In Memoriam Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Suferi de insomnie?

Suferi de insomnie? Nu poţi să ai un somn liniştit şi odihnitor? Te întrebi dacă toate sunt în ordine cu tine şi te gândeşti să începi un tratament medicamentos sau deja urmezi unul a cărui eficienţă s-a diminuat? Ar fi timpul să înveţi să-ţi pregăteşti somnul, ar fi timpul să te îngrijeşti  aşa cum meriţi şi să nu mai aştepţi să o facă altcineva în locul tău.
În primul rând, fă-ţi ordine în minte, în inimă şi în suflet înainte de culcare, deoarece fiecare somn terestru este echivalentul unei morţi fizice. Indiferent de greutatea păcatelor tale sau de nobleţea virtuţilor tale, aşa cum ştii să întâmpini somnul, vei şti să întâmpini şi moartea, pentru că, trecerea din starea de veghe în starea de somn este echivalentă procesului de desprindere a sufletului de trup ce se petrece şi la decesul clinic, cu diferenţa că sufletul rămâne încă legat de structura fizică printr-un cumul de inforenergii specifice.
ORDINEA ÎN MINTE se face prin renunţarea la orice fel de gând şi menţinerea acesteia cât mai liberă. Dacă nu reuşeşti să te eliberezi de gânduri, atunci îti poţi imagina un câmp verde întins sau un perete alb imaculat.
ORDINEA ÎN INIMĂ se face prin renunţarea la toate emoţiile ce te-au stăpânit întreaga zi, acum ca ai mintea liberă inspiră şi expiră profund lăsând să dispară cu fiecare respiraţie orice orice stare emoţională.
ORDINEA ÎN SUFLET se face prin renunţarea la orice legatură pe care sufletul a creat-o în perioada anterioară. Sufletul diferă, ca densitate, de materia fizică înconjurătoare şi, din acest motiv el trebuie eliberat de ataşamente necorespunzătoare.                               
Aşa cum uleiul se ridică deasupra apei, la fel şi sufletul dumneavoastră se ridică deasupra tuturor legăturilor necorespunzătoare pe care le-aţi creat în ultimul timp. Tot ce trebuie să faceţi este să continuaţi să respiraţi profund conştientizând că, la fiecare inspiraţie, sufletul se umple cu lumină ridicându-se deasupra tuturor.   
Să analizăm următoarele exemple:
1.  Presupunem că ai avut o zi splendidă, în care ai reuşit să faci mai mult decât ai crezut că eşti capabil. Dacă, la culcare, îţi vin gânduri necuviincioase, gânduri de invidie, imagini ale celor care bănuieşti că au fost deranjaţi de succesul tău, sau te apasă o tristeţe aparută de nicăieri, atunci somnul tău va începe greoi şi târziu în noapte, indiferent de oboseala acumulată peste zi. Când ai să te trezeşti a doua zi, vei  fi surprins să constaţi că fericirea de odinioară s-a dus, că acum te apasă melancolia şi tristeţea, că ai o stare de spirit opusă celei de ieri care te-a făcut să culminezi.  Acestea sunt efectul necunoaşterii şi needucării conştiinţei proprii, nu ai ştiut să-ţi fructifici avantajul unei zile înălţătoare. Cu alte cuvinte, nu ai ştiut să întâmpini cum se cuvine somnul. Deci, o zi întreagă de trăiri frumoase nu au contat, pentru că, cele câteva clipe înainte de culcare au amprentat mai mult starea de spirit cu care te-ai trezit a doua zi.
2.  Un alt exemplu este cel în care presupunem că ai avut o zi mai dificilă, prăpăstioasă, care nu ţi-a produs nici o mulţumire. Dacă, înainte de culcare te-ai deconectat de toate cele întâmplate în timpul zilei şi le-ai lăsat în urmă, ai ştiut să ierţi, dar mai ales să te ierţi pentru nereuşite, adormind în pace, a doua zi, spre uimirea ta, te trezeşti un alt om, unul plin de speranţă, încrezător că ziua, ce tocmai a început, îţi va aduce numai bucurii.
Din aceste două exemple, putem concluziona că, la trecerea din starea de veghe în starea de somn, ceva face ca, starea inforenergetică momentană, ce caracterizează fiinţa umană în acele clipe, să fie puternic amplificată. Este ca şi cum sufletul pleacă cu această stare momentană pe care, în timpul nopţii, o potenţează făcând ca, a doua zi, ea să fie mai manifestă în corpul fizic.
Deci, înainte de a merge la somn, se cuvine să ne legăm de cele spirituale şi să ne dezlegăm de cele materiale. E ca şi cum aţi pleca într-o călătorie. Primul pas este să ştii unde pleci, să-i anunţi pe cei la care urmează să ajungi pentru ca ei să te aştepte şi chiar să te întâmpine. Apoi, este bine să-ţi laşi casa îngrijită dacă vrei să ai o întoarcere cât mai plăcută, să simţi la întoarcere că ai revenit într-un mediu plăcut. În final, înainte de a pleca, ai grijă să-ţi încui uşa casei pentru ca nu cumva, în lipsa ta, să intre cineva să ţi-o vandalizeze.
Nu există nici o diferenţă între plecarea în călătorie şi intrarea în starea de somn pentru că, somnul înseamnă părasirea trupului de către suflet şi pentru asta, deşi nu există nici o formulă magică care să uşureze acest proces, sunt foarte utili urmarea câtorva paşi.
PASUL 1
Este absolut firesc ca, înainte de culcare, să las deoparte toate neliniştile acumulate în timpul zilei, tulburările, supărările, grijile zilei de mâine şi să mă conectez la lumea spirituală printr-o rugăciune, mai simplă sau mai complexă, în funcţie de nivelul de cunoaştere acumulat. Pentru început:

1.     Te desprinzi de cele lumeşti şi te legi de cele cereşti prin rugăciunea Împarate Ceresc urmat de Tatăl Nostru;
2.     Ierţi pe toţi şi pe toate, dar mai ales pe tine însuţi, prin rugăciunea:

Rog sufletul tuturor celor cărora le-am greşit să mă ierte. (inspiră şi expiră profund măcar de trei ori apoi continuă)
Iert sufletul tuturor celor care mi-au greşit şi le dăruiesc din tot sufletul cu toată dragostea, toată iubirea mea, tot ce am mai bun şi mai frumos în mine. (inspiră şi expiră profund măcar de trei ori apoi continuă)
Mă iert pentru tot şi pentru toate şi mă accept aşa cum sunt cu credinţa că Dumnezeu mă  învredniceşte să fiu mai bun, mai virtuos. (inspiră şi expiră profund măcar de trei ori apoi continuă)
Rog Sfânta Treime să ne ierte pentru tot ce am greşit faţă de întreaga creaţie divină şi pentru toată dizarmonia produsă în jurul nostru. (inspiră şi expiră profund măcar de trei ori conştientizând că toate cele de mai sus s-au realizat).
Dacă există persoane care îţi revin în minte în mod involuntar, insistă pe aceste rugăciuni înlocuind cuvântul ”tuturor” cu numele persoanei, sporind astfel eficienţa rugăciunii.
PASUL 2
            Înainte de a închide ochii, te laşi în grija îngerilor coordonatori ai acestui proces pentru ca ei să-ţi îndrume sufletul şi să-ţi păzească  trupul pe toată durata somnului prin rugăciunea:
Dumnezeule, mă ofer Ţie ca să faci cu mine şi prin mine Voia Ta, trimite-mi toţi îngerii necesari meritaţi care să-mi păzească trupul şi să-mi călăuzească sufletul pentru ca slava şi mărirea Ta să fie manifeste prin mine. (inspiră şi expiră profund măcar de trei ori conştientizând că toate acestea se realizează prin tine)
PASUL 3
            Cu ochii deja închişi, înainte de a adormi, este bine să ai gânduri cât mai bune, cât mai curate, să înlături tot negativismul, toată neiertarea acumulată în timpul zilei şi să te legi cât mai puternic de tot ce este mai frumos, mai aducător de bucurii ţie şi celor pe care îi iubeşti. De aceea fixează-ţi în minte o idee, un gând, o modalitate de a aduce bucurii celorlalţi sau ţie însuţi şi las-o să crească în tine peste noapte.
Dacă se întâmplă să te năpădească gândurile începe să numeri descrescător, în gând, de la 700 (700, 699, 698, 697, …). A doua zi vei fi uimit de somnul liniştit pe care l-ai avut, mai ales de liniştea şi pacea cu care te vei fi trezit.
Ori de câte ori vi se întâmplă să vă treziţi peste noapte, nu vă lăsaţi în mreaja diferitelor substanţe chimice existente în tratamentul medicamentos, ci insistaţi pe această metodă care vă ridică încet, dar sigur din locul în care vi se află propria conştiinţă. Obişnuiţi-vă să aprindeţi o candelă, să spuneţi o rugăciune în plus, faceţi o iertare nouă, echilibraţi-vă şi pregatiţi-vă din nou ca pentru o călătorie spirituală, iniţiatică, nu vă temeţi că “va fugi somnul”. Din contra, în starea în care sunteţi nu aveţi şanse să adormiţi prea curând, fiţi constienţi că aţi dus deja o luptă, aşa că, începeţi una cu forţe noi, ridicaţi-vă din pat şi refaceţi tot procesul având grijă să sădiţi mai adânc în voi un gând bun care să rodească peste noapte în conştiinţa voastră. 
Somn uşor!

