Vă urez din inimă,
La mulți ani!
Cristian-Constantin Teodorescu
Prietenii sunt rudele tale de suflet ce nu uită să te întrebe din când în când pe care drum te afli.
duminică, decembrie 31, 2017
Falsurile istorice sunt demolate: Rădăcinile Indo-europene ale limbii române – cu Mihai Vinereanu. VIDEO
În diverse articole legate de rădăcinile
limbii române și falsul grosolan din DEX, prin intermediul căruia ni se
interzice ca popor să avem cuvinte autohtone, l-am amintit pe
cercetătorul și lingvistul Mihai Vinereanu, autor al mai multor cărți de
specialitate, printre care și „Dicționarul Etimologic al Limbii Române, pe baza cercetărilor de indo-europenistică”.
Spre bucuria mea, în urmă cu o lună și jumătate am avut șansa să
realizez o emisiune cu domnia sa, mulțumită faptului că a venit pentru
puțin timp în România, din SUA, unde își are domiciliul permanent.
Emisiune pe care vă invit să o vizionați mai jos.
E de menționat că lucrările lingvistului
Mihai Vinereanu, care au în spate decenii de studiu și muncă, sunt
ignorate de Academia Română, că na, s-ar demola povestea falsă a
romanizării, teorie stupidă de care țin cu dinții mulți istorici și
lingviști. Pentru cei care au mințile deschise, pentru cei care au
sesizat deja falsul științific, această întâlnire cu Mihai Vinereanu
este una importantă, care mai pune o cărămidă la refacerea adevăratei
istorii a acestui neam.
Așadar, limba română este una bazată
doar pe cuvinte împrumutate de la alții sau este o limbă cu rădăcini
străvechi, indo-europene? Haideți să vedem ce spune lingvistul Mihai
Vinereanu. Vizionare cu folos!
Sursa: Daniel Roxin
sâmbătă, decembrie 30, 2017
A fost odată în Transilvania
Masacrul din Ip a făcut parte din seria masacrelor antiromâneşti desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. Acest film documentar prezintă ce s-a întâmplat în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, când trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupaţie cantonată în oraşul Şimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Straja naţiunii, au ucis 157 de localnici români.
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a intrat sub ocupaţie maghiară. Teritoriul ocupat de horthyşti în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord şi cuprindea nord-vestul regiunii cu acelaşi nume, precum şi ţinuturile secuieşti.
Opt judeţe din totalul de 23, câte număra Transilvania în perioada interbelică, au fost înstrăinate în întregime, iar alte trei au fost despărţite în două. Astfel, judeţul Sălaj a fost şi el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a a intrat în oraşul Zalău.
Imediat după ocuparea teritoriului transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populaţiei civile româneşti. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacraţi 477 de români.
Sursa: filmedocumentare.com
joi, decembrie 28, 2017
În zilele în care ești dezamăgit, amintește-ți că ...
În zilele când ești dezamăgit ori nemulțumit și parcă nimic nu te mai
motivează, amintește-ți faptul că alții se luptă pentru o șansă la
viață. Ține minte că în viață nu te va salva nimeni niciodată. Niciun om
nu îți va oferi fericirea și independența pentru simplu fapt că nu
poate să o facă. Ești nevoit să te ridici tu prin puterile tale. Devino
conștient de tine. Puterea a fost ascunsă în interiorul tău. Descoperă
eroul din interiorul tău, eu l-am descoperit.
Dacă ți-ai finalizat studiile de specialitate și stai cu fundul în canapea așteptând să fii fericit și vrei ca oamenii să te aplaude, crezând că tot ce e mai bun pur și simplu ți se cuvine, ești un prost. Tu nu ai învățat nimic și nu știi nimic despre viață. Când ești dezamăgit de rezultatele tale reînscrie-te în clasa întâi. Niciodată nu e prea târziu.
Maturizează-te! Ești puternic nu atunci când oamenii se comportă așa cum îi determini tu să o facă, ci atunci când comportamentul lor nu te poate clătina. Aceasta este adevărata putere, nu acea atitudine falsă pe care o abordează cei care prin intermediul banilor și al fricii reușesc să manipuleze pe cineva.
