Fumatul – sau despre un adevărat genocid (II)

Probabilitatea să faci cancer fumând frunze de tutun – tutunul cultivat în timpul bunicilor noştri – era mult prea mică pentru a îndreptăţi anunţul actual de pe pachetele de ţigări. Atunci cum se justifică reclama negativă făcută astăzi fumatului? Oare nu cumva avem de-a face cu o strategie extrem de perfidă de a acoperi legal intoxicarea populaţiei cu ajutorul ţigărilor actuale, ce conţin adevărate otrăvuri extrem de nocive pentru sănătatea umană? Odată ce eşti anunţat că fumatul poate provoca cancer, nu mai poţi să ataci în justiţie companiile care vând ţigări. Însă astfel este eludată cea mai importantă problemă: aceea a otrăvirii conştiente a conţinutului ţigărilor de către producătorii de tutun. Căci, atenţie, ţigările actuale conţin substanţe care, în mod foarte probabil, vă vor provoca în timp nu numai cancer, ci şi o mulţime de alte boli.
Metalele grele din țigări
Pe lângă aditivii folosiţi în producerea ţigărilor, un pericol la fel de mare îl constituie nivelul ridicat de metale grele conţinute astăzi în ţigări, din cauza fertilizărilor sau a altor tratamente aplicate tutunului, pentru a-i creşte productivitatea la hectar. Aşadar, studiile relevă că, prin fumat, multe din metalele grele identificate în fumul de tutun – cuprul (Cu), cadmiul (Cd), cromul (Cr), plumbul (Pb), nichelul (Ni), Arseniul (As), Mercurul (Hg), Poloniul radioactiv (Po-210), manganul (Mn) etc. – se acumulează în cantităţi semnificative în țesuturile și fluidele organismului^2-4. Iar această creștere a concentrației metalelor grele în organism poate provoca diverse probleme de sănătate, printre care se numără cancerul, leziunile cerebrale, paralizia ș.a.m.d.^5-7.
Cuprul este un metal care, în concentrațiile mici atinse prin alimentație, este necesar pentru funcționarea normală a organismului. Când însă cuprul este inhalat, el este un iritant al căilor respiratorii, determinând migrarea macrofagelor, eozinofilelor la nivel alveolar și, mai departe, formarea de granuloame histocitare pulmonare⁸. Observațiile clinice au arătat că, în sângele fumătorilor, concentrația de cupru este mai ridicată decât în cazul nefumătorilor⁹.
Cadmiul, prezent în cantitate mare în fumul de țigară, este unul din cei mai puternici carcinogeni, din cauza capacității sale foarte rapide de a trece în stare gazoasă, inhalabilă¹⁰. Fumul de tutun este cea mai importantă sursă de expunere la cadmiu în populația generală¹⁸. Cantitățile mici de cadmiu se pot acumula în corp de-a lungul timpului, determinând afecțiuni ale funcției renale, ale sistemului osos și hepatic, datorită tendinței de acumulare a acestui metal la nivelul oaselor, ficatului și rinichilor¹⁹. Mai mult, cadmiul poate cauza iritații la nivelul stomacului, vomă și diaree, și poate contribui, alături de alte metale precum plumbul, la creșterea considerabilă a riscului apariției cancerului^20-22.
Concentrațiile medii ale cadmiu din fumul de țigară sunt cuprinse între 1000 și 3000 μg/kg²³. Fumatul unui singur pachet de țigări (20 de țigări) determină depunerea la nivelul plămânilor fumătorului a aproximativ 2–4 μg, în timp ce în fumul de țigară din aer se găsește până la un microgram de cadmiu²⁴. Rezultatele unui studiu finlandez au raportat că nivelurile medii de cadmiu și plumb în țigările cu filtru din Finlanda sunt cuprinse între 1,7 și 2,4 μg^−1 25.
Nichelul și cromul sunt clasificate de Agenția Internațională pentru Cercetare în domeniul Cancerului (International Agency for Research on Cancer – IARC) drept carcinogeni cu risc crescut (grupurile 1 și 2B)¹¹. Deoarece cromul este un carcinogen extrem de toxic, el naște îngrijorări extrem de importante, deoarece influențează cauzele imunologice ale apariției sensibilizării (alergiilor) la metale^12-14. În cazul creșterii concentrației nichelului, au fost identificate și raportate numeroase afecțiuni, inclusiv cancere de piele, pulmonare și nazale¹⁵.
