duminică, noiembrie 18, 2012

Poate prietenia sa dureze o viata?



Poate prietenia sa dureze o viata?
Cineva spunea ca dragostea e oarba, dar prietenia e clarvazatoare. Prietenii sunt unul dintre cele mai pretioase daruri ale vietii, poti avea unul, doi, zece, dar oare care sunt cei care conteaza cu adevarat? Prietenul adevarat e cel pe care il poti suna la orice ora, pe care il poti intreba orice, avand in acelasi timp certitudinea ca raspunsul lui ti se va potrivi cel mai bine. E cel care alege sa fie langa tine atunci cand toti ceilalti te-au parasit. Prietenul cel mai bun e cel care te cunoaste mai bine decat tine insuti, cel care se bucura pentru reusitele tale cu aceeasi sinceritate si ardoare ca si cum ar fi fost ale lui, cel care isi aminteste ceea ce ai fost, dar intrezareste totodata ceea ce poti deveni.

Un prieten adevarat e o lume noua in miniatura, cu propria definitie pentru fiecare dintre noi. Structura lui o va oglindi si o va completa miraculos pe a ta. Poate magia sa dureze o viata? Desigur, dar lucrurile nu vor fi la fel de simple mereu. Pentru ca nu exista un cronometru al prieteniei, asa cum nu exista un cronometru al dragostei. Iubirea, increderea, implicarea, devotamentul nu pot fi masurate si din pacate nu vin la pachet cu durata medie de viata si certificat de garantie. Prieteniile pot dura o zi, un anotimp, zece ani sau o viata intreaga. Depinde de ce, cum si pentru cat vei investi in ele.

Cate obiceiuri, atatea prietenii

Baza societatii noastre este formata din relatii, iar psihologii estimeaza ca marea majoritate dintre ele sunt cele de prietenie. In timp ce raporturile familiale sunt prestabilite, prietenia e definita mai mult de libertatea de a alege si poarta pecetea a ceea ce suntem sau ceea ce ne dorim sa fim.

Cele mai sincere relatii de prietenie pleaca de la cel putin un punct in comun. Rareori, doua persoane totalmente diferite vor reusi sa intretina o relatie de apropiere, oricat de mult si-ar dori, pentru ca prietenii trebuie sa foloseasca un limbaj comun.

Nenumaratele sfere ale vietii noastre creeaza raporturi diferite de prietenie. Si tu ai probabil un grup de prieteni cu care iti place sa iesi si altul cu care mergi sa joci baschet sau sa te plimbi cu bicicleta. Un prieten cu care te joci pe calculator in retea si altul cu care iesi la cumparaturi. Faptul ca impartasesti acelasi hobby cu o anumita persoana iti va dicta un anumit grad de apropiere fata de ea, dar se poate asta transforma intr-o prietenie pe viata? Cum am mai spus si inainte, depinde de tine.

Un dicton din literatura engleza spune ca prietenii patrund in viata noastra pentru un motiv, un anotimp sau o viata (friendship for a reason, a season or a lifetime). Fiecare are darul de a ne invata ceva, de a satisface o nevoie interioara manifestata, de a demonstra ceva. Se circumscriu unui motiv care ne determina sa dorim sa schimbam ceva, unei etape de evolutie care are loc intr-un anotimp al vietii noastre, dar sunt trecatori, plecand in momentul in care nevoia a disparut sau transformarea s-a incheiat. Cum e prietenul acela cu care ti-ai petrecut o vara intreaga la mare, dar pe care nu ai mai simtit nevoia sa il suni dupa ce te-ai reintors la viata ta. Sau prietena cu care ai mers la cursul de dans contemporan, dar care a disparut odata ce cursul s-a incheiat. Important este, subliniaza psihologii, sa stii sa retii si sa te bucuri de tot ceea ce aceste prietenii au sa iti ofere, fara presiune sau regrete. Desigur, nimeni nu spune ca partenera de la cursurile de inot nu poate deveni cea mai buna prietena a ta.

In antiteza cu aceste prietenii, sunt acelea care au potential de a dura toata viata. Care nesecita o baza emotioanla solida pentru a putea construi un edificiu al prieteniei trainic. Dar care iti pot oferi satisfacsii, sentimente si lectii ce vor dura la fel de mult ca si tine. 

La bine si la rau, impreuna mereu

Nimic nu poate rivaliza cu ceea ce un prieten adevarat iti poate oferi. Dincolo de simplul fapt ca e langa tine mereu, ca stie ceea ce gandesti inainte de a da curs verbal gandului, ca te iubeste asa cum esti, fara masti sau accesorii, prietenul adevarat te va completa si te va face mai bun. Dar pentru asta, trebuie sa ii fii la fel de prieten.

