Salut sau...?

Mana cu coarne, Mano cornuto sau Rock On – Salutul Diavolului!

Probabil multi dintre noi care ascultam sau nu muzica rock recunoastem acest semn. Este vorba despre degetul inelar si cel mijlociu care sunt incovoiate, pe cand degetul mic si cel aratator sunt ridicate in sus.

Probabil credeti ca acest gest este confundat deseori cu salutul rockerilor (Rock On!), defapt este unul si acelasi. Industria muzicii rock a adoptat acest semn inca de pe vremea trupei Beatles din 1967 cand acest semn a aparut pe coperta albumului lor Yellow Submarine.
Ceva si mai interesant este faptul ca acest semn seamana si cu simbolul iubirii al surdo-mutilor, insa singura diferenta este ca degetul mare sta relaxat, nu incvoiat si strans. Defapt, urmariti citatul de mai jos:

“Mâna cu coarne” sau “Mano Cornuto”: Acest gest este un salut satanic, un semn de recunoaştere a membrilor aparţinând Satanismului sau altor grupuri necredincioase. Semnul cu mâna “El Diablo” este adesea confundat cu semnul surdo-muţilor, “Te iubesc.” Deşi la prima vedere pare o asemănare accidentală, totuşi descoperim că persoana care a descoperit sau creat acest semn pentru surdo-muţi, nu este altcineva decât Helen Keller, un mare ocultist şi teosofist, adoratoare a Satanei.”

