simţi. Gândirea crează sentimente, iar sentimentele crează gânduri, într-un ciclu continuu.
Această buclă crează în cele din urmă o anumită stare în organism care determină natura generală a modului în care ne simţim şi ne comportăm. Numim acest lucru o stare de existenţă.
Aplicând acest raţionament propriilor vieţi, mulţi respondenţi au înţeles că multe din gândurile lor nu doar că nu servesc sănătăţii, dar, de asemenea, ar putea să reprezinte motivul pentru dezvoltarea stării lor nesănătoase şi nefericite.
În urma acestui aspect, aceştia au conştientizat că pentru a-şi transforma sănătatea fizică trebuie să îşi modifice atitudinea: grupuri de gânduri care sunt adunate în secvenţe comportamentale.
Atitudinea cuiva crează o stare de existenţă care este direct conectată la organism. Astfel, o persoană care îşi doreşte să îşi îmbunătăţească viaţa trebuie să schimbe întregul tipar al modului în care gândeşte, iar aceste noi tipare de gânduri sau atitudini vor schimba într-un final starea sa de a fi.
Majoritatea gândurilor sunt idei pe care le inventăm şi pe care ajungem să le credem. A crede ajunge să devină un obicei.
Din moment ce ştim din neuroştiinţă că gândurile noastre produc reacţii chimice în creier, ar avea sens faptul că gândurile noastre au un anumit efect asupra corpului nostru fizic, schimbând starea noastră internă. Nu numai că gândurile noastre contează în modul în care ne trăim viaţa, dar gândurile noastre determină modificări fizice în interiorul trupului nostru. Gândurile contează.
Persoanele intervievate au început la un moment dat să examineze viaţa lor în mod analitic. Atunci când au devenit inspiraţi şi hotărâţi în ceea ce priveşte schimbarea modului în care gândesc, au reuşit să îşi revitalizeze sănătatea. O nouă atitudine poate deveni un nou mod de a fi.

Coincidenţa nr. 3: Ne putem reinventa
Persoanele pe care le-am intervievat au realizat că pentru a gândi lucruri noi, trebuiau să meargă până la capăt. Pentru a deveni o persoană schimbată, aceştia trebuie să îşi regândească prezenţa într-o viaţă complet nouă. Toţi cei care şi-au restaurat sănătatea la nivel normal, au făcut acest lucru după ce au luat o decizie conştientă de a se reinventa.
Ruperea de rutina zilnică i-a determinat să petreacă mult timp singuri, gândind şi contemplând, examinând şi făcând proiecţii în ceea ce priveşte tipul de oameni care îşi doreau să devină.

Aceştia au pus întrebări care îi provoca în profunzime, făcând presupuneri despre cine erau cu adevărat. Întrebările “Ce ar fi?” au fost vitale în acest proces.
Un alt pas important în drumul reinventării a fost adunarea de informaţii. Cei pe care i-am intervievat trebuiau să revizuiască ceea ce ştiau despre ei înşişi, să se accepte şi apoi să îşi reformeze gândirea pentru a dezvolta noi idei referitoare la cine îşi doresc să devină.
Pe măsură ce aceste persoane au explorat, au căutat moduri mai bune de a exista, au învăţat şi noi modalităţi de a gândi. Aceştia au întrerupt fluxul gândurilor repeptitive care le-au ocupat majoroitatea momentelor zilnice.
Renunţând la aceste tipare de gândire mai familiare, mai confortabile, au reuşit să asambleze un concept mai evoluat al persoanei care ar putea să devină, înlocuind o idee veche despre ei cu un ideal nou, măreţ.
Aceştia au exersat zilnic cum ar trebui să fie această nouă persoană. Repetiţia mentală zilnică stimulează creierul să creeze noi circuite neurale şi să modifice modul în care mintea şi corpul funcţionează.
Aceste persoane au deveni alţi oameni, iar aceşti noi oameni aveau noi obiceiuri. Cum au reuşit să facă acest lucru ne duce la cel de-al patrulea concept împărtăşit de cei care au experimentat vindecări fizice.