Plumbul este un metal extrem de toxic, ce poate cauza efecte grave la nivelul creierului, al sistemul nervos și al celulelor roșii din sânge^26,27. Încă din anii 1980, studiile arătau că acumulările de plumb din organism sunt asociate cu o scădere a valorii coeficientului de inteligență (IQ) și potențiale probleme comportamentale^28,29, dar și cu riscul de avort spontan, afectarea creșterii fătului și dezvoltarea lui cerebrală^30-32. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată într-un raport că fumatul a 20 de țigări pe zi determină inhalarea a 1–5 μg plumb³³. Tot OMS estimează că între 2-6% a plumbului din țigări este inhalat de către fumător. Totodată, Agenția IARC clasifică plumbul drept element carcinogen cu risc ridicat (grup 2A) în baza dovezilor clinice, care au arătat că el determină anemie, leziuni renale cronice și boli funcționale ale sistemului nervos, având efecte negative cu precădere asupra neurodezvoltării la copii^16,17.
Cele de mai sus sunt doar câteva dintre miile de referinţe privind efectele grave pe care metalele grele conţinute în tutun –  în consecinţă, și în fumul de ţigară – le vor avea asupra organismului. Însă ne aflăm abia la început de drum în acest spațiu de cercetare, căci mecanismele prin care acţionează aceste metale grele nu sunt încă înţelese deplin.
Ţigările electronice
Apariția țigărilor electronice părea să fi rezolvat problema efectelor toxice, carcinogene, ale ţigărilor clasice. Dar oare este adevărat? Chiar poate fi produsă o astfel de țigară? Cel mai simplu răspuns la această întrebare ar fi următorul: cea mai sigură, din punct de vedere al efectelor asupra sănătății umane, ar fi o țigară care să nu poată fi aprinsă. Și aceasta deoarece, în primul rând, ar fi evitată scăderea pH-ului în domeniul acid. La ora actuală, fumul de țigară are un pH de 6,5, ceea ce îl face foarte uşor inhalabil. Prin comparație, înainte de secolul al XIX-lea, fumul avea un pH de 8 sau și mai mult, ceea ce făcea imposibilă inhalarea fumului și, prin urmare, riscul apariției cancerului pulmonar.
Se susține că noile țigări electronice, prin nivelul mai redus de nicotină inhalat, „sunt mai sănătoase” pentru fumători și că ceea ce se expiră sunt doar vapori de apă și glicerină, nicotina rămânând în plămâni. Însă cantitatea de nicotină consumată este aceeași, dacă nu chiar mai mare, prin urmare acestea pot provoca o şi mai mare adicţie decât țigările clasice.
În ceea ce privește metalele grele din fumul de țigară generat de țigările electronice, un studiu publicat în acest an a raportat niveluri toxice ale metalelor grele din aerosoli, ridicând încă o dată îndoieli cu privire la cât de sigure sunt, în realitate, aceste dispozitive³⁴.
Cercetători de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg au analizat vaporizatoarele de țigări electronice folosite zilnic de 56 de subiecți, și au descoperit că mulți dintre ei erau expuși la niveluri potențial toxice de crom, nichel, plumb, mangan și zinc. Cercetarea lor are la bază un studiu preliminar efectuat în 2017, și care a detectat niveluri ridicate de nichel și crom în urina și saliva utilizatorilor de țigări electronice³⁵. Cercetătorii au analizat conținutul lichidului și al aerosolilor produși de dispozitiv. A fost analizată prezența a peste 15 metale, printre care: aluminiu, antimoniu, arsenic, cadmiu, crom, cupru, fier, plumb, mangan, nichel, staniu, titan, uraniu, zinc. În peste jumătate din dispozitivele analizate, aerosolii produși conțineau concentrații ale plumbului, nichelului, cromului și manganului mai mari decât limitele admise oficial^36,37. Se pare că metale precum nichelul au fost identificate în aerosolii țigărilor electronice în concentrații de 2 până la 100 de ori mai mari decât în fumul de țigară³⁸.
Totuși, autorii consideră aceste estimări ca fiind mai mici decât cele reale, deoarece ele au fost făcute plecând de la presupoziția că expunerea zilnică este echivalentă cu 50 de pufuri/inhalări zilnice, în timp ce studii recente au arătat că media este undeva la 150-200 inhalări pe zi.