Sursa: http://dant3.net

Medicamente care UCID

Lista e mult mai lunga. Firmele farmaceutice obtin profituri uriase si au impins medicina intro directie nefericita prin exclusiva utilizare a medicamentelor.
Va prezentam in acest articol o serie de scandaluri in care industriile farmaceutice din intreaga lume au fost implicate de-a lungul timpului si denumirile unor medicamente care au ucis mii de oameni. In cazul fiecarui astfel de medicament precizam daca este comercializat in Romania si eventual de ce companie si sub ce denumire (daca aceasta este modificata fata de cea originala).
Din cauza efectelor secundare grave o serie de medicamente au fost retrase de pe piata in unele tari. Cu toate acestea ele continua sa fie comercializate in alte tari. Romania este o buna piata de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise in alte state.
Efecte secundare grave inseamna moarte si boli severe datorate medicamentelor respective. In general, din punct de vedere legal, numai moartea sau vatamarile majore ale sanatatii celor care au folosit un anumit medicament pot duce la interzicerea acestuia. Rareori se ajunge la interzicerea unui medicament datorita unor simptome considerate „minore” si aceasta se face de regula abia dupa decenii de folosire.
Iresponsabilitatea, cinismul si lacomia dupa castiguri a celor care detin companii din industria farmaceutica sunt atat de mari, incat chiar si in cazurile de interdictie, medicamentele continua sa fie fabricate si vandute mai departe in alte locuri pe glob. Aceasta deoarece interdictia ramane valabila doar in tara in care exista “victime recunoscute” si in care autoritatile responsabile au luat masuri. Prin urmare, medicamente interzise in Anglia sau Germania se vand mai departe in SUA, Africa sau alte tari si invers. Deci industria farmaceutica vinde mai departe substante care produc boli mortale , desi SE STIE foarte bine acest lucru.
Industria farmaceutica este interesata sa vindece oamenii, ori mai degraba sa castige cat mai multi bani din vanzarea de medicamente?
Zeci de medicamente sunt scoase de pe piata anual datorita efectelor secundare grave
Un prim exemplu este siropul de tuse cu Clobutinol. Acesta, dupa ce a fost folosit intens timp de peste 40 de ani, a fost interzis in 2007, constatandu- se ca produce dereglari ale batailor inimii. Iata cateva dintre numele sub care a fost folosit: Silomat, Clobutinol, STADA, Tussed, Rofatuss, Nullatuss.
In Romania medicamentul Silomat pe baza de Clobutinol, produs de catre compania Boehringer Ingelheim a fost disponibil in farmacii fara prescriptie medicala pana in 2007. Apoi acesta a fost retras de pe piata si in tara noastra, in urma unei directive a Agentiei Europene pentru Evaluarea Medicamentelor. .
Medicamente vechi, care sunt in circulatie de decenii si nu au fost supuse niciunui test, se vand mai departe in unele tari, desi acolo unde au fost testate au fost interzise. Pana in anul 1978 industria farmaceutica nu era nevoita sa probeze in vreun fel ca medicamentele au efectele mentionate in prospecte. De atunci incoace se arata – cu niste teste pe animale, teste care de fapt nu dovedesc nimic – ca medicamentele au efect asupra animalelor. Mai precis ca animalele nu mor imediat cand aceste medicamente, facute de fapt pentru oameni, le sunt date cu forta in conditii total nenaturale. Doar ca testele pe animale nu au absolut nicio valoare stiintifica.
Scandaluri socante legate de medicamente:
- Sprayul pentru astm Isoproterenol, comercializat sub numele de Isuprel, a ucis in anii `60 in jur de 3500 de pacienti. Cu toate acestea el se comercializeaza in continuare in tara noastra si este prescris in diverse afectiuni ale inimii.
- Medicamentul Stilbestrol a fost dovedit ca producand tumori uterine si mamare la femei si a fost scos de pe piata in unele tari europene. In Romania este produs si comercializat de patru companii farmaceutice: Amniocen, Farmacom, Imedica, Mediplus Exim.
- Un scandal legat de cunoscutul Paracetamol a avut loc in Anglia in 1971. 1500 de pacienti au fost internati in spital in dupa ce au luat Paracetamol. Cei mai multi au avut probleme si mai mari in spital din cauza tratamentului ulterior.
- In SUA medicamentul Orabilex a creat boli de rinichi care au dus la moarte.
- Somniferul Contergan a facut ca zeci de mii de copii sa se nasca degenerati fizic. In Germania, in anul 1958 producatorul acestui „medicament” a trimis peste 40.000 de scrisori la doctori convingandu- i ca acesta este cel mai bun somnifer pentru gravide si mame care alapteaza copii. In ciuda scandalului legat de Contergan concernele farmaceutice au continuat sa vanda otravuri la gravide si copiii. In 1978 s-a facut cunoscut public ca medicamentele Primodos, Amonorn, Duogynon, Bebendox si Bndectin au condus la malformatii ale noilor nascuti..
- In 1970 au fost scoase de pe piata tranchilizantele Pronap si Plaxin pentru ca produceau moartea noilor nascuti.
- Trilergan a fost confiscat de politie in 1975 in Italia pentru ca producea hepatita (deci hepatita nu vine neaparat de la un virus, asa cum se crede).
- Flamanil, un medicament reumatic, a fost retras in 1976 de pe piata, dupa ce s-a constatat ca duce la pierderea constiintei. Acest medicament se comercializeaza in continuare in Spania.
- In 1979 a fost recunoscut in mod oficial ca Valium creaza dependenta, chiar si in doze mici. Mai mult de 15% din americanii adulti luau regulat Valium.
- Inhibitorii de apetit Preluin si Maxiton au fost scosi de pe piata in Germania dupa ce s-a constatat ca afectau grav inima si sistemul nervos.
- Medicamentul pentru afectiuni ale inimii Eraldin, prescris intre 1970 si 1975 la un numar de peste 100..000 de britanici, a cauzat daune la ochi si intestine, precum si numeroase decese. Eraldin exista in farmaciile romanesti.
- S-a constatat ca antinevralgicul Phenacitin, care s-a vandut in lume sub 200 de nume diferite, impiedica functia rinichilor, chiar distrugandu- i complet, produce tumori la rinichi si distruge globulele rosii din sange.. Un alt antinevralgic, Amydorphirin a fost interzis in peste 160 de tari (nu in toate, in multe se mai vinde inca) fiindca impiedica formarea celulelor albe din sange, ceea ce conduce la moarte. Antinevralgicele si antireumaticele Tanderil si Butazoludin (Ciba-Geigy) au condus in intreaga lume la moartea a peste 10.000 de pacienti.
- Unul dintre cele mai populare medicamente din Romania, algocalminul, este unul dintre cele mai otravitoare remedii de pe piata.. Algocalminul este interzis in marea majoritate a tarilor si drastic restrictionat in restul statelor. Medicii spun ca medicamentul poate provoca o boala fatala, care distruge celulele din maduva osoasa, aflate in stransa legatura cu celulele sangvine. Din cauza lipsei de informare, romanii profita de pretul accesibil al medicamentului, cumparandu-l la scara larga, chiar daca in tari precum Belgia, Olanda, Finlanda, Suedia, Danemarca acesta este trecut la categoria otravuri.
- In 1978 medicamentul complet nefolositor Oxichinolin, prescris in probleme digestive, a provocat un scandal mondial: peste 30.000 de oameni au orbit ori le-au paralizat picioarele dupa administrarea sa. Acest medicament a provocat si numeroase decese (peste 1000 numai in Japonia).
- In 1977 a fost retras de pe piata Phenformin, un medicament pentru diabetici, dupa ce facuse peste 1000 de victime in fiecare an!
- Rasperpin, medicament impotriva hipertensiunii, creste de trei ori riscul de cancer la san, creeaza cosmaruri si depresii si se banuieste ca produce tumori la creier, la hipofiza, la piele, la ovare si la uter. in prezent se comercializeaza si se gaseste si in farmaciile romanesti
- New York Post a scris ca peste 852 pacienti carora le-a fost injectat medicamentul pentru inima Epinepheren au decedat.
- “Daily Telegraph” a facut cunoscut in 1983 ca anestezicul Hypnomidate a condus intr-un spital de urgenta din Glasgow la o crestere rapida a deceselor. Medicii au refuzat insa sa publice numarul deceselor in randul celor care au urmat tratamentul cu acest medicament. In Romania inca se mai foloseste in spitale, anestezic administrat ca solutie injectabila.