Coincidenţa nr. 4: Starea de prezenţă
Persoanele pe care le-am intervievat ştiau că alţii înaintea lor s-au vindecat de boli, aşa că au crezut că vindecarea era posibilă şi în cazul lor. Însă nu au lăsat vindecarea la voia întâmplării. Doar speranţa şi dorinţa nu pot rezolva acest lucru.
Vindecarea necesita ca aceşti indivizi rari să îşi schimbe modul de a gândi permanent şi să creeze în mod intenţionat rezultatele pe care le-au dorit. Fiecare persoană a trebuit să atingă o stare de decizie absolută, voinţă, pasiune interioară şi concentrare totală.

Această abordare necesită un efort imens. Primul pas pentru toţi aceştia a fost să facă din acest proces cel mai important lucru din viaţa lor. Acest lucru a presupus renunţarea la programele lor normale, la activitaţile sociale, obiceiuri de televizor şi tot aşa mai departe. Pentru a înceta să mai fie persoanele care au fost până atunci, aceştia nu mai puteau face lucrurile pe care le-au făcut până atunci.
În mod interesant, toţi subiecţii au raportat experimentarea unui fenomen care a devenit o parte din noua lor viaţă. În timpul perioadelor de meditaţie, aceştia au devenit atât de implicaţi în momentul prezent, încât s-a produs un lucru remarcabil: au pierdut complet noţiunea corpului, timpului şi spaţiului. Nimic nu mai era real pentru ei decât propriile gânduri.
Ca fiinţe umane, avem privilegiul de a face gândurile noastre mai reale decât orice altceva, iar atunci când facem acest lucru, creierul înregistrează aceste impresii în cutele adânci ale ţesuturilor sale. Stăpânirea acestei abilităţi este ceea ce ne permite să începem să ne resetăm creierele şi să ne schimbăm vieţile.

Sursa: Financiarul.ro

Descoperirea unui Sfânt

- “Mă, nu veniţi numai voi. Aduceţi-i şi pe cei care nu au fost aici niciodată. Este destul dacă aţi venit o dată sau de două ori, că la dreapta judecată am şi eu un cuvânt de spus. Unde veţi fi, pun mâna pe capul vostru şi vă scot afară. Dar este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, să mergeţi pe linia Bisericii şi să fiţi tot timpul pregătiţi, cum vă învaţă preoţii Bisericii”.

Un vechi proverb românesc spune aşa: “Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”. Aşa şi omul, lucrând cu credinţă, cu darurile pe care i le-a hărăzit Ziditorul a toate, primeşte un spor de putere de la Cel “de la care vine toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit”.
Nu e întâmplător faptul că, numele de botez al Părintelui Arsenie Boca e Zian şi cred că nu greşesc când spun că Zian îşi are rădăcinile în cuvantul zi, ziua aducând cu ea Lumina, lumina şi caldura Soarelui, înţelepciunea izvorâtă din credinţa curată şi din Duhul Sfânt cu care Părintele a fost binecuvântat.
Aşa a intrat Părintele Arsenie în viaţa mea. A venit simplu şi neaşteptat în zorii purpurii ai unei dimineţi de mai care a sunat ca un clinchet de clopoţel în sufletul meu.
A venit călător pe aripile unei rândunele care încerca cu orice chip să-mi spună ceva, continuând să intre în mod repetat în încăperea în care eu stăteam şi ascultam pentru prima dată o rugaciune a Părintelui Arsenie. La început n-am priceput, dar atmosfera în încăpere devenise altfel. O vibraţie necunoscută mie până atunci umplea văzduhul şi sufletul meu, iar pasărea n-avea nici o temere. Când mi-am dat seama de minune, m-au podidit lacrimile ….. şi au curs fără întrerupere. Îi mulţumesc Părintelui şi Sfântului Duh pentru minunea pe care mi-au dăruit-o, ştiind ca Părintele a spus:
“Să povestiţi despre mine, că eu sunt între voi”.
Bucuria traită în timp ce ascultam rugăciunea, convingerea că toate s-au întamplat cu un anumit scop, au trezit în mine curiozitatea de a începe să citesc despre viaţa şi activitatea Părintelui Arsenie şi astfel am descoperit curăţenia şi puritatea sufletului său, am descoperit iubirea pe care o revarsă continuu asupra semenilor prin tot ceea ce el săvarşeşte.
Am convingerea că în acele momente Părintele a făcut să strălucească în mine lumina Sfantului Duh pentru că a trezit în mine bucuria de a fi cu Dumnezeu.
În viaţa fiecarui om vine “un timp” al schimbării. Am spus un timp, pentru că mă refer la o perioadă în care amintiri, întâmplări, oameni, trăiri ne răscolesc adâncurile şi ne îndeamnă să redescoperim scânteia, să o conştientizăm şi să aprindem focul interior care să lumineze spre înafară. Pentru aceasta ne vin în sprijin oameni, îngeri şi sfinţii lui Dumnezeu.
Ne trebuie curaj să credem în puterile noastre, să ne dorim să evoluăm, să urmăm exemplul celui ce poartă numele de Om şi DUMNEZEU ADEVĂRAT deopotrivă.
Şi, precum a spus Părintele Arsenie Boca:
“….este o condiţie: să fiţi buni, să faceţi fapte bune, … să fiţi tot timpul pregătiţi ….”.