Grija, iubirea, intelegerea, devotamentul si sinceritatea sunt printre cele mai importante ingrediente ale unei prietenii durabile. Primul pas in orice prietenie este onestitatea, vorbeste-i deschis prietenului tau, spune-i ceea ce gandesti si nu pastra secrete fata de el, decat daca sunt absolut necesare. O prietenie care sa dureze o viata e in primul rand o prietenie sincera.

Fii alaturi de el, si la bine, si la rau. Poate parea cliseistic, dar a sti sa imparti cu un prieten si bucuriile, si tristetile iti va asigura o relatie de lunga durata. Nu ii vei refuza ajutorul, dar incearca sa nu il intrebi doar de ce are nevoie, un prieten adevarat va ghici si va sti singur cu ce sa contribuie pentru a alina suferinta. De asemenea, chiar daca esti o persoana independenta, careia nu ii place sa apeleze la cei din jur, nu ezita sa ceri ajutorul prietenului tau adevarat. Fa-o cu simplitate, fara a te scuza sau a multumi insistent. Astfel se consolideaza marile prietenii.

Ramanand in acelasi registru, una dintre marile dovezi ale prieteniei este sa sti sa savurezi succesul prietenului tau, mai ales cand nu il dubleaza pe al tau. Fiecare prieten va putea sa simpatizeze cu necazul amicului sau, dar numai prietenii aceia de o viata se vor putea bucura sincer si cald de succesul tau si te vor sustine mereu.

Implica-te si daruieste cu toata inima intr-o prietenie. A-ti petrece timpul liber alaturi de prietenul tau drag este unul dintre cele mai placute lucruri, iar micile cadouri, din suflet, va vor solidifica relatia.

Invata sa il ierti. E probabil cea mai mare lectie a prieteniei de o viata. Relatia voastra nu va fi lipsita de conflicte, probabil chiar si de cuvinte grele, cu toate ca e important sa stii sa controlezi certurile, astfel incat acestea sa nu degenereze. Dar prietenii adevarati vor sti mereu sa reinnoade firul, chiar daca acesta s-a rupt.

Cand ia sfarsit o prietenie?

Am vorbit pana acum despre ce insemana o prietenie adevarata si cum poti face ca ea sa dureze o viata. Dar a putea sa pui capat unei relatii, atunci cand ea iti face mai mult rau decat bine, si cand a devenit deja o obligatie, e la fel de important.
Nu lasa prietenia sa moara, devenind o corvoada. In momentul in care te simti nelalocul tau alaturi de un prieten si nu mai incerci nicio placere in compania lui, ceva s-a rupt intre voi iremediabil.

Seneca spunea ca prietenia sfarseste atunci cand apare neincrederea. Adaptand, putem spune ca prietenia dispare atunci cand nu mai exista credinta. In ea, in voi ca prieteni. Pentru tot ceea ce ati impartit, e mai bine sa ii pui capat. Prieteniile nu mor in adevaratul sens al cuvantului, iar atat timp cat voi existati si o doriti, relatia poate fi innodata oricand.

Autor: Andreea Baluteanu

Sursa: addox.ro

Toţi avem nevoie de un prieten adevărat

Gheorghe Iovu - ''Trecerea timpului'' - ''Baladă pentru prieteni''



Prietenii sunt pe alese.
Se spune că rudele nu sunt pe alese. Prietenii, în schimb, da. Cu ei putem întemeia familia de spirit. Dar o asemenea relaţie nu cunoaşte împlinirea totală dacă scopul nostru împreună nu este mai puternic decât teama de a ne lăsa priviţi în toată goliciunea defectelor şi a greşelilor noastre. Căci prietenia este şi o confruntare cu limitele propriei sincerităţi. În faţa fiecăruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaşte în prietenie: cât iubim, câtă încredere în sine avem, câtă putere de a ne smeri, de a ierta şi de a ne desprinde din înlănţuirile personale.
Avem multe atracţii, simpatii spontane, camarazi de duminică, de vacanţă, cunoştinţe agreabile cu care schimbăm complimente pe care suntem tentaţi să le confundăm cu afecţiunea dezinteresată. Dar ce greu este în viaţă să ne apropiem unii de alţii cu adevărat şi să ne acceptăm reciproc aşa cum suntem, fără să ne pierdem totuşi credinţa în perfecţiunea esenţială a celuilalt!