- In 1983 au fost publicate in Suedia dosare secrete de la firma Ciba-Geigy din care reiese ca concernul era informat de moartea la peste 1182 presoane din cauza antireumaticului Butazolidin si Tanderil. Dupa alte surse cifrele adevarate ale deceselor din urma acestor medicamente este de peste 10.000. La noi in tara se comercializeaza inca Tanderil ca medicament antireumatismal.
- New York Times a scris in 1984 ca medicamentul Selacryn 1980 a fost retras de pe piata dupa ce au fost recunoscute peste 510 cazuri de distrugere a ficatului si de moarte.
- Dupa ziarul Guardian din 4 ianuarie 1985, medicamentul impotriva infectiilor cu ciuperci Nizoral a condus la 5 decese si la 77 de cazuri grave de boala.
- In martie 1985 ziarul Neue Presse, a raportat ca Fansidar, medicament impotriva malariei, a condus la boli de piele grave, cu pericol de moarte.. In Romania medicamentul este recomandat de medicii parazitologi pentru tratarea toxoplasmozei. Se comercializeaza in farmacii.
- In iulie 1985 ziarul Guardian scrie ca somniferele Largactil au fost scoase de pe piata pentru ca au condus la disfunctii grave ale creierului.. Substanta cunoscuta si sub numele de largactil sau torazina este un neuroleptic de veche generatie, utilizat inca in unele spitale de psihiatrie.. Acesta are efecte dezastruoase asupra organismului. . Cifra victimelor se ridica la un milion de oameni care s-au imbolnavit de dischinezie, dereglari ale aparatului locomotor sau au pierdut pentru totdeauna capacitatea de a controla muschiul limbii sau intregul corp.
- In decembrie 1985 concernul Ciba-Geigy a fost pus in situatia de a recunoaste public ca a falsificat datele de la 46 de antibiotice si de la alte medicamente atunci cand au fost cerute de Ministerul Sanatatii si OMS.
- In mai 1985 autoritatile din SUA si Marea Britanie au interzis prescrierea de hormoni care stimuleaza cresterea, pentru ca pacientii care ii folosesc se imbolnavesc de infectii nevindecabile, chiar la multi ani dupa aceea. Hormonii respectiv au fost obtinuti din creierul mortilor!
- In decembrie 1985 Guardian a raportat ca antidepresivele Merital si Nomifensin produc oprirea rinichilor, anemie si pneumonie. Nomifensin este prescris in Romania in cazurile consumatorilor de droguri. Tot in decembrie 1985 acelasi ziar a raportat ca peste 2000 de oameni s-au imbolnavit din cauza medicamentului Felden administrat pe cale rectala. Acest medicament se gaseste azi in farmaciile romanesti. 77 de pacienti au murit, aproape toti din cauza ruperii si sangerarii intestinelor. Concernul Pfitzer (producatorul Viagra) a declarat ca si mai inainte ca acest medicament este „suportat bine” de pacienti.
- Vaccinul HEXAVAC folosit din anul 2000, cu care au fost vaccinati deja 1,5 milioane de copii in Germania a fost scos in anul 2005 de pe piata fiindca „nu functioneaza cum s-a asteptat si nu ofera protectie”. Asta e declaratia oficiala, probabil ca producea boli sau moarte evidenta. Mortii si cei ramasi bolnavi pe viata din cauza vaccinurilor nu prea apar in presa. Si in Romania a fost folosit acest vaccin, dar acum este retras de pe piata.
- Vaccinul impotriva bolilor create de capuse, TicoVac, singurul vaccin de acest gen pentru copii, a fost scos in 2006 de pe piata fiindca producea febra puternica si efecte secundare masive.
- Medicamentul Vioxx al Firmei Merck pentru artroza si dureri la incheieturi luat de peste 120.000 de pacienti in Germania a fost scos in octombrie 2004 de pe piata fiindca producea atac de inima si boli de inima. Desi firma stia de efectele negative cauzate de acest medicament cu mult timp inainte, nu au retras medicamentul de pe piata decat in 2004, la presiunea autoritatilor. Acest medicament a fost retras si de piata romaneasca.
- Antiinflamatorul Prexige al companiei Novartis impotriva artritei a fost scos de pe piata in august 2007 fiindca mai multi pacienti au murit dupa ce l-au luat. Medicamentul Bextra pentru artrita de la Firma Pfizer a fost scos de pe piata in 2005 din cauza riscului major de atac de cord si congestie cerebrala. Aceste medicamente nu au autorizatie de punere pe piata in Romania.
- Zelmac, medicament impotriva afectiunilor digestive, care se vinde in Romania la ora actuala, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piata in Germania in aprilie 2007, desi nici macar nu fusese aprobat inca, fiind folosit ilegal de catre doctori in scopul testarii lui pentru industria farmaceutica.
- Un scandal foarte mare cu multe victime: Lipobay, un medicament care scade colesterolul, a fost scos in 2001 de pe piata. Acesta cauzase sute de decese. Concernul Bayer, care l-a produs a fost dat in judecata de peste 1000 de ori datorita acestui medicament.
- Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienti cu hipotiroidie a fost scos de pe piata in Germania in 2005. In Romania in continuare este prescris de medici si se gaseste in farmacii.
- Ketotifen, un medicament pentru tratamentul de lunga durata in astmul bronsic alergic sau cu componenta alergica, bronsita alergica si tulburari astmatice a fost scos in 2006 de pe piata in Germania, din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular si al rinichilor. In Romania se gaseste in farmacii.
- Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piata in mai multe tari europene. In Romania se gaseste sub denumirea de Histadin, un sirop folosit in tratamentul simptomelor multor afectiuni alergice si in prevenirea si tratamentul reactiilor alergice la transfuzia de sange.
- Tenuate Retat – un medicament care scade pofta de mancare, a fost scos de pe piata in Germania in anul 2000.
- Merzol, medicament pentru alergie solara a fost scos de pe piata in 2005 din cauza efectelor secundare grave.
- FDA a recomandat in 2000 firmei Glaxo-Wellcome sa scoata de pe piata medicamentul Lotronex pentru intestine, din cauza mortii unor pacienti care au luat acest medicament.
- Exanta, bazat pe substanta Ximelatragan si aprobat din 2004 impotriva trombozelor a fost scos de pe piata in februarie 2006 in Germania din cauza efectelor negative grave asupra ficatului. Acest medicament nu a fost comercializat la noi.
- Trovan, antibiotic, a cauzat morti si vatamari grave, astfel incat a fost scos de pe piata dupa un singur an de zile. Desi la testele dinainte de aprobare se constatase ca Trovan dauneaza ficatului, Firma Pfizer nu a considerat ca este periculos.. Comentariul Firmei: „Trovan a fost cel mai bine testat medicament de pe piata, cu mult mai bine decat penicilina de exemplu”. Oare cati morti si bolnavi creeaza medicamentele care nu sunt testate asa de bine, daca unul testat asa de bine duce la moartea pacientilor fiind interzis dupa un an? Legat de acelasi medicament, autoritatile nigeriene au dat in judecata Pfizer si acuza compania farmaceutica de implicarea in moartea unor copii carora li s-a administrat Trovan, in perioada in care acest medicament nu era inca aprobat, in timpul unei epidemii de meningita..
- Parkinsan, medicament impotriva maladiei Parkinson, de la Firma Byk Gulden, vandut de peste 130.000 de ori pe an, creeaza dereglari mari ale ritmului cardiac, care pun in pericol viata pacientilor care il folosesc. Se cerceteaza daca va fi interzis. Firma se scuza cu citatul „Functionarea si siguranta lui au fost dovedite prin studii”.
- Despre Urethan medicii spun ca vindeca leucemia. S-a constatat insa ca el creeaza cancer la ficat, plamani si maduva oaselor.
- Methotrexat, de asemenea impotriva leucemiei, a produs tumori si a dus la anemie grava si ruperea intestinelor. In Romania este comercializat si prescris in reducerea dureriilor si a tumefactiilor articulare.
- Mitothan, un alt medicament impotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se gaseste sub numele de Lysodren si este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale. Este produs de laboratarele Hra Pharma – Franta.
- Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat in Romania.
- Antibioticul Kanamyzin produce insuficienta renala si ataca nervii auzului.
- Bismut, medicament prescris impotriva diareii si chiar si a constipatiei (sic!) produce intoxicatii grave. In Franta au fost cunoscute mai multe mii de astfel de cazuri.
- In 1984 ziarul Daily-Mail a reportat ca medicamentul impotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie si in prezent, a condus, la jumatate din copiii mamelor care l-au luat in timpul sarcinei, la malformatii foarte grave. Roacutan este prescris in continuare de doctorii romani.