Creţu Doina Gabriela

Sursa: Glasul Iubirii

Un sfat către părinți și nu numai

Cu toţii suntem copii şi părinţi în acelaşi timp, depinde doar de sistemul de referinţă la care ne raportăm, pentru că în sufletul nostru căutăm o modalitate prin care binele şi divinitatea să fie cât mai bine exprimate în viaţa noastră. Astfel că: dăm sfaturi chiar dacă nu ne sunt cerute, intrăm peste viaţa şi deciziile copiilor noştrii chiar dacă nu ne-o cer, le invadăm deciziile, le încălcăm liberul arbitru, şi, toate acestea din dorinţa de a fi ceva ce nici noi nu ştim să fim.

În această goană uiţi să trăieşti pentru tine, uiţi să te exprimi aşa cum eşti, dar mai grav este că nu-i laşi nici pe alţii să o facă, le anihilezi iniţiativa, încerci să le modifici personalitatea, făcându-i tot mai dependenţi de modul tău de a gândi, de deciziile tale şi apoi? Apoi judeci şi concluzionezi că acest copil este incapabil să vadă, să înţeleagă, să perceapă realitatea înconjurătoare.
Din astfel de situaţii, de cele mai multe ori, te trezeşti mult prea târziu, când copilul deja ţi-a părăsit tutela şi nu mai vrea să te asculte. Iar, de câte ori îţi aude sfatul, rezultatul este să facă invers decât i-ai spus. Te intrebi unde ai greşit şi de ce face aşa când tu ţi-ai dat toată osteneala ca el să te asculte şi să te înţeleagă. Secretul este că el te-a înţeles, însă nu vrea să te asculte, pentru că sufletul îi dictează să testeze, să încerce, să-şi înveţe această înţelepciune de care tu l-ai lipsit în copilărie. Şi da, ai greşit că nu l-ai lăsat să încerce, să vadă, să experimenteze, să contemple şi să accepte în exemple mici, în dureri mărunte, situaţii, evenimente şi întâmplări ce i-ar fi arătat calea către bunătate şi iubire.
Nu ţi-ai lăsat copilul, soţul, soţia, pe cei apropiaţi să încerce, nu i-ai lăsat să se exprime liberi, să experimenteze pe propria răspundere şi ai făcut-o din frică, da, din frică, şi nicidecum din frică pentru ei, ci din frică pentru propria ta suferinţă pe care ai fi avut-o dacă i-ai fi lăsat expuşi diferitelor situaţii pe care tu le-ai trăit, le-ai învăţat şi experimentat.
Pentru el sau pentru ea acum este târziu, nu poate observa, nu poate învăţa ceva de care încă nu s-a lovit, nu poate accepta ceva ce-l va sărăci şi mai mult, durerea fizică sau emoţională la care se va supune îi va marca îndeajuns de puternic sufletul pentru a înţelege în sfârşit că Divinitatea se exprimă doar prin bunătate.
Tot ce poţi face în astfel de situaţii este: să înţelegi tu, să înveţi tu, să observi şi să te îndrepţi, lăsându-l să greşească şi să experimenteze, iar apoi să-şi analizeze propria greşeală. Tu vei fi surprins de rezultat, însă ai grijă, nu-l aştepta să greşească ca apoi să-i spui: “Ţi-am spus eu” , nu-i arăta că tu ştiai ce urmează. De fapt,vrei să-l supui mai mult dorinţelor tale arătându-i că deţii un adevăr superior lui şi atunci nu ai făcut nimic, nu l-ai ajutat cu nimic ci doar ţi-ai hrănit propriul orgoliu că ştiai. Ai răbdare, insistă pe aceeaşi metodă şi data viitoare, nu-l grăbi căci îl vei pierde din nou.
Tot ce poţi face este să îl încredinţezi Lui Dumnezeu rugându-te cu credintă, căci mult face rugăciunea părintelui pentru copil: “Doamne tu mi-ai dat acest copil, eu am făcut ce am putut pentru el, acum ţi-L încredinţez, luminează-l, pune în el întelepciunea, dreptatea, adevărul şi pacea pentru a deveni un om desăvârşit!” iar Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu îţi va împlini ruga căci este sinceră şi spusă din inimă.
Tu şi copilul tău sunteţi parte a creaţiei Lui Dumnezeu şi din sete interioară de reîntregire veţi tinde întotdeauna, conştient sau nu, către bunătate, către iubire şi desăvârşire. Spre asta vom aspira mereu, spre unitate cu Bunătatea Supremă exprimată de Dumnezeu Tatăl, însă fiecare dintre noi, prin propria capacitate de conştientizare a Căii. Astfel că, unii experimentează Calea în bogăţie, iar alţii în sărăcie, unii o experimentează prin bucurie, iar alţii prin suferinţă. Fiecare alege pentru că Liberul Arbitru este lege, iar dacă te confrunţi cu ceva neplăcut înseamnă că ai ales greşit drumul.
Ce părinte îşi bate copilul până îl nenoroceşte, ce fel de părinte îşi lasă copilul să sufere la nesfârşit? Un astfel de părinte nu poate fi Dumnezeu, pentru că Dumnezeu se exprimă în bunătate, în iubire, aşa că nu-L mai acuza de orice alegere greşită facută de tine. Oare suntem pedepsiţi de Dumnezeu să ducem o viaţă plină de durere pentru a obţine o viaţă veşnică plină de bucurii?, sau ducem o viaţă îndestulătoare pentru ca apoi să avem o veşnicie plină de chinuri? Să fie aceasta rezultatul unei înţelepciuni Divine? Eu personal mă îndoiesc, vezi şi tu ce-ţi spune înţelepciunea intuitvă, căci mintea intuitivă este un dar Divin.

Dragoş Scîntei

Sursa: Glasul Iubirii

Dragostea nu poate fi instituţionalizată

De vorbă cu Leonard Vancu, coordonatorul proiectului „Pro-Vita” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Constanţa