Într-o prietenie autentică, ne aflăm permanent sub lupă.
Ne ies la iveală slăbiciunile şi tertipurile prin care încercăm să ne ascundem slăbiciunile, ne deconspirăm toate acele feţe-feţe pe care le face ego-ul în clipele de încercare. De aceea, pentru a întemeia o prietenie profundă e nevoie de un sacrificiu tăcut. Acela al orgoliului veşnic treaz şi inventiv, care, pe măsură ce este încolţit îşi mai găseşte un cotlon unde să se cuibărească, mai sapă un tunel secret în care să se refugieze cu arme şi bagaje, iar dacă renunţă la unele apucături, are tendinţa spontană să-şi cultive pe ascuns altele menajate abil şi ferite de privirile posibililor judecători.
O prietenie totală ne arată că suntem ca alpiniştii care escaladează un perete vertical de stâncă, legaţi cu aceeaşi frânghie. Ne putem înălţa unul pe celălalt sau ne punem în pericol de prăbuşire atunci când unul dintre noi alunecă şi se clatină deasupra prăpastiei, iar celălalt nu găseşte resursele de încredere, iubire şi energie pentru a-l ajuta să se redreseze.

Prietenul care ne face să râdem este foarte simpatic.
Prietenul care ne ajută cu un sfat şi o vorbă bună merită toată afecţiunea. Cel care ne înţelege este nemaipomenit, la fel ca şi cel care ne încurajează când suntem într-o perioadă mai dificilă. Dar prietenul care ne stimulează să descoperim şi să manifestăm comorile tainice din noi este de neînlocuit.
Şi fiindcă tot a venit vorba, ţi-ar plăcea să ai un prieten/o prietenă exact aşa cum eşti tu?

de Oltea Mutulescu

Sursa: venus.org.ro


sâmbătă, noiembrie 17, 2012

Bei o cafea cu mine?


Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. 
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. 
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. 
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!   
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv.   
Studentii au râs.. 
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. 
 Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. 
 Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. 
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. 
Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. 
La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. 
Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. 
Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.."   
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:   
"Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten." 

Împãrtãşeşte acest mesaj cuiva drag,.. eu tocmai am fãcut-o.....

Sursa: Pappa Anton - blog

vineri, noiembrie 09, 2012

Descoperire ULUITOARE: Corpul uman poate anticipa evenimente din viitor

Ai avut vreodata un sentiment straniu ca un anumit lucru este pe cale sa se intample? Potrivit unui studiu publicat in editia Frontiers in Perception Science, corpul uman poate anticipa evenimente din viitorul apropiat.

Echipa de cercetatori de la Universitatea Northwestern a analizat rezultatele a 26 de studii publicate intre anii 1978 si 2010 avand ca tema abilitatea umana de a anticipa evenimente viitoare. Exemplul oferit de Julia Mossbridge, liderul echipei de cercetare, este o persoana care se joaca pe pc, nu-l poate auzi pe seful sau care vine, insa ar putea sa aiba capacitatea de a anticipa sosirea lui.

"Potrivit analizelor noastre daca stii sa-ti asculti corpul pot detecta aceste evenimente cu 2-10 secunde inainte ca ele sa aiba loc si sa inchizi jocul. S-ar putea sa ai sansa de a deschide proiectul la care ar fi trebuit sa lucrezi. Iar daca esti norocos ai putea face toate aceste lucruri inainte ca seful sa intre in birou", sustine Julia Mossbridge pentru mindpowernews.

Aceste fenomene poarta denumirea de presentiment sau "citirea viitorului". Insa, indifferent ce sugereaza numele, nici Mossbridge si nici colegii sai nu sunt cu adevarat siguri ca oamenii pot cu adevarat citi viitorul.

"Imi place sa denumesc acest fenomen'activitatea anticipative anormala'. Anormala pentru ca unii dintre oamenii de stiinta nu au o explicatie rationala pentru el si nici nu inteleg modul in care corpul functioneaza, insa studiile nu s-a incheiat inca".

Si sunt denumite anticipative pentru ca par a prezice un eveniment desi nu exista niciun indiciu care sa-l anunte. Si activitate pentru ca exista anumite schimbari la nivelul sistemului cardiopulmonar, al pielii si al sistemului nervos.

Subiectii testati au inregistrat schimbari semnificative pe encefalograme si pe electrocardiograme cu 10 secunde inainte ca un eveniment neasteptat sa se intample. Iar asta sugereaza ca subiectii au anticipat evenimente la care urmau sa fie martori si care le provocau reactii senzoriale.