După cum am menționat și mai sus, concentrațiile ridicate ale acestor metale grele au fost asociate cu un număr de afecțiuni, inclusiv boli cardiovasculare, leziuni ale creierului și diverse forme de cancer. Deși aceste studii nu demonstrează direct asocierea dintre țigările electronice și apariția acestor probleme de sănătate, cercetările fiind încă la început, este foarte logic ca aceste consecinţe să fie foarte probabile, folosirea acestor dispozitive crescând riscul apariţiei unor astfel de boli.
La ora actuală, în SUA nu există nicio agenție federală care să supervizeze această industrie a e-cigarettelor. Prin urmare, nu există nici un fel de standarde în ceea ce privește compoziția și producția acestora. Etichetele pot descrie în mod eronat ingredientele, existând diferențe semnificative între produsele a două companii diferite.
Rezultatele unui raport FDA ce a comparat cartușele a 18 țigări electronice diferite au indicat prezența de compuși toxici și carcinogeni în unele dintre acestea, însă nu în toate³⁹. Din produsele care aveau eticheta „fără nicotină”, toate, mai puțin unul, conțineau de fapt nicotină.
După cum arată rezultatele unui studiu realizat în cadrul Facultății de Medicină a Universității California, atunci când lichidul din țigara electronică este încălzit și se produc aerosolii inhalați de fumător, se formează concomitent și compuși chimici toxici⁴⁰. Parte din aceste substanțe pot determina inflamații și afectarea vaselor de sânge. Deși se pare că ei se găsesc în proporții mai mici decât în cazul țigărilor clasice, efectele lor sunt aceleași, mai ales că fumătorii unor astfel de țigări apelează mai des la astfel de dispozitive decât cei care fumează țigări clasice⁴¹.
Dintre compușii cu risc carcinogen identificați sunt: formaldehida, acetaldehida și acroleina (apare în urma expunerii glicerinei la temperaturi ridicate și afectează țesutul pulmonar, contribuind la apariția bolilor cardiovasculare la fumători). Pe măsură ce temperatura lichidului crește, crește și cantitatea acestor compuși, dar și cantitatea de nicotină^37,40. Este foarte posibil ca aromele să acopere gustul neplăcut ce apare ca urmare a creșterii temperaturii și producerii de formaldehidă (formaldehida este un gaz incolor, foarte reactiv, toxic, format prin oxidarea sau arderea incompletă a hidrocarburilor; e folosită ca antiseptic, dezinfectant, conservant. Fiziologic, are efecte de creștere a eliberării de histamină și în imunitatea mediată celular. Este clasificată ca și alergen)⁴².
Particulele din aerosolii degajați de țigările electronice pot fi, de asemenea, dăunătoare, ca și în cazul fumului de țigară sau al poluanților din mediu, determinând probleme cardiovasculare, inflamații și afectarea funcțiilor sistemului nervos^37,40,42.
Eu nu fumez!…
Un studiu realizat de prof. Sioutas, Fondazione IRCCS Instituto Nazionale dei Tumori, Milan, Italia, a măsurat nivelul de expunere la substanțe dăunătoare a fumătorilor pasivi de țigări electronice⁴³.
El a descoperit că fumul din țigările electronice conține crom (un element toxic care nu este prezent în țigările tradiționale) și nichel la concentrații de patru ori mai mari decât în țigările obișnuite. Au mai fost măsurate, deși în cantități mai mici decât în cazul țigărilor clasice, și alte metale toxice precum plumbul și zincul.
Aceste rezultate arată că, deși țigările electronice par, în general, mai puțin nocive decât cele clasice, totuși concentrația mare de metale toxice, precum nichelul, cromul, plumbul și zincul ridică mari semne de întrebare în ceea ce privește impactul lor asupra stării generale de sănătate a populaţiei. Efectele pe termen lung asupra organismului nu sunt încă cunoscute, studiile în această direcție fiind abia la început.
Efectele nicotinei și ale aditivilor asupra creierului
Între 80% și 90% dintre fumători regretă că s-au apucat de fumat. Se știe că nicotina reprezintă substanța responsabilă de comportamentul de adicție al fumătorilor, însă ea are efecte slabe de consolidare a comportamentului atunci când este administrată singură. Producătorii de țigări, prin designul produselor, sporesc riscul creșterii consumului prin: (1) optimizarea eliberării dinamice a nicotinei la nivelul receptorilor sistemului nervos central și afectarea simptomelor de sevraj ale fumătorilor, a dispoziției și comportamentului acestora, și (2) eficientizarea învățării condiționate, prin stimuli senzoriali precum aroma, stimularea vizuală și tactilă, în vederea creării de percepții ale recompensei imediate a nicotinei ⁴⁴.