Ce deosebeşte o societate tradiţională, creştină de lumea zilelor noastre? Înainte, oamenii trăiau şi se simţeau ca într-o mare familie. Fiecăruia îi păsa de toţi ceilalţi, iar necazurile sau bolile fiecăruia erau împărtăşite de întreaga comunitate. Chiar şi căderile unora, păcatele mai grele, se răsfrângeau cumva în conştiinţa întregii colectivităţi în aşa fel încât nu puteai spune:fac ce vreau, pe voi nu vă priveşte.
        Astăzi, dimpotrivă. Până şi milostenia este instituţionalizată. Fiecare face ce vede la televizor şi nimeni nu-i zice nimic, nu se amestecă, căci, chipurile, e treaba lui. Încât, plecând de la această stare de spirit s-a ajuns ca să fie bătuţi până la a fi omorâţi oameni pe stradă, şi nimeni nu intervine. Despre necazurile şi stările de deznădejde ale altora, cine să mai aibă timp şi mărinimie de suflet să se intereseze. Acesta este rodul culturii de consum, al ideologiilor individualismului şi al plăcerilor egoiste. În fond, o lume în care Hristos a ajuns pentru mulţi doar un reper ideologic al unei iubiri abstracte. Una care trebuie să îmbrăţişeze toate ereziile şi perversităţile, dar nu şi pe aproapele care suferă sau rătăceşte alături de tine.
       Desigur că nu s-a ajuns ca toţi oamenii să fie fasonaţi după acelaşi calapod, deşi se fac eforturi în aceste sens. Prezenţa vie a credinţei ortodoxe, glasul conştiinţei îi aduc pe mulţi la o sensibilitate faţă de problemele aproapelui mai mare chiar decât în vremurile de demult. În acest spirit se înscriu membrii Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Constanţa, despre a căror grădiniţă şi şcoală am vorbit în numărul trecut. Vom stărui şi în acest număr asupra iniţiativelor lor pentru că probează nu numai marea dragoste faţă de om pe care ar trebui să o împărtăşim cu toţii, dar pot constitui şi model viu de lucrare creştină în vremea noastră.
       În acest număr, l-am rugat pe Leonard Vancu coordonatorul proiectului „Pro-Viaţă” din cadrul Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” să ne spună câteva cuvinte despre modul în care ei au înţeles că trebuie purtată lupta pentru salvarea vieţii pruncilor aflaţi încă în pântecele mamei lor.
       Cauza este cea care trebuie înlăturată în primul rând, pentru că, atunci când se ajunge la efect, este de multe ori prea târziu.
       Odată, într-o seară, într-o discuţie pe care am avut-o la fundaţie, am căutat un răspuns la întrebarea: care este momentul de cădere maximă atunci când se face un avort: în momentul în care fata se hotărăşte să facă chiuretaj, atunci când intră în sala de operaţie sau abia atunci când se face anestezia?
       Din frământarea noastră a reieşit că totul începe în momentul în care cei doi „parteneri” pun plăcerea trupească înaintea vieţii omeneşti, desfrânează, neluând în calcul că, potrivit firii, femeia s-ar putea să rămână însărcinată.
       În urma acestei constatări am conceput un program de educaţie informală în care le vorbim elevilor despre ce înseamnă viaţa care se naşte în pântecele femeii şi despre riscurile desfrânării, despre robia erotismului obsesiv la care aceasta te aduce. Au trecut de atunci trei ani, timp în care am făcut şi patru prezentări pe zi. În total am avut peste 200 de întâlniri cu elevi din toată ţară şi 6 cu profesori, părinţi şi oameni doritori să ni se alăture în acest proiect.
     - Cum reacţionează elevii când le prezentaţi astfel de subiecte, mai ales că, după cum ne arată statisticile, foarte mulţi întreţin relaţii trupeşti fără eu as fi scris: să aibă parte de binecuvântarea Bisericii prin Taina Cununiei
