În anii ’50, o reclamă TV a convins oamenii că fluorul era nemaipomenit pentru dinţi. Prin periere, dinţii galbeni deveneau albi, iar cariile erau îndepărtate. Stomatologii au fost de acord şi au încurajat utilizarea fluorurii. Aşadar, printr-un marketing inteligent, a devenit o convingere generală că fluorul din pasta de dinţi este absolut necesar pentru o dantură sănătoasă, puternică, fără carii şi de un alb strălucitor.
Dar, se întreabă cineva de ce pe cutia pastei de dinţi scrie “nu înghiţi”? Cei care vor căuta răspunsul s-ar putea să ajungă la următoarea concluzie: avertismentul există acolo tocmai pentru faptul că prea mult fluor este toxic şi poate afecta serios sănătatea unui copil dacă înghite produsul, scrie Greenmedinfo.com.
Astăzi, majoritatea persoanelor cred că fluorul este extrem de benefic, previne cariile şi face dinţii mai albi. Şi în anii ’60, când a început fluorizarea apei, foarte puţini au pus la îndoială această decizie, considerând că dacă li se dă mai mult fluor, este cu atât mai bine.
Însă, fluorizarea apei potabile este destul de diferită de practica folosirii unei cantităţi mici pentru pasta de dinţi, care oricum nu este înghiţită. În apa potabilă, fluorul este ingerat. De asemenea, fluorul este absorbit şi prin piele, atunci când faci baie.
Potrivit cercetătorilor, fluorul adăugat în apă pare să provoace mai multe probleme decât să le rezolve. Substanţa nu se găseşte doar în pasta de dinţi şi în apa potabilă, ci şi în băuturi, cum ar fi berea sau în sucuri.
Apoi, mai există pesticidul pe bază de fluor de pe salata verde produsă în seră. Întâmplător sau nu, fluorul poate fi găsit şi în unele antidepresive, în cele care reduc comportamentul agresiv, şi este considerat parţial responsabil pentru dezvoltarea osteoporozei, a unui coeficient de inteligenţă mic şi pentru discfuncţii ale sistemului imunitar.
Mai puţin cunoscut este faptul că există dovezi tot mai multe potrivit cărora fluorul îmbrâneşte pielea mult mai repede.
De fapt, fluorul devenit omniprezent în vieţile noastre este un produs sintetic, obţinut din deşeuri industriale, provenite din industria de fertilizare a fosfatului. O asemenea sursă nu pare să aibă vreo legătură cu sănătatea umană.
Unde sunt studiile pe termen lung care să arate beneficiile apei fluorizate? Efectele secundare cauzate de fluorizare depăşesc beneficiile, aşa cum poate fi observat în studiile ştiinţifice. Unele comunităţi sunt atât de îngrijorate în ceea ce priveşte efectele secundare ale fluorizării apei încât interzic această practică în oraşele lor. Peste 90% din vestul Europei a ales apa fără fluor.
Doctorii R.N. Mukherjee şi F.H. Sobels de la Universitatea Leiden din Olanda au descoperit că fluorul creşte frecvenţa leziunilor genetice în celulele materialului seminal. Cercetători austrieci au dovedit acest lucru în anii 70, când au identificat faptul că doar un miligram pe litru de concentraţie de fluor perturbă enzimele de reparaţie a ADN-ului cu 50%.
Doctorul John Yiamouyiannis, o autoritate în ceea ce priveşte efectele biologice ale fluorului, a descoperit că această substanţă poate provoca îmbătrânirea pielii. Atunci când ADN-ul nu poate repara celulele afectate, îmbătrânirea se produce mult mai repede. Fluorul îmbătrâneşte prematur corpul în principal prin distorsionarea enzimelor, generând o descompunere a colagenului, eczeme, leziuni ale ţesutului, încreţirea pielii, leziuni genetice şi suprimarea sistemului imunitar.
Tu ştii ce conţine apa pe care o bei? Înainte de a ne gândi la creme de piele, botox sau alte metode “recomandate” pentru o piele mai netedă şi mai fină, ar fi bine să încercăm să reducem cantitatea de fluor la care vrând-nevrând suntem expuşi.
Sursa: Financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu