Încă se mai nasc sfinți printre noi

Rugăciune

„Iartă-mă, Doamne:

-pentru tot ce puteam să văd şi nu am văzut!

-pentru tot ce puteam să aud şi nu am auzit!

-pentru tot ce puteam să simt şi nu am simţit!

-pentru tot ce aş fi putut să înţeleg şi nu am înţeles!

-pentru tot ce puteam să conştientizez şi nu am conştientizat!

-pentru iertarea pe care aş fi putut să o dau şi nu am dat-o!

-pentru bucuria pe care aş fi putut să o trăiesc şi nu am trăit-o!

-pentru Lumina pe care aş fi putut să o primesc şi nu am primit-o!

-pentru viaţa pe care aş fi putut să o ocrotesc şi nu am ocrotit-o!

-pentru visele pe care mi le-aş fi putut împlini şi nu le-am împlinit!

-pentru necunoscutul în care aş fi putut să păşesc şi, din teamă, nu am îndrăznit să păşesc!

-pentru iubirea pe care aş fi putut să o exprim şi nu am exprimat-o!

-pentru tot ce puteam să creez bun şi frumos şi nu am creat pentru gloria Ta Doamne şi a Împărăţiei Tale Divine!

Pentru tot ce ştiu şi nu ştiu că am greşit, pe Tine, Doamne, care eşti Mila şi Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă şi mă îmbracă cu nesfârşita Ta Iubire şi Lumină!

Îţi mulţumesc, Doamne:

-pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine !

-pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!

-pentru tot ce am simţit bun şi minunat în viaţa mea!

-pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!

-pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!

-pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!

-pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!

-pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!

-pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!

-pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!

-pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!

-pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!

-pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!

Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea, îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin”.

Preot ILARION ARGATU (1913 – 1999)

Sursa: glasuliubirii.ro

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei de la Iaşi despre "După dealuri": "Sper că regizorul Cristian Mungiu va ieşi din perioada iconoclastă"

Constantin Sturzu, purtător de cuvânt al Mitropoliei Române

Constatin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a emis un amplu comentariu, în nume personal, despre pelicula lansată recent în cinematografele din România.

Preotul Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi oficiali ai Bisericii Ortodoxe Române, a analizat pelicula "După dealuri" într-un comentariu publicat în cotidianul "Ziarul de Iaşi".

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei menţionează că a vizionat filmul mai ales pentru că i s-a cerut să emită o reacţie din partea BOR. Sturzu menţionează, însă, că părerile exprimate pe marginea filmului reprezintă "o reflecţie personală a unui om din Biserică".

"Chiar şi dacă l-am lega neapărat de tragicul moment petrecut pe meleaguri vasluiene (n.r. - cazul Tanacu), nu cred că cineva ar avea ceva de reproşat regizorului Cristian Mungiu. Din film reiese fără putinţă de tăgadă că ori nu e vinovat nimeni, ori au cu toţii o parte de vină. Se vede clar că cei din obşte încearcă să o ajute pe fata bolnavă psihic şi părăsită de toată lumea, pe care nici cei din spital nu mai vor să o ţină", spune Constantin Sturzu.

Oficialul BOR consideră că filmul nu-şi propune să dea un verdict, să găsească vinovaţi.

"De unde provine însă reacţia destul de dură la adresa filmului, caracterizat ca fiind "anticreştin" sau "antiortodox"? E îndreptăţită o astfel de etichetare? Evident, nu voi considera credibili pe acei comentatori care nu au urmărit filmul sau, mai ales, pornesc de la prejudecata că fratele celei care a scris o piesa de teatru blasfemiatoare la adresa crestinismului obligatoriu va produce tot ceva în acest duh", adaugă Sturzu.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei găseşte câteva detalii în film despre care spune că n-ar avea legătură cu realitatea şi că imaginea generală relatată în film despre viaţa monahală din România ar fi falsă.

"Înca din debutul filmului, mănăstirea ne este prezentată ca având la intrare mesajul "crede şi nu cerceta". Niciunde nu se găseşte un astfel de mesaj în Scriptură sau în vreo carte de teologie. Expresia "crede si nu cerceta" a fost atribuită creştinilor de către un filosof anticreştin, Celsus, prin secolul II, dar niciodată acceptată de Biserică, ci doar colportată de atunci şi până azi de către duşmanii creştinismului. E greu de crezut că ar exista azi monahi care să-şi însuşească o expresie anticreştină şi să o mai şi afişeze la vedere. Apoi faptul că maicile din obşte se adresează părintelui cu apelativul "tati", iar stareţei cu cel de "mami" este iarăşi un lucru ce nu are vreo legătură cu vocabularul monahal", comentează Sturzu.

Sturzu consideră, de asemenea, falsă sugestia că obştea monahală din film "trăieşte foarte riguros după canoane, dar prea puţin pricepe ceva din duhul acestora, relaţia ei cu Dumnezeu fiind mai degrabă una exterioară, formală": "Una peste alta, întreaga atmosfera din mănăstire, de "plumb", cum o numea cineva, nu are, în afara aparenţelor, nimic în comun cu duhul monahului ortodox ce tânjeşte după unirea cu Dumnezeu".

Pe de altă parte, Sturzu spune că găseşte inutil ca cineva să se inflameze, să se indigneze, să se ascundă "După dealuri": "Vrând-nevrând, el vorbeşte despre derapajele pe care le poate cunoaşte un creştin neluminat de Duhul Sfânt. (...) Biserica este provocată acum să ia atitudine nu atât vizavi de un film, ci faţă de un mod greşit de a trăi credinţa (...) filmul ar putea fi studiat de cei preocupaţi de edificarea duhovnicească atunci când li se predă lecţia lui "aşa să nu faceţi!".

În final, Constantin Sturzu îl sfătuieşte pe Cristian Mungiu să încerce şi alte abordări în următoarele proiecte cinematografice:

"Filmul ar putea fi un excelent material didactic, dar nu poate fi o icoană a creştinismului ortodox. Eu sper că regizorul Cristian Mungiu va ieşi din perioada iconoclastă (n.r. - DEX '98: Mișcare socială, politică și religioasă din sec. VIII-IX, în Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei împotriva cultului icoanelor, a fost îndreptată împotriva aristocrației laice și ecleziastice) şi va simţi şi nevoia de a gusta din lumină, nu doar de a critica întunericul".

Sursa: adevarul.ro

Halloween- o sărbătoare păgână de iniţiere a copiilor în practici oculte

După ce a cucerit Apusul, Halloween-ul îşi continuă marşul triumfal şi către ţările ortodoxe ale Răsăritului creştin, având ca principal aliat… statul. Da, statul laic, preocupat tot mai mult de modul în care ar putea interzice cu totul manifestările creştine în spaţiul public – lucru reuşit deja în unele state unde nu este permisă afirmarea credinţei în Hristos în perimetrul şcolilor –, este cel ce promovează astăzi prin mass-media şi prin mai toate sistemele de învăţământ sărbătoarea păgână Halloween. Să înţelegem de aici că denumirea de stat laic este doar o formulă cosmetizată a noţiunii de stăpânire păgână?

Anul acesta(nr. 2009), mai mult decât în toţi anii anteriori, Halloween-ul a devenit un fel de sărbătoare oficială a multora dintre grădiniţele, şcolile şi liceele din România. Ne-a sosit la redacţie ştirea că şi în sate uitate de lume, în care oamenii abia au cu ce se îmbrăca, copiilor li s-a cerut de către dascălii lor să se prezinte la şcoală în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie cu echipamentul adecvat sărbătorii Halloween, adică cu costume de spiriduşi, fantome sau chiar diavoli. Unii părinţi s-au scandalizat şi au refuzat să dea curs „invitaţiei”, dar alţii, poate mai familiarizaţi cu duhurile ce bântuie prin televizor, s-au supus cu docilitate. Dacă aşa e la modă acum… Şi o mai cere şi şcoala! Dar oare câţi dintre guvernanţii, profesorii sau părinţii care au urmat directiva venită probabil foarte de sus ştiu sau conştientizează ce este Halloween-ul?
Unii susţin că este vorba doar de o mare afacere, căci în seara de Halloween în S.U.A. se cheltuiesc anual în jur de 7 miliarde de dolari, fiind cea mai bine „vândută” sărbătoare după Crăciun. Nu negăm importanţa factorului de câştig material, pentru că, dacă stăm să ne gândim puţin, în tot ceea ce înseamnă industrie a pornografiei, prostituţiei şi drogurilor câştigurile sunt imense. Mai important ni se pare însă aspectul duhovnicesc al chestiunii.
Halloween-ul este noaptea în care aparent totul este îngăduit: invocarea morţilor şi a duhurilor rele, vrăjitoria, necromanţia, divinaţia – vechea şi mai noua practică a prezicerii viitorului plecând de la anumite semne –, magia, sacrificiul ritualic şi multe alte practici, denumite într-un cuvânt păgâne, pe care creştinii nu şi-au îngăduit să le imite nici măcar în joacă, fiind extrem de conştienţi de simbolismul lor – în fond, de potenţialul demonic al acestora –, practici de invocare în diferite „locuri” şi „prilejuri” a unor prezenţe demonice şi de intrare în comuniune cu ele.
Să vedem însă care sunt implicaţiile acestei sărbători, denumite, pe bună dreptate, a fricii, a întunericului şi a morţii! Halloween-ul este o sărbătoare păgână în care celţii celebrau trecerea în noul an. Ei credeau că la originea vieţii se află moartea, motiv pentru care la mare cinste se afla zeul Samhain, zeul şi stăpânul morţii. Şi cum pentru celţi nu existau decât două anotimpuri, vara şi iarna, începutul întunericului, al morţii şi decadenţei coincidea cu începutul sezonului friguros, mai exact cu data de 1 noiembrie. Astfel, în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, celţii sărbătoreau Noul An, o sărbătoare închinată de fapt Zeului Morţii, Samhain. Cu acest prilej, druizii – preoţii cultului celtic – îi instruiau pe oameni să-şi stingă focurile care le alimentau vetrele, focuri care pentru antici în general aveau o funcţie nu numai practică, dar şi profund simbolică. În acelaşi timp însă, era aprins pe un deal un mare foc care trebuia să primească ofrandele aduse zeului morţii – nu numai roade ale pământului, dar şi sacrificii de animale şi chiar oameni. Celţii credeau că, mulţumit de ofrande, zeul permitea morţilor să se întoarcă la căminele lor – credinţă care stă de fapt la baza escapadelor nocturne în costume care imită fantomele, vrăjitoarele, spiriduşii sau demonii, pentru că prin acest act de imitare a spiritelor cei vii încercau să intre în contact şi în comuniune cu cei morţi.
Halloween-ul are aşadar la bază practici oculte prin care se încerca intrarea în comuniune cu sufletele morţilor şi cu demonii, în urma unui ritual în care erau sacrificaţi oameni în cinstea zeului morţii. Şi, în ciuda unei aparenţe de farsă, joacă şi distracţie cu care se îmbracă Halloween-ul în modernitate, există mărturii care atestă faptul că practica sacrificiului uman este încă folosită în vremurile noastre, chiar dacă bine ascunsă de indiscreţiile publicităţii.
Chiar şi aparent inocentul joc de-a „ne daţi ori nu ne daţi”, atât de familiar în cultura americană, în care copii întreabă gazda „Farsă sau dulciuri?”, îşi are originea în ritualul celţilor care credeau că sufletele morţilor astfel eliberate de Samhain sufereau de o mare foame şi umblau cerşind pe la casele lor. Iar gazdele care ar fi refuzat să potolească foamea celor ce-i imitau pe morţi cerşind mâncare ar fi trezit furia zeului morţii, care i-ar fi supus unor farse sau blesteme. În acest fel, părinţii, dar mai ales copiii zilelor noastre sunt angrenaţi într-un scenariu simbolic tulburător, întrucât în credinţa celţilor cei ce se costumau deveneau slujitori ai zeului morţii, aşa încât o insultă adusă lor reprezenta o insultă adusă zeului.
Oare cum ar putea un creştin conştient de credinţa lui şi, deci, de ceea ce se întâmplă în lume, să rămână indiferent faţă de o sărbătoare precum Halloween-ul, care nu numai că-i învaţă pe copii că vrăjitoria, magia şi alte practici oculte sunt cel puţin neutre, sugerându-se astfel că practicarea lor ar fi lipsită de consecinţe, dar, mai mult decât atât, îi integrează într-un scenariu simbolic în care cei mici devin slujitori ai diavolului? Oare nu tocmai în momentul în care astfel de lucruri ne sunt prezentate de o întreagă industrie mass-media – care în ultimele zeci de ani a împânzit imaginarul oamenilor cu simboluri oculte şi macabre îmbrăcate în haina divertismentului – ar trebui să ne sporim atenţia, întrebându-ne dacă nu cumva
tocmai acest spirit de glumă reprezintă o farsă sub a cărei mască se ascund lucruri foarte serioase?
De altfel, o trăsătură fundamentală a epocii noastre este tocmai încercarea de a seduce şi a pune stăpânire pe sufletele copiilor, de a le jupui inocenţa şi de a le batjocori, în cele din urmă, trupurile. Pentru a-i transforma pe copii în agenţi ai consumului, s-au dezvoltat cele mai sofisticate strategii de marketing şi publicitate:
- pentru a le întina mintea, în şcoli sunt introduse cursuri obligatorii de educaţie sexuală care invită la desfrâu şi legitimează homosexualitatea;
- pentru a le poseda sufletele, copiii sunt transformaţi, iată!, în principalii actori ai unei scenete macabre, repetată la nesfârşit şi sub diferite forme de o întreagă industrie a publicităţii şi filmului.
Oare vom începe să sărbătorim şi Halloween-ul cu aceeaşi inconştienţă cu care am sărbătorit – şi încă o facem – ziua de 1 mai, declarată şi impusă de ideologia comunistă ca zi internaţională a muncitorilor? Deşi îmbrăcată cu haina ideologiei comuniste, 1 mai muncitoresc are în chip simbolic aceeaşi origine. Pentru că dacă Halloween-ul nu reprezintă altceva decât o sărbătoare păgână care urmăreşte în principal coruperea copiilor noştri şi iniţierea în misterele vrăjitoriei, Ziua Internaţională a Muncii era – şi oare câţi ştiu aceasta? – o prelungire a Nopţii Valpurgiei (noaptea de 30 aprilie spre 1 mai), marele sabat demonic anual în care participanţii, păgâni de odinioară, intrau în comuniune cu dracii. Care alta putea fi sărbătoarea comunismului antihristic decât celebrarea biruinţei diavolului?
Diferenţa dintre cele două sărbători sau regimuri este aceea că 1 mai s-a impus cu ameninţarea, cu teroarea şi cu arma, iar Halloween se impune astăzi ca mijloc de divertisment. Una defineşte strategiile poliţieneşti ale dictaturii, iar cealaltă mijloacele de corupere ale statului magic. Amândouă însă îl celebrează şi îl ridică în slăvi pe stăpânitorul lumii acesteia, la care se închină ideologiile atee ale modernităţii.
Noi, românii, vrând să o ducem mai bine, am tot făcut compromisul de a ne alinia directivelor europene şi duhului lumii, care ne propune bunăstarea şi fericirea. Am liberalizat avortul, pornografia, desfrânarea, homosexualitatea şi multe altele. Rezultatul îl vedem… Acum ni se cere să ne educăm copii într-un duh păgân. Vom face şi acest pas? Credem cumva că de la stăpânitorul întunericului ne va veni lumina? De la cel ce dezbină vom primi dragostea? De la cel cunoscut dintru început ca ucigător de oameni vom primi fericirea şi viaţa? Frica, depresiile şi bolile psihice pun tot mai mult stăpânire pe omul apusean şi se răspândesc cu o viteză tot mai mare şi în spaţiul societăţii noastre. Aceasta este urmarea firească a supunerii oamenilor către duhul desfrânării şi al vrăjitoriilor, al puterii şi al banilor.
Pe de altă parte, cei ce călătoresc pe calea cea strâmtă către împărăţia lui Dumnezeu, deşi nu le lipsesc durerea şi necazurile, se luminează şi se veselesc de împărtăşirea din harul Duhului Dumnezeului celui adevărat. Aceştia au înţeles că cea mai mare comoară pe care nu ne-o poate lua nimeni e însăşi dreapta credinţă prin care putem să ne împărtăşim cu Hristos, piatra cea din capul unghiului. Deşi nu sunt mulţi, pe rugăciunile unora ca aceştia se sprijină lumea în care trăim. Ce bine ar fi dacă am înţelege tot mai mulţi acest lucru! Căci, precum în poveste, după ce rătăcim în lumea întreagă pentru a găsi adevărul şi fericirea, întorcându-ne osteniţi, Îl aflăm în satul nostru cel parcă uitat de lume, în ograda noastră, în inima noastră, pe Hristos cel răstignit.

Gheorghe Fecioru

Articol aparut in nr. 10 al revistei “Familia Ortodoxa”

Sursa: familiaortodoxa.ro

Psihologia Sclaviei

Pentru a te simti cu adevarat liber trebuie mai întâi sa constientizezi propria persoana si apoi ceea ce se afla in jurul tau. Daca omul ar avea vointa, ar putea decide liber pro si contra propriei persoane. Dar… pana va ajunge in acel punct important al constientizarii de sine, omul este preconditionat de cei putini (puternici si cu vointa) sa-i decida facil viata. Cu alte cuvinte, viata sa este traita de altcineva, multumindu-se a juca rolul apaticului spectator in propriul film, incapabil in a-si impune propriile reguli si standarde.

Astazi asistam la o drama: omul, luat individual dar si ca masa, demonstreaza constant o incapacitate majora in a-si controla mintea. Actioneaza programat, teleghidat, orbeste. Nu se opreste o clipa din drumul sau pentru a-si pune intrebari, a intelege ce sau de ce i se intampla un anumit lucru asa cum nu-l intereseaza nici ceea ce se intampla in jurul sau.

Mass-media controleaza aproape in totalitate mintile umane, le manipuleaza in mod ordinar, transformandu-si auditoriul in simpli masa manipulata grotesc, pregatita oricand sa raspunda la ordine. Mass-media modeleaza si perverteste intr-atat capacitatea consumatorului incat reuseste sa-i induca ideea ca ceea ce gandeste este rodul propriei sale ratiuni, neinfluientate de vreun factor extern.

Manipularea (de regula) se aplica sub doua forme:

a) subtila, subliminala

b) grosiera, puternica.

Ambele modalitati sunt aparent inofensive, inobservabile si insesizabile. Ele se manifesta prin utilizarea repetitiva a unor mesaje video, audio, scrise, inoculandu-se falsa nevoie de a cumpara ceva, de a viziona sau a citi ceva ori de a aprecia ca adevarata o anumita opinie, sursa in dretimentul alteia.

Partea absconsa a manipularii are la baza interese majore financiare si/sau politice. Evident ca nu e usor a ne sustrage din mrejele manipularii, insa o putem face daca avem un anumit grad de cultura si de intelepciune. Intotdeauna trebuie sa analizam profund situatiile si sa ne intrebam „Cui foloseste?” altfel ingrosam randurile victimelor asupritorilor „pasnici” ai manipularii.

Oamenii de stiinta, din cele mai stravechi timpuri, au fost preocupati de problematica mintii umane: s-au intrebat mereu de ce se teme omul si ce factori distincti declanseaza frica? Raspunsurile obtinute in urma cercetarilor au fost utilizate in scopul manipularii a mari mase de oameni. Natiuni intregi au devenit victime, sclave marilor politicieni si industriasi ai vremii.

Intr-o carte publicata in 1937, doctorul H. Spencer Lewis afirma:

“De-a lungul veacurilor otravirea mentala intr-o formă sau alta a înrobit milioane de ființe umane și a torturat sufletele bărbaților și femeilor (…).”

“Ca rezultat al mai multor ani de studiu analitic s-a constatat ca actiunile majoritatii oamenilor se fundamenteaza pe instincte naturale si primitive.”

“Un astfel de instinct aproape universal se manifesta prin refuzul de a accepta și asculta porunca altei persoane, fără o analiză atentă asupra scopului final al actiunii dar si asupra intenției/scopului de comandă.”

“Psihologia ne învață că singura cale de succes prin care reusim să facem o altă minte sau o minte ciudată sa asculte o dorinta a mintii noastre este aceea de a prezenta comanda sau dorința într-un mod subtil, astfel incat individul devine inconștient sau mintea sa accepta de bună voie ceea ce i s-a comandat, ba chiar coopereaza si aproba actiunile inainte de a-si rezerva timp de analiza pentru a o respinge.”

Astfel, s-a constatat ca exista mai multe tipuri de comenzi: unele subtile, altele puternice, altele date prin sugestii, toate fiind acceptate foarte usor intrucat individul manipulat raspunde inconstient la comenzi. Daca omul si-ar analiza putin deciziile sale, ar observa ca multe dintre ele au fost luate ca urmare a acestor „trucuri psihologice” la care specialisti in ale „mintii umane” lucreaza neobosit de atatea veacuri.

Doctorul Spencer a mai observat usurinta prin care receptorul caruia i se induce o idee falsa poate imbraca forma realitatii;

Exemplu: daca i se va spune unui om sanatos ca este bolnav, acesta se imbolnaveste in scurt timp.

Slabiciunile mintii umane actioneaza asemeni unui portal deschis prin care intra un aflux de idei ciudate ce fertilizeaza „solul” constiintei noastre si o otraveste mental.

Dr. Spencer a descoperit trei metodele de administrare a acestor otravuri prin urmatoarele forme:

traduceri sonore si vizuale,
comentarii si sugestii cu ajutorul imaginilor
sugestii mentale.
Televiziunea, presa si radioul sunt cele mai importante instrumente ale manipularii prin care se controleaza masele. Victimele cele mai sigure sunt in primul rand persoanele incapabile sa-si formuleze opinii personale despre un anumit eveniment, fapta, situatie sau, daca reusesc sa-si construiasca o opinie, asteapta intotdeauna confirmarea altora.

Astazi, majoritatea oamenilor se afla inca in Pestera lui Platon. Se inchina la umbrele de pe ziduri dar nu-si pun intrebari si nici nu disting proiectia de obiectul original. Jocul umbrelor nu e altceva decat jocul cu mintile umane care in fapt defineste PSIHOLOGIA SCLAVIEI.

Sursa: gandeste.org

Efectele incredibile ale fluorului din apa pe care o bei

În anii ’50, o reclamă TV a convins oamenii că fluorul era nemaipomenit pentru dinţi. Prin periere, dinţii galbeni deveneau albi, iar cariile erau îndepărtate. Stomatologii au fost de acord şi au încurajat utilizarea fluorurii. Aşadar, printr-un marketing inteligent, a devenit o convingere generală că fluorul din pasta de dinţi este absolut necesar pentru o dantură sănătoasă, puternică, fără carii şi de un alb strălucitor.

Dar, se întreabă cineva de ce pe cutia pastei de dinţi scrie “nu înghiţi”? Cei care vor căuta răspunsul s-ar putea să ajungă la următoarea concluzie: avertismentul există acolo tocmai pentru faptul că prea mult fluor este toxic şi poate afecta serios sănătatea unui copil dacă înghite produsul, scrie Greenmedinfo.com.

Astăzi, majoritatea persoanelor cred că fluorul este extrem de benefic, previne cariile şi face dinţii mai albi. Şi în anii ’60, când a început fluorizarea apei, foarte puţini au pus la îndoială această decizie, considerând că dacă li se dă mai mult fluor, este cu atât mai bine.

Însă, fluorizarea apei potabile este destul de diferită de practica folosirii unei cantităţi mici pentru pasta de dinţi, care oricum nu este înghiţită. În apa potabilă, fluorul este ingerat. De asemenea, fluorul este absorbit şi prin piele, atunci când faci baie.

Potrivit cercetătorilor, fluorul adăugat în apă pare să provoace mai multe probleme decât să le rezolve. Substanţa nu se găseşte doar în pasta de dinţi şi în apa potabilă, ci şi în băuturi, cum ar fi berea sau în sucuri.

Apoi, mai există pesticidul pe bază de fluor de pe salata verde produsă în seră. Întâmplător sau nu, fluorul poate fi găsit şi în unele antidepresive, în cele care reduc comportamentul agresiv, şi este considerat parţial responsabil pentru dezvoltarea osteoporozei, a unui coeficient de inteligenţă mic şi pentru discfuncţii ale sistemului imunitar.

Mai puţin cunoscut este faptul că există dovezi tot mai multe potrivit cărora fluorul îmbrâneşte pielea mult mai repede.

De fapt, fluorul devenit omniprezent în vieţile noastre este un produs sintetic, obţinut din deşeuri industriale, provenite din industria de fertilizare a fosfatului. O asemenea sursă nu pare să aibă vreo legătură cu sănătatea umană.

Unde sunt studiile pe termen lung care să arate beneficiile apei fluorizate? Efectele secundare cauzate de fluorizare depăşesc beneficiile, aşa cum poate fi observat în studiile ştiinţifice. Unele comunităţi sunt atât de îngrijorate în ceea ce priveşte efectele secundare ale fluorizării apei încât interzic această practică în oraşele lor. Peste 90% din vestul Europei a ales apa fără fluor.

Doctorii R.N. Mukherjee şi F.H. Sobels de la Universitatea Leiden din Olanda au descoperit că fluorul creşte frecvenţa leziunilor genetice în celulele materialului seminal. Cercetători austrieci au dovedit acest lucru în anii 70, când au identificat faptul că doar un miligram pe litru de concentraţie de fluor perturbă enzimele de reparaţie a ADN-ului cu 50%.

Doctorul John Yiamouyiannis, o autoritate în ceea ce priveşte efectele biologice ale fluorului, a descoperit că această substanţă poate provoca îmbătrânirea pielii. Atunci când ADN-ul nu poate repara celulele afectate, îmbătrânirea se produce mult mai repede. Fluorul îmbătrâneşte prematur corpul în principal prin distorsionarea enzimelor, generând o descompunere a colagenului, eczeme, leziuni ale ţesutului, încreţirea pielii, leziuni genetice şi suprimarea sistemului imunitar.

Tu ştii ce conţine apa pe care o bei? Înainte de a ne gândi la creme de piele, botox sau alte metode “recomandate” pentru o piele mai netedă şi mai fină, ar fi bine să încercăm să reducem cantitatea de fluor la care vrând-nevrând suntem expuşi.

Sursa: Financiarul.ro

12 lucruri pe care oamenii fericiţi le fac diferit

Studiile realizate de psihologul Sonja Lyubomirsky indică 12 lucruri pe care oamenii fericiţi le fac diferit, acestea fiind asociate cu starea lor de armonie interioară şi bucurie, relatează Wakeup-world.com.

Indiferent pe ce parte a drumului vieţii călătorim, aceste 12 “obiceiuri ale fericirii” vor fi întotdeauna aplicabile.

1. Exprimă recunoştinţa – Atunci când apreciezi ceea ce ai, ceea ce ai creşte în valoare. Destul de interesant nu-i aşa? Aşadar, practic, dacă eşti recunoscător pentru bunătatea care este deja evidentă în viaţa ta, această atitudine îţi va aduce un sentiment mai profund de fericire. Iar acest lucru se va produce fără a fi nevoit să cumperi ceva. Are sens. Dacă nu eşti recunoscător pentru ceea ce ai deja, o să îţi fie foarte greu să fii fericit.

2. Cultivă optimismul – Câştigătorii au abilitatea de a-şi fabrica propriul optimism. Indiferent de situaţie, diva cu cel mai mare succes este tipa care va găsi întotdeauna o modalitate de a da o nuanţă optimistă evenimentului. Aceasta interpretează eşecul doar ca pe o oportunitate de a creşte şi de a învăţa o nouă lecţie de la viaţă.Oamenii care gândesc optimist, văd lumea ca pe un loc presărat cu oportunităţi nenumărate, în special în vremurile grele.

3. Evită gândirea excesivă şi comparaţia socială – Acţiunea de a te compara cu altcineva poate fi extrem de otrăvitoare. Dacă eşti într-un anume fel mai “bun” decât persoana cu care te compari, această stare îţi va oferi un sentiment nesănătos de superioritate. Eul personal se amplifică şi până la urmă explodează! Dacă eşti mai “slab” decât cealaltă persoană, atunci începi să discreditezi progresul pe care l-ai făcut până atunci. În majoritatea situaţiilor, acest tip de comparaţie socială nu te conduce spre un rezultat sănătos. Dacă simţi neapărat nevoia să te compari cu ceva, fă o comparaţie între persoana ta de acum şi o versiune mai veche a ta.

4. Realizează acţiuni de binefacere – Împlinirea unei fapte bune determină eliberarea de serotonină în creierul tău. Serotonina este o substanţă care are beneficii nemaipomenite pentru sănătate, inclusiv te face să te simţi mult mai fericit. A ajuta pe cineva într-un mod dezinteresat este o modalitate puternică de a te simţi bine în interior. Ceea ce este şi mai interesant în ceea ce priveşte acest impuls de bunătate este că nu te va face doar pe tine să te simţi bine, dar şi pe cei care privesc acest act de bunătate.

“Spectatorii” vor fi recompensaţi cu o eliberare de serotonină doar dacă privesc ce se întâmplă. Aşadar, în locul antidepresivelor, ale căror scop este să elibereze mai multă serotonină, alegeţi bunătatea.`

5. Hrăneşte relaţiile sociale – Cei mai fericiţi oameni de pe planetă sunt cei care au relaţii profunde, semnificative. Ştiai că studiile au arătat faptul că rata mortalităţii oamenilor se dublează atunci când aceştia sunt singuri? Un cerc activ de prieteni buni alături de care îţi poţi împărtăşi experienţele dă naştere unui sentiment plăcut şi călduros. Te simţi conectat şi devii o parte a unui întreg mult mai semnificativ decât existenţa ta singuratică.

6. Dezvoltă strategii pentru a putea face faţă situaţiilor – Modul în care răspunzi la momentele dificile este ceea ce îţi formează caracterul. Uneori au loc căderi în viaţă, este inevitabil acest lucru. Poate fi foarte greu să găseşti o soluţie viabilă atunci când lucrurile rele sunt pe cale să se răspândească. De aceea, te ajută foarte mult să fii pregătit şi să ai la îndemână câteva strategii sănătoase de a face faţă anumitor situaţii.

7. Învaţă să ierţi – A menţine şi a răspândi un sentiment de ură este ceva îngrozitor pentru starea ta interioară. Mintea nu ştie care este diferenţa între emoţiile trecute şi cele prezente. Atunci când “urăşti” pe cineva, şi te gândeşti permanent la acest lucru, emoţiile negative îţi consumă întreaga energie pe care ai putea să o canalizezi spre lucruri mai frumoase. Este un mod de a “te fraieri” de unul singur, iar în final tu vei fi marele perdant al acestei atitudini.

8. Creşte experienţele trăite cu intensitate - A fi prezent, în totalitate, este o stare în care simţi că timpul stă pe loc. Apare atunci când eşti atât de concentrat asupra lucrurilor pe care le faci încât devii una cu sarcina pe care o ai. Acţiunea şi conştientizarea sunt unite. Nu îţi este foame, nici somn şi nu eşti nici cuprins de emoţii. Pur şi simplu eşti implicat complet în activitatea pe care o faci. Nimic nu îţi distrage atenţia sau concurează pentru concentrarea ta.

9. Savurează plăcerile vieţii – Fericirea profundă nu poate exista dacă nu încetineşti ritmul şi dacă nu îţi permiţi să te bucuri de plăcerile vieţii. Într-o lume plină de stimuli nebuni şi de mişcare omniprezentă, este uşor să uiţi să te bucuri de experienţele plăcute ale vieţii. Atunci când uiţi să apreciezi, reuşeşti să furi magia momentului.Lucrurile simple din viaţă sunt cele care pot fi cele mai pline de satisfacţii, asta dacă nu uiţi să le experimentezi pe deplin.

10. Dedică tot obiectivelor tale – Atunci când eşti implicat complet în acţiunea de a face ceva, această stare vine echipată complet cu o forţă inefabilă. Lucruri minunate încep să se întâmple atunci când te angajezi complet să faci orice este nevoie pentru a ajunge acolo unde îţi doreşti.

11. Practică spiritualitatea – Atunci când practici spiritualitatea sau religia, recunoşti că Viaţa este o forţă mai mare decât tine. Renunţi la ideea că tu eşti cel atotputernic. Această practică te determină să te conectezi cu sursa creaţiei şi să accepţi o conexiune cu tot ceea ce există în jurul tău. Unii dintre cei mai realizaţi oameni simt căse află pe Pământ pentru a face ceva “ce sunt meniţi să facă”.

12. Ai grijă de corpul tău – Pentru a fi cea mai fericită persoană este vital să ai grijă de corpul tău. Dacă energia ta fizică nu este într-o formă bună, atunci energia ta mentală (concentrarea), energia emoţională (sentimentele) şi cea spirituală (scopul) vor fi afectate într-un mod negativ.

Ştiai că studiile realizate pe oameni deprimaţi au arătat că exerciţiile fizice constante creşteau nivelul fericirii la fel de mult ca şi medicamentele? Însă, partea cea mai interesantă este că, după şase luni, persoanele care au participat la acest experiment aveau mult mai puţine şanse să recidiveze, deoarece acestea aveau un sentiment mai puternic al auto-realizării şi al auto-valorii.

Sursa: Financiarul.ro

Sfârşitul Noii Ordini Mondiale

Revoltele de la începutul secolului 21 au schimbat lumea în care trăim. Acum, în perioada de după războaie eşuate şi dezastre economice, presiunea pentru o alternativă socială nu poate face altceva decât să crească, relatează Guardian.co.uk.

La sfârşitul verii din 2008, două evenimente într-o succesiune rapidă semnalizausfârşitul Noii Ordini Mondiale.

 În august, statul client al SUA, Georgia, era distrus de un război scurt, dar sângeros,după ce trupele ruseşti au atacat teritoriul contestat al Osetiei de Sud.

Fosta republică sovietică era favorita nonconservatorilor de la Washington. Preşedintele său autoritar a făcut un lobby puternic pentru ca Georgia să adere la expansiunea estică a NATO. Vice-preşedintele american Dick Cheney a denunţat răspunsul Rusiei ca pe un act de “agresiune” care “nu poate trece neobservat”. George Bush, care abia lansase un război catastrofal în Irak, a declarat că “invazia unui stat suveran” de către Rusia este “inacceptabilă în secolul 21”.

Odată ce luptele s-au încheiat, Bush a avertizat Rusia să nu recunoască independenţa Osetiei de Sud. Rusia a făcut exact acest lucru, în timp ce navele de război americane nu puteau face altceva decât să navigheze pe Marea Neagră. Conflictul a reprezentat un punct de cotitură în plan internaţional. După două decenii în care SUA a dominat lumea ca un adevărat colos, anii puterii americane necontestate se terminau.

• Modelul capitalismului neoliberal s-a dărâmat

Trei săptămâni mai târziu, un al doilea eveniment, cu efecte şi mai lungi, ameninţa inima sistemului financiar global dominat de SUA. Pe 15 septembrie, criza creditelor a izbucnit odată cu colapsul unei bănci de investiţii, care era a patra ca dimensiune de pe teritoriul american.

Falimentul Lehman Brothers a împins lumea occidentală în cea mai profundă criză economică de la cea din anii ’30.

Primii zece ani ai secolului 21 au zguduit ordinea internaţională, iar anul 2008 a fost punctul de cotitură. Odată cu sfârşitul războiului rece, marile întrebări politice şi economice au fost lămurite, cel puţin aşa ni s-a spus. Democraţia liberală şi capitalismul pieţei libere au triumfat. Socialismul a devenit istorie.

În 1990, George Bush Senior a inaugurat o Nouă Ordine Mondială, bazată pe supremaţia militară şi dominaţia economică occidentală necontestată a SUA. Aceasta trebuia să fie o lume unipolară fără rivali. Puterile regionale ar fi îngenuncheat în faţa noului imperiu global. Istoria în sine a ajuns la final.

Însă, între atacul Turnurilor Gemene şi căderea Lehman Brothers, acea ordine globală s-a prăbuşit. Doi factori erau cruciali. Până la sfârşitul unui deceniu de luptă armată, America a reuşit să îşi expună limitele, în loc să convingă lumea de măsura puterii sale militare. Iar modelul capitalismului neoliberal care a domnit în mod suprem, timp de o generaţie, s-a dărâmat.

• Înfrângerea SUA cu propriile arme

Reacţia SUA la evenimentele de la 11 septembrie a fost cea care a distrus senzaţia de invicibilitate a primului imperiu din lume, cu adevărat global. Răspunsul calculat extrem de greşit al administraţiei Bush a transformat atrocităţile din New York şi Washington în cel mai de succes atac terorist din istorie.

Nu numai că războiul lui Bush a eşuat din cauza propriilor săi termeni, împânzind terorişti pe întreg globul, dar campaniile americane de ucidere, tortură şi răpire a făcut ca Occidentul să se îndoiască de statutul Americii ca şi apărătoare a drepturilor omului. Însă, invazia britanică-americană a Afganistanului şi Irakului a dezvăluitincapacitatea gigantului mondial de a-şi impune propria voinţă asupra unor popoare ţintă, care erau pregătite să riposteze. Aceasta a devenit o înfrângere strategică pentru SUA şi cei mai apropiaţi aliaţi ai săi.

Acest momentul a fost primul eveniment din cele patru schimbări decisive care au transformat lumea, într-un mod de o importanţă crucială.

Al doilea eveniment a fost dat de urmările prăbuşirii din 2008 şi declanşarea crizei ordinii capitaliste dominată de Occident, ceea ce a grăbit declinul relativ al SUA.

Aceasta a fost o criză fabricată în America şi adâncită de către costurile vaste ale războaielor sale multiple. Iar cel mai devastator impact a fost asupra acelor economii a căror elite au investit cu mult entuziasm în ortodoxia neoliberală a pieţelor financiare liberalizate şi în puterea corporativă nestingherită.

Un model lacom de capitalism băgat cu forţa pe gâtul lumii ca şi singura modalitate de a conduce o economie modernă, la un cost de “balonizare” inegală şi degradare a mediului, a fost salvat de la colaps doar de cea mai mare intervenţie a statului din istorie. Gemenele nefaste ale neoconservatorismului şi neoliberalismului au fost încercate şi testate până la distrugere.

• Avântul altor state

 Eşecul acestora a accelerat creşterea Chinei, a treia schimbare a începutului secolului 21. Nu numai că această creştere uimitoare a ţării a scos din sărăcie sute de milioane de persoane, dar modelul său de investiţii “a scos” Occidentul din criză,creând o nouă putere centrală globală. Acest lucru a crescut libertatea de manevrare pentru statele mai mici.

Creşterea Chinei a lărgit spaţiul pentru valul de schimbare progresivă care a cuprins America Latină, cea de-a patra schimbare la nivel mondial. De-a lungul continentului, guvernele socialiste şi social-democratice au fost propulsate la putere, atacând nedreptatea economică şi rasială, construind independenţa regională şirecuperând resursele de la controlul corporativ. Două decenii după ce am fost asiguraţi că nu există alte alternative la capitalismul neoliberal, America Latină crea aceste opţiuni.

Aceste schimbări de moment au venit, bineînţeles, cu nişte costuri uriaşe. SUA vor rămâne, în viitorul apropiat, puterea militară care domină într-un mod copleşitor, iar înfrângerile parţiale din Irak şi Afganistan au fost plătite cu vieţi şi cu o distrugere la o scară colosală. Multipolaritatea vine cu propriile riscuri de conflict.

Modelul neoliberal a fost discreditat, dar guvernele au încercat să îl relanseze prin programe de austeritate sălbatice. Succesul Chinei a fost “cumpărat” la un preţ ridicat în inegalitate, drepturi civile şi distrugere a mediului. Iar elitele latino-americane sprijinite de America au rămas determinate să inverseze câştigurile sociale, aşa cum au reuşit prin lovitura de stat violentă din Honduras în 2009.

Astfel de contradicţii au copleşit şi revoltele revoluţionare care au curpins lumea arabă în 2010-2011, determinând o nouă schimbare de proporţii globale.

Cu mult înainte de 2008, modelul “pieţei libere” a fost obiectul unui atac feroce:neoliberalismul dădea putere unor bănci şi corporaţii inexplicabile, susţineau militanţii globalizării anti-corporative, alimentând sărăcia şi nedreptatea socială şi eviscera democraţia, iar acest aspect a fost nesustenabil atât din punct de vedere economic, cât şi ecologic.

Criticii au avertizat că privatizarea serviciilor publice va costa mai mult, va reduce salariile şi condiţiile, şi va alimenta corupţia. Este exact ce s-a întâmplat. Iar în Uniunea Europeană, unde privilegiul corporativ şi ortodoxia pieţei erau încorporate în tratat, rezultatele au fost dezastruoase. Combinaţia de sisteme bancare liberalizate cu o uniune monetară nedemocratică, dezechilibrată şi dezinflaţionistă pe care criticii au privit-o întotdeauna ca pe ceva care risca să se destrame, era un dezastru gata să se producă. Căderea economică a fost  declanşatorul.

• Presiunea pentru adevărata schimbare de-abia a început

Chiar şi după Irak şi Afganistan, războiul terorii a fost continuat prin atacuri de drone ce au ucis civili din Pakistan şi până în Somalia. Puterile occidentale au jucat rolul decisiv în răsturnarea regimului libian, acţionând în numele protejării civililor, care apoi au murit într-un război civil degenerat de forţele NATO, în timp ce Siria distrusă de conflicte era ameninţată de o intervenţie, iar Iranul de un atac cu toate forţele.

Iar în timp ce neoliberalismul a fost discreditat, guvernele occidentale s-au folosit de criză pentru a încerca să îl consolideze. Nu numai că locurile de muncă, salariile şi beneficiile au fost reduse cum nu s-a mai întâmplat vreodată, dar privatizarea a fost extinsă şi mai mult. Ceea ce era nevoie era o presiune socială şi politică suficient de puternică pentru a răsturna clasamanetul puterii.

Repulsia faţă de o elită discreditată şi faţă de proiectul său social şi economic sortit eşecului, s-a adâncit lent după 2008. În timp ce povara crizei era aşezată pe umerii majorităţii, răspândirea protestelor, loviturilor şi a revoltelor electorale a demonstrat căpresiunea pentru adevărata schimbare de abia a început. Respingerea puterii şi lăcomiei corporative a devenit de bun simţ în această eră.

Istoricul Eric Hobsbawm a descris prăbuşirea economică din 2008 ca şi“echivalentul de dreapta a căderii zidului Berlinului”. Acest aspect se referă la urmările crizei ordinii neoliberale, pe măsură ce nevoia reconstrucţiei economiei distruse pe o bază mai democratică, mai  egalitară şi mai raţională a început să dicteze forma unei alternative durabile.

Atât criza economică, cât şi cea ecologică a cerut un drept de proprietate socială, o intervenţie publică şi o modificare a bogăţiei şi puterii. Viaţa reală se îndreptă în direcţia soluţiilor progresive.

Revoltele din primii ani ai secolului 21 au deschis uşa posibilităţilor unui nou tip de ordine globală şi a unor schimbări sociale şi economice autentice.

Însă, aşa cum comuniştii au învăţat în 1989, iar campionii capitalismului au descoperit 20 de ani mai târziu, nimic nu este stabilit vreodată.

Sursa: Financiarul.ro