Când ești dezamăgit de evenimentele la care te supune viața, amintește-ți că o viață perfectă nu înseamnă una lipsită de mister și de greutăți, ci una în care înțelegi scopul fiecărei provocări pe care o întâlnești. Obstacolele sunt de fapt oportunități. Acestea te-au făcut să crești și astfel ai dobândit curajul să iei decizii pentru tine, când pentru lume decid alții.
Când ești dezamăgit de felul cum reacționezi la evenimentele pe care le întâlnești, înțelege faptul că mintea ta nu este stăpânul tău. Nu te identifica cu mintea ta sau cu trupul tău, deoarece, atunci când mintea și trupul vor îmbătrâni și vor muri, vei înceta să exiști odată cu ele. Ori chiar dacă vei continua să exiști nu vei fi conștient de acest lucru. Mintea și trupul sunt unelte de care te folosești în călătoria ta. Tu ești ceea ce a fost înainte și ceea ce rămâne după ele.
Omul nu este doar ceea ce bagă în gură, cu ce se îmbracă, ce mașină conduce sau de câte ori pe săptămână face sex și cu cine. Dacă crezi asta sau te comporți ca și cum ar fi așa, iubitule, ai nevoie de ajutor. Când ești dezamăgit de viață recitește afirmația mea. Habar nu ai ce este frumusețea, tu nu simți emoția.
Eu nu am nevoie de dragoste, eu am venit aici ca să ofer dragoste. Eu nu caut să trăiesc bine sau să fiu fericit, eu vreau să fac oamenii fericiți iar astfel, ei mă fac fericit înapoi. El este firescul și așa funcționează Universul atunci când îl cunoști. Pe mine nu mă interesează să ajung un om important, eu încerc să conving oamenii cât sunt de importanți dar nu o știu. Eu sunt conștient de valoarea mea.
În viață realitatea îți joacă feste dacă nu știi să o supui ție. Nu e loc de fabule sau de vreo teorie, e despre cum decizi tu să trăiești. Nu e despre ceea ce nu poți să obții, este despre măsura în care ești recunoscător pentru ceea ce deții. Când ești dezamăgit de carieră ori de viață, observă-te cum te tot compari cu ceilalți, comparația este rădăcina tuturor frustrărilor tale.
Există două tipuri de gândire pozitivă, prin care îndrumătorii îți promit fericirea. Cea care promovează ignoranța vinde ușor, de cea care constă în a deveni responsabili majoritatea dintre oameni se feresc. Prima te îndeamnă să te ocupi de fericirea ta, pe motiv că nu îți stă în putere să schimbi lumea. Cea de-a doua îți amintește că nu poți să fii fericit câtă vreme cei pe care îi iubești sunt nefericiți, că acest lucru este imposibil. Tu din ce categorie faci parte? Aștept răspunsul tău pe Facebook.
M-am împrietenit cu liniștea. Medalia mea este mulțumirea. Cea mai puternică armă este iertarea. M-a învăluit acceptarea. Tată, am ajuns acolo unde tu mi-ai spus că voi urca, și nu sunt mai presus de nimeni fiindcă odată cu mine am ridicat și lumea.
Am reușit să văd ceea ce tu nu ai putut vedea și înțelege. Împreună este cheia, dragostea este soluția, iubirea este răspunsul la tot. Ura te face dependent de cel pe care îl urăști. Confortul este cel mai mare dușman al omului creator. Succesul te face să te oprești, banii te împiedică să simți că iubești iar faima te face să uiți cine ești. Mândria îți diminuează valoarea dar modestia te înalță până la cer.
Dacă vrei să schimbi lumea și acționezi în acest scop nu ești un om nebun, adevărata nebunie este ignoranța, anihilarea gândirii și a simțurilor, prostia în care a fost scufundată turma. Somnul ei e rușinea, totuși celor care dorm le-a fost dăruită aroganța. Eu aduc Lumina!
Tu mi-ai demonstrat că suferința nu e reală chiar dacă ai fost nevoit să scrâșnești din dinți ca să o demonstrezi. Și tot ceea ce sunt acum am devenit mulțumită ție. M-ai altoit prin absența ta. Astăzi am devenit tată pentru cei șaizeci de mii de oameni care mă citesc lunar pe blog. Eu nu scriu aceste mesaje pentru mine, le dăruiesc noii generații pe care o ajut să nu își uite în totalitate esența, frumusețea și independența.