     - La început zâmbesc: „Au venit ăştia să ne vorbească de educaţie sexuală, să ne spună ce să facem!”; ceva de genul: „Noi le ştim pe toate!” Atunci eu le zic: „N-am venit să vă vorbesc despre educaţia sexuală care vă face să chicotiţi, ci am venit să vă prezentăm adevărul în ceea ce priveşte dragostea şi sexualitatea. Pe drumul pe care aţi apucat, veţi deveni în curând robi ai sexului”.
        Le explicăm că toate acţiunile de înfrumuseţare şi modelare trupească ori ideologică: stilist, nutriţionist, tatuaje, piersing, bodybuilding, culturism, modeling, portofolio, feminism, misoginism, diversitate sexuală, toleranţă, designer vestimentar, epilat, solar, masaj, lifting, modelare plastică, silicoane, jogging, tinning, implant estetic, lentile de contact, cure de slăbire, aerobic, fitness şi multe altele sunt mijloace care conduc la curvia trupească, mentală ori la sminteală.
       Aceşti copii – de la 13 la 19 ani – chiar dacă s-au întinat sau au căzut trupeşte într-o proporţie foarte mare, majoritară chiar, nu s-au pervertit şi sufleteşte, au fost manipulaţi, păcăliţi, înşelaţi. Am găsit clase întregi pline de candoare, elevi care plângeau la aceste prezentări, dar şi care dansau cu cafeaua şi ţigara, vorbeau obscenităţi făţiş, chiar profesoare cu cercel în nas, ori care tocmeau notele cu elevii.
      Când le vorbesc despre avort, le fac o simulare a unui avort cu un mulaj de copil şi o chiuretă. Treptat, devin foarte atenţi, pun întrebări, astfel încât la sfârşitul expunerii nu ne mai lasă să plecăm. Ne întreabă dacă putem prelungi discuţiile şi în ora următoare…
      - Aţi mers şi la cabinetele ginecologice?
      - Da. Am vorbit cu multe dintre femeile care nu mai doreau să devină mame, explicându-le că avortul este sinonim cu uciderea. Din discuţiile purtate cu aceste femei, ne-am dat seama că multe dintre ele nu conştientizau faptul că purtau în pântece un copil viu, o viaţă de om. Am reuşit să le convingem pe câteva – şi spun asta pentru că ulterior ne-am întâlnit cu ele pe stradă, plimbându-şi copilul.
       Cred că fiecare dintre noi ar trebui să facem ceva pentru a salva vieţilor pruncilor pe care mamele nu-i mai doresc. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă că trebuie să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine. În aceste cazuri, aproapele aflat în pântecele mamei – locul cel mai ferit şi nimerit ales de Ziditor – în loc să fie apărat cu preţul vieţii, ajunge să fie mărunţit de aparatele moderne de chiuretaj, aruncat apoi într-o găleată cu resturi umane, la toaletă, ori la crematoriu. Şi câţi dintre noi facem ceva pentru a împiedica acest măcel?
       Ne putem uşor informa despre ceea ce înseamnă avortul, pentru că acum sunt pe net o mulţime de materiale, sau putem găsi materiale la fundaţiile care au proiecte pro-viaţă: cărţi, pliante, CD-uri cu filme. Având o minimă pregătire, putem aborda acest subiect în orice mediu: în mijloacele de transport în comun, în magazine, cu vecinii, la serviciu, şi să încercăm să le arătăm unde greşesc celor pe care îi simţim că merg pe calea acesta a desfrânării sau a avortului – care probabil nu ştiu cât de greu păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu. Având credinţă în Dumnezeu, dragoste faţă de ceilalţi şi râvnă putem întoarce multe suflete ce merg pe calea cea rea a păcatului.
      - Povesteşte-ne, te rog, unul din cazurile în care aţi reuşit să o convingeţi pe mamă să ducă până la capăt sarcina.
      - O tânără, Ramona, locuia cu logodnicul ei într-o garsonieră şi avea un copil cu acesta. Era o fată care îşi schimba des prietenii, astfel că a rămas însărcinată cu un alt bărbat. După un timp, s-a certat cu acesta şi a început o altă relaţie – deşi, repet, locuia sub acelaşi acoperiş cu tatăl primului ei copil. Aflată într-o asemenea situaţie, Ramona voia să avorteze.