Autor: Dragoş Scîntei

Sursa: Glasul Iubirii

De ce se şpreiază prin lume?

Dezvăluirile incendiare care s-au făcut în ultima vreme despre chemtrails (aşa-zisele „dâre ale morţii” pe care le lasă în urma lor unele avioane) nu au reuşit să oprească acţiunile criminale ale celor care se folosesc de orice mijloace, oricât de abjecte, pentru a reduce populaţia globului la 1 miliard de oameni. Pentru aceasta, printre alte metode criminale de intoxicare, otrăvire şi îmbolnăvire a oamenilor, sunt răspândite pe cale artificială, de exemplu prin pulverizare din avioane, substanţe toxice, virusuri şi germeni patogeni. Am primit de la un cititor al site-ului yogaesoteric din Bristol, Anglia, nişte fotografii extrem de elocvente ale unor chemtrails-uri apărute recent în zona respectivă.

Fenomenul nu este singular, ba din contră. Nici în România nu suntem feriţi de aceste acţiuni criminale. În ţara noastră se pot observa deseori aceste dâre chimice deasupra mai multor oraşe. De exemplu, în luna martie a acestui an, în mai multe oraşe din sudul ţării a căzut din cer o pulbere cărămizie ce conţinea fier, cupru, plumb şi alte metale grele. Acest praf a putut fi observat în săptămânile care au urmat şi în Bucureşti, în judeţul Constanţa, în Bărăgan. Specialiştii Agenţiei de Protecţia Mediului spun că în mod normal, în aer nu ar trebui să existe nicio urmă de astfel de metale şi că inhalarea lor este deosebit de periculoasă.

În Dobrogea, de exemplu, ploaia de pulbere conţinea crom, plumb, nichel, arseniu şi cadmiu, metale care se găsesc în mod normal în sol şi nicidecum în aer. De asemenea s-a eliminat ipoteza că aceste prafuri au fost aduse de la mare depărtare de curenţii de aer, deoarece în acea perioadă meteorologii nu au constatat nicio mişcare a curenţilor de aer care să fi venit din nordul Africii, aşa cum au presupus cei de la Mediu. Această ipoteză nu a fost decât „praf în ochi” (de data aceasta, la propriu) pentru naivii care se lasă prostiţi de declaraţiile sforăitoare ale autorităţilor.
Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub formă de ploaie sau se depun pur şi simplu pe lucrurile aflate la sol. Unii spun că după ploaie, frunzele au fost acoperite de negreală şi de atunci tufele de flori nu mai înfloresc. Alţii spun că legumele se ofilesc şi florile arborilor fructiferi se scutură înainte de vreme, în urma unor astfel de ploi otrăvite. La fel se petrece cu viţa de vie, care pare arsă.

Fostul primar Peter Vereecke din Evergem, Belgia a făcut unele afirmaţii legate de ceea ce el numeşte „o industrie a morţii – Chemtrails” , într-un interviu luat de Willy De Buck în ziarul De Gentenaar, 26 iulie 2009. Aici citiţi varianta online:

-

Redăm fragmente din acest interviu:
„…Chemtrails sunt nori de chimicale şi germeni cauzatori de boli  care intenţionat sunt împrăştiaţi peste noi pentru a ne îmbolnăvi şi a ne manipula comportamentul.”

„Opinia mea este următoarea: toate procesele globale implică bani, putere şi control. Creierele din spatele Chemtrails se află la vârful industriilor farmaceutice şi chimice. Acum 100 de ani de exemplu, 1% din oameni aveau cancer. Astăzi a ajuns să aibă cancer unul din trei oameni. Acest fapt este foarte convenabil pentru unii. Industria curativă a cancerului este o afacere de miliarde de dolari. La fel ca şi tratamentul atâtor boli  „spreiate din avioane” în ultimii 10-15 ani. Alzheimer, Parkinson, autism, ADHD, astm, diabet, alergii… niciodată nu am fost atât de bolnavi ca şi acum. Psihicul nostru, sănătatea emoţională şi intelectuală sunt sistematic subminate. Cum explicaţi asta?”

„Priviţi. Cu certitudine ei joacă un rol în asta pentru că avioanele care împrăştie substanţe sunt folosite mult mai intensiv în ultimii câţiva ani. Puteţi observa fenomenul în ţara noastră (Belgia) cel puţin 10 zile pe lună. De ce nu vedeţi aceste Chemtrails deasupra Saharei sau Amazonului? Pulverizarea chimicalelor asupra acestor zone menţionate ar fi o acţiune lipsită de sens atâta timp cât acolo nu trăiesc oameni. Întregul nostru mediu este infestat chimic: mâncarea, sistemul de sănătate, totul este bazat pe chimie.
Nimeni nu face nimic…
Pentru că procesul nostru de gândire este condiţionat. Priviţi ochii oamenilor de pe stradă, sunt sedaţi şi se plimbă ca nişte zombi. Priviri plictisite lipsite de „bucurie de viaţă” şi fără o perspectivă a vieţii. De aici începe cruciada mea: oameni treziţi-vă, deschideţi-vă ochii, acţionaţi, înainte să fie prea târziu!”

Sursa yogaesoteric.net

La muți ani prieteni!

ABBA - Happy Newyear

Cele 14 canoane pe care trebuie să le respectate un bun creştin înainte de a intra în biserică

Există nenumărate reguli privind intrarea în biserică. Dar câte dintre ele sunt cu adevărat ortodoxe, strict religioase, și câte țin de superstiție?

Un bun creștin respectă 14 canoane

Credinciosul care merge la Sfânta Biserică pentru a se ruga și a-și ispăși păcatele, are de îndeplinit câteva reguli stricte:
1. Iertarea e pe primul plan. Înainte de a pleca de-acasă, trebuie să-ți ceri iertare de la toți membrii familiei și de la persoanele cu care știi că te-ai supărat din diverse motive.
2. Dar din dar se face raiul. Nu uita să ai la tine un ban, niște vin, pâine, orice din puținul tău care poate constitui o ofrandă pentru bunătatea dumnezeiască.
3. Cu cât mai devreme, cu atât e mai bine să ajungi la biserică. Mergând pe nemâncate, poți lua anafura, la final.
4. Fiecare după rang. În timpul slujbei, trebuie să ai grijă unde stai. Femeile se vor așeza în stânga, bărbații în dreapta. Vârstnicii vor sta în față și, cu cât etatea e mai mică, cu atât ne vom poziționa mai înspre ieșire.
5. Vorba lungă, sărăcia omului. Mersul la biserică e pentru rugăciune, pentru reculegere și pentru ascultare, nicidecum prilej de socializare și discuții. Dacă ai ceva de spus, o vei face în șoaptă sau prin semne. O regulă de bun-simț ar fi să nu luăm cu noi sau să ținem închis mobilul.
6. Răbdarea e un har. Dacă tot ai ales să mergi la biserică, du-te de la început și nu ieși din biserică până la finalul slujbei decât dacă ți se face rău sau intervine ceva extrem de urgent.
7. Icoanele sunt acolo ca să ne închinăm la ele. E suficient doar să atingi sfântul la care te rogi. Dar, dacă ții neapărat să săruți icoana, fă-o în partea de jos a ei, nu pe chipul sfântului.
8. După binecuvântarea preo-tului pentru Liturghie, e păcat să ne mai închinăm la icoane și să mai ducem ceva la Altar. Poți da acatiste, prescură, lumânare sau bani și la sfârșitul slujbei.
9. În timpul slujirii Sfintelor Daruri, citirii Evangheliei, rostirii unor rugăciuni importante, se va sta în genunchi. Numai cei bătrâni sau neputin-cioși au dezlegare să stea așezați.
10. La finele slujbei, înainte de a ieși, dacă nu ai mâncat și nu ai băut nimic, ia un pic de pâine sfințită și o înghițitură de vin, din biserică. Anafură poți lua și pentru cei de acasă.
11. Înainte să ieși, te închini de trei ori, cu fața către altar și abia după aceea pleci. Nu ai voie să te oprești pe drum și cu atât mai mult nu la vreun restaurant.
12. Spune-le și altora despre învățămintele primite la biserică. Împărtășește cu cei dragi pildele bisericești. Apoi, așezați-vă împreună la masă.
13. Duminica e zi sfântă. Nu ai voie să gătești, mai cu seamă în timpul slujbei.
14. După prânz, credincioșii se odihnesc, măcar un ceas. Apoi, e de datoria creștină să vizităm bătrâni, bolnavi, să miluim oameni nevoiași.

