Bucuria si beneficiile terapeutice ale râsului

„Bucuria nu înseamnă absenţa durerii, ci prezenţa lui Dumnezeu.” (Anonim)

Bucuria face parte din esenţa noastră, este un sentiment la care avem acces cu toţii. Tuturor ne place să ne bucurăm şi avem o dorinţă profundă de a interacţiona unii cu alţii în moduri care să ne aducă bucurie. Iar dacă suntem incapabili să resimţim bucuria, este pentru că majoritatea dintre noi ne-am îngropat-o sub straturi de prejudecăţi şi de sentimente reprimate, pe care este bine să le înlăturăm, până când bucuria va reapărea şi va reîncepe să ne umple din interior.
Există atâtea motive de bucurie: bucuria de a trăi, de a iubi, de a ne şti ocrotiţi de Dumnezeu, de a experimenta, de a comunica, de a fi sănătoşi sau de a ne vindeca, bucuria cunoaşterii, bucuria pentru cei de lângă noi, bucuria de a ne afla în mijlocul naturii, de a privi cerul înstelat sau o ploaie de vară şi multe, multe altele… Dacă manifestăm bucurie în timpul activităţilor de zi cu zi, le încărcăm cu energii benefice. Suntem bucuroşi atunci când ne simţim bine în pielea noastră, când ne exprimăm pe deplin ca nişte Creaţii ale lui Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian (Ortodoxie şi Bucurie) spunea:

„Credincioşii noştri nu ştiu dacă trebuie să se bucure sau trebuie să se întristeze. Eu le spun hotărât: toţi trebuie să ne bucurăm, toţi suntem chemaţi la bucurie, toţi suntem îndrumaţi să ne bucurăm şi să fim lucrători de bucurie.” Tot el spunea că Domnul Hristos nu vrea să fim o ceată de tânguitori, ci o ceată de înmulţitori de bucurie.

Este important, însă, şi modul în care ne bucurăm. Monahia Siluana Vlad (Meşteşugul bucuriei. Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi) spunea:

„Toţi avem în noi viaţă, toţi avem în noi o inimă sălbatică după bucurie. Omul uneori o caută, făcând chiar rele, de aceea şi vrăjmaşul profită atât de mult şi ne amăgeşte cu false bucurii. La televizor se spune într-o reclamă: «Să vă faceţi o bucurie în fiecare zi cumpărând nu ştiu ce». Încă din rai, vrăjmaşul bucuriei omeneşti i-a învăţat pe Adam şi pe Eva să dobândească o bucurie rapidă: luând şi gustând. Iată că acest lucru se întâmplă şi în zilele noastre. La fiecare pas există posibilităţi ieftine şi uşoare de a ne potoli setea de bucurie, dar descoperim la fel de repede că bucuriile acestea pe care le dobândim uşor şi repede se duc la fel de uşor şi la fel de repede. Ce rămâne în noi este o şi mai mare sete de bucurie.”

La Sfânta Liturghie, preotul se roagă astfel:

„Plinirea Legii şi a proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala cea părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

În rugăciunea de la Sfântul Maslu, preoţii cer de la Dumnezeu binecuvântare peste untdelemn, spunând:

„Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitor de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucuria inimii, veselie veşnică.”