Sursa: http://anatolbasarab.me

The Magic of Belle Isle

Un film care merită văzut.

„Când Dumnezeu Se atinge de inima omului…” de vorbă cu Părintele Siluan Osseel despre experienţa harului Duhului Sfânt

L-am cunoscut pe Părintele Siluan Osseel la Essex, în iarna trecută. Era înconjurat de un grup din parohia sa – „Sfântul Nectarie”din Eindhoven – printre care se aflau şi câţiva români, astfel ajungând să ne apropiem puţin unii de alţii. Înainte cu o zi de plecare, a slujit Dumnezeiasca Liturghie în flamandă, după care ne-a dăruit o cărticică în care era cuprinsă convertirea lui la Ortodoxie, petrecută în urma întâlnirii cu Părintele Sofronie Saharov. Răsfoind-o, mi-am dat seama că lipseşte exact momentul convertirii, aşa că, după masa de seară, l-am rugat să povestească pentru cititorii revistei noastre mai multe despre cum s-a petrecut această trecere.

Cu ochii închişi şi pătruns de emoţia retrăirii, mi-a spus atunci numai câteva cuvinte: „Despre convertire nu vă pot vorbi… Este ceva atât de intim! Nu se pot povesti aceste lucruri, nu există cuvinte… Dumnezeu s-a atins duhovniceşte de inima mea şi mi-a spus: «Te cunosc şi te iubesc!». Dar aceste lucruri nu se pot povesti… Roagă-te pentru mine, Anca! Ortodoxia este o mare familie, iar noi suntem fraţi”.

A doua zi, în zori, deşi se pregătea de plecare, nu mică mi-a fost mirarea să-l văd venind la mine şi deschizându-şi mai mult inima. Considera că cele spuse cu o seară în urmă ar putea fi înţelese greşit de unii cititori, de aceea a simţit nevoia să lămurească puţin. Cu aceeaşi emoţie şi intensă trăire, Părintele Siluan Osseel mi-a vorbit rar, căutând răspunsurile în duh, nu în raţiune, după cum povăţuia cel între Sfinţi Părintele nostru, Siluan Athonitul, al cărui nume s-a învrednicit să-l poarte. La sfârşit aveam dimpreună lacrimi în ochi…

Părintele Siluan: – Ieri seară am vorbit despre convertire, acest moment crucial din viaţa unui om, şi poate am folosit o expresie un pic riscantă, care ar putea duce la o interpretare greşită… Am spus că Însuşi Dumnezeu este Cel care spune fiinţei umane: te cunosc şi te iubesc. Bineînţeles, este un fel de-a spune. Dumnezeu nu vorbeşte „oral” fiinţei umane, ci îi vorbeşte în inimă. Sau, mai bine-zis, în nous[1], cum spunem adesea în Biserica noastră.

- Ce este nous-ul?

- Nu sunt teolog, vă rog să mă iertaţi. Răspunsul meu nu va fi unul elaborat. Nous-ul este centrul fiinţei noastre. Este centrul duhovnicesc care ştie. Punct! Ştie, fără să aibă nevoie de o analiză raţională. Poate că intelectul se va împotrivi şi va spune: ,,Ce faci?! Nu eşti nici rus, nu eşti nici grec, nici român şi eşti atras de religia asta ciudată…” Inima însă ştie!

- Adică începe o luptă între inimă şi raţiune?

- Mai degrabă un decalaj. Inima se avântă cu adevărat, fiindcă ştie. Ştie Adevărul. Cum de ştie? Fiindcă asta este funcţia nous-ului, de a şti. Aşadar, Dumnezeul nostru ne vorbeşte prinnous. Sunt momente în care inima noastră, întreaga noastră fiinţă se pune la dispoziţia lui Dumnezeu. De pildă, ca în Psalmul 50 al lui David, în care se vorbeşte despre o ,,inimă înfrântă”… Vă amintiţi de Evanghelia Schimbării la Faţă? Apostolii vor să reţină acest moment şi unul dintre ei spune: ,,Doamne, să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Dar nu o colibă este cea care poate reţine prezenţa lui Hristos! Ci o „inimă înfrântă”.

Bineînţeles, noi acuma suntem mari poeţi şi îl iubim mult pe Sfântul Siluan care zice: „Ţine-ţi mintea în iad, şi nu deznădăjdui.” Spunem: „O, ce cuvânt extraordinar!”. Asta până în momentul în care ne aflăm cu adevărat în iad şi începem să strigăm: ,,Doamne, te rog, vino, ajută-mă! Ia-mi mâna, ca în icoana Învierii, trage-mă către viaţă!”… În momentul convertirii, pentru prima oară, omul trăieşte această experienţă: Dumnezeu se face cunoscut omului prinnous. Nu vreau să spun că e cumplit, dar e ceva care atinge fiinţa umană în totalitatea ei, şi fizic, şi psihic.

- Ca un cutremur.

- Da. Şi, în acest moment, omul ştie că Dumnezeu îl cunoaşte: „Pe tine, chiar pe tine, Ana, sau Sofia, vă cunosc şi vă iubesc”. Este un eveniment atât de mare, încât nu avem cuvinte… Trebuie să-l trăieşti. Nu spun că mie mi s-a întâmplat asta, dar este suficient să-l citim pe Sfântul Siluan, care spunea că, din acel moment, a ştiut că este cunoscut de Dumnezeu, a ştiut că Dumnezeu îl iubeşte. Deci, vă rog, nu scrieţi că Dumnezeu îi spune omului „Te cunosc…” , ci că prin nous Dumnezeu se face cunoscut omului, şi că îi dăruieşte mila Sa, blândeţea Sa, smerenia Sa… Smerenia lui Dumnezeu! Este de neînchipuit! El, Care a creat întreaga lume, El este smerit… El! Noi nu ştim ce este smerenia. Doar Sfântul Siluan ştia. Pentru că el a văzut privirea lui Hristos şi, în privirea aceasta, a cunoscut smerenia Domnului. De aceea, chiar înaintea morţii, când Părintele Sofronie a intrat în camera lui şi l-a întrebat: „Părinte, sunteţi pregătit de moarte?”, acest mare om, acest mare sfânt i-a răspuns: „Nu, nu… pentru că nu am dobândit încă smerenia”.

- „Smerenia lui Hristos”…

- Smerenia. Există o singură smerenie. Noi încercăm să trăim această stare de smerenie, dar ceea ce trăim este numai o imitaţie. Cu toate acestea, ne străduim. Ne rugăm, căutăm. De fapt, aşa cum se spune şi în cartea Sfântului Siluan, nu am putea căuta ceea ce nu am cunoscut deja. Şi ajungem să cunoaştem când Îl întâlnim pe Hristos. Sfântul Siluan L-a privit pe Hristos în ochi şi astfel a simţit blândeţea şi smerenia Celui care a creat întreaga lume şi Care i-a spus chiar lui: „Învaţă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima”. Noi trăim… ah! ca nişte prăpădiţi, privim totul de sus, din turnurile astea false pe care ni le-am construit… Ăştia suntem, nişte prăpădiţi.

- Dar cum putem păstra această smerenie, căci Sfântul Siluan a luptat cincisprezece ani pentru a o dobândi?

- Cu cât este mai curată viaţa omului, cu atât mai eficientă este funcţionarea nous-ului. Curăţie în toate sensurile cuvântului. Dar, pentru a păstra harul, trebuie multă grijă. Harul este atât de delicat, încât şi cel mai mic gând îl poate alunga. Amintiţi-vă de Sfântul Siluan, de momentul când intră în biserică şi vede un călugăr care era mai plinuţ. Şi îşi spune: „Părintele ăsta, dacă se mai îngraşă mult, n-o să mai poată să-şi facă metaniile!” A fost suficient acest gând ca să piardă harul!

Ieri, în trapeză s-a citit un cuvânt: „Purtaţi-vă cu harul ca şi cum v-aţi afla lângă o pasăre care s-a aşezat lângă voi şi nu vreţi s-o speriaţi.”. Nu vă mişcaţi, nu faceţi nici cea mai mică mişcare! Nici cu inima, nici cu mintea. Rămâneţi nemişcaţi, fiindcă altfel bucuria se va retrage. Este cu neputinţă să reţii tot timpul această stare de har. Aşa că amintiţi-vă de Adam, care într-o zi s-a pomenit în afara Raiului şi plânge. Aşa suntem şi noi. Harul se retrage încetişor, încetişor, iar omul se întreabă: „Ce se întâmplă? Începe să fie frig aici. Temperatura scade şi nu văd nici un termostat care să o ridice la loc. Ce să fac?” Şi începe să plângă fiindcă a pierdut această relaţie intensă cu Hristos, a pierdut simţirea prezenţei lui Hristos.

În astfel de momente, purtaţi-vă ca şi cum aţi fi nişte poeţi extraordinari: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui”. Nu trebuie să cazi imediat în disperare dacă nu reuşeşti. A-ţi ţine mintea în iad înseamnă: „Iată, pe de o parte, Doamne, Te cunosc, ştiu cum trebuie să trăiesc. Dar, pe de altă parte, uită-Te la viaţa mea, Doamne… Sunt cu totul netrebnic, nu am putere singur să duc la îndeplinire poruncile Tale, nu pot să trăiesc ca în Fericiri…”.

Deci să încercăm să trăim în această stare: pe de-o parte, fiind conştienţi cum ar putea să fie viaţa noastră cu Hristos, iar pe de alta, privindu-ne pe noi înşine şi spunându-ne: „ Doamne! Cât eşti de sărman, preotule, cât eşti de slab, cât eşti de neputincios…”. Este o tragedie. Cred că Părintele Sofronie numea asta „tragedia omului”. Suntem ca într-un teatru, un teatru grec, şi suntem în acelaşi timp actori şi spectatori. Şi ne vedem pe noi înşine şi ne spunem: „Cum este posibil? Cum este posibil, Doamne? Te cunosc, şi cu toate astea Te părăsesc! Cât sunt de slab! Cât sunt de netrebnic! Doamne, ajută-mă!”. Dar să trăieşti tot timpul această stare, a celor doi poli, şi asta fără să cazi în deznădejde, ci dimpotrivă, ca în fresca aceasta, a Învierii – să stai cu mâinile întinse, aşa, ca Adam… Iar Hristos, El este tot timpul de faţă şi ne aşteaptă, aşteaptă momentul în care să facem gestul ăsta, ca să ne prindă şi să ne tragă afară.