        După ce am aflat de la un prieten comun despre problemele Ramonei, am încercat de câteva ori să stabilim o întâlnire cu ea, dar de fiecare dată fugea. Nu o găseam acasă, nu o găseam la serviciul unde lucra. Până la urmă i-am trimis nişte materiale informative despre avort şi un prunc de plastic, aşa cum arată la 10 săptămâni în pântecele mamei.
       A rânduit Dumnezeu şi Ramona s-a uitat peste materiale. Ne-a transmis că ar fi vrut să ducă sarcina mai departe, dar pentru că nu era angajată cu carte de muncă se temea că nu va primi indemnizaţia care se acordă mămicilor după naştere. Deşi i-am propus să o angajăm la fundaţie, nu ne-a răspuns foarte rapid, dar, după vreo lună de tatonări, de schimburi de mesaje, a venit la noi.
       A acceptat propunerea de a lucra la fundaţie, dar era foarte labilă din punct de vedere emoţional – ştiu din experienţă că nu întotdeauna fetele aflate în situaţia ei se ţin de promisiune. Într-o primă fază i-am dat să plieze nişte coli imprimate despre avort.
        În acele pliante erau imagini mai dure, cu copiii tăiaţi în bucăţele în urma chiuretajelor. Noi distribuim aceste pliante prin policlinici, la cabinetele de ginecologie. După un timp, am trimis-o chiar pe Ramona să împartă aceste pliante.
        Citind şi recitind aceste pliante, şi-a dat seama cât de grav este păcatul avortului şi până la urmă a păstrat copilul. S-a despărţit, fireşte, de primul logodnic şi s-a mutat cu noul prieten. Chiar dacă nu s-a cununat încă religios cu acesta, important este că un copil a venit pe lume…
        - Văd că te implici cu multă dăruire în activităţi pro-viaţă. De ce?
        - Am ajuns să conduc proiectele pro-viaţă ale Fundaţiei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru că îmi doresc să fac bine în jurul meu. Am preluat proiectul „Pro-vita” de la Valea Plopului, de la Părintele Nicolae Tănase, şi am încercat să-l dezvoltăm aici.
         Noi am fi vrut să fie şi medici ginecologi care să ne susţină, dar absolut toţi cei pe care i-am abordat ne-au refuzat efectiv. În demersul nostru am avut şi experienţe neplăcute, dintr-o policlinică de stat ne-au dat afară cu bodyguarzii, strigând că din cauza noastră nu pot să câştige o pâine cinstită! Pâine cinstită?!
        Am văzut, am vorbit şi mi s-a povestit despre tineri şi tinere care făcuseră crime prin avorturi, prin accidente de maşină, care rămăseseră infertili, ori îşi mutilaseră trupurile în sensul hedonismului, cu uterul scos, ori cu cancer, ori HIV, ori cu sâni extirpaţi sau cu BTS pe viață. În mintea lor persistă mereu întrebarea: De ce nu ne-a spus nimeni nimic niciodată? De ce am fost mințiți?
        Având în vedere realitatea cruntă de la noi din ţară, precum şi faptul că vom fi judecaţi şi pentru binele pe care puteam să-l facem şi nu l-am făcut, cred că toţi trebuie să facem ceva pentru a opri crimele care se petrec în chiar trupul femeii; fiecare trebuie să lupte în felul şi cu posibilităţile sale, dar în primul rând cu inima, căci apoi vine şi sprijinul de la Dumnezeu. Să contestăm şi să demascăm această modă, acest stil de viaţă, în care curvia, crima, consumul nebunesc al plăcerii şi indiferenţa au devenit modele de urmat de către copilaşii noştri, smulşi din sânul familiei şi al Bisericii şi jertfiţi pe altarele patimilor.
        Să ştiţi că nici un efort nu e inutil, orice mică jertfă aduce însutit, unul singur din mii dacă se salvează, ori salvează pe altul la un moment dat, peste ani şi e mai mult decât lumea toată precum spune apostolul. Să ştiţi că merită să facem orice pentru această luptă, cu toate că ne aflăm pe contrasensul istoriei, al vremurilor şi al momentului. Trebuie să mergem mai departe, căci cu noi este Dumnezeu.