Atunci când ești dezamăgit, crezând că ai pierdut, de fapt ai câștigat. Ca să ajungi cât mai sus, în adevăr, ești nevoit să cobori cât mai adânc în abisul minciunii. Omul crește în cunoștință în mod egal în ambele situații. La final conștiența lui alege unde să rămână.
Înțelepciunea nu se găsește la fiecare colț sau în toate magazinele, acolo găsești consumabilele, ambalajele pe care au fost imprimate promisiunile. În tine găsești esența. Să fii bărbat nu înseamnă să te temi de exprimarea sentimentelor. Nu credeam că voi rosti aceste cuvinte vreodată, așa că ține-te bine, astăzi sunt fericit, ai rămas cel mai bun prieten al meu.
Sursa: vorbindcudumnezeu.com
Dacă ți-ai finalizat studiile de specialitate și stai cu fundul în canapea așteptând să fii fericit și vrei ca oamenii să te aplaude, crezând că tot ce e mai bun pur și simplu ți se cuvine, ești un prost. Tu nu ai învățat nimic și nu știi nimic despre viață. Când ești dezamăgit de rezultatele tale reînscrie-te în clasa întâi. Niciodată nu e prea târziu.
Maturizează-te! Ești puternic nu atunci când oamenii se comportă așa cum îi determini tu să o facă, ci atunci când comportamentul lor nu te poate clătina. Aceasta este adevărata putere, nu acea atitudine falsă pe care o abordează cei care prin intermediul banilor și al fricii reușesc să manipuleze pe cineva.
Când ești dezamăgit de evenimentele la care te supune viața, amintește-ți că o viață perfectă nu înseamnă una lipsită de mister și de greutăți, ci una în care înțelegi scopul fiecărei provocări pe care o întâlnești. Obstacolele sunt de fapt oportunități. Acestea te-au făcut să crești și astfel ai dobândit curajul să iei decizii pentru tine, când pentru lume decid alții.
Când ești dezamăgit de felul cum reacționezi la evenimentele pe care le întâlnești, înțelege faptul că mintea ta nu este stăpânul tău. Nu te identifica cu mintea ta sau cu trupul tău, deoarece, atunci când mintea și trupul vor îmbătrâni și vor muri, vei înceta să exiști odată cu ele. Ori chiar dacă vei continua să exiști nu vei fi conștient de acest lucru. Mintea și trupul sunt unelte de care te folosești în călătoria ta. Tu ești ceea ce a fost înainte și ceea ce rămâne după ele.
Omul nu este doar ceea ce bagă în gură, cu ce se îmbracă, ce mașină conduce sau de câte ori pe săptămână face sex și cu cine. Dacă crezi asta sau te comporți ca și cum ar fi așa, iubitule, ai nevoie de ajutor. Când ești dezamăgit de viață recitește afirmația mea. Habar nu ai ce este frumusețea, tu nu simți emoția.
Eu nu am nevoie de dragoste, eu am venit aici ca să ofer dragoste. Eu nu caut să trăiesc bine sau să fiu fericit, eu vreau să fac oamenii fericiți iar astfel, ei mă fac fericit înapoi. El este firescul și așa funcționează Universul atunci când îl cunoști. Pe mine nu mă interesează să ajung un om important, eu încerc să conving oamenii cât sunt de importanți dar nu o știu. Eu sunt conștient de valoarea mea.
În viață realitatea îți joacă feste dacă nu știi să o supui ție. Nu e loc de fabule sau de vreo teorie, e despre cum decizi tu să trăiești. Nu e despre ceea ce nu poți să obții, este despre măsura în care ești recunoscător pentru ceea ce deții. Când ești dezamăgit de carieră ori de viață, observă-te cum te tot compari cu ceilalți, comparația este rădăcina tuturor frustrărilor tale.
Există două tipuri de gândire pozitivă, prin care îndrumătorii îți promit fericirea. Cea care promovează ignoranța vinde ușor, de cea care constă în a deveni responsabili majoritatea dintre oameni se feresc. Prima te îndeamnă să te ocupi de fericirea ta, pe motiv că nu îți stă în putere să schimbi lumea. Cea de-a doua îți amintește că nu poți să fii fericit câtă vreme cei pe care îi iubești sunt nefericiți, că acest lucru este imposibil. Tu din ce categorie faci parte? Aștept răspunsul tău pe Facebook.
Când ești dezamăgit, continuă să iubești
De la tatăl meu am învățat disperarea, dar și pacea, iubirea, puterea. Dacă viața m-ar fi împovărat cu boala de care a suferit nu aș mai fi putut să fac un pas, însă el îmbolnăvit a întemeiat o familie. Azi iubesc viața iar viața mă iubește înapoi așa cum este firesc. Când devin conștient de acest lucru știe să mă surprindă în mod plăcut.M-am împrietenit cu liniștea. Medalia mea este mulțumirea. Cea mai puternică armă este iertarea. M-a învăluit acceptarea. Tată, am ajuns acolo unde tu mi-ai spus că voi urca, și nu sunt mai presus de nimeni fiindcă odată cu mine am ridicat și lumea.
Am reușit să văd ceea ce tu nu ai putut vedea și înțelege. Împreună este cheia, dragostea este soluția, iubirea este răspunsul la tot. Ura te face dependent de cel pe care îl urăști. Confortul este cel mai mare dușman al omului creator. Succesul te face să te oprești, banii te împiedică să simți că iubești iar faima te face să uiți cine ești. Mândria îți diminuează valoarea dar modestia te înalță până la cer.
Dacă vrei să schimbi lumea și acționezi în acest scop nu ești un om nebun, adevărata nebunie este ignoranța, anihilarea gândirii și a simțurilor, prostia în care a fost scufundată turma. Somnul ei e rușinea, totuși celor care dorm le-a fost dăruită aroganța. Eu aduc Lumina!
Tată te iubesc, ai fost mai bun decât mine
Tată te iubesc, tu ai fost mai bun decât mine. Astăzi mă plimb prin locurile pe unde mă duceai când eram mic și lăcrimez dar nu sufăr. Învăț ce înseamnă lacrimile vărsate de bucurie pentru că nu am știut să fiu fericit până nu am murit, până nu s-a stins acea parte din mine care adora teama, care venera tragedia, care transforma într-o prăpastie fără fund fiecare vale.Tu mi-ai demonstrat că suferința nu e reală chiar dacă ai fost nevoit să scrâșnești din dinți ca să o demonstrezi. Și tot ceea ce sunt acum am devenit mulțumită ție. M-ai altoit prin absența ta. Astăzi am devenit tată pentru cei șaizeci de mii de oameni care mă citesc lunar pe blog. Eu nu scriu aceste mesaje pentru mine, le dăruiesc noii generații pe care o ajut să nu își uite în totalitate esența, frumusețea și independența.
Atunci când ești dezamăgit, crezând că ai pierdut, de fapt ai câștigat. Ca să ajungi cât mai sus, în adevăr, ești nevoit să cobori cât mai adânc în abisul minciunii. Omul crește în cunoștință în mod egal în ambele situații. La final conștiența lui alege unde să rămână.
Înțelepciunea nu se găsește la fiecare colț sau în toate magazinele, acolo găsești consumabilele, ambalajele pe care au fost imprimate promisiunile. În tine găsești esența. Să fii bărbat nu înseamnă să te temi de exprimarea sentimentelor. Nu credeam că voi rosti aceste cuvinte vreodată, așa că ține-te bine, astăzi sunt fericit, ai rămas cel mai bun prieten al meu.
Autor: Alberto Bacoi„Nefericirea oamenilor vine din ușurința cu care se lasă păcăliți“.
Tudor Arghezi
Sursa: vorbindcudumnezeu.com
marți, decembrie 26, 2017
CE ESTE VIAŢA?
Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora
pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite
in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de
aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si
petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una
dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii
raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine
un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea
lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda
si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu
ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi,
doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile
goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua
cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii
diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine,
la fel viata este inceputul vesniciei…”
Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?
(Intrebare este primita pe e-mail… inca ma gandesc la ea mereu pentru ca viata mea este o continua schimbare…)
Păstrează lumina gândului bun mereu în minte pentru că, numai aşa inima ta se va bucura de iubire şi fericire!
Nimic nu e prea greu pentru un suflet mare!