Sursa: Libertatea.ro

Naşterea Domnului – Crăciunul

• Creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc la 25 decembrie Naşterea Domnului.

Acum peste două mii de ani, în oraşul Bethleem s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: “Dumnezeu S-a arătat în trup” (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazaretul) şi Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman şi erau guvernate de către un procurator, Quirinius.
Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 î.Hr-14 d.Hr), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administraţiei şi armatei care a dispus un recensământ al populaţiei. Dispoziţiile recensământului obligau pe fiecare cetăţean să se înscrie (pentru a fi luat în evidenţă) în locul lui de obârşie, fără întârziere.
Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem, spre a împlini porunca autorităţilor vremii, Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus într-un staul de animale de la marginea cetăţii. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci şi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa lângă copilul sărac daruri împărăteşti.
Asupra celor trei se opreşte sfântul părinte Ioan Gură de Aur (Chrysostomul), arhiepiscop al Constantinopolului (347-407), atunci când vorbeşte de naşterea Fiului. “Nebunie” numeşte părintele călătoria celor trei perşi care, altfel, erau stăpâniţi de vrăji şi de eresuri, o nebunie a fost închinarea şi întrebarea pe care aceştia o adresează lui Irod despre naşterea pruncului împărat, întrebare care aduce panică mare între iudei, suficientă să pună viaţa magilor în pericol, nemaivorbind de viaţa copilului.
“Trebuie multă osârdie şi rugăciune spre a putea înţelege după cuviinţă această Evanghelie”, spune părintele Chrysostomul, pentru că până aici aparenţele au fost necuviincioase. Toate acestea s-au întâmplat aşa, şi nu altfel, pentru că Dumnezeu a dorit să facă cunoscut cine este şi pentru ce a venit Fiul, de la bun început. Au fost magi pentru că astfel, prin ei, lumea păgână, tributară miturilor şi magiei, a fost adusă la închinare şi la cunoştinţa singurului Dumnezeu Cel în Treime Închinat. Nu au avut frică în faţa împăratului pentru că modul în care Dumnezeu a ales să le vestească Naşterea şi, implicit, restaurarea firii omeneşti a fost fără urmă de suspiciune pentru cei trei magi. Steaua care le-a fost trimisă, care le-a vestit vestea cea bună şi i-a condus până în faţa pruncului i-a încredinţat pe deplin, pentru că ea le era proprie, era una dintre valorile pe care magii lumii orientale le cultivau. Dumnezeu le-a vorbit în limba lor, erau încredinţaţi, nu mai aveau frică pentru nimic.
“Magii au trecut înainte”, spune marele părinte al Bisericii; “Aşadar, lor să le urmăm noi. Să ne depărtăm de păgânătate, pentru ca să vedem pe Hristos, precum şi ei s-au depărtat de patria lor cea păgânească, spre a-l vedea pe el. Să părăsim lucrurile pământeşti ca şi Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptăţii. Aşadar lasă toate şi aleargă la Vithleem. De eşti păstor şi te vei duce acolo vei vedea pruncul în colibă. De eşti împărat şi nu te duci acolo, şi porfira nu-ţi va folosi nimica. De eşti înţelept, şi acestea nu te pot împiedica de a te duce acolo şi a te închina fiului lui Dumnezeu; căci acestea foarte bine se potrivesc cu înţelepciunea”.