 A consemnat Raluca Tănăseanu Interviu aparut in nr 19 al revistei Familia Ortodoxa

Sursa: Familia ortodoxă

Este necesara o REVOLUTIE in educatie. Foarte creativ si amuzant... (video)

Sursa: Iesirea din Matrix

Stăpânii "din umbră" ai lumii. Planul ascuns din "Noul Testament al Satanei" răscoleşte prezentul (1)

Trecerea peste criza economică, lupta pentru supravieţuire, dorinţa de a reuşi în viaţă sunt gânduri care animă toţi oamenii de rând din această lume. Fiecare persoană îşi doreşte să facă mai bine, mai mult, iar trecerea lui prin această lume să nu fie acoperită de întuneric.

Însă acesta este doar vârful icebergului - grijile cotidiene care ne macină pe fiecare în parte sunt lucruri minuscule, care ne ţin ocupaţi. Sub "apă" se află însă forţa care conduce de fapt această lume, care ne decide destinul şi ne scrie evoluţia în viaţă.


Ne vom opri pentru a arăta o pagină din viaţa Iluminaţilor, organizaţia ocultă în jurul căreia se află cele mai multe controverse şi teorii ale conspiraţiei. În istorie Iluminaţii au luat naştere ca şi organizaţie undeva în anul 1776, însă, potrivit izvoarelor şi datelor adunate de cercetători şi oameni de ştiinţă, apariţia lor s-a făcut cu mii de ani în urmă.