- Ce-i de făcut când vedem că păcătuim mereu şi Hristos ne iartă încă o dată şi încă o dată, dar viaţa noastră nu se schimbă deloc?…

- Fiţi atenţi, pentru că aici este o capcană psihologică. Bineînţeles că nu avem nici o scuză pentru păcatele noastre, fiindcă ştim foarte bine cum trebuie să trăim – dar, pe de altă parte, când suntem cu adevărat conştienţi de starea noastră căzută, putem să strigăm: „Doamne, îmi amintesc că ai spus că ai venit pentru bolnavi, nu pentru cei care se cred sănătoşi, deci, Doamne, uită-te la mine, cât sunt de sărac, uită-te cât sunt de neputincios, chiar dacă, Doamne, Tu mi-ai arătat dragostea Ta…”. În acest moment, care este un moment almărturisirii, Hristos vine. El este în acelaşi timp doctorul şi doctoria…

- Sfânta Împărtăşanie…

- Da! Desigur. Aşadar noi trebuie să ne ferim din răsputeri să nu cădem în deznădejde. Pentru că din orice situaţie există întotdeauna o ieşire. Exit („Ieşire”). Exomologhiste!(„Mărturisiţi-vă!”) – cum spun grecii. Putem ieşi din starea asta prin mărturisire, fiindcă mărturisirea depinde de două condiţii fundamentale: pocăinţa ta şi mila Mea. Bineînţeles, adevărata pocăinţă conţine hotărârea fermă de a ne schimba viaţa. Metanoia[2]. Nu este suficient să spui: „Doamne, Doamne!” Trebuie o schimbare a întregii fiinţe. Este greu, dar nu imposibil. Am văzut asta şi în viaţa Sfântului Siluan: nu este imposibil. Într-o zi, am învăţat să mergem – a fost greu, dar am învăţat. Toţi am învăţat matematica – a fost greu, dar am învăţat. Şi în viaţa duhovnicească putem învăţa la fel, puţin câte puţin, urmându-i pe Sfinţii Părinţii noştri, urmându-l pe Stareţul nostru…

- Ce aţi învăţat de la Stareţul sfinţiei voastre, Părintele Sofronie?

- Era un duhovnic desăvârşit. Avea măiestria de a-i face pe oameni să înţeleagă, într-un fel foarte simplu, legile care există în viaţa duhovnicească. Aşa cum în fizică, în matematică, există legi, la fel se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Nu putem spune: „Aici este un obstacol, calea asta e prea grea pentru mine, aşa că o să încerc să scap pe undeva. Sau, mai bine, să mă întorc înapoi.” Nici vorbă! Era aspru, dar avea şi mult umor. Îi putea duce pe oamenii până la o treaptă mai înaltă, dar era şi cu picioarele pe pământ. Nu era ca un părinte duhovnicesc care să plutească pe un norişor. Era foarte practic.

- Adică avea trezvie? Era neîncetat într-o stare de atenţie, atât la Dumnezeu, cât şi la ceilalţi?

- Da. Nepsis („Trezvie”). Putem trăi starea aceasta oriunde. Adică putem să ne găsim şi într-o peşteră ca sihaştri, dar şi pe un stadion plin de mulţime. Putem fi în metrou, în aglomeraţie, putem sta de vorbă cu unul şi cu altul, şi totuşi să avem undeva, înlăuntru, această conştiinţă că Hristos este printre noi. Înţelegeţi? Nu este un raţionament, ci o stare de conştiinţă.

- Şi nu este nici imaginaţie, ci este efectiv simţirea prezenţei lui Dumnezeu. Adică nu încep să-mi imaginez acum că Dumnezeu este printre noi, ci Îi simt cu adevărat prezenţa. Fiindcă imaginaţia este o greşeală în viaţa duhovnicească.

- Da, este o mare ispită.

- Să ne întoarcem la Părintele Sofronie… În cartea Părintelui Zaharia, „Remember Thy First Love”[3], se vorbeşte despre cele trei perioade din viaţa duhovnicească a omului: prima este venirea harului, a doua este retragerea lui, iar a treia este întoarcerea harului. Şi am citit că Părintele Sofronie avea harisma de a-i scoate din starea de deznădejde pe cei care pierduseră harul.  Adică ştia cum să le arate oamenilor că retragerea harului este, paradoxal, tot o formă de manifestare a harului, prin care putem căpăta avânt în rugăciune, plângând pentru ce am pierdut. Ne puteţi vorbi puţin despre asta? Poate unii dintre cititorii noştri ar putea pune în practică…

- În momentul în care harul se retrage, omul cade în întristare, iar când această perioadă durează ani şi ani şi ani, atunci este rolul părintelui duhovnic să-i încurajeze pe oameni. Şi atunci duhovnicul poate trage perdeaua, ca să ne arate starea în care am trăit înainte: unirea cu Hristos.

Şi în acest moment trebuie să ne spunem: „Haide, nu trebuie să cad în deznădejde, trebuie să mă rog astfel: Doamne, aminteşte-Ţi prima noastră dragoste!” Şi în acest moment omul primeşte o insuflare şi îşi poate recăpăta curajul de a merge mai departe, puterea de a nu cădea cu totul în deznădejde. Pentru că prima datorie a preotului este administrarea Tainelor, dar a doua este mila pentru credincioşi, datoria de a-i încuraja în perioadele dificile prin care şi ei, ca preoţi, au trecut în viaţă…

Voi încheia acum povestindu-vă cum îmi dădea de înţeles Părintele Sofronie că discuţia noastră se sfârşise. Îmi spunea, cu voce blândă: Voilà, c’est comme ça la vie… („Uite, aşa e viaţa…”). La început nu pricepeam ce voia să spună şi nu mă ridicam de la masă. După ceva timp, îmi zicea: „Puteţi pleca”. După aceea am înţeles că, atunci când îmi zicea: „Uite, aşa e viaţa…”, însemna că era timpul să plec. Deci… rugaţi-vă pentru mine!