Sursa: Financiarul.ro

Povestea lui Moş Crăciun. De la ciobanul hain la idolul occidental al copiilor

Până să ajungă moşul bucălat tras de reni, bătrânul Crăciun a fost pe rând ciobanul care nu o lăsa pe Fecioara Maria să nască în staulul lui, Moş Nicolae cu infl uenţe ruseşti şi băutorul înrăit care speria copiii. Haina roşie s-a născut dintr-o eroare tehnică

Moș Crăciun

Moș Crăciun

prevnext

1

Legendarul Moş Crăciun a apărut cu mult timp înaintea Naşterii lui Iisus Christos, cultul lui fiind mult mai vechi decât cel al zeului Mithra, luat de romani de la perşi şi introdus şi în Dacia, în perioada romanizării. Crăciun este o făptură sacră, simbolizând timpul creaţiei, numele lui însemnând în latină- naşterea, în slavă- sărbătoarea solstiţiului de iarnă, iar în albaneză- buturugă.

În cultura laică, Crăciun nu deţine puteri miraculoase, ci este un om bătrân, care se ocupa cu creşterea vitelor, fiind vecin cu fratele său mai mic, Moş Ajun. Crăciun s-a născut înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste toţi ciobanii din satul în care s-a născut Christos.

Este un om înstărit, cu case mari şi multe grajduri, alături de pământuri întinse pentru cultivat şi pentru păscut vitele. Mitul arhaic al acestui cioban bătrân s-a transformat la creştini în mitul unui cioban hain care nu voia s-o primească pe Fecioara Maria să nască într-unul din staulele sale. Soţia sa, Baba Iova, cunoscută şi sub numele de Crăciuneasa, în lipsa soţului ei, care era plecat cu douăsprezece care la moară, o lasă pe Maica Domnului să nască în casa ei.

Drept mulţumire, Fecioara Maria le ajută pe cele două fete ale lui Crăciun: celei şchioape i-a pus un picior de aur, iar celei oarbe- alţi ochi pentru a putea vedea. Când Crăciun se întoarce acasă, o pedepseşte însă pe soţia sa, pentru că a adăpostit-o pe Maica Domnului, tăindu-i mâinile de la cot. Numai că Fecioara Maria i le pune la loc ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Când bătrânul Crăciun află că cel care s-a născut în grajdul sau este chiar isus Christos, fiul lui Dumnezeu, merge şi-i cere iertare soţiei, după care se duce în staul şi se închina Fecioarei Maria şi lui Iisus Christos, pe care îl recunoşte drept fiul lui Dumnezeu. De bucurie, Crăciun a dat o petrecere la care au poftit şi slugile şi a împărţit Fecioarei Maria şi pruncului daruri ciobăneşti: lapte, urdă şi brânză, de unde s-a născut tradiţia darurilor de Crăciun. Obiceiul se suprapune momentului oferirii darurilor de către cei trei regi magi noului Mesia.

Se spune că Fecioara Maria l-a născut pe Isus în unul dintre grajdurile celui pe care îl cunoaştem astăzi drept Moş Crăciun

O altă legendă din care s-a născut povestea lui Moş Crăciun circula în Scandinavia. Vikingii aveau un zeu numit Ordin, care călătorea iarna pe un cal cu opt picioare, pentru a împărţi cadouri. În lumea păgână, Odin este considerat străbunicul lui Santa Claus, Moşul occidental. Odată cu răspândirea creştinismului, multe dintre aceste legende păgâne s-au pierdut.

Columb a dus legenda peste Ocean

Cel care stă la baza naşterii lui Moş Crăciun este Sfântul Nicolae, patronul spiritual al Rusiei şi al Greciei, care-i protejază pe marinari, judecători, brutari şi pe săraci.

Precursorul lui Moş Crăciun a fost Moş Nicolae, patronul spiritual al Rusiei

Legenda Sfântului Nicolae a fost dusă în America de Cristofor Columb si de oamenii săi, în 1492. În timpul Reformei religioase, din secolul al XVI-lea, unii protestanţi nu l-au dorit pe Sfântul Nicolae, pentru că numele lui era legat de biserica catolică. De aceea, fiecare ţară sau regiune şi-a găsit propriul împărţitor de daruri: Franţa pe Peter Noel sau Petit, Marea Britanie pe Santa Claus, Germania pe Kriss Kringle, iar ţara noastră pe Moş Crăciun...