De ce fumătorii se simt bine când fumează? Nicotina inhalată ajunge extrem de rapid la creier, determinând eliberarea de dopamină și, drept urmare, apare senzația de plăcere, concomitent cu energizarea organismului, creșterea atenției și a rezistenței la efort. Se știe că dorim să repetăm orice comportament sau eveniment plăcut. Însă aceste comportamente plăcute sunt determinate de substanțe ce deturnează în mod direct sistemul neurologic de la paradigma firească de funcționare, creând un „pretext” pentru persoana respectivă de a evada, cu proxima ocazie, cu foarte mare ușurință din mundanul trist, gri, dureros.
Nicotina activează receptorii nicotinici care, la rândul lor, vor stimula celulele producătoare de dopamină. Când acestea sunt activate, fumătorul percepe mediul în care se află și interacțiunile ca fiind mai vii, mai frapante, mai captivante. Iar acest lucru crește riscul condiționării – adică al memorării la nivel inconștient al asocierii dintre nicotină și starea de bine resimțită. Acest lucru este declanșat inițial de stimularea receptorilor de nicotină, ce determină modificări la nivelul celulelor de dopamină, declanșând, mai departe, o cascadă de reacții între neuroni, cu afectarea circuitelor din creier specifice.
Principalele efecte adverse ale fumatului nu sunt determinate în mod direct de nicotină, ci de toate substanțele inhalate în timpul fumatului. Dependența este determinată de nicotină, însă consecințele de ordin medical – precum bolile pulmonare, bolile cardiovasculare, cancerele, afecțiunile dermatologice – sunt asociate cu aditivii și substanțele chimice adăugate.
După cum am semnalat anterior, unii aditivi dilatează căile respiratorii (cacao, lemn dulce), permițând inhalarea unei cantități mai mari de fum. Acest lucru crește expunerea la nicotină și determină depunerea unei concentrații mai mari de gudron în plămâni. Alți aditivi pot determina ei înșiși apariția adicției sau pot crește riscul de adicție la nicotină; alți aditivi pot încetini metabolismul nicotinei, crescând expunerea fumătorului la aceasta; alți aditivi au proprietăți anestezice (mentolul) și scad disconfortul determinat de fum la nivelul gâtului; alți aditivi maschează mirosul neplăcut și efectul iritant al fumului de țigară, sau pot chiar masca simptomele bolilor asociate fumatului.
Deși am amintit mai sus că nicotina nu este cea care determină afectarea stării de sănătate a fumătorului, nu același lucru este valabil și în cazul femeilor însărcinate^45-47. Nicotina este foarte dăunătoare pentru făt. Și atunci când mama fumează (sau ia nicotină prin alte mijloace), nicotina ajunge la creierul fătului și produce schimbări extrem de dăunătoare nou-născutului^48,49.
Fumatul este fundamental diferit de consumul de alcool, în ceea ce privește dependența. Doar aproximativ 5% dintre persoanele care beau sunt alcoolice, în timp ce aproximativ 80-90% dintre cei care fumează sunt, de fapt, dependenți de fumat. Acest lucru oferă fumatului o cu totul altă greutate în termeni etici sau politici, în comparație cu consumul de alcool. Alcoolul este în esență un mijloc recreațional, în timp ce fumatul nu. Este în mod evident o dependenţă.
Cum renunțăm la fumat? 
De cele mai multe ori, rețetele „magice” care descriu pașii „1, 2, 3” ce vor permite unei persoane să se lase de fumat nu prea funcționează. Și aceasta deoarece, printre fumători, există o diversitate incredibilă în ceea ce privește, de exemplu, severitatea adicției. În schimb, motivația personală și exercițiul voinței, dar și ajutorul celor apropiați, pot conduce, în timp, la rezultate remarcabile.
De ce am acordat atâta atenţie fumatului într-o revistă citită în cea mai mare parte de nefumători? Pentru că fumatul este astăzi corelat poate cel mai puternic cu înmulţirea bolilor cronice, în special a celor cardiovasculare şi a cancerului. Chiar dacă noi nu fumăm, cei dragi nouă îşi pot distruge sănătatea şi viaţa. Aşadar, cu toţii trebuie să ne implicăm mai mult – nu moralizator, nici cicălitor, ci cu dragoste şi înţelepciune, pentru a-i ajuta pe cei dragi să se elibereze de cea mai răspândită dependenţă de pe glob astăzi, fumatul.