Undeva printre nisipurile Orientului Apropiat, se punea la cale o conspiraţie al cărei scop final era dominarea întregii lumi - scop care a rămas viu şi astăzi. In locul ascuns unde se contopeau civilizaţiile Sumerului şi Mesopotamiei, lua naştere aşa numita Frăţie a Şarpelui.

Cei grupaţi în Frăţia Şarpelui oficiau un cult în care îl venerau pe Diavol, cunoscut atunci cu numele de Pazuzu, cel mai vechi demon trimis pe aceasta planetă.

Liderii acestui cult de origine îşi spuneau ei înşişi Iluminati, deoarece în cadrul ritualurilor primeau lumina cunoaşterii direct de la Stăpânul lor din Întuneric.

Au privit din umbră naşterea şi decăderea Greciei Antice, a Imperiului Roman, răspândirea Creştinismului şi Islamului, consolidarea primelor state ale Europei Medievale, descoperirea Americilor, aparitia prafului de puşcă şi a Renaşterii.

Au decis să iasă la lumină de abia în seara zilei de 1 mai 1776, când germanul Adam Weishaupt a primit ordinul de a fonda în oraşul bavarez Ingolstadt, Ordinul Secret al Iluminaţilor Bavarezi.

Organizaţia a recrutat pentru început o serie de militanti liberi cugetători, secularişti şi republicani recrutaţi din Marea Loja Masonică a Germaniei. Alarmaţi de activitatile lor subversive, autorităţile bavareze au crezut că au distrus ordinul în anul 1785, însă se înşelau amarnic.

Iluminaţii bavarezi erau organizaţi precum cercurile din interiorul altor cercuri, într-o structura similară foilor de ceapă. Daca iniţiaţii se dovedeau demni şi discreţi în păstrarea secretelor transmise, puteau avansa într-un cerc mai mic, unde cunoşteau secrete mai importante.

In anul 1875, un curier al Illuminatilor bavarezi străbătea călare distanţa între Frankfurt şi Paris. Providenţa a făcut ca acesta să fie trăsnit în timpul unei furtuni. Asupra sa a fost descoperit un document care este cunoscut în cercurile oculte sub numele de “Noul Testament al Satanei”.

Primul punct al documentului continea o serie de directive uimitor de actuale:
“Primul secret necesar conducerii oamenilor este strict legat de supremaţia asupra celor mulţi. Atfel se poate provoca atâta vrajbă, îndoială şi păreri contradictorii, încât oamenii de rând nu se pot orienta în acestă harababură şi sunt convinşi că este mai bine să nu aibă vreo opinie personala cu privire la politică. Trebuie aprinse pasiunile poporului. În acest scop, trebuie creată o literatură murdară, facilă, lipsită de spirit şi dezgustătoare".
Va urma...

Sursa: Antena 1

Stopați atentatul la istoria străveche a neamului! Semnați petiția ACUM!

"Am luat act cu durere de lucrările la autostrada A1 și sprijinim inițiativa patriotică a Grupului "România Vie". Doar cei care n-au habar de însemnătatea unei istorii străvechi precum a traco-daco-geților pot iniția lucrări de asemenea anvergură demolatoare! O dovadă mai clară a imposturii politice și economice din partea celor aflați vremelnic la putere în România nici că se poate imagina! Toți intelectualii treji ai momentului, toți oamenii de cultură, toți cetățenii acestei suferinde țări sînt chemați să semneze acest demers de STOPARE IMEDIATĂ A LUCRĂRILOR DISTRUCTIVE DIN ZONA TURDAȘ-TĂRTĂRIA-CRISTIAN! Cei care nu știu, ignoră ori sfidează ISTORIA acestei țări, nu au nici dreptul să lucreze și să fie plătiți pentru munca lor în România! Strămoșii noștri, conduși de voievozi patrioți care și-au jertfit nu numai liniștea și averile, ci chiar și viețile pentru binele comun, s-ar răsuci în morminte asistînd la nepăsarea noastră! Să ne unim, dar, în numele adevărului istoric, pentru a stopa imediat pripitele și distructivele lucrări la autostrada A1!"

Semnează petiția aici: 

Stopați atentatul la istoria străveche a neamului!