„Santa Claus” s-a născut dintr-o greşeală de tipar

Imaginea moşului de astăzi a apărut în SUA unde, în 1823, fiul reverendului Clement Clarke Moore a semnat poezia „O vizită a Sfântului Nicolae”. Desenul care o însoţea trebuia să-l reprezinte într-un costum cărămiziu, însă dificultăţile de tipărire au făcut ca în varianta imprimată, costumul moşului să apară roşu. Aceasta eroare tehnică l-a transformat pe Sfântul Nicolae într-un personaj mai profan, care renunţă la toiag. Acest personaj compozit, numit Santa claus – o deformare a numelui olandez al Sfântului Nicolae – este un moş cu obraji bucălaţi şi aprinşi de ger, cu o barbă albă, care soseşte la casele copiilor într-o sanie trasă de reni şi coboară prin coş pentru a pune jucării sub brad.

După modelul unui vânzător pensionar

Peste 40 de an, Thomas Nast, unul din celebrii ilustratori americani ai vremii, impune figura bine cunoscută: un bătrân rotofei, cu barbă albă, cu costum roşu, tivit cu alb, bonetă roşie îmblănită, cu lulea în gură şi cu un sac plin de jucării, pe scurt, imaginea pe care imigrantul german, a păstrat-o despre Pelze Nicol din copilăria sa. În anii următori, revista ”Harper s Weekley”, în numerele de Crăciun, a publicat imaginea moşului, îmbunătăţită de la an la an, până în 1886, când Nast e concediat. Preşedintele SUA, Theodore Roosevelit, admirator al desenelor lui, i-a oferit acestuia un post de consul în Ecuador.

Haddon Sundblom a creat o imagine îmbunătăţită a lui Moş Crăciun, care nu mai are lulea, în schimb, mantia lui roşie e prinsă cu o curea lată. Personajul creat, care îl are drept model pe cel mai bun prieten al său – un vânzător pensionar- a apărut, între 1931 şi 1966, în 40 de variante, raspândinde-se în toată lumea pe ambalajele de Coca-Cola sau pe reclamele de băuturi.

Contribuţia decisivă la crearea Moş Crăciunului modern pare a fi adusă de John Tenniel, caricaturist la revista satirică engleza” Punch”, care l-a imaginat pe Old Christmas ca pe un bătrân cu obraji roşii, barbă albă şi lungă, palton tivit cu blană şi cu o cunună de stejar pe cap.

Desenele unui american au apărut pe ambalajele de Coca-Cola din întreaga lume

Scriitorul care l-a făcut pe Moş Crăciun mai comercial

În Europa Occidentală, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Moş Crăciun era perceput ca un personaj fioros, care ameninţa copiii. În Anglia, era numit Old Christmas, un ins cu barbă şi pelerină lungă, închipuit ca un băutor înrăit, care participa la chefuri monstruoase. Într-un muzeu din Londra se mai păstrează şi azi un desen din acea perioadă, în care copiii se ascund în spatele părinţilor, când un bătrân cu glugă şi pelerină şi cu un sac în spinare intră pe uşă.

Charles Dickens a animat Crăciunul britanicilor

Moş Crăciun era însoţit de un personaj înspăimântător-mâncător de copii, şi pentru a menţine atmosfera de groază, în perioada Crăciunului, în Marea Britanie, toate librăriile erau invadate de cărţi despre fantome. Cel care s-a abătut de la tradiţie a fost marele scriitor englez Charles Dickens (1812-1870). În nuvela „A Christmas Carol” (Poveste de Crăciun), bine primită de public şi apreciată de critici, a modernizat Crăciunul, introducându- l ca pe o sărbătoare populară.

Transformarea lui Moş Crăciun într-un bătrânel vesel cu barbă, ce nu înfricoşează, cu căciulă şi haină roşie, având bordura albă, cu ochii jucăuşi, binevoitor şi generos, s-ar datora factorului comercial, acest personaj fiind o adevărată binecuvântare pentru industriaşi şi comercianţi.

Protestanţii şi catolicii, anti-Crăciun

La început, biserica catolică şi protestantă nu au privit cu ochi buni evoluţia moşului, care, pe nesimţite, s-a substituit pruncului Iisus, şi nu au acceptat prea uşor laicizarea Sărbătorii.

În zadar însă, pentru că Moş Crăciun, din patria sa, Cristmasland, aflată undeva în Finlanda (în realitate un orăşel situat în preajma Cercului Polar arctic), pleacă la fiecare sfârşit de an, cu sania trasă de reni şi cu sacul plin de daruri, pentru a-i face fericiţi pe copiii de pretutindeni.

Sursa: EVZ.ro

Vă urez tuturor un Crăciun fericit!