- Rugaţi-vă şi sfinţia voastră pentru mine!

- Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă trimită harul Său, pentru rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Siluan… Şi, pentru că nu mă aflu acum în biserică, ţie îţi pot spune: Pentru sfintele rugăciuni ale Sfântului Părintelui nostru Sofronie…

A consemnat Anca Stanciu

Traducere din lb. franceză de Mihaela Bacali

Sursa: FAMILIA ORTODOXĂ

Poate prietenia sa dureze o viata?

Cineva spunea ca dragostea e oarba, dar prietenia e clarvazatoare. Prietenii sunt unul dintre cele mai pretioase daruri ale vietii, poti avea unul, doi, zece, dar oare care sunt cei care conteaza cu adevarat? Prietenul adevarat e cel pe care il poti suna la orice ora, pe care il poti intreba orice, avand in acelasi timp certitudinea ca raspunsul lui ti se va potrivi cel mai bine. E cel care alege sa fie langa tine atunci cand toti ceilalti te-au parasit. Prietenul cel mai bun e cel care te cunoaste mai bine decat tine insuti, cel care se bucura pentru reusitele tale cu aceeasi sinceritate si ardoare ca si cum ar fi fost ale lui, cel care isi aminteste ceea ce ai fost, dar intrezareste totodata ceea ce poti deveni.

Un prieten adevarat e o lume noua in miniatura, cu propria definitie pentru fiecare dintre noi. Structura lui o va oglindi si o va completa miraculos pe a ta. Poate magia sa dureze o viata? Desigur, dar lucrurile nu vor fi la fel de simple mereu. Pentru ca nu exista un cronometru al prieteniei, asa cum nu exista un cronometru al dragostei. Iubirea, increderea, implicarea, devotamentul nu pot fi masurate si din pacate nu vin la pachet cu durata medie de viata si certificat de garantie. Prieteniile pot dura o zi, un anotimp, zece ani sau o viata intreaga. Depinde de ce, cum si pentru cat vei investi in ele.

Cate obiceiuri, atatea prietenii

Baza societatii noastre este formata din relatii, iar psihologii estimeaza ca marea majoritate dintre ele sunt cele de prietenie. In timp ce raporturile familiale sunt prestabilite, prietenia e definita mai mult de libertatea de a alege si poarta pecetea a ceea ce suntem sau ceea ce ne dorim sa fim.

Cele mai sincere relatii de prietenie pleaca de la cel putin un punct in comun. Rareori, doua persoane totalmente diferite vor reusi sa intretina o relatie de apropiere, oricat de mult si-ar dori, pentru ca prietenii trebuie sa foloseasca un limbaj comun.

Nenumaratele sfere ale vietii noastre creeaza raporturi diferite de prietenie. Si tu ai probabil un grup de prieteni cu care iti place sa iesi si altul cu care mergi sa joci baschet sau sa te plimbi cu bicicleta. Un prieten cu care te joci pe calculator in retea si altul cu care iesi la cumparaturi. Faptul ca impartasesti acelasi hobby cu o anumita persoana iti va dicta un anumit grad de apropiere fata de ea, dar se poate asta transforma intr-o prietenie pe viata? Cum am mai spus si inainte, depinde de tine.

Un dicton din literatura engleza spune ca prietenii patrund in viata noastra pentru un motiv, un anotimp sau o viata (friendship for a reason, a season or a lifetime). Fiecare are darul de a ne invata ceva, de a satisface o nevoie interioara manifestata, de a demonstra ceva. Se circumscriu unui motiv care ne determina sa dorim sa schimbam ceva, unei etape de evolutie care are loc intr-un anotimp al vietii noastre, dar sunt trecatori, plecand in momentul in care nevoia a disparut sau transformarea s-a incheiat. Cum e prietenul acela cu care ti-ai petrecut o vara intreaga la mare, dar pe care nu ai mai simtit nevoia sa il suni dupa ce te-ai reintors la viata ta. Sau prietena cu care ai mers la cursul de dans contemporan, dar care a disparut odata ce cursul s-a incheiat. Important este, subliniaza psihologii, sa stii sa retii si sa te bucuri de tot ceea ce aceste prietenii au sa iti ofere, fara presiune sau regrete. Desigur, nimeni nu spune ca partenera de la cursurile de inot nu poate deveni cea mai buna prietena a ta.

In antiteza cu aceste prietenii, sunt acelea care au potential de a dura toata viata. Care nesecita o baza emotioanla solida pentru a putea construi un edificiu al prieteniei trainic. Dar care iti pot oferi satisfacsii, sentimente si lectii ce vor dura la fel de mult ca si tine. 

La bine si la rau, impreuna mereu

Nimic nu poate rivaliza cu ceea ce un prieten adevarat iti poate oferi. Dincolo de simplul fapt ca e langa tine mereu, ca stie ceea ce gandesti inainte de a da curs verbal gandului, ca te iubeste asa cum esti, fara masti sau accesorii, prietenul adevarat te va completa si te va face mai bun. Dar pentru asta, trebuie sa ii fii la fel de prieten.

Grija, iubirea, intelegerea, devotamentul si sinceritatea sunt printre cele mai importante ingrediente ale unei prietenii durabile. Primul pas in orice prietenie este onestitatea, vorbeste-i deschis prietenului tau, spune-i ceea ce gandesti si nu pastra secrete fata de el, decat daca sunt absolut necesare. O prietenie care sa dureze o viata e in primul rand o prietenie sincera.

Fii alaturi de el, si la bine, si la rau. Poate parea cliseistic, dar a sti sa imparti cu un prieten si bucuriile, si tristetile iti va asigura o relatie de lunga durata. Nu ii vei refuza ajutorul, dar incearca sa nu il intrebi doar de ce are nevoie, un prieten adevarat va ghici si va sti singur cu ce sa contribuie pentru a alina suferinta. De asemenea, chiar daca esti o persoana independenta, careia nu ii place sa apeleze la cei din jur, nu ezita sa ceri ajutorul prietenului tau adevarat. Fa-o cu simplitate, fara a te scuza sau a multumi insistent. Astfel se consolideaza marile prietenii.

Ramanand in acelasi registru, una dintre marile dovezi ale prieteniei este sa sti sa savurezi succesul prietenului tau, mai ales cand nu il dubleaza pe al tau. Fiecare prieten va putea sa simpatizeze cu necazul amicului sau, dar numai prietenii aceia de o viata se vor putea bucura sincer si cald de succesul tau si te vor sustine mereu.

Implica-te si daruieste cu toata inima intr-o prietenie. A-ti petrece timpul liber alaturi de prietenul tau drag este unul dintre cele mai placute lucruri, iar micile cadouri, din suflet, va vor solidifica relatia.

Invata sa il ierti. E probabil cea mai mare lectie a prieteniei de o viata. Relatia voastra nu va fi lipsita de conflicte, probabil chiar si de cuvinte grele, cu toate ca e important sa stii sa controlezi certurile, astfel incat acestea sa nu degenereze. Dar prietenii adevarati vor sti mereu sa reinnoade firul, chiar daca acesta s-a rupt.

Cand ia sfarsit o prietenie?

Am vorbit pana acum despre ce insemana o prietenie adevarata si cum poti face ca ea sa dureze o viata. Dar a putea sa pui capat unei relatii, atunci cand ea iti face mai mult rau decat bine, si cand a devenit deja o obligatie, e la fel de important.
Nu lasa prietenia sa moara, devenind o corvoada. In momentul in care te simti nelalocul tau alaturi de un prieten si nu mai incerci nicio placere in compania lui, ceva s-a rupt intre voi iremediabil.

Seneca spunea ca prietenia sfarseste atunci cand apare neincrederea. Adaptand, putem spune ca prietenia dispare atunci cand nu mai exista credinta. In ea, in voi ca prieteni. Pentru tot ceea ce ati impartit, e mai bine sa ii pui capat. Prieteniile nu mor in adevaratul sens al cuvantului, iar atat timp cat voi existati si o doriti, relatia poate fi innodata oricand.

Autor: Andreea Baluteanu

Sursa: addox.ro

Toţi avem nevoie de un prieten adevărat

Gheorghe Iovu - ''Trecerea timpului'' - ''Baladă pentru prieteni''

Prietenii sunt pe alese.
Se spune că rudele nu sunt pe alese. Prietenii, în schimb, da. Cu ei putem întemeia familia de spirit. Dar o asemenea relaţie nu cunoaşte împlinirea totală dacă scopul nostru împreună nu este mai puternic decât teama de a ne lăsa priviţi în toată goliciunea defectelor şi a greşelilor noastre. Căci prietenia este şi o confruntare cu limitele propriei sincerităţi. În faţa fiecăruia dintre noi sunt puse oglinzile potrivite, pentru a ne recunoaşte în prietenie: cât iubim, câtă încredere în sine avem, câtă putere de a ne smeri, de a ierta şi de a ne desprinde din înlănţuirile personale.

Avem multe atracţii, simpatii spontane, camarazi de duminică, de vacanţă, cunoştinţe agreabile cu care schimbăm complimente pe care suntem tentaţi să le confundăm cu afecţiunea dezinteresată. Dar ce greu este în viaţă să ne apropiem unii de alţii cu adevărat şi să ne acceptăm reciproc aşa cum suntem, fără să ne pierdem totuşi credinţa în perfecţiunea esenţială a celuilalt!

Într-o prietenie autentică, ne aflăm permanent sub lupă.
Ne ies la iveală slăbiciunile şi tertipurile prin care încercăm să ne ascundem slăbiciunile, ne deconspirăm toate acele feţe-feţe pe care le face ego-ul în clipele de încercare. De aceea, pentru a întemeia o prietenie profundă e nevoie de un sacrificiu tăcut. Acela al orgoliului veşnic treaz şi inventiv, care, pe măsură ce este încolţit îşi mai găseşte un cotlon unde să se cuibărească, mai sapă un tunel secret în care să se refugieze cu arme şi bagaje, iar dacă renunţă la unele apucături, are tendinţa spontană să-şi cultive pe ascuns altele menajate abil şi ferite de privirile posibililor judecători.

O prietenie totală ne arată că suntem ca alpiniştii care escaladează un perete vertical de stâncă, legaţi cu aceeaşi frânghie. Ne putem înălţa unul pe celălalt sau ne punem în pericol de prăbuşire atunci când unul dintre noi alunecă şi se clatină deasupra prăpastiei, iar celălalt nu găseşte resursele de încredere, iubire şi energie pentru a-l ajuta să se redreseze.

Prietenul care ne face să râdem este foarte simpatic.
Prietenul care ne ajută cu un sfat şi o vorbă bună merită toată afecţiunea. Cel care ne înţelege este nemaipomenit, la fel ca şi cel care ne încurajează când suntem într-o perioadă mai dificilă. Dar prietenul care ne stimulează să descoperim şi să manifestăm comorile tainice din noi este de neînlocuit.

Şi fiindcă tot a venit vorba, ţi-ar plăcea să ai un prieten/o prietenă exact aşa cum eşti tu?

de Oltea Mutulescu

Sursa: venus.org.ro

Bei o cafea cu mine?

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. 
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. 
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. 
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!   
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv.   
Studentii au râs.. 
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. 
 Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. 
 Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. 
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. 
Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. 
La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. 
Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. 
Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.."   
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:   
"Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten." 
Împãrtãşeşte acest mesaj cuiva drag,.. eu tocmai am fãcut-o.....

Sursa: Pappa Anton - blog