Nu întâmplător cea dintâi haină pe care o primeşte candidatul la călugărie este o haină albă, care se numeşte „haina veseliei”. Acest lucru înseamnă că „fondul vieţii călugăreşti trebuie să fie veselia, veselia conştiinţei legăturii cu Dumnezeu, pe care ne-o procură credinţa noastră şi rânduielile credinţei noastre.” (Păr. Părăian)
Auzim mereu că „râsul este cel mai bun medicament”, datorită faptului că poate ameliora sănătatea şi poate preveni bolile, căci „veselia inimii este viaţa omului şi bucuria este îndelungarea zilelor lui.” (Ecles. 30:22)
Bucuria ar putea fi descrisă ca o stare de mulţumire (starea de a fi mulţumiţi, dar şi de a mulţumi), de împlinire, de a face cu plăcere ceea ce facem, de a accepta ceea ce ni se întâmplă ca rezultat firesc al acţiunilor noastre, este sentimentul de integrare în întreaga creaţie a Tatălui Ceresc. Dezvoltarea capacităţii de a ne bucura este esenţială pentru sănătatea trupească şi sufletească. Nu întâmplător acatistele cuprind cuvintele: „Bucură-te…” Lipsa bucuriei este una dintre principalele cauze ale bolilor.
Când suntem bucuroşi, dăruim bucurie şi celor din jurul nostru. De asemenea, când suntem lipsiţi de bucurie, îi influenţăm şi pe ceilalţi. În mod frecvent, ne exprimăm bucuria prin râs. Când ne bucurăm, redevenim copii. Bucuria reflectă o stare naturală, căci pe bebeluşi nu-i învaţă nimeni să râdă, ei o fac în mod firesc atunci când se bucură, când se simt bine. Când ne bucurăm cu adevărat, ne exprimăm aşa cum suntem, necenzuraţi, ne detaşăm de probleme, de griji, de stres.
Bucuria este şi capacitatea de a trăi momentul prezent, de a nu fi ancoraţi în trecut sau înspăimântaţi de viitor, nici de a ne proiecta în altă parte. Bucuria ne face mai frumoşi, trăsăturile ni se luminează, căci „inima fericită înfrumuseţează faţa” (Prov. 15:13). Şi mai presus de orice, prin bucurie manifestăm iubirea şi invers. Maica Tereza spunea: „Zâmbiţi-vă unii altora. Zâmbetul ajută să îi iubim pe ceilalţi”, iar Sf. Ioan Gură de Aur spunea că dragostea este bucuria de a face altora bucurie.
Unii cercetători consideră că primul hohot de râs a apărut ca un gest de relaxare în urma îndepărtării unui pericol. Dat fiind că această relaxare inhibă impulsul biologic de luptă, râsul poate indica încredere în persoanele din jur.
Se pare că, în medie, un adult râde de 17 ori pe zi (pentru cei care râd mai puţin ar putea fi un semnal de alarmă!). Se ştie demult că râsul ameliorează bolile grave şi stresul de zi cu zi. Cercetătorii afirmă că râsul poate face mult mai multe – poate practic să echilibreze toate componentele sistemului imunitar, ceea ce ne ajută în prevenirea bolilor (Enda Junkins, The Role of Laughter in Psychotherapy).
Râsul duce şi la eliberarea de endorfine, analgezicele naturale ale corpului, şi produce o stare generală de bine. De asemenea, râsul are un rol important în respiraţie – râsul frecvent goleşte plămânii de aer, la fel ca la o respiraţie profundă. Este benefic în special pentru pacienţii care suferă de emfizem şi alte probleme respiratorii. Mai surprinzătoare, însă, este estimarea cercetătorilor că râsul de 100 de ori este echivalent cu 10 minute de vâslit sau cu 15 minute pe bicicleta medicinală.
Râsul este echivalent cu exerciţiul fizic generalizat: scade tensiunea, creşte debitul sanguin şi oxigenarea sângelui, care ajută la vindecare. Râsul pune în mişcare diafragma şi muşchii abdominali, respiratori, faciali, ai picioarelor şi spatelui. Acesta este motivul pentru care ne simţim obosiţi după un râs copios – este ca şi cum am fi făcut gimnastică aerobică!
Prin râs se obţine şi relaxarea musculară: se relaxează muşchii care nu participă la râsul abdominal. După râs, muşchii implicaţi în această activitate încep să se relaxeze. Un râs abdominal este echivalent cu un „jogging intern”. Râsul poate ameliora activitatea cardiacă la persoanele care nu pot practica exerciţii fizice.
Beneficiile psihologice ale umorului sunt uimitoare. Râsul furnizează o modalitate nepericuloasă de eliberare a emoţiilor negative acumulate, cum ar fi mânia, tristeţea şi frica, în loc să le exprime. Iată de ce ne uităm la o comedie atunci când suntem supăraţi sau stresaţi. Din ce în ce mai mult, specialiştii recomandă pentru sănătatea mentală „terapia prin râs”, care îi învaţă pe oameni cum să râdă în mod deschis de lucrurile care nu sunt amuzante de obicei şi să rezolve situaţiile dificile cu umor. După exemplul doctorului Patch Adams (al cărui rol a fost interpretat de Robin Williams în filmul cu acelaşi nume), medicii şi psihiatrii devin din ce în ce mai conştienţi de beneficiile terapeutice ale râsului şi umorului.
Râsul aduce emoţii pozitive care pot ajuta la vindecare. Experţii consideră că râsul utilizat ca adjuvant în tratamentul convenţional poate reduce durerea şi ajută la procesul de vindecare. Râsul oferă o distragere puternică a atenţiei de la durere.
Într-un studiu publicat în SUA (Journal of Holistic Nursing), pacienţilor li s-au spus scurte anecdote după operaţii şi înainte de administrarea dureroasă a unei medicaţii. Cei expuşi la umor au resimţit mai puţină durere în comparaţie cu ceilalţi pacienţi. Poate însă că beneficiile cele mai mari ale râsului sunt faptul că este gratuit şi că nu are efecte secundare negative.
Capacitatea de a ne bucura ne face mai sănătoşi. Iată numai câteva efecte ale unui râs sănătos:

• întăreşte sistemul imunitar
• întăreşte flexibilitatea cardiovasculară
• creşte coeficientul spiritual
• duce la o clarificare a gândirii
• creşte performanţa intelectuală şi reţinerea informaţiei
• eliberează şi transformă durerea emoţională
• dezvoltă muşchii abdominali
• echilibrează după stres şi tensiune

Terapia prin râs este o formă de psihoterapie cu efecte pe care nicio altă terapie nu a reuşit să le obţină. Aceasta nu se referă la glume în cadrul terapiei şi nici nu minimalizează problemele oamenilor. Este una dintre cele trei forme principale de catharsis în terapie, alături de plâns şi de eliberarea furiei.
Râsul alungă trei emoţii negative – furia, anxietatea şi plictiseala. Râdem când avem nevoie mai mare dacă ne lăsăm corpul să facă ceea ce simte el în mod natural. Bucuria este opusul tristeţii şi al depresiei; de fapt, depresia este incapacitatea unei persoane de a se mai bucura de viaţă. Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu mai râde când sunt deprimaţi, iar în stări grave nu mai simt chiar nimic, nicio emoţie, nu râd, nu plâng, nu se enervează, sunt amorţiţi.
Dumnezeu ne-a dat râsul pentru a ne vindeca trupurile şi emoţiile. Depresia este o problemă care afectează din ce în ce mai mulţi oameni, pe măsură ce viaţa se desfăşoară cu o viteză din ce în ce mai mare. Soluţia de a scăpa de depresie nu trebuie să fie neapărat una medicamentoasă.
Râsul eliberează furia interioară şi poate face să dispară acea senzaţie negativă care este atât de greu de eliminat. Râsul limpezeşte mintea şi schimbă dispoziţia în mod pozitiv. Râsul nu ne va rezolva problemele, însă va reuşi să ne schimbe pe noi, astfel încât să fim capabili să le rezolvăm şi să le abordăm dintr-o perspectivă mai realistă, mai puţin copleşitoare. În plus, ne va ajuta să simţim din nou plăcere şi amuzament.
Nu este nimic greşit în a ne simţi cât se poate de bine. Nu trebuie să ne îngrijorăm: lucrurile serioase vor avea mereu grijă de ele însele. Iar uneori ajută să abordăm lucrurile dureroase cu puţin umor (a face haz de necaz este o calitate care i-a ajutat de multe ori pe oameni să treacă peste situaţiile dificile). Dacă vom căuta umorul în viaţa de zi cu zi, îl vom găsi cu siguranţă. Oamenii sunt amuzanţi indiferent dacă doresc acest lucru sau nu. Dacă vom căuta un anturaj care râde mult, vom râde şi noi mai mult, deoarece râsul este contagios. Acesta nu este, însă, un îndemn de a râde nesăbuit, de a ne bate joc de alţii, sau de a râde de defectele cuiva, căci umorul şi batjocura nu sunt sinonime.
Părintele Arsenie Papacioc, la întrebarea „Ce le recomandaţi în primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească?” a spus:

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. […] Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.

Autor: Diana Bălteanu

Sursa: Glasul Iubirii