Autor: Simina S
Sursa: relaxare.wordpress.comPastorala de Crăciun a IPS Irineu: „Omul de astăzi n-are timp pentru Dumnezeu, nici pentru familie. Să ne schimbăm prin înnoirea minții. Dacă lumina lui Dumnezeu se stinge în viața noastră, se stinge și demnitatea divină la care am fost chemați”
Mitropolitul Olteniei și Arhiepiscopul Craiovei, IPS Irineu, îi
îndeamnă pe credincioși, în Pastorala de Crăciun, să se schimbe prin
„înnoirea minții” pentru depășirea crizei morale generate de goana după
succesul proiectelor personale minore, care nu îi mai lasă omului timp
„nici pentru Dumnezeu, nici pentru familie, nici pentru copii, nici
pentru săraci, nici pentru străini”.
„Sfântul Evanghelist Luca ne istorisește aproape fugitiv că pentru
Preasfânta Fecioara Maria și Dreptul Iosif nu era loc la casa de
oaspeți. Inevitabil, în sufletul fiecăruia dintre noi se naște
întrebarea privind răspunsul pe care l-am da dacă ei ar bate la ușa
noastră. Ar fi loc în sufletul nostru și în casa noastră pentru Pruncul
mântuitor? (…) Din cele spuse de Sfinții Evangheliști, putem intui criza
morală a vremurilor noastre: avem loc cu adevărat pentru Dumnezeu în
inimile noastre, atunci când El încearcă să intre la noi? Avem timp și
spațiu pentru El? Oare nu este respins de noi chiar Dumnezeu? Această
problemă începe, în primul rând, cu faptul că omul de astăzi n-are timp
pentru Dumnezeu.
Cu cât se poate mișca mai repede și cu cât devin mai eficiente
instrumentele care ne fac să economisim timp, cu atât avem mai puțin
timp la dispoziție pentru credință și pentru sufletul nostru. Efectiv,
dacă stăm să socotim bine, timpul nostru este deja consumat pentru
altceva. (…) Noi ne vrem pe noi înșine, vrem lucrurile care se pot
atinge, căutăm fericirea pământească, lucrăm pentru succesul proiectelor
noastre personale minore. Suntem într-atât de plini de noi înșine,
încât nu rămâne niciun loc pentru Dumnezeu. Firește, nici pentru
ceilalți nu există spațiu: nici pentru familie, nici pentru copii, nici
pentru săraci, nici pentru străini. Pornind de la aceste constatări
dureroase, ne dăm seama cât de necesar este îndemnul Sfântului Apostol
Pavel: „Schimbați-vă prin înnoirea minții!”, afirmă IPS Irineu în
Pastorala de Crăciun.
Mitropolitul Olteniei vorbește, totodată, despre modul în care omul
trebuie să vadă lumea și pe el însuși, despre libertate și pacea
interioară care îi sunt descoperite de Nașterea Domnului și despre
faptul că există unele învățături omenești false despre Dumnezeu care îi
pot îmbolnăvi pe oameni și la care „trebuie să fim cu luare aminte”.
„Acolo unde Mântuitorul Iisus Hristos este uitat sau chiar negat nu
există nici pace și nici libertate. Unii cred astăzi că religia ar fi
cauza violenței și a războaielor în lume și cred, prin urmare, că
omenirea ar trebui, mai întâi, eliberată de credință și, apoi, s-ar
putea instaura pacea. Alții consideră credința fermă într-un singur
Dumnezeu drept cauză de intoleranță. Este adevărat că sunt unele
învățături omenești și false despre Dumnezeu, care pot îmbolnăvi pe
oameni și îi pot conduce la intoleranță, la violență și la război.
Împotriva acestor deformări ale gândirii umane trebuie să fim cu luare
aminte, întemeiați în propovăduirea irenică a Bisericii Ortodoxe și
atenți la prezența tainică a lui Dumnezeu în viața noastră. Trebuie să
fim pe deplini convinși că, dacă lumina lui Dumnezeu se stinge în viața
noastră, se stinge și demnitatea divină la care am fost chemați”, spune
Mitropolitul Olteniei.
IPS Irineu mai arată că „Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om ziua de
Crăciun ca să arate valoarea adevăratei libertăți, dar aceasta a fost
coruptă și pervertită prin neascultare și păcat aducând orizontul
morții, care este și cel mai mare obstacol al libertății”.
Mitropolitul Olteniei face și un apel către enoriași și le cere să
participe cu toții „tineri și vârstnici, preoți și credincioși” la viața
duhovnicească a Bisericii Ortodoxe și fiecare să conștientizeze care
este darul său divin, care îi sunt îndatoririle și rostul personal în
„Biserica lui Dumnezeu cea Una, singură, sfântă, sobornicească și
apostolică” pentru a săvârși cu responsabilitate fapte bune.
Sursa : activenews.ro
Rezolvarea problemelor și viața alături de Dumnezeu
Toate grijile noastre sunt în zadar... ne petrecem viaţa încercând să rezolvăm problemele ce ne apar în cale, dar uitam să ne trăim viaţa. Este normal să ne dorim binele, să rezolvăm orice problemă ce ne ameninţa fericirea, dar nu aceasta este esenţa vieţii. Ce folos este dacă avem bogăţie pământească dar nu am dobândit raiul dumnezeiesc?
Problemele le vom rezolva, dar vor veni altele şi uite aşa viaţa noastră se scurge precum nisipul din clepsidră, devenind doar un şir de realizări sau eşecuri.
În vreme de necaz să nu ne lăsăm cuprinşi de deznădejde, fiindcă asta vrea vrăjmaşul. Omul trebuie să lupte în permanenţă, dar fără scutul iubirii divine şi platoşa smereniei, fără Hristos nu vom putea birui forţele răului. Uitaţi ce ne spune Mântuitorul în Ioan 16, 33: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”
Cum am putea noi să nu ne lăsăm în braţele protectoare ale Celui ce a biruit lumea?
Greutăţile noastre sunt insignifiante faţă de greutăţile pe care Le-a suportat Logosul divin.
Se pot oare ele compara cu loviturile de bici pe care trupul sfânt le-a răbdat din dragoste pentru noi? Se pot compara cu durerea provocată de coroană de spini sau cu hulele pe care urechile Sale le-au auzit?
Sau cu palmele pe care Le-a răbdat cu o nesfârşită şi imensă dragoste?
Toate aceste suferinţe trupeşti nu se compară însă cu suferinţa sufletească. Inima Sa plângea după oile rătăcite care au refuzat să vadă Adevărul, preferând să asculte de un alt glas, cel al răului, al deznădejdii, al tălharului care nu intră pe uşă în staul. oilor., Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar.” (Ioan 10,1)
Lăsându-ne copleşiţi de griji, fără a nădăjdui în ajutorul divin, ne asemănăm oilor care au ascultat de glasul tâlharului. Acest tâlhar ne fură ceea ce avem mai de preţ: sufletul.
Ne plângem când o durere trupească ne macină trupul, dar nu ne aducem aminte de durerea ce I-a măcinat trupul Mântuitorului care Şi-a îndeplinit misiunea în sfânta tăcere.
Deşi în viaţa vom avea greutăţi, nu trebuie să ne pierdem inima uşoară, aripile ce o fac să se înalţe spre Cer, trebuie întotdeauna să vedem partea plină a paharului chiar şi atunci când aparent nu există nici o soluţie, Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă” (Marcu 10, 27), să avem un suflet inocent asemeni copilului pentru că, cine un va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil un va intra în ea” (Marcu 10, 15)
Priviţi copilaşii, cât de fericiţi sunt ei. Copiii deschid părinţilor poartă spre rai. Să luăm aminte la ei fiindcă, un copil, te poate învăţa mai multe decât un om matur. Ei te învaţă ce înseamnă inocenta, ce înseamnă să nu porţi ura cuiva şi mai ales să te bucuri de viaţă pe care Dumnezeu ţi-a dat-o.
Noi, oamenii maturi, ne-am pierdut abilitatea de a descoperii lucrurile frumoase, micile schimbări şi noutăţi pe care natura le îmbracă zilnic, acoperindu-ne ochii minţii şi în special ai sufletului, cu diverse griji ce, în fond, nu-şi au rostul, dar ei, copilaşii dragi se bucura de această abilitate în fiecare clipă, descoperind pacea lui Dumnezeu pe care toţi am primit-o, Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum da lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27)
O problemă rezolvată ne aduce o satisfacţie dar trăirea în Dumnezeu şi cu Dumnezeu nu poate fi comparată nici cu frumuseţile acestei lumi, nici cu bogăţiile sau laudele oamenilor, nici cu toate satisfacţiile născute din problemele rezolvate cu propriile puteri, cu credinţa că problemele le-am rezolvat de unii singuri. Trăirea în Dumnezeu este viaţa adevărată!
Autor: (Mihaela Gligan)
Sursa: ortodoxiatinerilor.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