Asist. univ. dr. Veronica Grădinariu

și Virgiliu Gheorghe

Articol publicat în numărul din aprilie 2018 al revistei „Familia Ortodoxă”
Bibliografie

1. International Agency for Research on Cancer (IARC), Tobacco Smoking, IARC Monograph 38, International Agency of Research on Cancer, Lyon, France, 1986
2. Environmental Monitoring and Assessment 2008, 137(1–3):481–493.
3. Bulletin of Environmental Contamination and Toxicology 2006, 76:278–284.
4. Environmental Research 1989, 49(2):197–207
5. Tob Control 2003, 12:424–430.
6. Int J Occup Med Environ Health 2000, 13:185–193.
7. Circulation 2004, 109:3196–3201.
8. Toxicological Profile for Copper, Department of Health and Human Services, Public Health Service, Agency for Toxic Substances and Disease Registry, 2004, 207–272
9. Biol Trace Elem Res, 2010, 3:1–11
10. J Hazard Mater 2008, 155:216–224.
11. IARC Monographs on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans, Lyon, Franța, 2006.
12. J Allergy Clin Immunol 2003, 111:980–984.
13. Contact Dermatitis 2003, 48:342–343.
14. Plant Soil 2003, 249:139–156.
15. Prog Energy Combust Sci 2006, 32:373–385
16. Met Ions Life Sci 2011, 8:27–60.
17. Environ Health Perspect 1993, 100:177–187
18. Archives of Andrology 1999, 43(2):135–140
19. Journal of Inorganic Biochemistry 2000,79(1-4):241-244.
20. “Inorganic and organic lead compounds,” IARC monographs on the evaluation of carcinogenic risks to humans 87, 2004.
21. Toxicology and applied pharmacology 2009,238(3):201-208.
22. The Lancet Oncology 2006;7(2):119-126.
23. Science of the Total Environment 1987,66:29–37 Environmental Monitoring and Assessment 2011, 181(1–4):255–265
24. Science of the Total Environment 1993,128(1):21–35.
25. Archives of Environmental Health 1998,41:49–55
26. “Lead-environmental Aspects,” WHO Environmental Health Criteria Series No. 85, Geneva, Elveția, 1989.
27. Cancer Epidemiology and Prevention Biomarkers 2006,15(12):2514-20.
28. The New England Journal of Medicine 1979, 300:689–695.
29. British Medical Journal 1982, 284( 6312): 299–302.
30. American Journal of Public Health 1994,84(9):1492–1495
31. American Journal of Epidemiology 1999, 150(6):590-597
32. Pediatrics 2002, 110(1):110-118
33. World Health Organization (WHO), “Environmental Health Criteria: 3,” Lead, Geneva, Elveția, 1977.
34. Environ Health Perspect 2018, 126(2):1-11
35. Environmental Research 2017,159:313-320
36. https://www.epa.gov/lead-air-pollution/national-ambient-air-quality-standards-naaqs-lead-pb
37. epa.gov/Exe/ZyPURL.cgi?Dockey=P100KJKC.TXT
38. PloS One 2013, 8(3), p.e57987.
39. FDA: “Summary of Results: Laboratory Analysis of Electronic Cigarettes Conducted By FDA.”
40. Goniewicz, M. Tobacco Control, March 2013.
41. California Department of Public Health: “Health Advisory – Jan. 28, 2015.”
42. https://ncit.nci.nih.gov/ncitbrowser/ConceptReport.jsp?dictionary=NCI_Thesaurus&ns=NCI_Thesaurus&code=C29744
43. PloS One 2013, 8(3), p.e57987.
44. Sci.: Processes Impacts 2014; 16:2259-67.
45. Tob Control 2015; 0:1–7.
46. Curr Neuropharmacol 2007; 5(3):213–22.
47. American Journal Of Respiratory And Critical Care Medicine2016; 193(5):486-94.
48. Nicotine & Tobacco Research2015; 18(5):604-12.
49. American Journal Of Preventive Medicine 2015; 49(2):286-93.
50. Acta Paediatrica 2015;104(1):12-8.

 Sursa: familiaortodoxa.ro