"Daca aceste activitati anticipative anormale sunt reale atunci este posibil sa fie reproduce si in alte laboratoare. Inca nu s-a aflat cauza acestor reactii fizice insa speram ca o vom determina in viitorul apropiat", a incheiat Julia Mossbridge.

joi, noiembrie 08, 2012

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Tradiţii şi obiceiuri + semnificaţia numelor

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți pe 8 noiembrie sunt cei mai cunoscuți în tradiția bisericii Ortodoxe



Ziua de 8 noiembrie a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor, în veacul al cincilea şi s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin. Vorbind despre îngeri, Biserica ne învaţă că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimişi de acesta să fie prieteni şi ocrotitori ai oamenilor, a mai spus părintele Stoica.
La început toţi îngerii au fost buni şi înţelepţi. După încercarea la care i-a supus Dumnezeu, înainte de Facerea Lumii, o parte dintre ei, adică cei conduşi de Lucifer, s-au răzvrătit, scrie Mediafax.ro.
"Atunci, spune Scriptura, a fost mare război în cer. Mihail şi îngerii cei buni au învins, iar cei răi au fost aruncaţi din cer, devenind demoni. Peste soborul îngerilor buni, Dumnezeu l-a rânduit, pe veci conducator, pe Arhanghelul Mihail", a mai spus părintele consilier.
Sfântul Arhanghel Mihai înseamnă în limba ebraică, "Cine este ca Dumnezeu?". El este cel care "striga": "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Cine este ca Dumnezeu?" - şi asa s-a întocmit soborul, adică adunarea şi unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune şi călauzirea lui Lot şi a familiei acestuia la ieşirea din Sodoma, precum şi protecţia specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam şi îl eliberează din închisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toţi morţii vor ieşi din morminte la glasul trâmbiţei Sfântului Arhanghel Mihail.
De aceea, Arhanghelul Mihail este considerat căpetenia oştilor cereşti-îngereşti, acela care, la sfârşitul lumii, va lupta cu diavolul şi despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare şi de Paşti, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.
Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnă în limba ebraică, "bărbat-Dumnezeu". Numele său conţine concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim şi Anei, că o vor avea pe Maria, deşi erau bătrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos şi l-a înştiinţat pe Zaharia de naşterea fiului lui, Înaintemergatorului, Ioan Botezătorul, a vestit păstorilor că în Bethelem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocroteşte fecioarele, mamele şi pruncii şi duce rugăciunile la Dumnezeu, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Drept recunoştintă pentru aceşti doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca aceştia să fie pictaţi pe două dintre uşile Sfântului Altar. Unul cu crini în mâna, semn al bunei vestiri, iar celalălt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor.
În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat decât Arhanghelul Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptator împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindina, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănator Sfântului Haralambie.
În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că "ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora". Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită "turta arieţilor" (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineaţa de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fata în sus era semn încurajator, de bucurie în randul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos era mare supărare în satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi iar, în biserici, fiecare creştin aprinde câte o lumânare ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.
"Vara Arhanghelilor" ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi calduroase, numite "vara iernii".
În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date la pomana pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moşii de Arhangheli". Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi "lumina de veci" în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruti fără lumânare.

Sursa: realitatea.net

miercuri, noiembrie 07, 2012

Among Us - Anglavakt - Printre noi (film)

            Printre noi (Among Us) este o dramă suedeză despre iubire și puterea speranței. În urma unui accident, viața unui cuplu este brusc invadată de haos. Viziunea lui Ernst asupra evenimentelor este una rece și rațională, însă Cecilia caută un sens mai profund al celor întâmplate. Pe măsura ce se îndepărtează unul de celălalt, apariția unui străin misterios cu capacități paranormale le oferă motive să spere într-o minune. Filmul reușește să surprindă esența umana a naturii noastre, fără a o uita vreo clipă pe aceea mistică, supra-naturală. 
“Încetează să crezi și speranța moare.  Îndrăznește să crezi și totul devine posibil.” 






Un film care merită văzut




Sursa: documentaresifilmespirituale.blogspot.ro

marți, noiembrie 06, 2012

Încă se mai nasc sfinți printre noi


Rugăciune

„Iartă-mă, Doamne:
-pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!
-pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!
-pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!
-pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles!
-pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!
-pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o!
-pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o!
-pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit!
-pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi, din teamă, nu am îndrăznit să păşesc!
-pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta Doamne şi a Împărăţiei Tale Divine!
Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne, care eşti Mila şi Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină!
Îţi mulţumesc, Doamne:
-pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine !
-pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
-pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea!
-pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
-pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
-pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
-pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!
-pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!
-pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea, îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin”.
Preot ILARION ARGATU (1913 – 1999)
Sursa: glasuliubirii.ro